Results 1 to 2 of 2

Thread: Romnia ntre Yalta şi Potsdam. Capitularea Germaniei

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Question Romnia ntre Yalta şi Potsdam. Capitularea Germaniei

    Proclamaţia lui Winston Churchill din 8 mai 1945: „Ieri dimineaţă, la ora 2.41 de minute, la Cartierul General al generalului Eisenhower, generalul Jodl, reprezentantul naltului Comandament German şi al marelui amiral Donitz, numit şef al statului German, a semnat actul de capitulare necondiţionată a tuturor forţelor germane, terestre, maritime şi aeriene din Europa, faţă de forţa expediţionară aliată, n acelaşi timp faţă de naltul Comandament Sovietic... Ostilităţile vor nceta oficial la un minut după miezul nopţii de azi 8 mai, dar, pentru a salva vieţi omeneşti, ncetarea focului a fost sunată ieri de-a lungul ntregului front, iar scumpele noastre insule din Canalul Mnecii vor fi de asemeni eliberate azi. Aşadar, războiul cu Germania s-a terminat.

    După ani de pregătire intensă, Germania s-a năpustit asupra Poloniei la nceputul lunii septembrie 1939 şi, dnd urmare garanţiilor noastre faţă de Polonia şi n acord cu Republica Franceză, Marea Britanie, Imperiul Britanic şi naţiunile Commonwealthului au declarat război mpotriva acestei agresiuni nebuneşti. După ce viteaza Franţă a fost dobortă, noi, din această insulă şi din imperiul nostru unit, am continuat lupta singuri timp de un an ntreg, pnă cnd am fost uniţi cu puterea militară a Rusiei Sovietice, şi mai trziu cu superioara putere şi superioarele resurse ale Statelor Unite ale Americii.


    Pnă la urmă, aproape toată lumea se găsea mpotriva făcătorilor de rele care se află acum prosternaţi n faţa noastră. Mulţumirea noastră faţă de străluciţii noştri aliaţi porneşte din toate inimile noastre din această insulă şi din Imperiul Britanic... Japonia, cu toate trădările ei şi lăcomia sa, rămne ncă nengenuncheată. Rănile pe care le-a pricinuit Marii Britanii, Statelor Unite şi celorlalte ţări, cum şi josnicele cruzimi ale sale, cer justiţie şi pedepsire... "


    Proclamaţia preşedintelui U.S.A., H.S. Truman:

    „ Clipa aceasta este solemnă, dar glorioasă...Stindardul libertăţii flutură din nou deasupra Europei ntregi...
    Loviturile noastre vor continua pnă cnd Japonia va depune armele... Occidentul este liber, dar Orientul se află tot sub dominaţia trădătoare a tiraniei japoneze... Lumea ntreagă trebuie curăţită acum de forţele răului, care au fost ndepărtate din jumătatea lumii. Naţiunile Unite iubitoare de pace au arătat n vest că armele lor sunt cu mult mai puternice dect Puterea dictatorilor sau tirania clicilor militare, care altădată ne spuneau că suntem molatici şi slabi. Puterea popoarelor noastre care se apără mpotriva oricărui inamic va fi n Pacific tot aşa de mare cum s-a dovedit n Europa.

    Pentru triumful spiritului şi al armelor cu care am cştigat victoria şi pentru ceea ce acest triumf promite tuturor popoarelor de pretutindeni, care s-au alăturat nouă pentru dragostea de libertate, se cade să mulţumim Atotputernicului Dumne*zeu, care ne-a ntărit şi ne-a dat victoria... "


    ngrijorările pentru viitor ncepuseră ncă nainte de eliberarea completă a Europei, n spatele frontului ce nainta dinspre răsărit spre a elibera o jumătate de Europă şi mai ales durerea se accentua după aceste proclamaţii dătătoare de speranţe.


    ndoielile ncepuseră să-l frămnte chiar pe Churchill, care spunea: „Principala legătură, pericolul comun, care unise marii Aliaţi, dispăruse peste noapte. n ochii mei, ameninţarea sovietică o nlocuise deja pe cea nazistă. Dar nu există nici o alianţă militară mpotriva ei... Puterea noastră, care nfruntase att de multe furtuni, nu mai continua să existe la lumina soarelui... Nu-mi puteam scoate din minte teama că, n curnd, armatele victorioase ale democraţiei se vor dispersa şi că adevăratul şi cel mai dur test va sta n faţa noastră... "

    După părerea lui Churchill, n cercurile influente de la Washington se vorbea ca Statele Unite să nu fie atrase ntr-un antagonism cu U.R.S.S., ci să rămnă ca un mediator prietenesc ntre Anglia şi Rusia sau „chiar ca un arbitru, căutnd să reducă divergenţele ntre ele n legătură cu Polonia sau Austria", n timp ce se simţea „ doar vasta manifestare a imperialismului sovietic care se rostogolea nainte peste ţări lipsite de putere".

    Agăţndu-se de o conferinţă tripartită care să regleze problemele nainte de retragerea trupelor, Churchill i-a trimis o telegramă lui Truman subliniind:


    1. „Sunt profund preocupat de situaţia europeană. Am aflat că jumătate din forţa aeriană americană din Europa a nceput deja să se mute n teatrul din Pacific... ntr-un timp foarte scurt, puterea noastră armată va fi dispărut, cu excepţia unor mici forţe de ocupaţie n Germania.


    2. ntre timp, ce se va ntmpla cu Rusia? Am acţionat ntotdeauna pentru prietenie cu Rusia, dar, ca şi dumneata, simt o adncă ngrijorare faţă de deformarea deciziilor de la Yalta, de atitudinea lor faţă de Polonia, de influenţa copleşitoare n Balcani, cu excepţia Greciei, de dificultăţile ce le fac n legătură cu Viena, de combinaţia ntre puterea rusă şi teritoriile aflate sub controlul lor sau ocupate, cuplate cu tehnici comuniste n att de multe ţări şi, mai presus de toate, de puterea lor de a menţine armate foarte mari pe teren timp ndelungat...


