Results 1 to 5 of 5

Thread: Cucerirea cetăţilor Pontice de către Burebista [ cap-I-]

  1. #1

    Post Cucerirea cetăţilor Pontice de către Burebista [ cap-I-]

    Din decretul oraşului Dionysopolis n cinstea lui Acornion se deduce, că Burebista "n timpul din urmă" a ajuns stăpnul "ţinuturilor de dincolo şi de dincoace de Dunăre". Acest lucru nseamnă că la anul 48 .e.n., cnd dionysopolitanii l cinsteau pe ilustrul lor concetăţean, Burebista şi extinsese deja stăpnirea pe ambele maluri ale Dunării şi că acţiunea de supunere a bogatelor colonii greceşti de pe malul de apus al Pontului Euxin era ncheiată.

    El devenise deja "cel dinti şi cel mai mare dintre regii din Tracia".

    Tot pe baza aceluiaşi decret se poate presupune stăpnirea unui alt rege get şi el puternic, la care Acornion a mers n solie, trimis fund de locuitorii din Dionysopolis, pentru a obţine bunăvoinţă. Se poate presupune o dată relativ trzie, sigur posterioară războaielor din regiunea Dunării mijlocii, pentru acţiunile ntreprinse de Burebista n regiunea inferioară a Dunării şi implicit, la sudul Dunării.

    Toate datele duc la concluzia că n anul 72 .e.n., cnd armatele romane au ntreprins o acţiune militară n frunte cu M.Terentius Varro Lucullus, Burebista să nu fi fost ncă stăpnul ţinuturilor din sudul Dunării. Evenimentul amintit era o acţiune adiacentă, de diversiune, n cadrul celui de al treilea război pe care l purtau, pe atunci, romanii cu Mithridates al VI-lea Eupator, regele Pontului şi al Bosporului.

    n lupta lui cu romanii, Mithridates reuşise să atragă de partea sa cetăţile greceşti de pe ţărmul de apus al Mării Negre. Pe unele dintre acestea, proconsulul Macedoniei, M.Terentius Varro Lucullus, le va smulge din alianţa cu Mithridates şi le va impune un tratat de alianţă cu Roma.

    n diversiunea din cadrul celui de al treilea război cu Mithridates, proconsulul Macedoniei a nfrnt rezistenţa bessilor şi a moesilor şi a supus şi prădat rnd pe rnd oraşele greceşti din Pontul Stng, de la Apollonia pnă la gurile Dunării. Este puţin probabil ca Burebista să se fi găsit n fruntea geţilor care i-au opus rezistenţă n dreapta Dunării lui M.Terentius Varro Lucullus.

    Burebista stăpnea n acest timp doar peste tribul din care făcea parte şi teritoriul acestuia era cu siguranţă la nordul marelui fluviu.

    Alianţa impusă coloniilor greceşti de pe litoralul vestic al Mării Negre de către Varro Lucullus nu va fi de lungă durată. Ei i va pune capăt o coaliţie greco-bastarno-getă ce va nvinge armatele lui C.Antonius Hybrida, proconsul al Macedoniei ntre anii 62-60 .e.n.

    Nenumăratele abuzuri au strnit nemulţumire şi au provocat revolta cetătilor greceşti din Pont. mpotriva acestora, C.Antonius Hybrida a ntreprins o acţiune militară de pedepsire. Inscripţia n cinstea lui Acornion l arată petrecndu-şi iarna lui 62 .e.n. la Dionysopolis pentru ca n primavară să intre n acţiune. El este nvins sub zidurile Histriei şi alungat din Dobrogea.
    Pentru nenumăratele lui abuzuri şi ticăloşii, C.Antonius Hybrida va fi judecat de senatul din Roma şi osndit la exil, cu toată apărarea nflăcărată a lui Cicero, fostul său coleg de consulat n anul 63 .e.n..

    Despre nfrngerea lui C.Antonius Hybrida stă mărturie Titus Livius: "Proconsulul C.Antonius a ntreprins n Tracia o acţiune lipsită de succes" (Titus Livius, Periochae, CIII) şi povestirea mai amplă pe care ne-o dă Dio Cassius. Acesta spune: "Ct a guvernat Macedonia, acesta [C.Antonius] a pricinuit multe necazuri att celor care se aflau sub ascultarea lui, ct şi aliaţilor. Dar a trebuit şi el, la rndu-i, să ndure multe.

    După ce pustii pămnturile dardanilor şi ale vecinilor acestora, nu mai cuteză să li se mpotrivească cnd l-a atacat, şi fugi de acolo, mpreună cu cavaleria se retrase ca şi cum ar fi avut altceva de ntreprins. Dardanii au nvăluit atunci infanteria lui, i-au alungat cu forţa din ţara lor şi i-au smuls prada. ntruct cu aliaţii din Moesia se purtase la fel, suferi o nfrngere, lngă cetatea istrienilor din partea bastarnilor din Sciţia, veniţi n ajutorul acestora, şi că a trebuit să fugă"(Dio Cassius, Historiae Romanae, XXXVIII, 10, 1-3).

    Tot Dio Cassius relatează cum M.Licinius Crassus mult mai trziu, n anul 28 .e.n., fiind chemat n ajutor de regele get Rholes "prieten şi aliat al poporului roman" aflat n luptă cu un alt rege get din centrul Dobrogei, pe nume Dapyx, l va urmări şi nvinge pe acesta din urmă. După pieirea lui Dapyx, [Crassus] a pornit apoi mpotriva Genuclei, cea mai puternică ntăritură a statului lui Zyraxes [rege get din nordul Dobrogei], căci auzise că se aflau acolo steagurile luate de bastarni de la Caius Antonius, lngă cetatea istrienilor.

    Pe baza pasajului reprodus mai nainte şi care se referă la o perioadă mult mai trzie (28 .e.n.), V.Prvan a presupus nsă participarea geţilor la lupta histrioţilor, ajutaţi de bastarni, din anul 61 .e.n. mpotriva armatelor romane comandate de C.Antonius Hybrida. Şi mergnd mai departe, marele nostru nvăţat, se ntreba dacă nu cumva ncă de pe atunci Burebista nsuşi să se fi aflat n fruntea geto-bastarnilor care, ajutndu-i pe grecii din Histria, l-au nvins pe C.Antonius Hybrida şi i-au luat steagurile despre care M.Licinius Crassus auzise, mai trziu, că s-ar afla n cetatea getică a Genuclei.

    Fără ndoială că ntrebării formulate de V.Prvan nu i se poate răspunde cu suficientă certitudine. mprejurarea relatată de Dio Cassius, după care stindardele capturate de la C.Antonius Hybrida au fost duse ntr-o fortăreaţă getică, face ct se poate de plauzibilă participarea geţilor la luptele purtate n apropierea Histriei.

    De aici nsă, nu reiese şi participarea lui Burebista la evenimente şi implicit, prezenţa lui n Dobrogea la anul 61 .e.n. Ipoteza pare probabilă lui D.M.Pippidi şi acceptată de R.Vulpe (R.Vulpe, Getul Burebista, p.41). Pe de altă parte, H.Daicoviciu o respinge socotind că nu exista nici un temei documentar pentru care ar fi ndreptăţit acceptată (H.Daicoviciu, Dacia, p.31).

    Ipotezei n conformitate cu care Burebista ar fi cel ce conducea acţiunea bastarno-geto-elenică de la Histria, din anul 61 .e.n., i se opun cteva fapte. n anul 60 .e.n. ştim că Burebista se lupta cu boiii şi cu tauriscii la Dunărea mijlocie, şi că aceştia au fost zdrobiţi. Cu greu ne vine a crede că doar cu un an nainte să fi putut participa la lupta mpotriva lui C.Antonius n Dobrogea.

    Preluat din : http://www.dracones.ro

  2. #2

    Post Cucerirea cetăţilor Pontice de către Burebista [ cap-II-]

    Ar trebui să presupunem o rapidă mbarcare a oastei sale pe vase care pe apele Dunării să ajungă pnă n apropiere de Bratislava, unde s-au desfăşurat, probabil, cele mai importante episoade ale luptelor cu armata lui Critasiros. Chiar dacă am admite şi o astfel de posibilitate, o altă mprejurare vine să ne arate netemeinicia ipotezei de mai sus. Am văzut că Dio Cassius vorbeşte numai de bastarnii ce au sărit n ajutorul grecilor. Prezenţa geţilor n aceste lupte este presupusă doar conjuctural, fără existenţa unei atestări documentare sigure. Dacă ar fi participat la acţiuni, Burebista, atunci va trebui admis că la acea oră el şi alcătuise deja numeroasa-i oaste (să nu uităm că ne găsim doar cu un an naintea războiuiui cu celţii).

    n cazul cnd Burebista ar fi dat ajutor militar grecilor de la Histria, se poate socoti că acesta ar fi fost suficient, fără să mai fie nevoie de cel al bastarnilor. Dar, admiţnd această posibilitate, va trebui să fim de acord că Burebista constituia deja o forţă care nu putea fi trecută cu vederea de textele literare respective.

    Prezenţa bastarnilor la luptă şi la nfrngerea lui C.Antonius Hybrida din Dobrogea constituie, după părerea noastră, un argument hotărtor ce pledează mpotriva participării lui Burebista la aceste acţiuni. Bastarnii instalaţi ntre Carpati şi Nistru, ncă din preajma anului 200 .e.n., extinzndu-se apoi şi n podişul central moldovenesc, vor constitui una din forţele politice predominante la Dunărea de Jos, pe toată durata secolului al II-lea .e.n. şi n prima jumătate a secolului I .e.n.

    Ei au atacat n repetate rnduri coloniile greceşti din Pont, au pătruns chiar şi la sud de Balcani, participnd alături de celţi ori de alte neamuri la coaliţii ndreptate mpotriva Macedoniei.

    Cnd Burebista va interveni la sud de Dunăre, stăpnind pe ambele maluri ale fluviului, va pune capăt supremaţiei politice a bastarnilor, i va mpinge nspre nord, mpiedicndu-i să mai treacă peste teritoriile dacogetice. Abia după moartea sa, n perioada tulbure ce i-a urmat, bastarnii vor găsi prilejul de a pătrunde din nou pnă n Balcani. Dar, să nu anticipăm lucrurile.

    Deci, la anul 61 .e.n., Burebista nu era ncă stăpn peste teritorii sud-dunărene şi n-a participat la acţiuni militare de genul celeia care a dus la alungarea lui C.Antonius Hybrida din Dobrogea şi odată cu el a trupelor romane. El se găsea antrenat n marea ofensivă purtată mpotriva triburilor celtice de la Dunărea de mijloc şi apoi a celor din regiunea Belgradului de azi.

    n urma victoriilor categorice obţinute n vest, forţa lui armată a sporit, prestigiul său a crescut continuu şi vertiginos, fapt ce i-a uimit pe contemporani. Este acea ndrăzneală de care vorbea Strabon, ndrăzneală dată de puterea din ce n ce mai mare de care dispunea. Abia acum, după ce i va fi zdrobit pe boii şi pe taurisci, după ce i va fi desfiinţat ca putere politică pe scordisci, după ce va fi ntreprins acţiuni de pradă dincolo de hotarele Macedoniei, Burebista i va ndrepta acţiunile militare spre bogatele cetăţi greceşti de pe malul de vest al Pontului Euxin.

    nainte de orice este necesară identificarea scopului, a mobilului ce, n final, a dus la supunerea tuturor oraşelor-state de la Olbia pnă la Apollonia. Stabilirea scopului ce l-a determinat pe Burebista să supună cetăţile greceşti din Pontul Stng nu poate fi dect presupus, avndu-se n vedere ntreaga lui politică şi conjunctură, să zicem internaţională, din acea vreme.

    S-a spus, n repetate rnduri, şi de mai mulţi cercetători, că Burebista ar fi ocupat cetăţile greceşti din Pont n vederea opririi naintării romane. S-a vorbit chiar de o protecţie acordată coloniilor greceşti de către Burebista pe care acesta le-ar fi apărat mpotriva romanilor ce se apropiau de Dunăre. După părerea noastră, o asemenea ipoteză nu este cu nimic justificată.

    Am arătat n repetate rnduri pnă acum care erau, n momentul istoric de care ne ocupăm, ţelurile romanilor, obiectivele spre care tindeau. Burebista ar trebui investit cu o formidabilă putere de previziune care să-l poată face capabil să ntrezărească schimbarea direcţiei politicii externe a Romei ce va avea loc cu un secol mai trziu.

    Nici Mithridates al VI-lea Eupator, rege al Pontului şi al Bosporului, n-a reuşit să integreze n stăpnirea lui cetăţile greceşti din Pont n scopul luptei nverşunate pe care el o va duce cu romanii. Alăturarea acestora politicii regelui din Pont s-a făcut din cu totul alte motive, cu siguranţă, de natură economică. D.M.Pippidi a arătat necesitatea vitală a cetăţilor-state greceşti, ce-i avea temeiuri de ordin intern şi extern, de a se integra, de a se include ntr-o unitate economică mai mare, de tipul statelor elenistice din sudul şi estul mediteranean.

    "Din punctul de vedere al oraşelor greceşti, spune D.M.Pippidi, integrarea n sistemul de alianţe urzit de puternicul adversar al Romei nsemna, pe de o parte, nlăturarea piedicilor din calea schimbului de bunuri ntre membrele vastei uniuni politice, pe de alta, sprijin mpotriva populaţiilor băştinaşe, a căror presiune sporită n-ar fi putut-o susţine cu propriile lor mijloace".

    Este adevărat, nsă, că pe parcursul celor patru grele războaie pe care Mithridates Eupator le va purta cu romanii n Asia ori n Europa, trage după sine şi cetăţile greceşti din Pont. Desprinderea unora dintre ele din sistemul economic şi politic al lui Mithridates şi implicit slăbirea acestuia, a fost scopul care l-a purtat pe generalul M.Terentius Varro Lucullus pnă la gurile Dunării.

    El va reuşi să stabilească (nu importă acum prin ce metode) alianţe cu unele dintre cetăţile-state greceşti din Pont. Alianţa oferită de romani urma s-o nlocuiască pe cea a lui Mithridates ce era n concordanţă cu interesele economice ale grecilor n sensul arătat mai nainte. Aceasta a durat pnă cnd C.Antonius Hybrida, n dorinţa lui de mbogăţire rapidă, caracteristică, de altfel, ntregii oligarhii senatoriale, va supune cetăţile greceşti din Pontul de vest la subsidii excesive. Atunci grecii se vor apăra cu armele şi cu ajutorul "barbarilor" vor pune capăt alianţei cu romanii.

    Nu raţiuni de ordin politic, de apărare mpotriva unei cuceriri romane, pericol care exista de fapt, dar care era ncă departe de a deveni iminent, ci faptele au dovedit-o, au fost cele care l-au determinat pe Burebista să ntreprină cucerirea oraşelor greceşti de pe coasta de apus a Mării Negre şi cu att mai puţin ocrotirea lor. Temeiurile trebuie să fi fost de ordin economic.

    Nu poate fi vorba de acţiuni izolate cu caracter de jaf ndreptate mpotriva uneia sau alteia dintre cetăţile greceşti, ci de o politică bine chibzuită, de integrare a ntregului litoral de vest al Pontului, cu toate oraşele sale, n statul daco-getic. Burebista a fost conştient de avantajele deosebite pe care le putea oferi pentru statul căruia abia i pusese bazele, cucerirea bogatelor oraşe greceşti şi includerea lor n hotarele stăpnirii sale. O asemenea acţiune nu putea fi dect deosebit de fructuoasă.

    Preluat din : http://www.dracones.ro

  3. #3

    Thumbs up Cucerirea cetăţilor Pontice de către Burebista [ cap-III-]

    Cu ajutorul meşterilor greci aduşi din oraşele cucerite, Burebista şi va construi formidabilul sistem de fortificaţii din Munţii Orăştiei. Tot cu ajutorul lor va dura n piatră şi alte cetăţi.

    Negustorii greci din Pont vor aduce un spor n dezvoltarea economiei, vor nviora substanţial comerţul şi vor stimula producţia. Mărfurile greceşti nu se vor limita acum numai la teritoriile extracarpatice, ci vor ajunge pnă n inima Transilvaniei şi chiar mai spre vest, pnă unde se ntindea stăpnirea lui Burebista.

    n acest sens s-ar putea aminti că numai n cetatea de la Costeşti, ntr-un prim lot de monede determinate, au fost identificate 19 monede de bronz (deci nu poate fi vorba de un metal preţios ce putea atrage ca atare) bătute la Histria. Deşi sunt emise după anul 200 .e.n. contramărcile pe care le poartă monedele fac dovada că acestea mai circulau ncă n secolul I .e.n. la Histria. Faptul ni se pare deosebit de semnificativ.

    Monedele de care vorbeam dovedesc ceva mai mult dect simple legături comerciale existente ntre grecii de la Histria şi dacii din sudul Transilvaniei, cum pe bună dreptate arătase V.Prvan (V.Prvan, Getica, p.80). Este bine ştiut faptul că monedele mărunte de bronz emise de cetăţile-state greceşti nu posedau o valoare de circulaţie prea mare. Ele aveau un caracter mai mult de uz intern.

    mprejurarea că la Costeşti au fost descoperite nu mai putin de 19 monede histriote, fără ndoială pierdute ocazional, deci, folosite cotidian de cei care au vieţuit acolo, ne dă dreptul să presupunem că ele aveau putere de cumpărare şi aici. Iată o dovadă, după noi clară, a extinderii pnă departe n stăpnirea lui Burebista a economiei greceşti cu toate numeroasele ei implicaţii.

    Se dovedeşte din nou, n acest fel, genialitatea lui Burebista care a ştiut să intuiască exact implicaţiile multiple şi avantajele deosebite pe care le oferea cucerirea oraşelor-state greceşti din Pont. Această din dorinţa lui continuă, permanent manifestată, de a contribui la "ridicarea neamului său", ca să folosim expresia lui Strabon.

    Em.Condurachi face o comparaţie, după părerea noastră, deosebit de semnificativă ntre politica lui Burebista şi cea a lui Filip al II-lea, regele Macedoniei. Filip va asigura mai nti hotarele de nord ale Macedoniei, nvingnd n lupte grele şi nu ntotdeauna definitive triburile ilire şi tracice, ca apoi să pornească la cucerirea şi integrarea n statul său a oraşelor greceşti de pe coasta Traciei. Acelaşi lucru l va face şi Burebista.

    El va asigura mai nti hotarele de vest ale Daciei pe care le va fixa pe Dunărea mijiocie, i va alunga pe boiii şi tauriscii ce se făcuseră stăpni pe teritoriile dacice de vest şi le va supune pe scordisci, neamul ce deţinea supremaţia politică n lumea "barbară" de la sudul Dunării. Numai după aceea va ncepe să-şi extindă graniţele pnă pe coastele Mării Negre, să cucereaseă şi să integreze n statul său cetăţile greceşti din Pontul Stng.

    Acţiunea de cucerire şi de supunere a cetăţilor greceşti din Pont a fost favorizată n largă măsură de condiţiile externe. Mithridates Eupator fusese deja definitiv nvins de romani. El se refugiase mai nti la ginerele său Tigranes regele Armeniei care la rndul său va fi nvins de armatele romane (66-65 .e.n.). De aici Mithridates se va refugia, mai nti, n Colchida, la poalele munţilor Caucaz, ca apoi să ajungă n Bosfor unde i va găsi moartea (Th.Reinach, Mithridate Eupator roi de Pont, p.377).

    Romanii erau ocupaţi n războaiele de cucerire şi supunere a gallilor şi mai cu seamă erau frămntaţi de grave tulburări interne. Iată de ce grecii nu aveau la cine apela şi de ce Burebista a reuşit să supună cetăţile lor din Pontul Stng. Burebista va profita şi de mprejurarea creată (după nfrngerea lui C.Antonius Hybrida), cnd armatele romane au fost alungate şi obligate să se retragă n hotarele provinciei Macedonia.

    Oricare vor fi fost sentimentele de care era animat Burebista, un lucru este sigur, de necontestat şi anume că, ncepnd de pe la anul 55 .e.n. şi pnă la moartea sa, el a stăpnit toate cetăţile greceşti de pe ţărmul de apus al Pontului Euxin, de la Olbia, situată la gurile Bugului şi pnă la Apollonia, pe coasta tracă. Faptul este relatat limpede, fără echivoc, de Dion Crysostomos, care, vorbind despre Olbia (Borysthenes), ne spune: "Ultima şi cea mai ndelungată cucerire [se spune că a avut loc] nu mai departe dect acum o sută cincizeci de ani. Geţii au luat att oraşul Borysthenes, ct şi alte cetăţi aşezate pe drumurile Pontului Stng, pnă la Apollonia".

    Documentele de care dispunem azi nu sunt n măsură să ne precizeze timpul şi modalitatea prin care Burebista a reuşit să supună toate cetăţile de la Olbia pnă la Apollonia. Ştim doar că Olbia a fost cucerită pe la 55 .e.n. şi că la anul 48 .e.n., cnd se datează decretul dionysopolitanilor n cinstea lui Acornion, acţiunea era deja terminată.

    Deci, n linii generale, cucerirea şi supunerea cetăţilor greceşti a avut loc ntre 55 şi 48 .e.n. Ni se pare ct se poate de verosimil ca tot n acest interval de timp să fi fost cucerit şi spaţiul de la sudul Dunării pnă la Balcani.

    Desigur că supunerea şi cucerirea cetăţilor greceşti, Burebista n-a realizat-o ntr-o singură campanie şi nici n-a acţionat n acelaşi mod. Unele dintre ele, foarte probabil, că nu i-au opus rezistenţă ci s-au grăbit să-i deschidă porţile. Aşa a fost cazul Dionysopolisului despre care ştim, din inscripţia ce conţine decretul n cinstea lui Acornion, că se bucura de favoarea regelui. Altele nsă i s-au opus cu arma n mnă, o opoziţie pe care au plătit-o foarte scump.

    Rezistenţa a fost nfrntă, zidurile dărmate şi cetatea trecută prin foc. Despre toate acestea ne vorbesc textele literare şi inscripţiile găsite pe teritoriul diferitelor oraşe. Vom ncepe prezentarea lor cu Olbia, cea mai nordică dintre coloniile greceşti supuse de Burebista, şi aşa să avem siguranţa că aceasta a fost şi prima dintre cetăţile greceşti cucerite. Dimpotrivă, ni se pare mai firesc să fi fost supuse mai nti cele de pe teritoriul Dobrogei, mai aproape de Dunăre. Neexistnd nsă documente n acest sens vom adopta simplul criteriu geografic pornind de la nord spre sud.

    Despre Olbia sau Borysthenes, la limanul Bugului (azi Parutino, nu departe de Nicolaiev, Ucraina), Dion Chrysostomos ne spune că semnele pe care le lăsase n urmă Burebista, se mai vedeau ncă pe la anul 95 e.n., pe vremea cnd a călătorit el acolo. Un semn al ruinii - ne spune autorul - este starea proastă a construcţiilor şi restrngerea oraşului la un teritoriu mic.
    Istoricul din Prusa descrie, n cuvinte pline de compasiune, jalnica situaţie n care se găseau grecii din Olbia, pe vremea sa, la un secol şi jumătate după ce oraşul a fost cucerit şi distrus de geţi. El fusese refăcut doar n parte, pe un perimetru cu mult mai mic dect avusese nainte. Urmele dezastrului provocat de cucerirea şi distrugerea cetăţii au fost constatate şi pe cale arheologică.

    Tot n legătură cu distrugerea Olbiei de către Burebista s-a pus şi o inscripţie olbiopolitană şi anume decretul n cinstea lui Nikeratos n care se vorbeşte despre "duşmanii care se adunaseră de peste tot mpotriva oraşului". Data inscripţiei nu este precizată şi de aceea unii istorici socot că ar putea fi vorba de evenimente premergătoare cuceririi Olbiei de către geţi.

    Preluat din : http://www.dracones.ro

  4. #4

    Default Cucerirea cetăţilor Pontice de către Burebista [ cap-IV-]

    Data cuceririi Olbiei, pe baza relatărilor lui Dion Chrysostomos, a fost pusă de istoricii moderni spre mijiocul secolului I .e.n., pe la anul 55 .e.n.. Ocuparea oraşului grecesc de la limanul Bugului n-a fost o treabă uşoară. El era nconjurat cu ziduri de-a dreptul impresionante, de veacuri n picioare, fără a mai socoti faptul că avea permanent deschis drumul spre mare şi cu toate acestea, zidurile au fost străpunse oraşul n mare parte distrus.

    Pentru o asemenea acţiune era nevoie nu numai de o oaste puternică pe care Burebista o avea deja călită n lupta cu războinicele triburi celtice, ci şi de o deosebită ingeniozitate şi iscusinţă a comandantului. Burebista se dovedeşte a fi şi de această dată un adevărat geniu militar. S-a presupus - pe de o parte - lundu-se de bună inscripţia lui Nikeratos, ori la cucerirea Olbiei, Burebista ar fi avut concursul bastarnilor iar, pe de altă parte, sprijinul nemulţumiţilor din interior.
    Pare neverosimil un ajutor al bastarnilor care să fi concurat la cucerirea Olbiei, doar n măsura angajării lor ca mercenari n oastea lui Burebista. Or, pentru a ajunge la Olbia, Burebista trebuie să fi intrat deja n conflict cu bastarnii. Supoziţiile ar putea continua, nsă din lipsă de documente se poate socoti inutilă iniţierea lor. La fel de neverosimil pare a fi şi ajutorul pe care l-ar fi dat lui Burebista nemulţumiţii din interiorul Olbiei.

    Fără ndoială că nemulţumiţi au existat la Borysthenes, aşa cum existau n oricare societate mpărţită n clase antagoniste, dar Burebista era un "barbar" ce trebuie să fi nspăimntat deopotrivă pe cei bogaţi ca şi pe cei săraci. Nici unii dintre acetia n-ar fi fost cruţaţi n cazul reuşitei. Or, Burebista a izbutit să cucerească Olbia, s-o devasteze şi s-o distrugă.

    Principial nu pot fi excluse cele două ipoteze prezentate dar, hotărtor este talentul militar deosebit al marelui rege. Ct va fi durat asediul şi care a fost cantitatea capturilor, nu o precizează nici un izvor. Asediul n-a putut fi de lungă durată, mai degrabă un atac fulgerător, deoarece sigur n anul 48 .e.n., deci numai după şapte ani, Burebista a reuşit deja să cucerească şi cea mai de sud dintre cetăţi, Apollonia.
    Lăsnd la o parte drumul, trebuie avut n vedere că mai erau ncă multe şi puternice cetăţi ce trebuiau cucerite şi răstimpul era scurt.
    Care a fost soarta cetăţii Tyras (azi Belgorod-Dniestrovskii, n R.Moldova) nu o spune nici un document. Este posibil ca, nspăimntaţi de soarta cruntă a Olbiei, grecii din cetatea de la gurile Nistrului să nu fi opus nici o rezistenţă şi să-i fi deschis porţile lui Burebista şi armatei sale.
    Cetatea Aegyssos de pe Dunăre (Tulcea de azi) pare să se fi opus şi de aceea ea a fost asediată şi cucerită, dacă ntr-adevăr la acest asediu se referă un pasaj din epistolele poetului Ovidiu exilat ceva mai trziu, pe vremea lui Augustus, la Tomis (Ovidiu, Ex Ponto, I, 8).

    Despre Histria se ştie că a fost nu numai prădată de Burebista, dar şi ocupată efectiv pentru o vreme, mpreună cu ţinutul nvecinat. O inscripţie, descoperită aici şi anume, decretul n cinstea lui Aristagoras, fiul lui Apaturios, vorbeşte despre nenorocirea abătută asupra oraşului, de distrugerea zidurilor de apărare, de vremurile grele prin care a trecut att oraşul ct şi ţinutul.

    Datele pe care le oferă inscripţia ce l cinsteşte pe Aristagoras sunt confirmate de observaţiile făcute cu ocazia săpăturilor din "Zona sacră" a Histriei, unde se constată un puternic incendiu ce poate fi datat la mijlocul secolului I .e.n.. ntreaga zonă n urma prăpădului a fost abandonată şi pe locul ei, abia după un secol, se vor ridica modeste locuinţe. Catastrofa constatată arheologic n "Zona sacră" şi descrisă sumar, nsă elocvent, n epigrafa dedicată lui Aristagoras, n-a putut fi provocată dect de cucerirea lui Burebista, ca urmare a rezistenţei armate pe care i-au opus-o histrioţii. După ce zidurile au fost sfărmate şi cetatea prădată iar o bună parte a ei incendiată, Burebista a lăsat aici o garnizoană militară. Printre ruinele templelor s-au găsit destule urme care fac dovada sălăşluirii n interiorul cetăţii a unei trupe geto-dacice pe un interval de timp ndelungat.

    Datorită amănuntelor ce le conţine decretul pentru Aristagoras, grăitoare nu numai pentru Histria dar şi pentru celelalte cetăţi greceşti cucerite de Burebista, este utilă reproducea lui.
    "ntruct Aristagoras al lui Apaturios, cobortor dintr-un părinte de seamă şi din strămoşi binefăcători ai Obştii - se spune n expunerea de motive a decretului - ... năzuind să le urmeze pilda şi să calce pe urmele lor, la ntoarcerea n patrie, după nenorocirea abătută asupra oraşului, cnd cetatea era fără ziduri, iar locuitorii se găseau din nou n primejdie mpreună cu nevestele şi copiii, nsărcinat de cetăţeni cu repararea zidurilor, a luat asupră-i cu bărbăţie şi devotament ntreaga supraveghere a lucrărilor, fără să se sustragă ostenelilor trupeşti, nici vreuneia din celelalte griji legate de opera de reclădire; iar după ce patria a fost din nou ntărită şi unul cte unul, cetăţenii au prins să revină n oraş de pe meleaguri duşmane cte o dată negociind cu iscusinţă cu barbarii care stăpneau ţinutul, alteori punnd la dispoziţia cetăţenilor sumele necesare pentru răscumpărare, s-a arătat săritor la toate nevoile, acordnd nu numai alor noştri, dar şi străinilor [domiciliaţi la Histria] mprumuturi numeroase şi purtndu-se cu toţi n chipul cel mai dezinteresat.

    Trei ani mai trziu - aflăm mai departe - ca urmare a samavolniciilor barbarilor ce continuau să stăpnească ţinutul cetăţenii găsindu-se din nou n situaţia de a nu avea preot al lui Apollo tămăduitorul [protectorul oraşului], ntruct averile particulare erau secătuite, Aristagoras s-a oferit singur şi nfăţişndu-se n Adunare şi primind cununa divinităţii, şi-a cştigat un ndoit, titlu de recunoştinţă a zeilor şi a celor cărora le făcuse binele."

    Din documentul reprodus, se desprind cteva constatări deosebit de interesante pentru noi şi cum spuneam, ele pot fi extinse şi n cazul celorlalte cetăţi greceşti pe care Burebista le-a supus prin forţa armelor ori pe cale paşnică. Acele dintre cetăţile greceşti de pe ţărmul de apus al Pontului Euxin care s-au opus lui Burebista au fost aspru pedepsite. Cum era firesc, pentru a putea ocupa cetatea, o parte a zidurilor au fost distruse. Dar, imediat ce animozităţile provocate de cucerire s-au liniştit fortificaţiile au nceput să fie refăcute, stăpnirea asupra cetăţii o avea, fără ndoială, Burebista.

    Preluat din : http://www.dracones.ro

  5. #5

    Default Cucerirea cetăţilor Pontice de către Burebista [ cap-V-]

    Faptul reiese din decretul n cinstea lui Aristagoras. Acelaşi document vorbeşte de captivi. Aceştia puteau fi şi nu au fost răscumpăraţi. Burebista va stăpni nu numai oraşul cucerit, ci şi ţinutul Histriei şi cel dintre Dunăre şi Balcani care dacă n-a fost cucerit mai nainte, acum va intra cu siguranţă n stăpnirea lui devenind astfel "cel dinti şi cel mai mare dintre regii din Tracia", cum i intitulează pe ndreptăţit temei inscripţia din Dionysopolis.

    Decretul n cinstea lui Aristagoras, fiul lui Apaturios, furnizează dovada sigură că acţiunea de cucerire a cetăţilor greceşti din vestul Pontului a fost ndelung premeditată şi pregătită de Burebista, n vederea includerii acestora ntre graniţele statului său. Nu poate fi vorba de acţiuni sporadice de jaf, ci de o politică bine chibzuită de supunere a tuturor cetăţilor mpreună cu teritoriile lor de fixare a hotarelor la malul Mării Negre. Acelaşi decret vorbeşte de stăpnirea "barbarilor" şi după trei ani. Dar, n-a fost vorba doar de trei ani, ci de tot restul vieţii lui Burebista.

    Din aceeaşi sursă, reies şi samavolniciile pe care le-au suferit locuitorii Histriei (la 3 ani după ocuparea ei), care au dus la secătuirea averii lor. Pare limpede că această relatare se referă la tributul pe care Burebista l-a impus oraşului, ca de obicei, n fiecare societate mpărţită n clase, greul l vor duce masele. Doar averea acestora a fost secătuită. Pe Aristagoras l vedem dispus şi capabil să poarte cununa zeului protector, cinste ce implica serioase cheltuieli. Acelaşi lucru l va face Acornion la Dionysopolis pe vremea iernării acolo a lui C.Antonius Hybrida cu armata sa.

    Despre Aristagoras, ncredinţat de histrioţi cu conducerea lucrărilor de refacere a cetăţii, mai aflăm, din decretul emis n cinstea lui, că a pus "la dispoziţia cetăţenilor sumele necesare pentru răscumpărare" acordndu-le "numeroase mprumuturi". Iată dovada că averea lui Aristagoras n-a fost deloc secătuită şi este mai mult dect probabil că la fel cu a lui, n-a fost secătuită nici averea altor fruntaşi din bogata cetate milesiană de pe malul golfului Sinoe. Deci, sarcinile tributului afectau, mai cu seamă, masele, averile acestora au fost secătuite.

    "Nenorocirile" menţionate de redactorul decretului n cinstea lui Aristagoras nu vor fi fost aşa de mari. Cetatea este refăcută, la scurt timp, locuitorii săi au fost luaţi n captivitate se ntorc "unul cte unul" pe la casele lor şi viaţa reintră n normal. Se aleg preoţi, se face un intens comerţ ce se va desfăşura pe cuprinsul ntregii stăpniri a lui Burebista. Monedele histriene vor circula pnă n inima Daciei. Profiturile negustorilor vor fi din nou asigurate şi colonia milesiană va continua viaţa şi activitatea pe parcursul a peste un deceniu, sub stăpnirea lui Burebista, suveranul n stare să-i garanteze securitatea.

    Histria, odată cu supunerea ei de către Burebista, a păşit ntr-o nouă etapă istorică. De data aceasta nu mai era vorba de un protectorat al unor regi cum a fost de pildă Rhemaxos şi care se reducea n ultimă instanţă la plata unui tribut, ci mai nti de o ocupare efectivă militară şi mai apoi, de o integrare ntr-un stat geto-dac.

    n textul decretului ce-l cinsteşte pe Aristagoras, numele lui Burebista nu figurează. Nu poate fi o banală ntmplare. Pomenirea numelui regelui ce stăpnea peste cetate, ntr-o inscripţie n care se amintesc atrocităţile războiului prin care aceasta fusese cucerită, "samavolniciile" ce i se datorau, n primul rnd lui, ar fi nsemnat cutezanţi, implicit, ar fi comportat riscuri. De aceea, se foloseşte doar genericul inofensiv de "barbar" fără designarea regelui ori a neamului său.

    Despre soarta celeilalte colonii milesiene, de pe teritoriul de azi al Constanţei, despre Tomis, documentele existente astăzi nu sunt suficient de clare. Un decret dat n cinstea gărzii civice ar ilustra, după unii autori, situaţia tragică a oraşului de pe urma atacului geţilor lui Burebista. Asediul ar fi provocat o panică att de mare n rndul locuitorilor, nct mulţi, pierznd nădejdea de a mai putea salva oraşul, l părăsesc.

    Cu această ocazie au fost numiţi doi strategi ce aveau sarcina alcătuirii unei gărzi compuse din 40 de oameni ce aveau menirea să păzească turnurile şi căile de acces n cetate. După alţii nsă, decretul n cinstea gărzii civice ar reflecta o stare de alarmă şi de slăbire a capacităţii de rezistenţă a oraşului pricinuită de boli şi de lipsuri. El nu poate fi pus, aşa cum arăta D.M.Pippidi, pe seama asediului cetăţii de către geţi, din lipsa raportului ntre gravitatea pericolului şi mijloacele mai mult dect modeste folosite pentru a-l evita. O gardă civică de 40 de oameni, orict de instruită ar fi fost, nu putea fi pusă să apere cetatea mpotriva asedierii ei de către oştile lui Burebista. Mai este de adăugat apoi că n textul inscripţiei nu se găseşte nici cea mai vagă aluzie la ocuparea Tomisului de către geţi. Dimpotrivă, se arată clar că datorită vigilenţei celor doi strategi şi a gărzilor, tomitanii au reuşit să scape odată mai mult de o primejdie iminentă.

    Nici cu privire la datarea documentului aflat n discuţie, părerile nu sunt unanime, oscilnd ntre sec. II .e.n. şi sec. I e.n. El a fost atribuit sfrşitului sec. II .e.n. de M.I.Rostovtzeff, urmat apoi de T.V.Blavatskaia, de I.Stoian. D.M.Pippidi crede nsă că este vorba de primii ani ai erei noastre. Argumentele aduse de D.M.Pippidi par convingătoare. Nu pare credibil ca tomitanii să fi fost att de naivi, nct să-şi nchipuie că ar fi putut face faţă oştilor lui Burebista cu o gardă civică alcătuită din 40 de oameni şi apoi, acceptnd prima dintre ipoteze, ar trebui conchis că Burebista a fost nvins de garda tomitană, de vreme ce n decret se vorbeşte de scăparea din primejdie. n lipsă de alte documente, va trebui să admis, mpreună cu D.M.Pippidi, ipoteza după care Tomisul şi-ar fi deschis porţile lui Burebista.

    Aceeaşi incertitudine este ntlnită şi n cazul cetăţii Callatis (Mangalia de azi). O inscripţie descoperită aici vorbeşte despre un cetăţean al orşaului al cărui nume rămne necunoscut, care a echipat un vas de război pe cheltuiala lui şi n acest fel, a contribuit la apărarea patriei, merit pentru care este lăudat n inscripţie. Epigrafa a fost pusă, de unii istorici, n legatură cu evenimentele legate de epoca lui Burebista fapt pe care alţii l contestă, fără a exista siguranţă, nici ntr-un sens, nici n altul. Mai plauzibilă pare opinia lui D.M.Pippidi, n conformitate cu care inscripţia n discuţie nu are nici o legătură cu vremea lui Burebista, ţinnd seama şi de mprejurarea că Burebista va ataca cetăţile greceşti din Pontul Stng de pe uscat şi nu de pe apă. Deci, vasul despre care vorbeşte inscripţia trebuie să fie n legătură cu un alt eveniment. Aşa stnd lucrurile, se poate presupune, binenţeles, ipotetic pnă la descoperirea unor noi dovezi, că nici callatienii n-au opus lui Burebista o rezistenţă armată.

    Acelaşi lucru se pare că l-au făcut şi locuitorii oraşului Dionysopolis (azi Balcic, Bulgaria). Inscripţia n cinstea lui Acornion vorbeşte de bunele relaţii existente ntre cetate şi regele Burebista şi de avantajele pe care le-a obţinut Acornion pentru patria sa, de la marele rege. De aici se poate trage concluzia că cetatea Dionysopolis n-a avut de suferit şi n consecinţă că ea nu s-a opus lui Burebista.

    Pare foarte plauzibil că locuitorii oraşelor Tomis, Callatis şi Dionysopolis, cunoscnd dezastrul suferit de Histria şi de Olbia, să ncerce a căpăta bunăvoinţa regelui Burebista, supunndu-i-se fără o rezistenţă armată.

    Din Odessos (azi Varna, Bulgaria) dispunem de lista unor preoţi (poate eponimi) ntocmită "după ntoarcerea din bejenie". Inscripţia este considerată a fi o aluzie evidentă la risipirea locuitorilor prilejuit de atacul ori de vestea apropierii armatelor ce-l aveau n frunte pe Burebista . Epigrafa constituie o dovadă a suferinţelor ndurate de locuitorii din Odessos fără să fie n acelaşi timp o dovadă a cuceririi oraşului pe calea armelor de către Burebista.

    Dacă rămne problematic n ce măsură locuitorii oraşului Odessos s-au opus ori nu cu arma n mnă, lui Burebista, se ştie nsă sigur că cei din Mesembria (azi Nesebăr, Bulgaria) au făcut-o. O inscripţie de aici, păstrată fragmentar, laudă pe trei strategi ce s-au distins "conducnd oastea n războiul mpotiva lui Burebista". Ea a fost publicată de E.Kalinka, completată şi interpretată foarte bine de către O.Seure. Acelaşi document vorbeşte despre gărzile de zi şi de noapte organizate pentru a semnala pericolul ce s-ar fi ivit de pe urma unui atac prin surprindere.

    Total neclară este modalitatea prin care Burebista a supus Apollonia (azi Sozopol, Bulgaria). Nu se ştie n ce măsură Apollonia puternic distrusă de romani, pe vremea lui M.Terentius Varro Lucullus, a fost refăcută, după cum presupune V.Prvan, astfel nct să poată opune rezistenţă armată lui Burebista. Inscripţia pe care se bazează V.Prvan pare, mai curnd, să dateze din sec. II-III e.n. Şi de aceea se poate presupune că locuitorii Apolloniei neputndu-se apăra ndărătul zidurilor nu vor fi opus o rezistenţă prea ndrjită.

    Chiar dacă documentele existente azi nu sunt n măsură să precizeze o mulţime de amănunte pe care am dori să le cunoaştem, ele sunt suficiente pentru a dovedi, fără putinţă de tăgadă, că Burebista a ocupat, ntr-o formă sau alta, toate bogatele colonii greceşti din Pontul Stng, de la Olbia pnă la Apollonia.

    El a inclus n stăpnirea sa nu numai cetăţile respective, ci şi ntregul teritoriu de la sud de Dunăre, pnă la Balcani şi litoralul Mării Negre. n acest spaţiu locuiau, alături de geţi şi alte neamuri pe care el le-a supus, la fel cum va supune şi n est alte seminţii străine.

    Preluat din : http://www.dracones.ro

Similar Threads

  1. Cucerirea DACIEI-luptele de aparare a Dacilor (01)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor n timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:05 PM
  2. Razboaiele Dacilor, dupa BUREBISTA
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor pnă la Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 12:48 PM
  3. Conflictul lui Burebista cu Scordiscii
    By Tricoderonga in forum Razboaiele dacilor in timpul lui Burebista
    Replies: 0
    Last Post: 06-03-10, 08:41 PM
  4. Conflictele lui Burebista cu Boii şi Tauriscii
    By Tricoderonga in forum Razboaiele dacilor in timpul lui Burebista
    Replies: 0
    Last Post: 06-03-10, 08:30 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •