Results 1 to 1 of 1

Thread: Romnii se opun regimului comunist impus. Greva regală si primele reactii

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Question Romnii se opun regimului comunist impus. Greva regală si primele reactii

    Pe 6 august 1945, guvernul sovietic a recunoscut guvernul Groza şi a hotărt reluarea relaţiilor diplomatice cu Romnia. Reacţia anglo-americanilor nu a fost aceeaşi. Maniu şi Brătianu s-au hotărt să acţioneze după Conferinţa de la Potsdam şi să ceară Regelui să-i retragă ncrederea guvernului Groza şi să constituie un nou guvern, sub Barbu Ştirbei, o persoană neutră. Iuliu Maniu şi-a continuat consultările cu Dinu Brătianu şi cu Titel Petrescu. n acelaşi timp Iuliu Maniu, discutnd cu reprezentanţii Angliei şi Americii, le-a spus că M.S. Regele Mihai va ntreba dacă guvernele de la Londra şi Washington sunt dispuse să recunoască guvernul actual şi deci să-i dea posibilitatea să negocieze pacea. In cazul cnd cele două puteri nu recunosc guvernul Groza, atunci Regele şi va lua libertatea de a forma un nou guvern, care să fie recunoscut de puterile occidentale. Generalul Schuyler, n aşteptarea răspunsului de la Washington, nu se pronunţase ncă, mai ales că britanicii ezitau.

    Pe data de 12 august, Statele Unite au trimis la Bucureşti lui Roy M. Melbourne instrucţiuni speciale privind acceptarea unui guvern reprezentativ, exact ceea ce preconiza Iuliu Maniu n concordanţă cu Regele Mihai. Pe data de 10 mai, Iuliu Maniu fusese n audienţă la Rege, care-şi fixase atitudinea, anunţnd că nu doreşte să bruscheze lucrurile n aşa fel nct să-i indispună pe ruşi, ţinnd seama că guvernul Groza a fost alcătuit din iniţiativa lui Vişinski şi ca urmare trebuie să procedeze cu precauţie atunci cnd este vorba de schimbarea acestui guvern.

    După ce a primit şi confirmarea britanică de solidarizare la punctul de vedere american, pe 15 august, reprezentantul politic Roy M. Melbourne a transmis Regelui şi şefilor partidelor P.N.Ţ. şi P.N.L. telegrama primită: „... Atitudinea guvernului american faţă de guvernul romn este cea care rezultă in mod categoric din comunicatul de la Potsdam din 3 august şi din discursul preşedintelui Truman, adresat naţiunii americane, din 10 august. Guvernul american nu are nici o obiecţie de făcut raporturilor diplomatice ntre U.R.S.S. şi Romnia, fiecare din cele trei guverne fiind liber a hotăr, conform vederilor sale, n această privinţă. Reluarea acestor raporturi nsă nu constituie, cu toată alianţa existentă ntre cele trei mari puteri, nici o obligaţie pentru guvernul american de a urma aceeaşi cale.

    Guvernul american a declarat ncă din februarie şi martie a.c, cu ocazia crizei guvernamentale din Romnia, că doreşte n această ţară instituirea unui regim reprezentativ al opiniei publice romne, constituit din toate grupările democratice ale ţării şi a arătat că nu poate considera ca atare actualul guvern şi astfel nu-l poate recunoaşte. Evenimentele petrecute de atunci pnă azi dovedesc că guvernul american n-a greşit n aprecierile sale şi că actualul guvern ntr-adevăr nu reprezintă opinia publică democratică a ţării. Astfel, guvernul american nu poate recunoaşte nici azi acest guvern şi nu poate relua raporturile diplomatice cu Romnia, ct timp el se găseşte n fruntea ţării. Urmează de aici, fireşte, anumite dificultăţi n ce priveşte viitoarele tratative pentru ncheierea păcii. Guvernul Statelor Unite nu admite să aibă tratative şi nici să semneze un tratat de pace final romno-american, dect cu un guvern reprezentativ democratic, deplin recunoscut de către Casa Albă".


    A avut loc o nouă ncercare de represiune a partidelor de opoziţie. Vinogradov, din partea Comisiei Aliate de Control, l-a anunţat pe Vişinski prin fir direct, pe data de 16 august, că urma să se ţină o manifestaţie a partidelor istorice şi că Emil Bodnăraş, cu locţiitorul ministrului de Interne, cu şeful Serviciului secret şi cu reprezentantul Prefecturii Poliţiei Capitale, au hotărt arestarea organizatorilor (cu excepţia lui Iuliu Maniu) şi efectuarea n ziua demonstraţiei a unui control riguros al actelor şi un şir de alte măsuri operative, pentru a nu se permite ieşirea demonstranţilor pe stradă.

    Reprezentanţii ruşi au recomandat să nu se ia măsuri pentru interzicerea manifestaţiei şi prin măsuri nebătătoare la ochi să se ncerce lichidarea n faşă a ntregii acţiuni. Se bănuia că demonstraţia era făcută naintea venirii unor membri ai Congre*sului american la Bucureşti, pe 18 august.


    Preşedintele Truman a ţinut o conferinţă radiodifuzată pe 19 august. Printre altele, sublinia că se stabilise ca cele trei mari puteri să-şi asume o răspundere comu*nă pentru promovarea democraţiei n ţările eliberate din Europa răsăriteană. n continuare, H. Truman arăta că un interes era reafirmat ndeosebi pentru Romnia, Bulgaria şi Ungaria, naţiuni care nu trebuiau să fie n sfera de influenţă a nici uneia dintre puteri. Aceeaşi ncurajare venea şi din partea ministrului de externe britanic, Bevin, care sublinia şi el, a doua zi, că n Romnia un regim totalitar a fost nlocuit cu altul la fel de totalitar şi că Anglia nu poate tolera aceasta. n această situaţie disperată, Regele Mihai a căutat să trezească occidentul şi pe 20 august 1945 a cerut demisia guvernului Groza, aducnd la cunoştinţa celor trei mari puteri hotărrea luată. Groza a refuzat. Fruntaşii politici se adresau zilnic celor trei mari puteri arătnd situaţia disperată. Preşedintele Partidului Social-Democrat şi-a dat demisia din guvern pe 24 august. Regele Mihai a refuzat să mai semneze actele guvernului. Se intrase n perioada cunoscută sub numele de GREVA REGALA, care a durat pnă la 7 ianuarie 1946.


    ntr-o situaţie similară se găsea şi Bulgaria, care de asemenea era „bombardata cu note anglo-americane şi care a ripostat prin ministrul ei de externe, care pe 3 august a declarat: “democraţia noastră este o democraţie balcanică şi nu o democraţie occidentală. Din această cauză nu ne nţelege Occidentul". Deci era clar că problema nu era numai romnească, ci generalizată - peste tot unde i se permisese Rusiei să pună piciorul.


    Petru Groza fugise la Moscova să discute cu stăpnii. Aceştia l obligau să semneze acorduri şi mai nrobitoare pentru ţara noastră. Omul impus de ruşi, ngrijorat de poziţia Regelui Mihai care se adresase celor trei membri ai Comisiei Aliate de Control, căuta salvare la Kremlin şi acesta i impunea noi capitulări.


    Merită subliniată scrisoarea regală care a dus la declanşarea grevei: „Ţinnd seama de protocolul Conferinţei de la Potsdam prin care se precizează că recunoaşterea diplomatică a guvernului romn constituie o condiţiune prealabilă pentru ca Romnia să poată ncheia tratatele de pace cu cei trei aliaţi şi ca astfel să poată obţine sprijinul acestor mari puteri pentru a fi admisă la Naţiunile Unite şi ţinnd seamă de poziţia luată de Statele Unite şi de Marea Britanie faţă de guvernul romn n compoziţia sa actuală, am considerat că este de datoria mea de monarh constituţional să consult, n conformitate cu procedura constituţională, aşa cum este consacrată de tradiţia acestei ţări, fruntaşii politici n ceea ce priveşte această situaţie.


    Majoritatea acestor conducători s-au pronunţat n favoarea unui guvern de largă reprezentare democratică şi naţională, care să permită ncheierea tratatelor de pace şi admiterea Romniei n Naţiunile Unite. n consecinţă m-am simţit obligat să cer primului ministru să-mi uşureze această sarcină pentru o soluţie corespunzătoare şi să-mi prezinte demisia prezentului guvern. Formarea unui guvern larg reprezentativ nu a fost posibilă, fiindcă primul ministru nu a dat urmare cererii mele. n aceste condiţii m-am simţit obligat să cer guvernelor Uniunii Sovietice, Statelor Unite şi al Marii Britanii ca, n conformitate cu decizia luată de cei trei la Conferinţa din Crimeea şi a exercitării n comun a responsabilităţii asumate de ei, să aibă bunăvoinţa să ne dea asistenţa lor n vederea formării unui guvern romn care, conform Protocolului de la Berlin (Potsdam), să poată fi recunoscut de cei trei mari aliaţi, punnd astfel Romnia n poziţia de a ncheia tratatele de pace şi a fi admisă la Naţiunile Unite. Mihai R".


    Regele, după ce pe 19 august se consultase cu Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Titel Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu şi primii trei au fost de acord cu schimbarea guvernului, l-a chemat pe Petru Groza şi i-a cerut demisia. n faţa refuzului a făcut scrisoarea de mai sus pe care a adresat-o celor trei Mari Puteri. n faţa atitudinii lui Groza, care a pretins că are acordul şi sprijinul total al ruşilor, Regele Mihai a invitat reprezentanţii Marilor Puteri şi le-a cerut asistenţă din partea guvernelor respective. Primindu-l pe Susaikov, i-a explicat că cererea de demisie a guvernului Groza se bucură de sprijinul majorităţii liderilor partidelor. Susaikov i-a cerut Regelui să-şi retragă cererea. După ce a fost refuzat, a adăugat că Maniu şi Brătianu sunt fascişti şi antisovietici, ca şi partidele pe care le conduceau şi care puteau fi dizolvate iar şefii arestaţi. Reprezentanţii Angliei şi Americii şi-au informat departamentele respective spre ameninţarea lui Susaikov şi Londra l-a autorizat pe generalul Stevenson să-i acorde protecţie doar lui Iuliu Maniu, pe cnd reprezentantul american susţinea că trebuie protejaţi toţi liderii politici care l-au susţinut pe Rege.


    Tot pe 20 august, reprezentantul american, după primirea scrisorii, i-a informat n scris pe sovietici de primirea acesteia şi propunea să se ţină o conferinţă a Comisiei Aliate de Control „pentru discutarea deschisă a tuturor fazelor acestei probleme n scopul definirii comune a liniei corespunzătoare de conduită a Comisiei, care va asigura menţinerea ordinii n Romnia, va sprijini autoritatea Regelui şi va păstra procedura constituţională n ţară".


    Mareşalul Curţii Regale i-a nmnat lui Susaikov un răspuns la ntrebarea generalului rus referitoare la declanşarea grevei. I s-a răspuns: „... Ca monarh constituţional doresc desfăşurarea de alegeri libere şi de aceea am considerat drept ntrunite toate condiţiile pentru asigurarea deplinei libertăţi a alegerilor, dar trebuie să subliniez că această problemă este astăzi de competenţa celor trei mari puteri. Obiecţiile mpotriva guvernului Groza sunt din cauză că nu este recunoscut de două din cele trei mari puteri, la care se adaugă faptul că guvernul refuză să demisioneze".


    Imediat Susaikov a trimis o telegramă lui Stalin, Molotov şi Vişinski. n cadrul discuţiei telefonice din cursul aceleiaşi zile cu A. A. Lavrişcev, Susaikov anunţa că pe 23 august urmează să aibă loc la Bucureşti o paradă iar Regele refuză să participe. Pentru a prentmpina tulburări, i-a cerut lui Vasiliu-Răşcanu să asigure liniştea iar el s-a nţeles cu Tolbuhin să concentreze 30 de tancuri n apropiere de Bucureşti. Cerea autorizarea Moscovei asupra acestei măsuri şi ruga să se trimită spre Bucureşti unităţi de infanterie motorizată ale Armatei Roşii. Aprobase ca generalul Răşcanu, n fruntea unor generali, să meargă la Rege şi să-l roage să participe la paradă. Dar Regele a refuzat să-i primească.


    Nicolae Lupu, vicepreşedinte al Partidului Naţional-Ţărănesc, a cerut să fie primit de generalul Susaikov pentru a discuta cu el despre colaborarea cu U.R.S.S., despre posibilitatea lărgirii guvernului cu elemente democratice de stnga din P.N.Ţ. şi despre formele participării grupării Lupu la Frontul Naţional Democrat. Şi astfel se mai ncerca să fie racolat ncă un membru al P.N.Ţ., dar acesta nu voia să se alăture gratuit.
    A doua zi, pe 23 august, a avut loc parada la care armata romnă a participat fără muniţie. Numai armata sovietică din diviziile „Tudor Vladimirescu" şi „Horia, Cloşca şi Crişan" primiseră aprobarea să aibă muniţie. Generalul Gheorghe D. Marinescu, comandantul Apărării Teritoriului, fiind nştiinţat că Regele nu este la tribună, a trimis imediat curier ca trupa care era sub comanda sa să se napoieze la cazarmă, deoarece armata este sub comanda supremă a Regelui şi acesta nu a binevoit să onoreze parada. Peste cţiva ani, Emil Bodnăraş a dat dispoziţie să fie scos din armată generalul Gh. D. Marinescu, care a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.

    Seara, la banchetul de la Cercul Militar, Lucreţiu Pătrăşcanu nu a pierdut ocazia să-i atace pe fruntaşii politici: „... Ar fi fost de dorit ca astăzi să fie prezenţi la această solemnitate toţi acei care au participat, prin faptele lor la actul de la 23 august 1944. Dar duşmanii poporului romn, duşmani nu numai ai guvernului, ci chiar şi ai Regelui, au mpiedicat acest lucru".


    Guvernul vasal a nceput să bată la poarta ambasadei U.R.S.S. de la Bucureşti pentru a cere indicaţii de la Moscova, deoarece Regele nu mai primea nici un ministru şi nu mai semna nici un act. n paralel Susaikov, locţiitor al preşedintelui Comisiei Aliate de Control n Ro*mnia, cerea Moscovei să i se dea indicaţii pe linie militară spre a trimite spre Bucureşti unităţi ale infanteriei motorizate ale Armatei Roşii. Ambasadorul Romniei la Moscova, Iorgu Iordan, s-a prezentat la Vişinski nfăţişndu-i situaţia din ţară, preciznd că n situaţia actuală Titel Petrescu cu un grup de partizani manifestă tendinţa de a stabili contacte cu Maniu, iar acesta mpreună cu Brătianu nutresc o ură de nedescris mpotriva lui Tătărăscu. Pe plan intern, pierderea legitimităţii constituţionale era nlocuită după sistemul comunist, cu mitinguri de stradă prin care se manifesta ura la comandă mpotriva „fasciştilor" Maniu şi Brătianu, cărora, după presa rusească trebuia să li se pună mna n „ceafă" şi să fie azvrliţi n nchisori.


    Deja erau primele indicaţii venite de „dincolo".


    Pentru indicaţiile oficiale, pe 31 august 1945, Gh. Tătărăscu s-a adresat ambasadorului S.I. Kavtaradze pentru a fi primită o delegaţie guvernamentală lărgită la Moscova, pe 4 septembrie, ca să discute, n primul rnd, situaţia Romniei n raport cu demersurile anglo-americane. Ca urmare, pe 4 septembrie 1945, LV. Stalin a dat o recepţie n cinstea primului-ministru al Romniei iar pe 7 septembrie delegaţia romnă a fost invitată de LV. Stalin la prnz. Au discutat şi s-au plns lui Molotov, care pleca să se ntlnească cu miniştrii de externe ai Angliei şi Americii, şi binenţeles au apelat la sprijinul neprecupeţit al lui A.I. Vişinski. n discuţiile purtate la Moscova, Petru Groza s-a plns de Iuliu Maniu ca fiind vinovat de ceea ce se ntmplă n ţară, fiind cel care-i influenţează pe anglo-americani. Tătărăscu, n discuţia cu Vişinski, a propus un demers al guvernului sovietic pe lngă Rege, iar lui Molotov i-a făcut rugămintea de a susţine guvernul Groza pe lngă miniştrii de externe, n timpul Conferinţei de la Londra, unde urma să discute proiectele tratatelor de pace cu Romnia, Bulgaria şi Finlanda. nainte de plecare, Molotov i-a asigurat pe vasali că trupele sovietice nu vor fi retrase din Romniapnă ce nu va fi instalat un guvern comunist".


    Pentru a pleca liniştiţi acasă, A.I. Vişinski a trimis o scrisoare ambasadorului S.U.A. la Moscova, W.A. Harriman, prin care spunea că era inacceptabilă propunerea privind demisia guvernului Groza, care „nu s-a format, n nici un caz, prin stăruinţa locţiitorului comisarului poporului pentru Afacerile Străine, cum scrieţi dvs., ci ca rezultat al unirii forţelor democratice ale ţării... ".


    Tot acolo au discutat pe 12 septembrie 1945 şi problema unei „uniri", crearea partidului muncitoresc unic, la care A.I. Vişinski şi-a exprimat părerea personală ca acesta să fie format „prin izolarea elementelor sectare din ambele partide PCR şi PSD... ntemeindu-se pe baza unei nalte principialităţi şi n nici un caz, pe compromisuri". ncă o problemă rezolvată şi deci mnă liberă de a-i scoate din viaţa politică pe social-democraţi, numindu-l partid muncitoresc romn. S-a mai promis guvernului romn şi eliberarea din prizonierat a 40.000 de mili*tari romni, care au venit n anul următor „reeducaţi" şi constituiţi n divizia „Horia, Cloşca şi Crişan", care va fi folosită n terorizarea populaţiei şi asigurarea confiscării alegerilor, ea fiind aceea care va asigura paza la secţiile de votare.


    nainte de plecarea delegaţiei romne de la Moscova, ziarul comunist „Izvestia" comentnd situaţia Romniei, spunea printre altele că greva regală „era rezultatul presiunii exercitate asupra Regelui Mihai I de reprezentanţii S. U.A. şi Marii Britanii" şi că „elementele fasciste care s-au păstrat n ţară şi care acţionează sub auspiciile lui Maniu şi Brătianu uneltesc mpotriva guvernului". Şi n schimbul attor „daruri" oferite guvernului Groza, sovieticii au cerut „Arhiva Sfatului Ţării".


    ntre timp, Maniu mai ales, adresa memorii celor două misiuni, americană şi britanică de la Bucureşti, n preajma deschiderii Conferinţei de la Londra. Iuliu Maniu se ntlnise pe 10 septembrie cu Regele Mihai I, care după intrarea n greva regală părăsise Bucureştiul, instalndu-se la Sinaia, şi au discutat situaţia politică naintea deschiderii Conferinţei de la Londra.


    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-074)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/marturii/
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 16-10-11 at 04:08 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Reactii la Noua Constitutie - Miscarea pentru Constitutia Cetatenilor
    By Arthur in forum Noua Constitutie a Romaniei - Constitutia Cetatenilor
    Replies: 0
    Last Post: 22-03-13, 06:32 AM
  2. GREVA electorala - Nu va duceti la vot sau anulati votul !
    By Gavrila Moraru in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 07-12-12, 06:50 AM
  3. Natura, scopurile si efectele regimului totalitar comunist-practici politice
    By Dicomes in forum Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste
    Replies: 1
    Last Post: 20-03-12, 03:40 PM
  4. Cum a dovedit Toader Stetca ilegitimitatea regimului
    By Excalibur in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 14-08-10, 08:31 AM
  5. Reactii Anticapitaliste
    By Constantin Cojocaru in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 23-05-10, 02:02 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •