Ca şi pentru războiul cu Critasiros şi în relatarea războaielor purtate de Burebista la sudul Dunării referiri se găsesc doar în textul lui Strabon.

Din acesta (VII, 3, 11), se deduce că Burebista după ce a înălţat pe daco-geţi, ca rezultat al înţeleptei sale politici interne, a supus cea mai mare parte a populaţiilor vecine, reuşind să alcătuiască o mare stăpânire, ajungând să fie temut şi de romani.

Căci trecând cu îndrăzneală Dunărea şi jefuind Tracia - până în Macedonia şi Iliria - a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii. Fragmentul reprodus propune două direcţii de atac ale lui Burebista în sudul Dunării.

Una dintre acestea trecea prin Tracia ca să ajungă în Macedonia, provincie romană de multă vreme constituită (168 î.e.n.). Cea de a doua direcţie presupune trecerea prin teritoriile dardanilor de neam ilir şi a celţilor scordisci. Printre tracii ce trăiau amestecaţi cu celţii trebuie să fi existat şi daco-geţi, fapt indicat de descoperirile arheologice făcute pe teritoriul de azi al Iugoslaviei.
Populaţia autohtonă din întregul spaţiu cuprins între Dunăre şi Marea Adriatică era constituită din iliri, în teritoriile lor infiltrându-se celţii şi alte seminţii.
Care dintre cele două direcţii va fi fost aleasă mai întâi de Burebista şi mai cu seamă de câte ori va fi întreprins el asemenea incursiuni, încălcând teritorii supravegheate de romani ori chiar graniţele republicii romane, izvoarele nu o precizează.
Strabon spune că sub conducerea lui Burebista "pe cei dintâi i-au nimicit dacii [pe boii şi pe taurisci], pe câtă vreme cu aceştia din urmă [scordiscii] adeseori ei au făcut alianţă" (Strabon, Geographia, VII, 5, 2).
Alianţa daco-geţilor cu scordiscii trebuie să fi avut drept mobil incursiunile de jaf în sudul Peninsulei Balcanice. Izvoarele literare atestă asemenea incursiuni încă din secolul al II-lea î.e.n. Îndreptate spre hotarele Macedoniei. Acestea erau mereu încălcate de coaliţii în care, alături de scordisci, îi întâlnim printre alte popoare pe daci.

Este foarte probabil ca măcar la unele incursiuni în Macedonia întreprinse de scordisci şi daci ce au avut loc în prima jumatate a secolului I î.e.n. cum a fost, de pildă, cea din anul 74 î.e.n. să fi luat parte şi Burebista.

El nu este menţionat pentru că nu devenise încă o mare forţă, ci se găsea abia la începutul domniei când avea de pus capăt luptelor interne dintre seminţiile daco-getice, pe care le va unifica.

Îndată însă ce Burebista va reuşi să unească sub sceptrul său toate seminţiile daco-getice şi va deveni, în acest fel, o mare forţă, el nu va mai fi obligat să recurgă la alianţe pentru a ataca hotarele Romei, pentru a întreprinde incursiuni de jaf în Macedonia.

Chiar dacă asemenea alianţe cu scordiscii au existat, după cum ne relatează Strabon, ele trebuie să-l fi nemulţumit pe regele daco-geţilor şi de aceea, a întreprins acţiuni de pedepsire a scordiscilor. Motivul discordiei trebuie să-l fi constituit împărţirea prăzilor capturate din teritoriile parcurse. Dacă o vreme supremaţia, ce se materializa, desigur, în "partea leului" la împărţirea prăzii, a aparţinut scordiscilor, acum nu mai putea fi vorba de aşa ceva.

Iată, unul dintre posibilele motive care l-au determinat pe Burebista să pornească război împotriva scordiscilor. Rezultatul acestei ciocniri se află tot la Strabon care relatează cum celţii, care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii, au fost, pustiit. Pustiirea a însemnat o serioasă înfrângere a acestora. Scordiscii au fost văzuţi în fruntea atâtor coaliţii ori singuri atacând hotarele Macedoniei.

Începând de la 141 î.e.n., nu de puţine ori, scordiscii reuşiseră să prade posesiunile romane până la ţărmurile Marii Adriatice şi să traverseze Macedonia până în Epir.

Înfrânţi de Burebista, ei vor înceta să mai joace un rol politic important, în continuare izvoarele nu-i mai pomenesc. Afirmaţia lui Strabon trebuie înţeleasă în sensul unei pustiiri a puterii politice şi nu etnice.

După luptele cu Burebista, scordiscii îşi vor continua vieţuirea în jurul Belgradului de azi (Singidunum) pe toata durata secolului I î.e.n. şi chiar mai târziu. Teritoriile lor nu au fost ocupate de Burebista. Ca şi în cazul precedent descoperirile de materiale dacice de pe teritoriul Iugoslaviei de azi nu sunt urme lăsate de oastea lui Burebista.

Ele atestă locuirea efectivă a daco-geţilor în aceste teritorii, iar unele dintre ele demonstrează legături de natură economică între aceste spaţii şi Dacia.

Preluat din : http://www.dracones.ro