    3. O cortină de fier este trasă peste frontul lor. Noi nu ştim ce se ntmplă n spatele ei... Generalul Eisenhower va trebui să facă tot felul de aranjamente ca să evite o nouă fugă a populaţiei germane spre vest, cnd această uriaşă naintare moscovită va avea loc n centrul Europei... Astfel, o mare fşie de multe sute de kilometri de teritorii ocupate de ruşi ne va izola de Polonia.


    4. ntre timp, Germania va fi deschisă ruşilor, pentru ca aceştia să nainteze, dacă vor, pnă la apele Mării Nordului şi ale Atlanticului.


    5. Desigur că este vital să ajungem la o nţelegere cu ruşii... nainte de a ne slăbi mortal armatele sau a ne retrage n zonele de ocupaţie. Acest lucru se poate face doar printr-o ntlnire personală... Ca să rezum, problema unei nţelegeri cu Rusia nainte de dispariţia forţei noastre mi se pare că le minimalizează pe toate celelalte".


    ngrijorător, foarte ngrijorător este faptul că anturajul preşedintelui Truman propunea nti o ntlnire a acestuia cu Stalin, ceea ce era neloial şi s-ar fi presupus că au nceput divergenţe anglo-americane. ntre timp Truman l-a trimis pe Hopkins la Moscova, să ncerce rezolvarea diferendului cu Polonia, cu şefii polonezi arestaţi, cu Mikolajczyk ndepărtat de Moscova, care se luptase să-şi impună guvernul. S-a acceptat formarea unui nou guvern, ce a fost recunoscut pe 5 iulie de U.S.A. şi Anglia. Ruşii reuşiseră prin tergiversări să-şi facă jocul murdar al deportărilor şi lichidărilor, respingnd accesul observatorilor politici promişi...


    Datorită abuzurilor de neconceput relevate de memoriile lui Iuliu Maniu, ncă de pe 24 martie, Secretarul de Stat Stettinius declara că singura cale de rezolvare a situaţiei din Romnia erau "urgente consultări ntre cei trei". Iar Rusia continua să facă presiuni asupra anglo-americanilor pentru recunoaşterea guvernului Groza, mergnd pnă acolo nct pe 27 mai Stalin a solicitat recunoaşterea imediată a guvernelor din Romnia, Bulgaria şi Finlanda.

    Cu toată intervenţia făcută pe lngă ministrul de Externe al U.S.A. şi ambasadorul Harriman, de la Moscova, preşedintele Truman refuza si ntrzia răspunsul, din cauza lui Churchill, şi pe 7 iunie l expedia Kremlinului: "n Ungaria, Romnia şi Bulgaria eu nu am găsit aceleaşi semne ncurajatoare ca n Finlanda. Acolo, şi n special n ultimele două ţări, am fost contrariat să găsesc guverne ce nu corespund procedurii democratice privind drepturile acestor popoare de a-şi exprima liber voinţa lor, guverne care după părerea mea nu corespund n sistemul lor de guvernare nici caracterului reprezentativ ce trebuie să-l aibă şi nici voinţei popoarelor lor.". Dar Stalin a respins peste două zile acest mesaj.

    Iuliu Maniu, pe 8 iunie, n discuţia pe care a avut-o cu reprezentantul american la Bucureşti, Burton Berry, i-a spus acestuia
    : “Romnia nu mai este un stat suveran. Guvernul este compus numai din Quislingi ai Rusiei. Titel Petrescu este gata să părăsească guvernul şi să treacă n opoziţie".

    Pentru observatorii americani se contura tot mai clar convingerea că Romnia devenise pentru Rusia un teren de testare pentru instaurarea comunismului, n vederea extinderii lui n celelalte state „eliberate". Avnd impresia că o oarecare ncordare se ivise ntre occidentali şi ruşi, Iuliu Maniu a ncercat să acţioneze pentru nlăturarea guvernului Groza. n acest sens a purtat discuţii cu Regele Mihai şi a solicitat americanilor o garanţie n cazul declanşării unei asemenea acţiuni, iar pe 6 iunie anunţa că este pregătit să ntreprindă ceva.

    La nceputul lunii iunie Stalin l anunţase pe Truman că este de acord să se ntlnească la Berlin pentru discuţii n cadrul „celor trei", la jumătatea lunii iulie. Imediat au avut loc cteva schimburi de telegrame ntre Churchill şi Truman, n vederea acestei conferinţe, care se va ţine la Potsdam, deoarece premierul britanic dorea ca ea să se desfăşoare ct mai repede, motivndu-şi graba din cauza acţiunilor brutale ale ruşilor, care nghiţiseră Cehoslovacia iar statele baltice, Romnia, Polonia, şi Bulgaria deveniseră state satelite, sub conduceri comuniste totalitare. In telegrama trimisă pe 4 iunie i spunea lui Truman: „... Sperăm ca această retragere, dacă trebuie făcută, să fie nsoţită de regle*mentarea multor lucruri grave, care să constituie adevărul fundamental al păcii n lume. Nimic important nu a fost ncă stabilit, iar dumneata şi cu mine vom avea de purtat o mare răspundere pentru viitor. Eu mai sper că data va fi avansată".

    La 1 iulie a nceput retragerea armatelor britanice şi ale Statelor Unite spre zonele respective de ocupaţie, urmate de mase de refugiaţi din faţa ruşilor. U.R.S.S. era instalată n inima Europei.


    n acelaşi timp, Rusia făcea presiuni asupra Turciei pentru cedarea a două districte la sud de Caucaz, urmărind revizuirea convenţiei de la Montreux şi fixarea de baze n strmtori. După ce pe 26 iunie 1945 a ocupat Rutenia (11.500 kmp. şi 750.000 de locuitori), Rusia a chemat la Moscova guvernele ţărilor ocupate şi le-a obligat să semneze un tratat prin care cedau baze militare. Romniei i se cerea Constanţa (inclusiv Mangalia) iar Bulgariei Varna, tot ca bază navală. Aceasta se petrecea cu o săptămnă naintea deschiderii Conferinţei de la Potsdam.

    Jaf ... teroare ... crime ... nscenări de procese ... lagăre de deţinuţi politici...Trenuri după trenuri cărau spre U.R.S.S. oameni, transformndu-i n sclavi, şi tot felul de bunuri, mergnd pnă la uzine ntregi. Ne-au adus n schimb de acolo două divizii formate din cei ce au acceptat trădarea şi umilinţa, pentru a deveni instrumentele de distrugere a armatei romne: Divizia „Tudor Vladimirescu"sub comanda colonelului Nicolae Cambrea şi Divizia „Horia, Cloşca şi Crişan", avndu-l comandant pe generalul Mihail Lascăr şi ca politruc pe Valter Roman.

    n timpul Conferinţei de la Yalta, comuniştii terorişti de la Arad au atacat fabricile şi uzinele din oraş, „Textila", „Astra vagoane", atelierele C.F.R., „Policrom", „Textila-Teba", „Tutunul", ncercnd să impună conduceri sindicale comuniste. Au fost răniţi. Nu a scăpat nici ziarul Romnia Democrată, editat de Ion Teodorescu-Făget, unde au devastat, au bătut şi arestat, nscennd un proces. Tot pentru impunerea unei conduceri sindicale comuniste, la Bucureşti pe 20 februarie s-a luat cu asalt uzina „Malaxa", unde Gheorghe Apostol a folosit arme de foc, fiind răniţi şi arestaţi dintre oamenii care apărau uzina.

    La Mediaş muncitorii s-au constituit ntr-un sindicat liber. Neputnd comuniştii să găsească trădători printre ei, au arestat comitetul ales liber şi i-au nscenat un proces, soldat cu mai multe condamnări. La Cluj a fost atacată redacţia ziarului „Patria", organ al Partidului Naţional-Tărănesc, condus de Zaharia Boilă. La Bucureşti, tipografia din str. Valter Mărăcineanu nr. 2, unde se tipărea ziarul Partidului Naţional-Ţărănesc „Dreptatea", a fost devastată şi tipografilor li s-a interzis să mai tipărească. Aceeaşi situaţie s-a petrecut şi cu ziarul „Viitorul", organul Partidului Naţional-Liberal. După 6 martie au nceput arestările şi internările n lagărele de la Caracal şi Slobozia, n martie a fost arestat şi fostul prim-ministru Alexandru Vaida Voievod. Numeroase loturi de „criminali de război" au fost arestate, printre ei zeci de generali, directori de ziare şi redactori. S-au pronunţat zeci de condamnări la moarte, care au fost comutate n muncă silnică, la propunerea ruşilor, pentru a crea o atmosferă favorabilă n jurul guvernului opresiv.

    n luna iunie s-a anchetat şi trimis n judecată un grup format n majoritate din tineri, nscenare cunoscută sub numele de organizaţia „T" şi din care făceau parte membrii P.N.Ţ., P.N.L., P.S.D. - Titel Petrescu, fiind implicaţi printre alţii: Ilie Lazăr, Iosif Jumanca, Ion Flueraş, comandorul Petre Domăşneanu, Adriana Georgescu (secretara generalului Nicolae Rădescu).

    Generalul Nicolae Rădescu fusese nevoit să se refugieze pe 28 februarie la misiunea engleză, de unde sub garanţii i s-a dat voie să meargă acasă n luna mai, pentru ca n iunie să i se fixeze domiciliu obligatoriu, fiind supravegheat tot timpul de comisarul Mişu Dulgheru. Din domiciliul obligatoriu, n timp ce se pregătea nscenarea procesului „Sumanelor negre", pe 17 iunie 1946 a reuşit să fugă cu un avion n Cipru şi apoi la Paris. Perioada aceasta mai este caracterizată prin epurări din ministere şi armată, n primă fază, şi numirea de primari şi prefecţi comunişti, fără nici un fel de pregătire, care erau executanţi fideli ai guvernului impus de ruşi.

    Pe lngă jefuirea bogăţiilor romneşti, prin ţara noastră erau tranzitate şi bunurile furate dintr-o jumătate de Europă „eliberată". După ncetarea războiului, zi şi noapte, trenurile veneau dinspre apus şi luau, prin Moldova, drumul Rusiei. Liniile secundare ale C.F.R. erau ticsite de garnituri cu vagoane deschise sau nchise, fiind nevoite să staţioneze uneori cteva zile, din cauza aglomeraţiei, fiindcă de la Adjud se făcea transbordarea pe ecartamentul căilor ferate ruseşti. n timpul staţionării "eliberatorii" se năpusteau prin satele apropiate şi goleau casele oamenilor, mai ales de băutură şi mncare. Oamenii păgubiţi au nceput să reacţioneze. Aşa a luat fiinţă o primă formă de rezistenţă şi de ripostă mpotriva celui care se dovedea a fi invadator. Pe lngă neliniştea şi foamea care ncepuseră să-şi arate colţii, n Moldova a apărut şi tifosul, semnul cruntei mizerii.

    O parte din muncitori au fost scoşi din producţie, după 6 martie, bine plătiţi şi constituiţi n echipe de şoc. Ei cutreierau noaptea satele n jeep-uri provenite din ajutorul american dat Rusiei pentru „eliberarea Europei". Această stare de anarhie era creată mai ales n sudul Moldovei, pentru ca această provincie să poată fi mai uşor nghiţită. In paralel se urmărea formarea unei miliţii populare cu un efectiv de 100.000 de „patrioţi", scoşi din fabrici şi antrenaţi de instructori sovietici, constituindu-se o reţea ce trebuia să mpnzească toată ţara.
    Paralel cu această teroare, membrii comunişti organizau sub privirile binevoitoare ale autorităţilor sovietice bande de huligani, pe care ei nşişi le conduceau n atacurile mpotriva autorităţilor. Trupele sovietice mpiedicau armata romnă şi poliţia să impună respectarea legii. Aşa ncepea instaurarea erei comuniste din Romnia.

    Pe 4 iulie 1945, Iuliu Maniu a participat la aniversarea „Zilei independenţei Statelor Unite", la Misiunea americană de la Bucureşti, unde s-a ntlnit cu o serie de lideri ai partidelor democratice romneşti şi de unde a aflat prin generalul Schuyler unele amănunte n legătură cu Conferinţa de la Potsdam, care urma să se deschidă ct de curnd. Pe data de 5 iulie, după ce a apărut n presă discursul lui Gh. Tătărăscu ţinut pe 1 iulie n faţa transfugilor din P.N.L. şi intitulat „Congres", Iuliu Maniu a fost solici*tat de ziarişti să dea un interviu. Printre altele a spus:

    „Dl Tătărăscu, la o adunare publică, a continuat atacurile mpotriva mea, nşirnd o serie de afirmaţii cu totul neadevărate şi trăgnd din ele concluzii absolut false... mprejurarea că d-sa debitează o serie de neadevăruri, care ar putea să inducă n eroare lumea de bună credinţă, care nu cunoaşte n amănunt desfăşurarea evenimentelor, mă determină să vă spun, pe scurt, aşa cum mi permit mprejurările n care se găseşte astăzi chinuita noastră ţară: Nu este adevărată afirmaţia dlui Tătărăscu că eu aş fi mpiedicat un Consiliu de Coroană iniţiat de d-sa... Nu eu, ci Majestatea Sa Regele este cel ce convoacă asemenea consilii...Nu este adevărată afirmaţia dlui Tătărăscu că eu aş fi amnat acţiunea mea pentru ncheierea armistiţiului. Dimpotrivă, eu am fost acela care am desfăşurat-o... dumnealui se simţea bine n compania exmareşalului şi era absent n lupta politică...Nu este adevărat că eu aş fi determinat reţinerea unei telegrame adresată dlui Tătărăscu, din străinătate. Acţiunea dlui Tătărăscu prezenta pentru mine prea mică importanţă şi prea puţine garanţii de seriozitate, ca să mă ocup de asemenea chestiuni, străine de altfel şi de interesele şi obiceiurile mele.

    Nu este adevărat că eu aş fi ntrziat plecarea dlui general Aldea la Moscova. Dimpotrivă, eu am fost cel dinti care am semnat mputernicirea dlui general Aldea de a trata cu puteri depline n numele P.N.Ţ. condiţiile armistiţiului. După cum se vede, afirmaţiile dumnealui sunt cu totul neadevărate şi lipsite de temei. Totuşi, dl Tătărăscu spune adevărul cnd afirmă că am refuzat să colaborez cu d-sa şi că am respins oferta d-sale de a pleca mpreună la Moscova. ... Motivele refuzului le-am comunicat n trei scrisori continuative, a căror publicare a fost oprită de cenzura guvernului Antonescu... .Se ştie că a introdus, ca umil servitor al exregelui Carol al II-lea, regimul dictatorial din Romnia... declarnd că numai proştii şi nebunii se gndesc la dictatură... Pe dl Tătărăscu şi pe prietenii d-sale nu i-am văzut nicăieri n arena luptătorilor, sau n serviciul tendinţelor pe care le afişează astăzi.


    Propunerea dlui Tătărăscu din 13 aprilie 1944, pentru ncheierea armistiţiului, era inutilă şi tardivă şi nu putea să aibă dect un caracter comic. Nu mai puţin comică este atitudinea de astăzi a dlui Tătărăscu, prin care d-sa ncearcă să producă impresia că a voit să facă ceva... Nu am acceptat propunerea să fiu nsoţit la Moscova de dl Tătărăscu, patronul de la Tatar-Bunar, organizatorul exceselor anticomuniste, stlpul regimurilor dictatoriale, exponentul politic net antisovietic şi omul sub a cărui guvernare au fost internaţi sute de comunişti... A fost primul care a prezidat denunţarea garanţiilor anglo-franceze ale Romniei şi a decretat oficial schimbarea orientării noastre externe... ndrumnd-o spre Axă... A votat pentru acceptarea arbitrajului de la Viena... D-sa şi constituie un merit din mprejurarea că sub guvernarea d-sale s-a cedat Basarabia... A ncheiat cu Germania o serie de convenţii oneroase şi ruşinoase, mpletite cu promisiuni categorice, de ordin politic... A alergat la diplomaţii germani şi italieni, implornd ajutorul lor mpotriva Sovietelor...

    Ce a căutat dl Tătărăscu, care se afişează astăzi ca fiind un mare şi constant prieten al Sovietelor, la serbările de la Chişinău, aranjate de guvernul Antonescu n 1943, serbări care nu au avut alt scop dect să provoace Sovietele? ... A fost singurul prim-ministru care a ţinut să asiste la aceste serbări. Probabil d-sa a voit să treacă clandestin frontul spre Moscova, aşa cum pretinde că ar fi dorit s-o facă n 1944... ? Am refuzat să discut şi să lucrez cu oameni care sunt neserioşi şi inconsecvenţi n atitudinile lor politice. Nu voi intra n discuţie cu dl Tătărăscu, precum nu am reacţionat nici la atacurile presei comuniste, care cu toate că se izbeşte la fiecare pas de realitatea activităţii mele politice de cincizeci de ani şi de faptele pe care le-am săvrşit n văzul lumii ntregi, n ultimul deceniu, totuşi are tendinţa ridicolă de a mă prezenta fascist, reacţionar".


    A fost o lecţie politică binemeritată, administrată celui mai imoral om politic, cu ajutorul căruia s-a căutat legitimarea guvernului pro-comunist n străinătate, fiindcă Moscova nu avea nevoie dect de marionete politice, cu ajutorul cărora să distrugă partidele democratice din Romnia, spre a putea deschide drum imperialismului sovietic spre sudul şi centrul Europei.

    n perspectivă se ntrezărea desfăşurarea unor evenimente importante pe plan politic extern şi intern şi care vor zgudui opinia publică romnească n ncercarea de a se debarasa de regimul represiv instaurat de ruşi.

    Pe de altă parte, Rusia va căuta să şi-l atragă de partea ei pe Rege, căruia i va oferi pe 6 iulie cea mai naltă distincţie militară a U.R.S.S. - „Ordinul Victoria cu briliante, pentru actul curajos al cotiturii hotărte apoliticii Romniei spre ruptura cu Germania hitleristă şi alinierea cu Naţiunile Unite, n clipa cnd nu se preciza clar nfrngerea Germaniei". Această naltă distincţie se datorează binenţeles apropiatei aniversări de un an de la răsturnarea regimului antonescian, dar şi tendinţei ruseşti de a obţine recunoaşterea guvernului Groza de către anglo-americani, care-l considerau nereprezentativ şi nedemocratic. Stalin s-a arătat de data aceasta receptiv la un document primit din partea lui Churchill, găsit n arhiva secretă a lui Hitler şi pe care i l-a trimis n copie, nsoţit de o notă explicativă n care s-ar fi cuprins şi unele sugestii de a căuta modalitatea de a se exprima o recunoştinţă publică pentru nsemnătatea actului important săvrşit de Romnia la 23 august 1944.

    Printre documentele publicate de Direcţia Generală a Arhivelor Statului, n voi. JV, pag. 543, apărut n Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică (Buc. 1985), sub titlul „Spre lămurirea unei enigme", se relatează: n arhiva secretă a lui Hitler s-a găsit ntre documente un raport iscălit de Keitel şi Guderian, n legătură cu capitularea Romniei şi care i-a fost remis lui W. Churchill cu următorul cuprins: „Capitularea Romniei, pe lngă consecinţele imediate de ordin militar, a produs n acelaşi timp şi o răsturnare de fronturi extrem de periculoasă, ce va duce la pierderea teritoriului nu numai al Romniei, ci şi al Bulgariei, Iugoslaviei şi Greciei punnd n pericol toată armata germană din Balcani. Deosebit de pierderea poziţiilor din Carpaţi, pierderea grnarului şi petrolului romnesc constituie o altă mare şi grea lovitură, n urma căreia armatele ruse vor putea ajunge, n vreo cteva săptămni, n faţa Budapestei. Dat fiind că n decurs de 30 de ani aceasta este a doua oară cnd Romnia trădează cauza Germaniei, se impune a se lua toate măsurile ca Romnia să dispară de pe harta Europei şi poporul romn să dispară ca naţiune".

    De fapt, Germania, n planul nebunesc al lui Hitler, ncercase să ne mpingă spre răsărit, după ce ne sfrtecase ţara urmare a planurilor ei de dominaţie a Balcanilor. Acum asistam la alte planuri şi mai perfide ale U.R.S.S., ce urmărea tot o dominaţie n Balcani, prin exterminarea poporului romn fie prin deportare, fie prin nchisorile din Romnia. Iuliu Maniu căuta şi acum, sub ameninţarea sovietică, ca şi n timpul dominaţiei germane, să mpiedice dezastrul ce pndea ţara romnească. Pe lngă legăturile permanente pe care le ntreţinea cu reprezentanţii Angliei şi Americii la Bucureşti, el şi coordona acţiunea şi cu Regele Mihai. Acum n pragul deschiderii Conferinţei de la Potsdam, Maniu s-a deplasat la Sinaia unde, pe 11 iulie, s-a ntlnit cu Regele. După ce ntre 10 şi 11 dimineaţa s-a ntreţinut cu Grigore Niculescu-Buzeşti venit de la Bucureşti, la ora 12.25 a plecat la Palatul Peleş, unde a luat masa cu Regele, pnă la ora 15.

    Datele de urmărire ale Siguranţei au fost transmise imediat la Bucureşti, la care s-au adăugat informaţiile obţinute din sursa „Sinaia" şi care dădeau unele indicaţii asupra celor discutate:

    - S-a prezentat declaraţia referitoare la discursul lui Tătărăscu, pe care Regele a dat-o ziariştilor străini şi a fost de acord să fie făcută publică.
    - S-a mai discutat actuala situaţie, care reclama imediat nlăturarea guvernului, ntruct nu era n asentimentul poporului şi nici n al celor doi „Mari" (Anglia şi Statele Unite ale Americii).


    Chiar n ziua cnd se deschidea Conferinţa celor trei, guvernul Groza legitima toate măsurile ordonate şi puse n practică de cei pe care ruşii i nvestiseră n fruntea administraţiei locale din Moldova şi Bucovina de Sud. La Yalta se căzuse de acord ca Rusia să-şi nainteze frontiera de vest n Polo*nia de est pnă la Linia Curzon şi se recunoscuse că Polonia trebuia să primească teritorii substanţiale din Germania. Stalin voise să extindă graniţa de vest a Poloniei de-a lungul Oderului, pnă la unirea acestuia cu Neisse de est. Toţi cei trei şefi de guverne s-au angajat public la Yalta să consulte guvernul polonez şi să lase hotărrea finală n seama Conferinţei de pace. Dar după Yalta, Rusia şi avansase frontiera la Linia Curzon şi asta nsemna că trei-patru milioane de polonezi care locuiau dincolo de linie urmau să fie mutaţi n vest.

    n iulie 1945 guvernul polonez era dominat de sovietici şi linia de frontieră se mpinsese pnă la rul Neisse de vest şi mare parte din acest teritoriu era locuit de germani. Ce era de făcut cu mutarea a ncă opt milioane de germani pe lngă cele trei-patru milioane de polonezi? Şi pe lngă transfer se punea problema alimentelor, ştiind că cea mai mare parte a cerealelor provenea din partea germană luată de polonezi. Anglo-americanii rămneau pe cap cu zona industrială distrusă şi o populaţie supranumeroasă muritoare de foame.

    Aceasta era situaţia n preziua deschiderii Conferinţei. Şi mai era pe deasupra pofta nesăţioasă a lui Stalin, care i-a spus lui Churchill: Dacă e imposibil să-mi daţi o poziţie fortificată n Marmara, n-am putea avea o bază la Dadeagath?". Şi n cadrul acestei ntruniri, după cum conveniseră Truman cu Churchill, preşedintele Statelor Unite ale Americii i-a spus ntre patru ochi, pe culoar, după ce se terminase şedinţa din 24 iulie, că posedă o bombă nouă pe care o va folosi, de o putere extraordinară (era vorba de bomba atomică) şi Stalin nu a reacţionat, ci doar a răspuns pasiv: ,Mulţumesc că mi-ai vorbit despre noua voastră bombă. Eu nu am cunoştinţe tehnice. Pot să trimit specialistul meu n ştiinţe nucleare să-l vadă pe specialistul vostru mine dimineaţă?".

    Discuţiile au fost dificile, iar pe 25 iulie Conferinţa s-a ntrerupt din cauza plecării lui Churchill şi Eden pentru a vedea rezultatele scrutinului din Anglia. Şi Churchill nu s-a mai ntors. Pierduse alegerile. Anglia fusese salvată şi nu mai avea nevoie de serviciile lui... Au venit laburiştii la putere. Conferinţa a continuat, avndu-i ca reprezentanţi din partea Marii Britanii pe Clement Attlee ca prim-ministru şi pe Ernest Bevin ca ministru de externe. Nu s-a discutat nimic n legătură cu problemele Extremului Orient, punndu-se accentul pe organizarea postbelică a Europei.

    S-a creat un consiliu al celor cinci mari puteri, care să discute problemele legate de ncheierea tratatelor de pace (U.S.A., Anglia. U.R.S.S., Franţa şi China). Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie s-au plns de situaţia din Romnia şi Bulgaria, ale căror guverne nu erau democrate şi unde comisiile aliate de control nu funcţionau, Rusia exercitndu-şi singură acest drept. Stalin a ripostat plngndu-se de situaţia din Grecia ocupată de britanici. Statele Unite voiau să reintre n posesia instalaţiilor petrolifere pe care le deţineau n Romnia sau să obţină compensaţii, instalaţii pe care sovieticii le confiscaseră sub pretext că ar fi proprietate germană.

    S-a preconizat ţinerea de alegeri libere n ţările eliberate, prin trimiterea de observatori din partea celor trei mari puteri, dar Rusia s-a opus n ceea ce priveşte Romnia şi Bulgaria, dndu-şi acordul pentru Grecia şi Italia. Aliaţii au hotărt că condiţioneze, n prealabil, viitoarele tratate de pace de recunoaşterea guvernelor democratice.

    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Romnia ntre Yalta şi Potsdam. Capitularea Germaniei

    Iuliu Maniu se adresează studenţimii romne

    Situaţia Romniei se agravase mult iar atmosfera politică era explozivă. Teroarea se aşternuse peste ţară iar legăturile ntre centru şi periferie erau tăiate, circulaţia Ştirilor interzisă şi libertatea presei năbuşită. Cum atunci se sfrşea anul universitar, Iuliu Maniu s-a adresat studenţilor ce plecau la sate, ca să prezinte greutăţile n care se zbate ţara. Miercuri 18 iulie, n mesajul transmis tuturor romnilor, după ce a schiţat programul partidului, a spus printre altele:


    „... Din nefericire libertatea de exprimare şi cea a presei au fost din nou năbuşite n Romnia de către actualul guvern. Nu toţi au nvăţat din experienţa amară a trecutului că libertatea este o binefacere scumpă tuturor şi că ea nu poate fi monopolizată ntr-un stat democratic... Dumneavoastră tinerii, care vă răspndiţi n toate colţurile ţării acum, trebuie să vă străduiţi să cunoaşteţi sufletul poporului romn şi nevoile sale. Oriunde mergeţi spuneţi că partidul nostru se bazează pe idei nobile, fără de care nsănătoşirea ţării nu este cu putinţă. Arătaţi oamenilor că este nevoie de a se practica morala creştină şi de a fi cu teamă de Dumnezeu. Spuneţi tuturor să nu uite că fiecare este un fiu al naţiunii, că fiecare individ are drepturi care trebuie respectate dar şi ndatorirea de a respecta drepturile altora. Faceţi apel la conştiinţa civică şi solidaritatea naţională, căci numai astfel va ieşi naţiunea biruitoare. Acest regim, care nu a rezultat din voinţa poporului, a fost impus mpotriva voinţei acestuia. El trebuie nlăturat. Guvernul trebuie să plece. Ţara nu trebuie să mai tolereze guverne dictatoriale impuse din afară... El s-a dovedit a fi incapabil de a rezolva vreo problemă. Ne doare că acest guvern care afirmă că reprezintă clase sociale, nu a rezolvat nici măcar problemele acestor clase. Sărăcia se ntinde peste tot. Viaţa devine insuportabilă. Această stare de lucruri nu mai poate fi tolerată. n ţară domneşte anarhia şi foametea.... Spuneţi tuturor, n satele voastre, că guvernul duce ţara la dezastru...".


    Situaţia Romniei era gravă nu numai pe plan intern, dar şi pe plan internaţional, deoarece la Potsdam practic nu s-a obţinut nimic pentru noi, att englezii ct şi americanii n-au mai insistat asupra controlului alegerilor ce urmau a se ţine, cu toate că pe 18 august 1945 Truman declara: “
    n ceea ce priveşte Romnia, Bulgaria şi Ungaria, aceste naţiuni nu vor cădea niciodată n sfera de influenţă a vreunei puteri". Dar, n realitate, Statele Unite ale Americii voind să-şi ntărească poziţia faţă de Japonia, au lăsat mnă liberă Rusiei. Şi se va dovedi că şi Ernest Bevin, de complezenţă anunţase doar de formă că „guvernul romn nu reprezintă majoritatea ţării... şi un fel de dictatură a fost nlocuită cu un alt totalitarism".

    La un an de la eliberarea ţării, Regele se găsea ntr-o situaţie foarte grea deoarece acordurile de la Potsdam se dovedeau literă moartă. Asupra Partidului Naţional-Liberal s-au accentuat presiunile şi abuzurile. După ce n provincie au fost rechiziţionate aproape toate sediile organizaţiilor judeţene, s-a procedat n acelaşi fel şi cu sediile organizaţiilor de sector iar tipografia „Independenţa" şi Societatea de Cultură Naţional-Liberală au avut aceeaşi soartă şi au fost puse sub sechestru judiciar. Sediul central din strada C. A. Rosetti a fost invadat pe data de 25 iulie 1945 de agenţii siguranţei, nsoţiţi de o grupă N.K.V.D., procedndu-se la arestări. Timp de o săptămnă, ntre 23-30 iulie, sediul central a fost nconjurat de poliţie şi armată şi accesul era aproape imposibil.


    După aflarea rezultatului din Anglia, Iuliu Maniu a fost solicitat de mulţi prieteni politici să-şi spună părerea, fiind surprinşi de căderea lui Churchill, care dusese poporul englez la victorie. n zilele de vineri 27 şi smbătă 28 iulie Maniu şi-a exprimat unele opinii asupra rezultatului alegerilor din Anglia:
    „Dacă Churchill personal a oferit Romniei un apreciabil concurs n timpul tratativelor pentru armistiţiu, ajungnd la bunăvoinţe care n-au fost ţinute pnă la capăt n seamă de către guvernul sovietic, romnii n-au ce să regrete nfrngerea partidului conservator. Datorită politicii externe a acestui partid, alianţa dintre democraţiile occidentale şi Rusia a fost nlăturată n 1938-1939, preponderenţa germană a fost nlesnită prin cedarea de la Miinchen. Sud-estul european a fost lăsat la discreţia lui Hitler, iar n Romnia se punea n practică politica lui Reginald Hoare, care a constituit o adevărată nenorocire.

    Nici o filiaţiune de interese nu poate fi stabilită ntre Partidul Conservator Englez si Partidul Naţional-Ţărănesc. Dimpotrivă, mult mai multe apropieri pot exista ntre naţional-ţărănişti şi laburişti, care reprezintă de asemeni un partid ce urmăreşte dreptatea socială, nsă cu respectul libertăţii umane.
    Nu cred ca rezultatul alegerilor din Anglia să aibă vreo urmare esenţială asupra politicii externe britanice. Sunt ncredinţat că politica engleză nu se va modifica n ceea ce priveşte situaţia ţărilor balcanice şi a Romniei, care ne interesează pe noi n special. Indiferent cine ar avea puterea n Anglia, e obligat să asigure prosperitatea poporului englez. Această prosperitate nu poate fi obţinută dect dacă Anglia şi menţine debuşeele sale pe continent şi dacă ea asigură o atmosferă de stabilitate, care să anime viaţa economică şi să ntreţină această clientelă.

    Lupta s-a dat n aceste alegeri pe chestiuni interne cu caracter social, chestiuni puse n mod acut de acest război prelungit. Majoritatea poporului englez a crezut că trebuie să procedeze la reforme cu caracter social, năuntrul Angliei, care să evite crizele de după războiul trecut. Aşadar poporul englez a fost preocupat n principal să nlăture criza politică şi să-şi asigure prosperitatea. Acelaşi obiectiv i comandă n politica externă să urmeze linia trasată de Churchill-Eden, tinznd la eliminarea unei hotărtoare influenţe ruseşti, care nu poate fi obţinută dect procedndu-se mai nti la retragerea armatelor roşii din teritoriile eliberate. Apoi trebuie contat pe influenţa Americii; n timp ce Anglia a mers spre stnga, America merge spre dreapta crend un echilibru n lumea anglo-saxonă. Aţi văzut că guvernul sovietic a şi cerut un prim mprumut de 750 de milioane de dolari aur. Cum vă nchipuiţi că guvernul american va da acest mprumut, atta vreme ct ruşii şi vor păstra trupele n ţările eliberate?"


    Aceste opinii ale lui Iuliu Maniu sunt extrase din Dosarul 40.001, voi. 51, pag. 103-106, făcnd parte din nscenarea procesului Maniu. n timp ce Iuliu Maniu făcea analize politice cu privire la viaţa politică internă şi internaţională, cei impuşi prin forţa U.R.S.S. la conducerea ţării, şi care girau administraţia şi securitatea ţării, nu ncetau cu insultele triviale mpotriva adevăraţilor reprezentanţi ai poporului romn. Iată ce declara pe 31 iulie 1945, la Societatea de Tramvaie Bucureşti, ministrul de Interne
    Teohari Georgescu: „... Un regim democratic se consolidează prin lupta mpotriva tuturor bandiţilor, a duşmanilor poporului şi ai regimului. Aici se nşeală elementele reacţionare din partidele istorice, se nşeală Maniu şi Brătianu, cnd cred că noi, n democraţia noastră, n spiritul nostru larg, vom nţelege democraţia ntr-un sens negativ, lăsnd bandiţii să-şi facă de cap. Noi am nţeles democraţia, libertatea, dar am nţeles-o pentru popor, pentru clasa muncitoare, n-o nţelegem pentru bandiţii care uneltesc mpotriva intereselor poporului. Este adevărat sunt nchisori şi lagăre, dar ele sunt pentru duşmanii poporului... ".

    Şi cu toate că la Potsdam se ridicase problema nereprezentativităţii regimului de teroare ce domnea n Romnia, Rusia, prezentă acolo, i ndemna pe cei pe care i instalase să continue nestingheriţi. Astfel, la Cluj, tot Teohari Georgescu, ntr-o nscenare făcută n timpul unei manifestaţii din 5 august, a arestat 15 membri ai Partidul Naţional-Ţărănesc, ntre care pe fruntaşul Emil Haţieganu, şi declara:
    “Dacă la 6 martie am făcut să se simtă n ţara noastră forţa noastră,... noi declarăm astăzi că vom face de acum nainte să se simtă mai bine şi mai tare pumnul nostru...".

    Şi tot Teohari Georgescu lucra mnă n mnă cu N.K.V.D., exercitnd teroarea peste tot. La Craiova, oamenii lui conduşi de zugravul
    Bădica Ilie, ajuns chestor, mpreună cu căpitanul N.K.V.D. Petrov, s-au năpustit ntr-o şedinţă a Delegaţiei permanente, intimidndu-i pe participanţi. Atunci au fost surprinşi introducnd ma*nifeste făcute de ei, prin care era atacată armata sovietică şi Stalin. S-au efectuat arestări şi schingiuiri la Siguranţă, continuate la sediul N.K.V.D.


    CAPITULAREA JAPONIEI. SFRŞITUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL


    La două săptămni după ce preşedintele Truman l anunţase pe Stalin că deţine o bombă cu o mare putere distructivă şi imediat după ce se ncheiase Conferinţa de la Potsdam, pe 6 august, la ora locală 8, 15 minute şi 17 secunde, de la 9.000 de metri altitudine s-a lansat prima bombă atomică, deasupra oraşului Hiroşima. După 51 de secunde, la nălţimea de 600 de metri deasupra oraşului, a explodat prima bombă atomică, al cărei smbure de foc a atins timp de o fracţiune de secundă temperatura de un milion de grade şi a izbucnit o lumină extraordinară urmată de o ciupercă uriaşă de fum şi un zgomot asurzitor. n cteva secunde unda termică a flăcării a dezintegrat cteva mii de oameni. La cteva sute de metri de epicentru mulţi alţii au fost arşi puternic şi suflul ce a urmat exploziei, de puterea unui taifun, le-a smuls hainele şi fşii de piele şi nenorociţii urlau n agonie. n mai puţin de o secundă unda de şoc a dărmat uzine, case, ngropnd sub ruine mii de persoane. Circa 70.000 de case şi circa 100.000 de locuitori au dispărut. Centrul oraşului, pe o rază de 3,5 km, s-a transformat ntr-o clipă ntr-un uriaş cuptor de crematoriu. Puterea suflului a atins o presiune de opt tone pe metru pătrat. Toţi supravieţuitorii pe o rază de 500 de metri au murit după aceea din cauza radiaţiilor.


    Pe ziua de 8 august ruşii au intrat n război contra Japoniei.


    Pe 9 august, la ora locală 10,58 minute, a doua bombă s-a lansat asupra oraşului Nagasaki, un centru de reparaţii şi construcţii navale, precum şi un important port militar. Pagubele şi aici au fost uluitoare.


    Pe 10 august Tokyo a anunţat că Japonia este gata să capituleze.

    Pe 14 august 1945 mpăratul Japoniei a anunţat ncetarea războiului.

    Luptele contra ruşilor au continuat pnă pe 18 august cnd s-a semnat capitularea. Rusii erau preocupaţi să ocupe ct mai mult. Au ocupat Manciuria şi au pus mna şi pe insulele Sahalin şi Kurile. Pe 23 august 1945, Stalin a dat un ordin de zi pentru sărbătorirea victoriei forţelor sovietice n Extremul Orient.


    Pe 2 septembrie a avut loc ceremonia oficială a semnării capitulării Japoniei, pe vasul Missouri n faţa oraşului Tokyo.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-0
    73)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/marturii/
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 16-10-11 at 03:42 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu Romnia
    By Gerula in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 25-09-11, 02:31 PM
  2. Acordurile de la Yalta 4-11 februarie 1945 Delimitarea sferelor de influenta
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1944-1947 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 19-02-11, 11:18 AM
  3. Radu Golban, despre datoria istorică a Germaniei
    By Hancoockk in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 18-09-10, 10:01 PM
  4. Trianon-Yalta şi retur-de ALINA MUNGIU-PIPPIDI
    By Linxul in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 0
    Last Post: 04-06-10, 03:41 PM
  5. Provincii nsngerate - Romnia era prinsa ntre doua ultimate (cap-II-)
    By Cicerone Ionitoiu in forum Romnii de lngă Ţară
    Replies: 3
    Last Post: 02-04-10, 10:52 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •