1. Românii au fost deposedaţi de toată avuţia productivă pe care o acumulaseră până în 1989 – mii de fabrici, uzine, spaţii comerciale, hoteluri, bănci etc. Au fost distruse mii de întreprinderi româneşti. Demolate şi transformate în vile, jeepuri şi conturi bancare. Au fost distruse 4 milioane de locuri de muncă. Tot atâtea milioane de români au luat drumul pribegiei, devenind sclavi, pentru câştigarea unei pâini amare. Milioane de copii români cresc fără să se bucure de prezenţa unuia sau ambilor părinţi. Massmedia româneşti n-au zis nimic, sau aproape nimic, despre acestă crimă abominabilă, săvârşită de guvernanţii Româniai împotriva propriilor lor cetăţeni.

2. Aceleaşi massmedia ne anunţă cu surle şi trâmbiţe despre marea apocalipsă abătută asupra bietului popor român de plecarea…investitorului Nokia, cel care, acum 4 ani şi-a instalat o uzină în România, la Jucu, în judeţul Cluj. O uzină care a dat de lucru la 2.000 de români, pe care i-a plătit cu salarii de mizerie. Corect, investitorul ne-a spus şi de ce a venit şi de ce a plecat. A venit să facă profit, mai mare decât la el acasă, plătind salarii mai mici decât ar fi trebuit să plătească la el acasă, în Finlanda. A plecat să facă profit mai mare, în altă ţară, unde salariile sunt şi mai mici decât cele din România. Massmedia ne spun că Nokia a investit în uzina de la Jucu 60 milioane de euro şi a scos de acolo un profit de 80 mlioane de euro. Nu se includ în aceste cifre facilităţile acordate investitorului de guvernanţii români, prin contractul secret semnat cu acesta. Ca multe altele asemănătoare.

3. Comportamentul investitorului finlandez este unul absolut normal pentru orice investitor străin. Scopul investitorului străin nu este să creeze locuri de muncă DURABILE în ţările în care îşi duce capitalul. Scopul lui este să câştige un profit mai mare decât poate câştiga la el acasă. De regulă, prin plata unor salarii mai mici decât la el acasă, sau prin facilităţi fiscale oferite de guverne care îşi trădează proprii lor cetăţeni, în favoarea investitorilor străini.

4. De 22 de ani, massmedia româneşti se chinuie să ne bage în cap ideea că „infuzia de capital străin” va face să curgă laptele şi mierea pe plaiurile româneşti. Tot de atâţia ani, spun, când şi cum pot, că asta este o minciună grosalană, că numai investiţiile făcute de români în ţara lor pot crea avuţie pentru ei, pentru români. Cu adăugirea că, pentru a investi, românilor trebuie să li se dea înapoi capitalurile de care au fost deposedaţi prin aşa-zisa privatizare, adică să se aplice Legea Cojocaru.

5. Perspectivele economiei româneşti sunt sumbre. Problema nu este aceea a retragerii investitorilor străini, a transnaţionalelor. Totalul investiţiilor străine în România nu depăşeşte cu mult um miliard de euro. Dintr-un total de circa 350 miliarde câte sunt folosite azi în România. Vorbesc de investiţii reale, făcute pentru crearea de noi capacităţi de producţie, nu pentru cupărarea de capital de la statul român, sau de la cetăţenii acestuia.

Adevărata problemă a economiei româneşti o reprezintă tocmai capitalul cumpărat de străini, de la statul român, capital pe care statul român l-a furat de la cetăţenii săi prin Legea 15/1990 (Legea Brucan). Problema este că acest capital a fost „stors”, fondul de amortizare a fost transfearat în afara ţării, fără a mai fi investit în România. Acum străinii, după ce au făcut profituri uriaşe, prin stoarcerea acestui capital, plătind salarii de mizerie românilor, vor pleca şi vor lăsa fabricile şi uzinele pe butuci, cu urmarea că alte milioane de români vor fi aruncaţi pe drumuri. Aceasta este cauza reală şi profundă a crizei economice care va lovi România. Nu retragerea străinilor, nu criza financiartă internaţională, ci vânzarea ţării, înstrăinarea capitalului, prin aşa-zisa privatizare.

Va veni nota de plată.
Dr. Constantin Cojocaru
30.09.2011