Results 1 to 1 of 1

Thread: Cicerone Ionitoiu: Memoriu adresat presedintelui completului din dosarul 10635/1/2010

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Exclamation Cicerone Ionitoiu: Memoriu adresat presedintelui completului din dosarul 10635/1/2010

    Plāngere Cicerone Ioniţoiu din 27 martie 2011 - dosar 10635/1/2010/Preşedintelui completului din dosarul 10635/1/2010

    Domnule Preşedinte,

    Subsemnatul, Ioniţoiu Cicerone Aristotel Traian, reclamant īn dosarul 10635/1/2010, cetăţean romān cu domiciliul la Paris şi adresa de corespondenţă aleasă la reprezentantul meu, Ioan Roşca ([..]), aflānd că la 3.03.2011 procesul s-a amānat pentru că nu au sosit dosarele de la procuratură , adug plāngerii inţiale depuse la data de 22.12.2010 şi precizărilor depuse la data de 3.03.2011, prezenta demonstraţie, care susţine cererea mea de anulare a rezoluţiei date de procurorul Marius Iacob la 3.12.2010, ca răspuns la plāngerile noastre din 10.11.2010 faţă de ordonanţa dată de procurorul Iuliu Molcuţ la 29.09.2010 (şi a oricăror alte rezoluţii date de diverse secţii ale parchetului pe marginea unor părţi desprinse din plāngerea noastră din 31.07.2006/4.08.2006, cu care s-a deschis dosarul 35/P/2006 , devenit 1304/P/2008).

    Consider necesară această lămurire, avānd īn vedere şi că, la data de 25.03.2011, domnului Ioan Roşca, co-reclamant īn dosarul 35/P/2006, i-a fost refuzat din start (īn cauza 10636/1/2010) dreptul la justiţie, la cererea reprezentantului procuraturii, deşi completul respectiv nu primise dosarul de cercetare lansat de domnul Roşca şi de mine, la care s-au adaugat mulţi alţi reclamanţi (inclusiv prin IICC, investit oficial să facă astfel de demersuri).


    Voi demonstra că tezele susţinute de procurorii Molcuţ şi Iacob, īn deciziile pe care le contest şi le cer anulate, sunt incorecte şi necinstite.


    Īn rezumat , ei sustin că
    :

    1. Eventualul genocid (nu se face nici o referire īn rezoluţii dacă el a avut sau nu loc, ca şi cum, de ani de zile, procuratura face cercetări inutile) - a īncetat īn 1964.


    2. Romānia a inclus genocidul īntre infracţiunile imprescriptibile de-abia īn 1968, deci imprescriptibilitatea nu s-ar mai putea aplica genocidului comunist.


    3. Se admite că termenele de prescriere au fost īntrerupte (suspendate) pānă la 22 decembrie 1989, dar de atunci pānă īn 2006 (cānd s-a creat dosarul 35/P/2006, transformat īn 1304/P/2008), s-ar fi scurs 15 ani fără plāngeri, care au condus la prescriptie.



    La care eu raspund, īn drept, că
    :

    1. Justiţia comunistă a asasinat īn masă oameni nevinovaţi, deseori pentru "infracţiuni īmpotriva omenirii" imaginare şi neprevazute īn codul penal.


    2. Genocidul comunist a luat forma complexă şi continuată, din 1944 pānă azi (deci īn orice caz, pānă după 1968, cānd a fost declarat imprescriptibil şi īn codul nostru penal).


    3. Īn 1968 (cānd şi comuniştii care au acaparat statul romān au recunoscut imprescriptibilitatea) nu trecuseră decāt patru ani din clipa īn care -chipurile- ar fi īncetat genocidul - care deci, nu apucase a se prescrie şi nu se mai putea prescrie din acel moment.


    4. Chiar acceptānd prescriptibilitatea genocidului īmpotriva poporului romān (īn timp ce altele, mai vechi, rămīn imprescriptibile…) trebuie aplicate īntreruperi şi suspendări, pentru perioadele īn care justiţia controlată de vinovaţi nu a permis victimelor să facă dreptate.


    5. Sub nici o formă complicitatea procuraturii şi tribunalelor - care blochează dosarele de şase decenii, nu este motiv valid de prescriere, ci constituie o infracţiune īmpotriva justiţiei, care trebuie cercetată şi pedepsită.


    In sprijinul acestor consideraţii de drept, atrag atenţia asupra următoarelor fapte şi dovezi, privind etapizarea infracţiunii complexe şi continuate reclamate de mine.


    Etapa 1 (complotul cominternist, pina in august 1944).


    Genocidul comunist nu s-a produs accidental, ci a fost pregătit cāteva decenii, de către agentii URSS-ului īn Romania, agitatorii PCR-ului controlat de comintern, trecut īn ilegalitate datorita obiectivelor antidemocratice si antinationale; pe care din pacate, le-a realizat, īn contextul războiului care ne-a adus pe cap armata roşie de ocupaţie.


    Aruncānd o privire asupra ultimelor trei secole, observăm că Romānia a fost ţinta ocupaţiei din vest sau din est, că răpitorii au vrut chiar să o şteargă de pe hartă, mutīnd poporul romān din vatra lui strămoşească. Pericolul a fost semnalat de filozoful romān P.P.Negulescu, care a avertizat că
    "noi si īnspăimāntătoare filozofii au apărut pe lume, ca să īnţelegem ce īnseamnă īn termeni de sānge, de ferocitate, credinţa ca statul e totul, iar individul,nimic."

    Īn 1917, Lenin, la Petersburg, la mai puţin de trei luni după ce organizează lovitura de stat, nereusind să obţină o majoritate īn adunarea constituantă, a lichidat-o, punānd armata, ce şi-o formase īntre timp, să tragă asupra deputaţilor adunati si să īnchidă sala. Inventează sistemul totalitar, interzicānd celelalte partide. Paralel a interzis presa, a trecut la naţionalizarea generală, urmată de rechiziţionarea forţată a producţiei ţăranilor, siliţi să moara de foame. A trecut toate pārghile īn māna statului totalitar, a organizat CEKA, politia politică, deslănduind teroarea. Cuvāntul de ordine era: omorīti mai multi, spānzurati mai mulţi, moarte chiaburilor.


    Pe de altă parte, de-a lungul celor două decenii ce au urmat primului război mondial, se dezvoltă īn centrul Europei fascismul lui Musolini si nazismul lui Hitler, īn timp ce Stalin īsi extermina propiul popor, īnchis ermetic, necruţānd nici tovarăşii cei mai apropiaţi, care-l ajutaseră să-şi consolideze puterea. Statele totalitare şi-au consolidat dominaţia prin crime. Aşa s-a ajuns la 23 August 1939, cānd s-a semnat tratatul de neagresiune dintre Germania si URSS, de către Ribbentrop si Stalin - care īn euforie, a ridicat paharul de şampanie si a toastat:
    "Eu ştiu cāt īsi iubeşte naţiunea germană Fuhrerul, eu vreau să beau īn sănătatea sa."

    Invadarea Poloniei pe 1 Septembrie, urmată de invazia URSS din 17 Septembrie s-a īncheiat cu defilarea, cot la cot, a celor două armate şi īntālnirea secretă pentru o strānsă colaborare īntre Gestapo si NKVD, care s-a soldat cu cadoul lui Stalin: predarea antifasciştilor si evreilor pe care-i deţinea… lui Hitler. Si pe 28 Septembrie 1939, īntre cei doi călăi s-a semnat Pactul de prietenie germano-rus, prin care se īmpărţea Europa si īn care noi am fost victimă principală, oferindu-se lui Stalin Basarabia si Bucovina de Nord, spunānd că Germania se dezinteresează de aceste teritorii, care de fapt nu-i aparţineau.


    Comunismul este deci frate cu nazismul si trebuie judecat si genocidul comunist
    . Īn inchisorile comuniste prin care am trecut şi eu şi alţii am stat īmpreună cu evrei trecuţi prin lagările naziste şi spuneau, chiar cadrelor securităţii, că īn lagările romāneşti teroarea este " mai mare decāt la Auschwitz". Nu e de uitat că războiul īmpotriva Franţei a fost dus cu petrol rusesc şi chiar hrana ostaşilor lui Hitler se făcea din grāul sovietic.

    Prin lagările de exterminare siberiene au trecut şi cetăţeni francezi, iar Franţa la Nurenberg a făcut parte dintre judecători, īmpreună cu americanii si englezii, alături de ruşi. Winston Churchill, īn ziua cānd nemţii au atacat Rusia, a făcut o confesiune reală la radio, pe care o publică la trei ani dupa terminarea războiului, subliniind că
    "am avut toată grija să verific faptele, dar multe apar azi la lumină īn urma cunoaşterii unor documente capturate, sau a altor dezvăluiri...īn speranţa sinceră că studierea trecutului poate da īndrumare pentru zilele ce vor veni si va permite unei noi generaţii să repare unele dintre erorile anilor trecuţi si astfel să guverneze scena viitorului īn desfasurare, īn concordantă cu nevoile omului si spre gloria lui."

    Odată cu īnfrāngerea Franţei, pe baza protocolului secret germano-sovietic,URSS-ul a invadat teritoriul romānesc si a ocupat Basarabia si Bucovina de Nord pe 26 Iunie 1940, īn timp ce se transmitea ultimatum la Bucureşti. O baie de sānge s-a revărsat de la Cernăuţi pānă la Cetatea Albă şi după un an s-au descoperit nenumărate gropi comune. In acest an, au săvārşit trupele ruseşti peste 50 de violări ale teritoriului de peste Prut, soldate cu răpiri si distrugeri īn satele romāneşti. Pe teritoriul răpit dintre Prut si Nistru romānii au fost masacraţi si deportaţi cu zecile de mii, īn Siberia, spre exterminare. Este de neuitat masacrul de la Lunca (6/7 Februarie 1941), asasinatele de la Crasna si Igesti urmate la cāteva zile de genocidul de la Fāntāna Albă din 1 Aprilie 1941, cānd peste 200 ţărani au fost mitraliati. S-au petrecut lucruri īngrozitoare. . .
    Pe 13 Iunie 1941 a urmat un nou val de deportări după cele din 1940. De data aceasta au fost ridicaţi īntr-o noapte 22.648 de persoane care au luat drumul Siberiei unde majoritatea au fost exterminaţi prin foame, frig si muncă fortată. Mărturie sunt Troiţele ridicate īn satele de baştină, īn memoria lor. Aceasta este singura māngăiere a romānilor de astăzi: numele de pe troiţe.

    Ar mai fi şi mărturirea lui W.Churchill făcută pe 20 Iunie 1941 la radio Londra:
    "Regimul nazist nu se deosebeşte de trăsăturile cele mai rele ale comunismului. Este lipsit de orice idei si principii, īn afara de pofte si dominaţie rasiala. Depăşeşte orice forme ale slăbiciunile umane īn eficienta cruzimii si a agresiunii feroce; Nimeni nu a fost un oponent mai consistent al comunismului decāt mine, īn ultimii douăzeci si cinci de ani. N-am să neg nici un cuvānt din ce am spus despre el...Acum nu e momentul să facem morală pentru nechibzuintele unor tări si guverne care au permis să fie doborīte una cāte una, cānd prin acţiune unită, ar fi putut să salveze lumea de la catastrofă..."

    Aceasta este īncă o mărturie de egalitate īntre comunism si hitlerism, care au urmărit exterminarea adversarilor, făcută de cel mai autorizat conducător al luptei contra teroarei si asupririi populatiei. Noi am solicitat deschiderea unui proces īmpotriva comunismului, socotindu-l egal cu nazismul prin metodele folosite. Revenind la declaraţia lui W.Churchill, că a trecut momentul sa mai facem morală unor tări si guverne care "
    care au permis să fie doborāte una cāte una", nu se poate trece cu vederea că datorită acestei atitudini, Romānia a plătit un uriaş tribut de sānge si lacrimi, reuşind la ora "H" să-si aducă aportul substantial la scurtarea războiului, alături de "nechibzuinta altora."


    Etapa 2 (1944-1964 Cotropirea Romaniei si exterminarea romānilor nesupuşi).


    După 23 august s-a produs ocuparea Romāniei de către URSS, care a impus la putere agenţii (comunişti). Acestia au trecut la distrugerea instituţiilor sau la instalarea la conducerea lor a unor colaboraţionişti, la falsificarea alegerilor şi lichidarea democraţiei, declanşarea unei campanii deşănţate de propagandă mincinoasă şi instigare la crimă, terorizarea şi reprimarea opozanţilor, īnchişi īn valuri, la īnceput īn numele epurării de nazişti si fascişti, apoi īn numele intereselor clasei muncitoare. După care, a urmat exterminarea metodică a diverse categorii de cetăţeni: politicieni, ziarişti, scriitori, proprietari, ţărani, comercianţi, militari etc.


    Cānd Lucretiu Pătrăscanu a venit pe12-09-1944 de la Moscova, după semnarea unui armistiţiu īnrobitor, l-a acuzat pe ctitorul Romāniei, Iuliu Maniu, că nu a manifestat sentimente de prietenie faţă de aliaţii din răsărit veniţi să ne elibereze, iar Maniu a răspuns că
    "oficialii armatei sovietice au declarat că vin īn Romānia ca īntr-o ţară duşmană. Povestea noastră cu Rusia si armata rusă ca aliaţi nu īncepe de ieri si de alaltaeri, ci merge de ani ", a continuat să-i spună:"Noi cu poporul romān trebuie să trăim, trebuie sa se ştie că sufletul nostru sāngerează si că trebuie să ne īngrijoram de fraţii noştri …să vedem ce intenţii au… cu Basarabia si Bucovina… putem să facem declaraţii de dragoste şi să aducem osanale cānd ei ne dau foc la sate, scot ţăranii din case şi batjocoresc femeile? "

    Devenind aliaţi, cot la cot cu cei care ne trecuseră prin "foc si sabie", toate promisiunile lui Molotov că
    "URSS nu are de gānd să dobāndească vreo parte din teritoriul romān, sau să schimbe ordinea socială existentă īn Romānia" au fost numai vorbe aruncate īn vānt. Realitatea s-a manifestat prin crimele săvārşite la tot pasul pe unde treceau ruşii, impunānd un regim al celor 7-800 comunişti infiltraţi de-a lungul anilor de vecinătate, la care s-au alăturat oportuniştii. Printre aceştia s-a numărat unul, Silviu Brucan, care a īnceput să propăvăduiască-crima īmpotriva făuritorilor Romāniei. El a continuat īntreţinerea psihozei teroriste prin presă, cerānd pedeapsa cu moartea a lui Maniu, Brătianu, Coposu. Şi tot el a fost printre artizanii genocidului din 1989, dovedind continuitatea comunismului sub dispoziţiile primite de la Gorbaciov īn 1988 ca "P.C.R-ul să rămānă forţa conducătoare" Aceasta dovedeşte că nu există motive de prescripţie.

    Impotriva terorii deslănţuite, Cornel Coposu, pe 2 Octombrie 1944, īntr-un articol scrie
    :"Să se termine cu vremea revolverelor si pumnalelor. Să se isprăvească cu amenintarea, teroarea, pānda, jocul cu capetele romāneşti. Să luptăm pentru o dreaptă aşezare socială, cu gāndul, cu condeiul, cu votul si pasiunea nobilă a credinţei..." Şi răspunsul a venit din partea lui Brucan, cerāndu-i şi lui pedeapsa cu moartea. Cu toate că in 1969, cānd Nixon a venit īn Romānia, Cornel Coposu era socotit reprezentantul rezistenţei romāneşti īmpotriva comunismului, iar după fuga lui Ceauşescu, cānd s-a dus Coposu la Comitetul Central, unde se plămădea noua conducere, acest S. Brucan si Alexandru Bārlădeanu s-au opus la primirea lui (vezi mărturia lui Petre Roman). Mai tīrziu, Bārlădeanu a recunoscut că istoria i-a dat dreptate lui Cornel Coposu. Te īntrebi dacă Brucan era sănătos mintal cānd cerea pedeapsa cu moartea pentru generalul N. Rădescu īn timp ce acesta, apăra Ministerul de Interne de furia comuniştilor, comparāndu-l cu Himmler. De fapt Brucan nu avea legături cu istoria Romāniei. El nu ştia că Nicolae Rădescu se opusese politicii dictatoriale a regelui Carol şi fusese īmpotriva războiului dincolo de Nistru, fapt ce l-a făcut să-şi dea demisia din armată. Iar cānd Killinger īşi permisese să-i insulte pe politicienii romāni care nu erau de acord cu războiul de dincolo de Nistru, Rădescu a avut curajul să-i răspundă īn ziarul "Timpul": "Şi eu sunt unul din acei infami politicieni la care vă referiţi. Am susţinut si susţin si acum că trupele romāne n-au ce căuta dincolo de Nistru, īn timp ce la vest Romānia continuă a fi ciuntită. " Moartea īnsă īl secerase şi pe Himmler si pe Killinger, iar ruşii l-au acceptat pe Rădescu ca prim ministru.

    Istoria pe care Stalin se străduia s-o schimbe, īn cursuri scurte, se īmpiedică de memoria lui W.Churchil:
    "Chiar īn seara īn care vorbeam īn Camera Comunelor despre rezultatele strădaniilor noastre de la Yalta, prima violare de către rusi a īnţelegerii noastre, atāt īn spiritul cāt si īn litera ei, a avut loc īn Romānia. Mai eram īncă legaţi cu toţii de declaraţia asupra Europei eliberate, atāt de recent semnată, ca să avem grijă ca ţările ocupate de armatele Aliate, să aibă alegeri libere si să fie instalate guverne democrate... " Şi subliniază venirea lui Vīşinski...respingerea consultării regelui cu şefii partidelor...bătaia cu pumnul īn masă...plecarea trāntind usa...ţipānd pentru acceptarea imediată a unui nou guvern, īn timp ce tancuri si trupe sovietice s-au desfăşurat pe străzile capitalei... Īn cele doua ţări de la Marea Neagră, Stalin mergea pe un un drum "absolut contrar oricăror idei democratice..."

    Pe 7 Martie 1945 delegaţia rusă venea cu dispoziţiile Moscovei de comunizare a Romāniei īn trei ani: Desfiinţarea armatei şi creearea unei armate noi... Miciile gospodării ţărăneşti trebuiesc desfiinţate. Abdicarea Regelui şi exilul Familiei Regale. Suprimarea partidelor politice, arestarea, uciderea si răpirea membrilor lor. Creearea unei poliţii de tip NKVD...Şi a urmat teroare, asasinate, genocid ...Toate aceste mārşăvii s-au petrecut sub privirile mele, nu numai ca martor dar şi ca victimă, răpită şi torturată la NKVD.
    Crimele săvārşite de comunişti erau asemănătoare cu ale hitleriştilor care īncepuseră să fie judecate la Nurenberg de la 20 Noiembrie 1945 pānă la 1 Oct.1946, pedepsirea vinovaţilor făcīndu-se cu asprimea cuvenită. Aceste monstruozităţi, socotite genocid, dintre cele mai grave crime īmpotriva umanităţii, constānd īn exterminarea unor grupuri naţionale, etnice, religioase sau rasiale sau, de ce nu, a oricarui tip de colectivitate, rămān inprescriptibile.

    Nici nu se uscase cerneala semnăturilor judecătorilor de la Nurenberg si crime odioase au avut loc īn Bulgaria, Romānia, īn jumătatea de Europă intrată sub cizma sovieticilor. Īn Romānia au avut loc crimele şi īn timpul campaniei electorale şi īn ziua alegerilor din 19 Noiembrie 1946, īncheiate īn multe secţii sāngeros. Iar īn toată ţara, prin furtul voinţei naţionale, săvārşit la dispoziţia lui Susaikov de inversare a rezultatului, cu al opoziţiei, care de fapt cāştigase scrutinul. Si totul s-a făcut cu ajutorul magistraţilor care prezidau secţiile de votare. Au refuzat foarte putini, menţionez două nume, Ion Musculiu si Gheorghe Mătase, care şi-au dat demisia şi mi-au relatat desfăşurarea şi ordinul lui Lucreţiu Pătrăşcanu. După suspendarea inviolabilităţii magistraţilor, Lucreţiu Pătrăscanu a trecut la epurarea lor, deci s-a īnceput judecarea după dispoziţii: pe 20 Decembrie 1944 s-a semnat decretul pentru scoaterea de la Apel a 12 magistraţi, chiar dacă nu intrau īn epuraţie. Din consiliu Legislativ s-au scos 6, anunţānd că nu mai e nevoie de sute de magistraţi, fiindcă se va trece la Tribunalele populare. Urmarea a fost că după alegeri s-a trecut la exterminarea pe scara industrială, prin munca forţată, după planuri greşite cum a fost cel de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Toate procesele erau īnscenate, chiar cele de răfuială din cadrul CC-PCR.

    Comuniştii au recurs la exterminare īn masa pānă īn 1964, bazāndu-se pe ocupaţia Romāniei de URSS şi avānd ca scop zdrobirea oricărei posibilităţi de rezistenţă.Regimul instaurat de ocupant, nu "aliat", a impus o conducere ce a săvārşit adevărate barbarii, folosindu-se de foarte mulţi străini īn acest genocid īmpotriva cetăţenilor romāni. Sălbăticiile uneori le-au īntrecut pe cele hitleriste, īn nici un caz nu au fost mai prejos. Ce a urmat a fost iadul pe pămānt. Personal am fost maltrat de KGB si apoi de securitate, condamnat prin īnscenări de 6 ori şi am trecut prin situaţii limită, din care eram adus greu īn simţire.
    ***

    Depun mărturie că am scapat cu viaţă (distrusă) numai prin noroc şi putere tinerească. Dar majoritatea colegilor mei de partid, sau de lupta, din dragoste pentru Romānia liberă - au plătit cu viaţa. M-am dedicat demascării acestei uriaşe crime, publicānd rezultatul cercetărilor mele īn multe lucrări (unele expuse public şi la www.procesulcomunismului.com, alături de alte mărturii, pe care le puteţi consulta acolo). Printre ele, se află şi dicţionarul "Victimele terorii comuniste: Arestaţi, torturaţi, īntemniţaţi, ucişi" - īn care găsiţi date concrete despre peste o sută de mii de victime. (Mărturia mea personală privind represiunea acestei perioade fiind cuprinsă īn cartea de memorii pe care o ataşez). Am depus o parte din aceste analize şi īn dosarul de la procuratură, de unde am primit procese-verbale.

    Contribuţiile mele sunt doar un fragment din uriaşa documentaţie publică existentă privind genocidul comunist, apărută masiv după 1989, care l-a determinat şi pe şeful statului, īn urma convocării unei comisii oficiale, să admită, īn parlament, că regimul comunist a fost criminal. Mai rămāne să o recunoască procuratura şi justiţia, ca dovada că s-au eliberat.


    Etapa 3 (1947-1989 Explotarea lagarului comunist).

    Eliberarea deţinuţilor politici īn 1964 (inclusiv a mea) nu a īnsemnat deloc īncetarea politicii criminale a regimului comunist, ci numai o schimbare de metodă, cerută de nevoia unor relaţii internaţionale ameliorate şi bazată pe siguranţa controlului asupra prizonierilor lagărului comunist. Lacătul puşcăriilor s-a deschis pentru a se exploata mai bine deţinuţii din imensul lagăr care devenise Romānia. Aparenţele de destindere nu au īnsemnat schimbare reală, şi eu am arătat acest lucru după "eliberarea" mea din 1964, asumāndu-mi riscuri uriaşe, pentru a combate minciuna. Toate regimurile criminale simulează "normalitate" după ce-şi consolidează puterea totalitară. Dar īn fapt, dacă se manifestă vreo rezistenţă, aceasta e zdrobită nemilos, renunţīndu-se la mascarada "democraţiei" şi īncălcāndu-se, fără mănuşi, drepturile omului.

    Faptul că uriaşa majoritate a umbrelor care au scăpat din temniţe, īnconjurate de cohorte de securişti şi informatori, nu a mai avut puterea să combată făţiş nedreptatea şi că slugile reeducate nu au mai putut pune probleme sistemului, nu dovedeşte decāt reuşita procesului de dominare, intimidare şi distrugere. Rezultatul fatal al īnfrāngerii majorităţii, al degradării oamenilor prin compromis forţat este tot un efect major al genocidului comunist continuat. Securitatea parazitară a urmărit-hărţuit fiecare duşman potenţial, folosind uriaşe resurse, fiind plătită din munca deţinuţilor, care erau folosiţi ca sclavi, pānă la exterminarea fizică sau, īn cele mai fericite cazuri, pānă ce deveneau inapţi (distrofici,TBC-isti etc). O altă resursă a securiştilor consta din confiscarea averilor (pămānt, case şi orice alte bunuri, mergānd pānă la palton şi bocanci uzaţi) īn timp ce soţiile victimelor erau date afară din servicii, iar copiii majori trimişi īn armata de muncitori-sclavi sau īn domiciliu obligator.

    Şi dacă măcar condiţiile materiale asigurate prizonierilor "liberi" ai statului comunist ar fi fost acceptabile. Dar, aşa cum a consemnat şi sentinţa dată la 25 decembrie 1989 (o mascaradă judiciară, comunistă din punct de vedere procedural, dar cu concluzia de genocid īntins pānă īn 1989 - īncă neanulată) - poporul romān a fost supus la condiţii distrugătoare de viaţă, ceea ce potrivit codului penal, constituie tot genocid. Foame şi boală impuse politic, lipsă de căldură şi medicamente adecvate, sclavie "patriotică", cooperatori īnrobiţi, mame hărţuite criminal de procurori pe masa de spital pentru că nu erau bune reproducatoare pentru partid, sate şi biserici distruse, preoţi colaboratori, conştiinţe otrăvite etc. E acelaşi genocid, căci după 1964, autorii crimelor anilor '50 au rămas continuu la puterea monopolizată de PCR, evitānd orice pedeapsă (chiar şi atunci cānd s-au recunoscut "excese", īn cursul schimbării unor garnituri).

    Ajuns la putere Ceausescu, cel care se şcolise la Moscova şi, făcut general, s-a īntors şi a pus tunurile pe sate, ca să forţeze colectivizarea īn Dobrogea şi sudul Moldovei, paralel cu generalul Vasile Negrea care se ocupa să "lămurească" ţăranii din Muntenia, tot cu armata.

    După unii magistraţi-prea plecaţi - īn 1968, infracţiunile săvārşite de regimul comunist fuseseră albite de prescripţie. Deşi regimul şi-a văzut de drum, continuāndu-şi activitatea distructivă, pe planuri multilaterale, pilotat de un megaloman nebun, "Comandantul suprem", īn loc să meargă să se caute la psihiatri, după ce s-a văzut cu sceptrul de preşedinte īn mānă, a dat dispoziţii ca opozanţii şi cei ce-l critică să fie internaţi īn ospicii şi să li se dea medicamente care să le distrugă memoria. Mai mult, a cerut să se facă "Radu" portabil (iradiere), reuşind să omoare patru directori ai postului de radio-Europa liberă. In nebunia lui, Ceauşescu a dat indicaţii ca să se răpească din străinătate adversarii regimului, şi chiar să se folosească terorişti īn exterminarea opozanţilor. Pe 1 Aprilie 1973, de exemplu, Vasile Vlad, funcţionar la UNESCO, din ordinul lui N. Ceauşescu a fost asasinat la Paris de generalul Mihai Bozianu (şeful rezidenţei de spionaj de la Paris) ; şi multe alte cazuri….


    Neīnceperea urmăririi penale s-a dat acum şi pentru crimele monstruoase săvīrşite de regim după 1968, prin slugile sale (prepuşii). Dintre ele exemplific pe cea īmpotriva lui Victor Coconeti, săvārşită pe 28.02.1973 şi pe cea a ing. poet Emil-Gheorghe Ursu din 17.11.1985, ambele realizate īn timpul anchetelor. Procuratura īntoarce spatele de la numeroasele cazuri de represiune cu care regimul a răspuns rezistenţilor după 1964.

    Dintre victimele supravieţuitoare ale acestei perioade, Grigore Caraza, Ion Bugan, Vasile Paraschiv şi-au adăugat plāngerile la dosarul nostru, redeschis īn august 2006. Ca să nu mai vorbim de momente īn care regimul şi-a dat jos masca, pentru a reprima revolte, cum a fost cea din Valea Jiului sau de la Braşov. Muncitorul comunist Vasile Paraschiv, văzānd că una se spune şi alta se face, a īnceput īn mijlocul muncitorilor să arate realitatea şi să ceară să se facă dreptate. A avut curajul să-i scrie dictatorului: "Aşa nu se mai poate tovarăşe Nicolae Ceausescu!"...Sunt gata, cum m-a avertizat dl.Moruzzi, să suport orice, inclusiv moartea, dar vreau să se ştie acest lucru şi să se cunoască practicile şi metodele de represiune ale guvernului şi Partidului Comunist Romān". Şi a reuşit să facă cunoscute aceste metode barbare īn străinătate. Datorită acestor dezvăluiri s-a īncercat să fie convins că partidul face bine şi cuvāntul lui trebuie executat fără īmpotrivire. Nereuşindu-se, s-a trecut la metode din ce īn ce mai dure.

    Să urmărim un exemplu de activitate criminală metodică, continuată īn decada 1969-1979, supervizată de generalul Emil Macri :
    Pe 31.07.1969 a fost răpit, torturat şi dus la spitalul psihiatric de la Urlaţi. Pe 1.12.1976, după răpire, a ajuns la spitalul psihiatrie de la Voila. Pe 23.02.1977 a fost arestat şi torturat. Pe 5.04.1977 a fost răpit, dus la miliţia din Drumul Taberii şi după torturi bestiale dus la azilul psihiatric de la Săpoca. Pe 1.08.1978 din nou arestat, fără motive, iar procurorii Băloiu Ion şi Deftu Nicolae au pus rezoluţia ca să fie internat īntr-un spital de specialitate pentru tratament medical. Pe 8.03.1979 a fost arestat şi dus la miliţie, unde l-au bătut şi acuzat că a făcut parte din brigăzile de terorişti care l-au asasinat pe Aldo Moro, iar acum a venit īn Bucureşti ca să-l asasineze pe Nicolae Ceauşescu şi pe preşedintele Franţei,Valery Giscard d'Estaing, care venise īn aceea zi īn vizită īn Romānia. V. Paraschiv a ajuns īn Franţa unde a făcut declaraţii presei depre situaţia muncitorilor din Romānia şi problema sindicatelor. Pe 28.05.1979 a fost răpit de pe stradă şi dus īn pădurea Păuleşti unde i-au pus o cārpă īn gură şi l-au bătut īn mod bestial, lăsāndu-l īn nesimţire. Pe 11.02.1982, securitatea şi miliţia din Ploieşti l-au bătut pe ziaristul francez Bernard Poulet ca să nu se īntālnească cu Vasile Paraschiv şi a ieşit un scandal internaţional. După numeroase şicanări, au urmat alte răpiri: pe 14.05.1987, după răpirea de pe stradă, a fost dus īntr-o pădure, īn cabana Florei, dincolo de barajul Paltinul de lāngă Cāmpina, folosindu-se narcotice şi obligāndu-l să mănānce alimente cu droguri īn ele şi după bătăi, obligat să dea declaraţie angajament că va servi interesele securităţii. Pe 22.03.1989 a fost răpit şi dus īn cabana Florei unde au urmat cāteva zile de tortură. L-au legat la ochi şi au spus că-l vor tăia bucăţi şi-l vor arunca la18 metri, īn lac, să-l mănānce peştii. După 10 zile de coşmar, a fost adus şi lăsat īn apropierea casei, īntr-un hal de nerecunoscut.

    Acestea au fost chinurile īndurate, īn parte, de Vasile Paraschiv pānă ce Moscova a hotărīt să schimbe garnitura conducerii din Romānia, cu alta luată după angajamentul lui Gorbaciov la Malta. Şi procurorul complice, după ce le-a analizat, zicese, a dat NUP, după indicaţiile noii garnituri, ca nu se iasă din SISTEM. Justiţia i-a respins lui Paraschiv demersurile. Puterea i-a desconsiderat propunerile justiţiare. Īncāt şi el a respins medalia cu care s-a īncercat īmbrobodirea sa. A murit nedreptăţit acest romān de excepţie. Iată un fragment din dosarul pe care procuratura īncearca azi să-l īnmormānteze definitiv.

    Paraschiv nu a fost singura victimă. Fugari īnroşind Dunărea sau īmpuşcaţi pe frontieră, azile psihiatrice pline de opozanţi - spre a-i aduce la tăcere. Colegii viteazului Vatamaniuc asasinaţi īn tot felul de accidente īnsecenate, după eliberare. Dizidenţii umpleau Aiudul şi īnchisoarea din Rahova, sau erau zvārliţi peste graniţă şi apoi vīnaţi cu terorişti. Ce căutau Calciu, Caraza, Iuga şi atīţia alţii īn īnchisoare, dacă sistemul nu mai era represiv? Toate acestea aveau un larg ecou īn străinătate şi se petreceau de cānd Ceauşescu luase sceptrul īn mānă. Şi după 1969, toată ţara rămăsese o īnchisoare şi oamenii puteau fi īncadraţi ca infractori īntr-un singur articol al codului penal: 209. Sau īnchişi pentru motive imaginare de drept comun. Sau urmăriţi minut de minut, īn ţară şi chiar in strainătate.

    N-am reuşit să intru īn posesia documentaţiilor de urmărie a mea, ce a avut loc īn străinătate după 1980. Căci regimul post-decembrist a făcut tot ce a putut pentru a īmpiedica accesul nostru la aceste dovezi, īncuind arhivele sau lăsāndu-le la cheremul securiştilor- ceea ce dovedeşte continuarea activităţii criminale, folosind instituţiile statului.

    Nimeni nu a scăpat după 1964 din ghearele securităţii omniprezente.

    Ca unul care am fost victimă şi martor al fărădelegilor comuniste, vă aduc la cunoştiinţă că, la fel ca toţi ceilalţi deţinuţi politici "eliberati", am fost, şi după 1964, urmărit , ameninţat, hărţuit, punāndu-mi-se īn vedere să nu dezvălui crimele regimului, la care am fost martor. Nu am tăcut ci m-am plāns chiar atunci, cerānd continuu (inclusiv prin plāngeri īn justiţie şi scrisori trimise CC al PCR) repararea abuzurilor cărora le-am fost victimă şi părăsind ţara din cauza refuzului sistemului de a recunoaşte şi corecta nedreptăţile.

    Dovezile le-am adus la cunoştiinţa forurilor internaţionale şi sunt publicate, īn fotocopii, īn lucrarea "Memorii - Din ţara sārmelor ghimpate" pe care v-o ataşez, ca mărturie pertinentă privind continuarea crimei după 1964 şi pe care, aşa cum am declarat īn prefaţă, mi-o asum īn faţa justiţiei, pānă la ultimul cuvānt (
    cred că nu e nevoie să o transform īnapoi īn manuscris !
    ). Sunt īn măsură să apreciez esenţa regimului dintre 1964 şi 1989, ca martor şi cercetător şi să denunţ tezele procuraturii, cum că infracţiunea comunistă (de capturare şi distrugere a poporului romān) ar fi īncetat īn 1964.

    Constat deci cu durere că īn N.U.P-ul protector al crimelor comuniste, un procuror şef de secţie īndoctrinat de marxism-comunismul remanent, a adoptat punctul de vedere favorabil cotropitorului, că a curs şi s-a īncheiat prescripţia şi că, după 1968, barbaria comunistă ar fi īncetat. Ce a urmat după 1969 nu poate fi tratat cu NUP decāt de colaboraţionişti şi de cei ce asigură continuitatea sistemului. Realitatea monstruoasă continuată după 1969 ne revoltă pe cei care, ca mine, am trăit-o ca victime. De ce respectivul ideolog, jurist īn nici un caz, nu are īn vedere şi memoriile unor condamnaţi pentru săvārşirea unor infracţiuni īmpotriva regimului comunist (de exemplu Ioniţoiu Cicerone, Jijie Gheorghe, Caraza Grigore, Tudoraş Liviu), la care, printre altele, se adaugă şi memoriul lui Paraschiv Vasile. Toate tratate cu acelaşi NUP, dat şi prin Ordonanţa nr.29.09.2010, la 5 ani după ce Preşedintele Romāniei, Traian Băsescu, studiind raportul comisiei de specialişti numită pentru analizarea perioadei 1944-1989, a ajuns la concluzia, pe care a făcut-o publică şi īn faţa reprezentanţilor străini din ţările subjugate de URSS, că regimul comunist din Romānia a fost criminal - urmānd ca Parlamentul să legifereze. Ceea ce nu s-a īntāmplat, din motive evidente.

    De fapt, din 22 decembrie 1989, ar fi trebuit să se acţioneze pentru reparaţie, dacă īntr-adevăr s-ar fi schimbat regimul, cu un altul necomunist şi democratic.

    Dar cine să faca dreptate? Ilici Iliescu, comunistul tīnăr care s-a ridicat vertiginos īn etapa de care vorbim, līngă Ceauşescu, adorat de Elena īncă din copilărie şi trimis la Moscova să se lumineze, fiind pus apoi ministrul tineretului? Drept recunoştiintă, īn Congresul X-lea al PCR el elogia: "Pot să declar īn fata Congresului că cei 2.300.000 membri ai UTC se consideră ostaşi devotaţi ai partidului, militanti activi pentru īnfăptuirea programului său... Īn mod unanim, īntregul partid s-a pronunţat pentru realegerea tov. N.Ceausescu īn īnalta funcţie de secretar general al partidului, expresie a stimei..." Acest personaj, după indicaţiile moscovite, ca fost activist de frunte, cu angajament pe viată la KGB, deci coleg cu Gorbaciov, a fost propulsat de Silviu Brucan la conducerea loviturii de stat. Pānă atunci, va activa Ilici Iliescu la vīrful PCR, făcīnd de toate, inclusiv īmpotriva studenţimii romāne, "epopee" din care redau un episod.

    Īn zorii zilei de 25 Decembrie 1968, 21 de ani īnainte de a-şi asasina fīrtatele, cu noaptea-n cap, se sculase furios tov. I.I. Iliescu deoarece "ostaşii devotaţi", studenţii Facultăţii de filozofie īşi permiseseră să colinde īn noaptea de Crăciun şi deranjaseră pe secretarul general, care a cerut să se ia măsuri drastice. Şi imediat s-a hotărīt ca la ora 10 cei aproape 300 studenţi ai Facultăţii de filozofie să fie prezenţi īn amfiteatrul Cantemir. La prezidiu s-au aşezat decanul, secretarul de partid Gh.Cazan şi ministrul tineretului I. Ilici Iliescu, iar şedinţa a fost deschisă de prof. Pop Simion urlānd: "Bărboşii şi pletoşii ne duc de rāpă, cum i-au dus şi pe cehi. " Secretarul de partid a luat cuvāntul īndemnānd pe studenţi să dea o moţiune prin care să condamne īn unanimitate pe manifestanţii din noaptea trecută. Cāţiva studenţi au demonstrat că o astfel de manifestaţie nu a fost īmpotriva regimului ci a stabilităţii ţării, iar alţii ca A. Cazacu şi Iosif Boda au cerut studenţimii maturitate şi atitudine partinică. I-a īntrerupt ministrul Iliescu, care, explicānd politica de independenţă a ţării, a cerut condamnarea manifestanţilor. S-a iscat scandal, studenţii spunānd că putem condamna ce vreţi, dacă ştim despre ce este vorba, deoarece nimeni nu dăduse pānă atunci vreo explicaţie. Autoritar, Iliescu a izbucnit:"Partidul nu discută. Partidul vă cere. Faceţi." Şi declară că poziţia antevorbitorilor reprezintă un atac la adresa partidului, o susţinere a duşmanilor ţării. Iar īn ceea ce priveşte colindele, Ilici Iliescu a īntărit poziţia atee a partidului şi a cerut imediat votul sălii.

    Din cei aproape 300 de studenţi, marea majoritate, circa 270 au votat īmpotriva condamnării colegilor. Furios de rezulat, Ilici Iliescu a părăsit sala aruncāndu-le, īn timp ce cobora:"O să vedeţi voi." Şi īntr-adevăr, unii au fost exmatriculaţi şi alţii condamnaţi. Printre victime s-a aflat şi studentul Ştefan Agopian, exmatriculat, care nici nu participase - trimis la armată. Īn sală s-a aflat şi Virgil Măgureanu, cu alţi studenţi ca Dumitru Cristea, Iosif Boda, Marin Vladimir,Vasile Secăreş care fiind lămuriţi de Ilici Iliescu, au putut urma cursurile de la Ştefan Gheorghiu, deschizāndu-şi drum īn ierarhia partidului. Iar după lovitura de stat din 1989, unii au ajuns chiar īn jurul lui Virgil Măgureanu, chemat īn fruntea bucatelor.

    Nepedepsirea criminalilor demonstrează clar continuitatea regimului. Nu a avut curajul vreun magistrat pānă īn 1989 (şi nici după) să deschidă procesul genocidului comunist, deşi īl aveau īn faţă pe cel al genocidului nazist, ale cărui fapte nu se prescriu niciodată şi la pedepsirea caruia URSS-ul fusese parte activă īntre marile puteri, declanşānd chiar represiunea din Romānia īn numele pedepsirii fascismului. Īncă din timpul Nurenbergului s-a manifestat perfidia rusească īn legătura cu cele peste zece mii de crime monstruoase săvārşite īmpotriva polonezilor-la Katyn-, crime pe care numai după zeci de ani le-au recunoscut. Īn 1968, garnitura comunistă din Romānia a trecut şi ea, la poruncă, să-şi reabiliteze cei cāţiva comunişti omorīţi de ei, īn timpul luptei pentru instaurarea altei echipe de călăi-marxişti leninişti, ce urmăreau să revină la īnceputul īnvăţăturii "marelui" Lenin, că, pentru a īndestula lumea flămāndă, "sāngele e cel mai bun īngrăşămānt".

    La 22-25 aprilie 1968, īn CC al PCR, Nicolae Ceausescu, fiara de la Scorniceşti (care făcuse ravagii la colectivizare, unde nu a lipsit nici Ion Iliescu) - pune la vot excluderea lui Alexandru Drăghici din C.C. şi īntreabă: "Este cineva īmpotrivă ?" şi tot el răspunde... "hotarīrea a fost luată īn unanimitate..." Pentru că s-a descompletat C.C-ul, să-l trecem din supleanţi pe tov. Ion Iliescu ca membru plin īn C.C. Il cunoaşteţi? Toată lumea: Daaaa!, Este vreo obiectiune: toată lumea , Nuuuu! Dar īnlocuitorul lui Drăghici la virful PCR nu va face nimic pentru judecarea crimelor staliniste care-i fuseseră reproşate īn cadru intim, ci va asigura pensia lui Apostol pānă īn 2010. Tovărăşia celor doi lupi tineri a mers pānă īn 1971 cānd, după sfidarea Moscovei de către Ceauşescu (care fusese sedus de modelul totalitar chinez), īncepe aşa zisa sfidare a lui Ceauşescu de către Ilici Iliescu, īn acest fel arătāndu-şi ataşamentul faţă de Kremlin. S-a stricat "pretenia", clădită de la 13 ani ai lui Ilici, cānd mergeau īmpreună cu Eftimie, unchiul băieţelului īn pantaloni scurţi la Filiaşi, unde schimbau trenul spre lagărul de la Tg.Jiu şi dormeau cu toţii īntr-o odaie. Băieţel care-şi va ucide tovarăşul, pentru a putea prelungi genocidul comunist cu īncă două decenii.

    ***


    Etapa 4 Revolutia din decembrie 1989, deturnată ucigaş de FSN

    Ca introducere īn "afacerea neocomunistă" să consemnăm răspunsul scenaristului ei, la audierea "Comisiei 22 Decembrie" . Īntrebat de ce l-au ales pe Ion Iliescu ca preşedinte la C.F.S.N., Silviu Brucan a răspuns prompt, scurt şi cinic: "Ca să rămānem īn sistem". Adică aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Silviu Brucan, care primise instrucţiuni de la Moscova, īi indică lui Ion Iliescu să numească īn fruntea Armatei pe spionul sovietic, generalul Nicolae Militaru şi acest spion instalează oamenii Moscovei īn fruntea tuturor instituţiilor militare din Romānia şi distruge arhivele serviciilor secrete. Dacă n-ar fi rămas īn sistem, Silviu Brucan, instigator aprig la omorīrea lui Iuliu Maniu, Cornel Coposu şi declanşarea genocidului comunist, alături de Alexandru Nicolschi (Boris Grumberg), Gheorghe Pintilie zis Pantiuşa, Vladimir Mazuru, Serghei Nicolau (real Serghei Nikonov), călăi din prima garnitură NKVD, urmau să fie judecaţi īn primul lot, pentru zecile de mii de exterminaţi aruncaţi īn gropile comune. Iar Ion Ilici Iliescu urma după ei, pentru rolul avut īn conducerea partidului asasin, inclusiv īn exmatricularea studenţilor şi īn alienarea studenţimii.

    Nu ar fi lipsit din prima garnitură nici floarea magistraturii, printre care: general Alexandru Petrescu, col.Vasilescu Mihai, Irimie (colonel), Stanciu Constantin prim procuror, Georgescu Alexandru (procuror), Brancovici Ion (judecător), Secoşeanu Mihai (judecător), Csoko Eduard (judecător), Stănescu Simion (lt.col.magistrat), Ardeleanu (col), şi mii de alti magistraţi, care au condamnat la comanda īnscenările politice, completānd lista colaboraţioniştilor. (A se vedea, ca exemplu de justiţie criminală, condamnările ţăranilor care şi-au semănat prea rar sau prea tārziu porumbul , īnsoţite de confiscarea averilor - adevăratul scop urmărit de partidul slujit orbeşte de procurorii şi judecătorii complici).


    Revenind la NUP-ul dat memoriului īnaintat deVasile Paraschiv (pentru că el nu mai poate vorbi, aşa cum se doreşte să păţim toţi pīnă la prescriere), nu poţi să nu fii indignat de măsura abuzivă luată de procurorul criminalist care consideră că după 1969 nu s-au mai īntāmplat infracţiuni contra păcii şi omenirii. Noua constituţie a Romāniei a intrat īn vigoare pe 8.12.1991, pānă atunci erau īn vigoare constituţii criminale, după chipul şi asemănarea ocupantului, ale cărui măsuri abuzive, mergānd pānă la genocid au dominat viaţa amărītă de zi cu zi a cetăţeanului.


    Ce a urmat şi după 1991 a fost rămānerea "tot īn sistem", cu indicaţii aduse īn 1988 de la Moscova, specificāndu-se probabil şi denumirea de F.S.N. După omorīrea Ceauşeştilor, s-a continuat dependendenţa de Kremlin, impunāndu-se conducerea emanată din sistemul comunist, cu angajamentele luate, unele chiar īn faţa călăului Beria, de care răspundeau şi urmaşii. Inclusiv de trădarea Basarabiei, de care regimul FSN-ist s-a achitat cu brio.


    Dovada elocventă este acapararea cārmei "noii Romānii" de Silviu Brucan, I. Iliescu, Nicolae Militaru, Alexandru Bārlădeanu, Petre Roman, Cico Dumitrescu s.a, care au dezlănţuit genocidul de după ora 12 din 22 Decembrie pānă la 28 Decembrie 1989, cīnd au fost omorīţi, după datele adunate de mine, circa 1.130 oameni şi s-a distrus cāt s-a putut din arhive, pentru a se evita dezvăluiri stānjenitoare. La adăpostul acestui genocid s-a urmărit consolidarea puterii, după indicaţiile şi oamenii Moscovei. Dacă după 23 August 1944 s-a făcut kaghebizarea Romāniei, acum īn1989 s-a reuşit rekaghebizarea şi rămānerea īn sistem, după confirmarea lui Silviu Brucan care a fost mai mult decāt un călău, prin intrigile şi acţiunile de incitare la crimă īmpotriva celor care făuriseră Romānia. Sub directa lui supraveghere s-au instalat Iliescu şi Petre Roman, care şi-au pus la punct planurile şi structurile represive. Īn noua formulă emanată de Moscova pentru rămānerea īn sistem, represiunea a fost mai distructivă decāt īn 1944, īnregistrīndu-se, īn timpul genocidului declanşat după fuga Ceauşeştilor cāte 140 de morţi la zi, pānă pe 28 Decembrie 1989 (fără mai vorbi de răniţi).


    Ca şi după 23 August 1944, s-a instalat la 22 decembrie 1989 noua conducere impusă de Moscova, asigurāndu-se continuitatea sistemului. Alegerile din mai 1990 fiind şi ele o repetare, cu tehnici criminale noi, dar interese şi atitudini vechi, a celor din 1946.

    Revoluţia īncepută de popor, īn care se striga "Jos comunismul !" şi "Fară comunişti!" a īngrozit pe cei care se fereau de judecată, fiind deturnată sub pretextul inventat al teroriştilor. De aceea, dosarele revoluţiei din decembrie 1989 şi iunie1990 au fost blocate de aceeaşi procuratură care ne stă şi nouă īn cale.


    Regimul comunist, peste tot īn lume, intrase īn agonie. Dar īn Romānia, coma s-a tratat cu NUP… Căderea zidului de la Berlin părea că este sfārşitul schizofreniei comuniste, ce dusese popoarele subjugate de URSS la marginea prăpastiei. Gorbaciov, īn situaţia disperată īn care ajunsese URSS-ul, a căutat să se īnţeleagă cu Bush, luāndu-şi angajamentul unei liberalizări economice ca să dea puţin aer de respirat Europei subjugate, punānd īn joc contribuţia serviciilor secrete. Īn Romānia s-a gāndit să-i folosească pe cei şcoliţi la Moscova, punāndu-i să ceară schimbarea conducătorului cu promisiuni de viaţă mai bună, tot sub auspiciile marxism-leninismului. Zarurile au căzut peste Silviu Brucan, ce-l care se "jertfise" la instaurarea regimului comunist īn Romānia şi avea īn mānă posibilitatea manevrării prin televiziune. Sfetnici de nădejde şi-a luat pe Ion Ilici Iliescu, fostul coleg al lui Gorbaciov şi pe Nicolae Militaru, vechi colaborator al serviciilor secrete ruseşti, īndepărtat de Ceauşescu din armată.


    In plină iarnă, Romānia fusese īndrăgită de "turişti" sovietici care intrau ca la ei acasă, fie pe la Ungheni, fie prin Bulgaria şi Iugoslavia, cutreerānd ţara īn toate direcţiile. După ce se īnăbuşise revoluţia de la Timişoara prin trimiterea de cadre de nădejde īn frunte cu generalul Mihai Chiţac (care personal a mitraliat şi aruncat gaze lacrimogene īn manifestanţii de pe treptele catedralei, merite pentru care FSN i-a dat pe mīnă ministerul de interne, īn timp ce criminalului Stănculescu i-a alocat ministerul apărării) şi fuseseră arse cele 40 cadavre trimise la crematoriul din Bucureşti, cuvāntul de libertate al bănăţenilor se auzea īn toate colţurile Romāniei: "Azi īn Timişoara, māine īn toată Ţara!"


    La numai 5 zile după Timişoara, pe 21 decembrie, populaţia Bucureştiului a ieşit pe străzi strigānd: "Jos Ceausescu...jos tirania!" Şi cu tot măcelul dezlănţuit, oamenii au continuat să rămānă īn jurul Comitetului Central, obligāndu-l pe călău să fugă cu elicopterul pe 22 Decembrie 1989, la ora 12.09. După ce chemase elicopterul şi văzuse pe cei patru luāndu-şi zborul, generalul Victor Stănculescu, care după moartea lui Vasile Milea fusese indicat de Ceauşescu să preia comanda Ministerului Apărării Naţionale, părăsea Comitetul Central invitānd populaţia să intre īn el. El a plecat la Minister, unde a dat dispoziţie ca Ilie Ceauşescu să fie īnchis īntr-un birou. Īn acelaşi timp, la televiziune ajunsese Silviu Brucan cu un grup prosovietic, iar pe post īncepuse dezinformarea strigāndu-se..."teroriştii !..securistii !". Practic, la 14.45 puterea era luată de armată, iar căpitanul Lupoi anunţa că va vorbi Nicolae Militaru, ministrul Apărării Naţionale. Dar numai pe 23 decembrie Iliescu va anunţa numirea oficială.


    Primii manifestanţi au ajuns la televiziune īn jurul orei 12. Īn jur de ora 14 apare la T.V. un reprezentant al armatei -Mihai Lupoi- care roagă să nu se transforme revoluţia īntr-o vendetă personală, vorbeşte insistent de "noua conducere care se va stabili" şi acuză că nu mai este nici o conducere īn Ministerul Apărării, deoarece Victor Stănculescu şi Ştefan Guşe sunt demişi. Ca din senin, īn jurul orei 14 apare şi Petre Roman, fiul lui Walter Roman (se ştie cine a fost) īnconjurat de trei generali īntre care Mihai Chiţac, care face apel la militarii din garnizoana Bucureşti să sprijine noua orientare. Alături de el stă generalul Gheorghe Voinea, cu legături strānse cu sovieticii. Apare şi Gelu Voican Voiculescu, agent al securităţii, care cere să nu se ajungă la răfuieli, vinovaţii să fie judecaţi, să punem māna pe arhive, să organizăm verificarea..., el, care fusese condamnat pentru deconturi frauduloase şi trafic de valută şi avea nevoie să pună māna pe arhive...


    După ce Nicolae Militaru, descoperit ca spion rus, a fost obligat să se pensioneze, a īnceput să se īntālnească īn ascuns cu Ilici Iliescu şi Virgil Măgureanu, iar pe 12 martie, după scrisoarea celor şase, citită la Europa Liberă, la revederea din Parcul Circului, s-au īntrebat "noi tineretul ce facem?" S-au pus de acord să compună şi I.I. Iliescu o scrisoare şi s-o trimită Europei Libere, dar "emanatul" nu a avut nici acest curaj. Dar pe 22 decembrie, Militaru şi-a pregătit uniforma de general şi după ce elicopterul zburase de la C.C., aflānd că televiziunea a īnceput să emită, s-a īmbrăcat la repezeală şi a plecat pe jos la televiziune. Unde curtea era plină de oameni şi dintr-un grup de militari (generalul Nicolae Tudor, contraamiralul Emil("Cico") Dumitrescu şi căpitanul Mihai Lupoi) se aude o voce: -Poftiţi domnule general". Prin culoarul ce i se deschide păşeşte Militaru şi īnainte de a intra īn studio se opreşte cāteva clipe şi roagă pe cineva din personalul televiziunii să anunţe la telefonul 180630 pe domnul Iliescu şi să-i spună să vină la televiziune ca să se adreseze poporului romān. Apoi spune poporului: "Mulţi dintre d-voastră mă cunoaşteţi. Sunt generalul-colonel Militaru Nicolae. Nu puteam să stau de o parte după această crimă care s-a săvārşit īn RSR. Imi pare rău că īn această crimă a fost atrasă armata.... Fac apel la tovarăşii generali care deţin funcţii de răspundere īn Armată...daţi ordin şi retrageti armata īn cazărmi... Opriti măcelul..." Ei mint şi cānd respiră... şi cīnd spun că acceptă o lume fără comunişti. Iată o parte din agenţii sovietici ce au venit la apel: Bărlădeanu Alexandru, Marţian Dan, Vasile Ionel, Logofătu Gheorghe, Pancea Marin, Opruţă Horia, Eftimescu Nicolae, Caraman Mihai, Dīndăreanu, Roşu. Un alt contraamiral, Cico Dumitrescu, dat afară din armată īn 1980 pentru divulgare de secrete ruşilor, strigă şi el: să vină Iliescu!
    Era aşteptat ca pāinea caldă.

    Cu două zile īnainte, generalul Vlad dăduse ordin să-l īmpiedice pe Iliescu să ia legătura cu agentura sovietică. Dar la ora 13, Iliescu a vorbit la telefon cu Suzana Gādea, şefa lui, după care s-ar fi exprimat "a dracului şmecheră", la īntrebarea pusă dacă Ceauşescu a căzut. A sunat apoi la minister şi Victor Stănculescu i-ar fi spus să meargă la minister. A telefonat şi la Cabinetul 1 dar i-a răspuns un revoluţionar. După ce s-a convins că nu este o minciună, a plecat şi el la 13.50 spre revoluţia care se terminase după fuga Ceauşeştilor, trecīnd īntāi pe acasă. De acolo a mers la Televiziune mai īntāi, nu la Ministerul Armatei, după ce i-a spus Mihai Bujor că īl cheamă Sergiu Nicolaescu la TV, unde era aşteptat de Nicolae Militaru, Petre Roman, Cico Dumitrescu.


    A ajuns acolo īn jurul orei 14.30 cānd pe hol se aud voci: "A venit Iliescu" şi īl urcă la etajul 11 īn biroul lui Petre Constantin. După momentul pupăturilor şi felicitărilor a ieşit pe hol (Iliescu) purtat de braţe de doi securişti, iar Sergiu Nicolaescu făcea ordine īmpreună cu doctorul Florin Filipoiu. A vorbit din studioul 4, īntr-un cadru animat de "foşti revoluţionari", fiindcă revoluţia se terminase, Ceausescu fusese deja arestat. Dar trebuia simulată alta o diversiune, ca să se cāştige dreptul menţinerii puterii īn māinile comuniştilor "revoluţionari". Dupa aceea, a vorbit şi din studioul 5.
    In jurul orei 15.30 s-a plecat spre Ministerul Apărării. In maşină Iliescu era cu Nicolae Militaru, Gelu Voican Voiculescu şi M. Ispas, adică erau īmpreună favoritul lui Gorbaciov, cu spionul sovietic, alături de revoluţionarul securităţii şi un necunoscut. Īn această formaţie s-a ajuns īn Drumul Taberii īntr-un birou plin de generali şi cāţiva civili. Era ora 16.

    Īnainte de plecarea din Drumul Taberii spre C(entrul), C(rimei) organizate de fostul Minister de Interne, la Televiziune, Silviu Brucan dirija diversiunea, ajutat de Dan Marţian şi Cico Dumitrescu. Aşa s-a ajuns să se comunice de Teodor Brateş că apa este otrăvită, sau că s-a descoperit o bombă imaginara la TV, lansīndu-se "bomba" cu terorişti avānd īnsemnele USLA. Mică īnvrăjbire fratricidă īntre armată şi securitate. Paralel, īn Piaţa Palatului se transmiteau atacurile cu mitraliere care īngrozeau mulţimea adunată īn faţa CC-ului.


    Cele două ramuri de "emanaţi", unii venind din Drumul Taberii, şi alţii de la Televiziune, ajung īn Piaţa Palatului sub zgomotul asurzitor al simulatoarelor şi al gloanţelor trase din cānd īn cānd īn jurul balconului CC, de nişte "naivi" care nu ştiau ochi, deşi erau etichetaţi ca "terorişti". După ce īn interiorul Cabinetului 1 se īntocmise lista, prin porta voce s-a cerut insistent linişte. "Dragi tovarări" urmat de huiduieli, s-a reparat limba de lemn cu "iubiţi tovarăşi"- īnsoţit de alte huidueli... Īn sfārşit s-a dat citire listei de nealeşii mulţimii, īncheiată cu ultimul, hop şi eu, cu bunăvoinţa d-voastră...Ion Iliescu.
    Balconul s-a golit şi s-a trecut la lucru, sub zgomotul simulatoarelor şi a cartuşelor, care făceau victime nevinovate din poporul care striga mereu "fără comunişti!".

    In noaptea de 22/23 Decembrie, viceamiralul Ştefan Dinu (seful DIA) i-a spus lui Pavel Cotrut:"...este o lovitură de stat cu sprijin sovietic." Generalul Guşe se opune chemării ruşilor. După ora 22, Iiliescu, după citirea proclamaţiei la TV, a īncercat să-i convingă că e nevoie să aducă armata rusă īn ţară.
    Pe la ora 5, īn dimineaţa de 23 decembrie, trei camioane cu militari de la Cāmpina, cazaţi la Băneasa, au fost chemate să apere aeroportul Otopeni, atacat de terorişti şi la ora 6.30 dimineaţa s-a deschis focul… şi 40 de militari au fost omorīţi. Ca şi multe alte victime ale īnscenării feseniste. Īn cursul zilei de 23 decembrie, Ion Ilici Iliescu l-a numit pe fostul pensionar Nicolae Militaru ca Ministrul Apărării Naţionale.

    Sub pretextul că pericolul e mare, Militaru īncepe reglarea conturilor personale. Securitatea a fost integrată īn cadrul armatei. In aceeaşi seară, la ora 20, după ordinul dat a fost doborīt elicopterul īn care se găsea generalul Nută şi au murit patru persoane. Tot la acea oră a dat dispoziţie ca, personal colonelul Gheorghe Trosca cu TAB-urile să meargă să salveze Ministerul din Dr.Taberii atacat de terorişti şi īn acelaşi timp a transmis militarilor să se apere de teroriştii care vin spre ei (aceeaşi tehnică folosită īn mic la Tīrgovişte, de Kemenici). Şi īn acea noapte, au fost 8 morţi şi 4 răniţi, iar capul colonelului tăiat şi batjocorit. Generalul Nuţă şi col.Trosca fuseseră cei care au anchetat cazul spionului Nicolae Militaru, care a fost pensionat īn 1978.


    Pentru a se agita atacurile teroriste, īn aceeaşi noapte, 60 de miliţieni şi securisti au fost trimişi īntr-o altă īnscenare, īn comuna Pantelimon unde trebuiau să lupte cu "teroriştii" care īi vor ataca īn cimitirul comunei. Şi, spre dimineaţa, din cele 2 regimente de la marginea comunei au īnceput să se tragă asupra lor. Distanţa fiind prea mare, cei 60 de oameni s-au tārāt pe burtă şi au reuşit să scape.


    Şi aşa mai departe …Numai cine vrea nu ştie ce a fost.


    F.S.N-ul n-a fost nici un moment "emanaţia" Revoluţiei ci sugrumătorul ei, profitorul unei lovituri de stat, care a emanat o contrarevoluţie. Şi nu greşim, ci spunem adevărul, că amāndouă, şi Frontul şi lovitura de stat, au fost emanaţia URSS-ului, adică un act de īnalta trădare faţă de poporul romān.

    ***

    Etapa 5 Tranzitia spre īmbogătirea criminalilor comunişti (1990-2011).

    Īn ciuda tuturor īncercărilor de falsificare a realităţii, şi această etapă de două decenii reprezintă o continuare a agresiunii comuniste. Ea a constat īn:


    a. Menţinerea puterii politice īn māinile comuniştilor/securiştilor regrupaţi īn FSN, īmpiedincāndu-se prin orice mijloace eliberarea politică a Romāniei: deturnarea ucigaşă a revoluţiei, măsluirea brutală a campaniei electorale, reprimarea rezistenţei anticomuniste (de exemplu īn Piaţa Universităţii)


    b. Păstrarea controlului asupra instituţiilor statului (procuratură, justiţie, arhive, parlament, etc.) şi īmpiedicarea epurării lor de elemente criminale şi apariţiei unor legi care să sprijine dreptatea.


    c. Blocarea judecării şi condamnării vinovaţilor, ascunderea dovezilor, recompensarea criminalilor din solda sistemului şi batjocorirea victimelor īnsetate de dreptate


    d. Trecerea avuţiilor acaparate de statul comunist de la victime īn buzunarele călăilor, care au ales capitalismul, pentru a putea dispune liber de prada jefuită


    e. Distrugerea societăţii şi populaţiei, īn interesul comuniştilor īmbogăţiţi ilicit.


    Nu e vorba numai de tăinuire, ci de complicitate, atunci cānd criminalii sunt acoperiţi cu pensii grase şi īmbogăţiţi prin privatizare, iar victimele sunt silite să piară īn mizerie şi neputinţă. Istoria va avea toate dovezile, constatānd că şi īn această "epocă de tranziţie" genocidul comunist a continuat după 1989, făcānd noi ravagii.
    Atrag atenţia că această parte a plāngerii a fost cercetată şi documentată solid de colegul meu mai tānăr, Ioan Roşca, care şi-a dedicat 20 de ani denunţării crimelor comunismului, a pus la dispoziţia procuraturii un vast grupaj de probe privind continuarea infracţiunii comuniste după 1990 şi a alcătuit Comitetul pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului, care l-a īmputernicit să acţioneze īntru reabilitarea adevărului şi dreptăţii.

    Plāngerea sa penală din 22.12.2011 fiind respinsă la 23-02-2011, vă semnalez interesul consultării ei pentru prezenta cauză, căci ea arată cum a procedat procuratura pentru a īmpotmoli cercetarea şi şterge urmele. Faptul că dl. Roşca s-a implicat mai mult īn această parte a cererii noastre, luptānd pentru corelarea firească dintre dosarul genocidului comunist şi celelalte, conexe, sufocate de procuratură (feseniadele antijustiţiare) nu īnseamnă că noi, ceilalţi reclamanţi din dosar, nu am confirma concluziile sale (depuse la procuratura şi publicate ca editorial la
    http://www.piatauniversitatii.com/ne...7&month=12.htm): nejudecarea crimelor comunismului după 1989 este cea mai clară dovadă a continuităţii regimului şi a complicităţii justiţiei.

    Imposibilitatea pedepsirii vinovaţilor este dovedită īn primul rānd de realitatea nepedepsirii lor, īn ciuda atātor plāngeri īnaintate de victime procuraturii şi justiţiei. Fără a ţine cont de aceste demersuri, pentru a-şi putea īmplini misiunea josnică de prescriere forţată, procuratura pretinde că plāngerile nu au existat. Reaua credinţă devine clară, cīnd procurorii ascund de justiţie dosarul "Dealul Mărului" (430/P/1990), lansat de CDR Neamţ condus de dl. Ioan Roşca īn 1990, īnchis cu NUP īn 1993 (pe motiv că crimele s-ar fi prescris īn acel moment), recuperat şi inclus de generalul Dan Voinea īn dosarul nostru.


    Cam īn acelaşi timp cu descoperirile de la "Dealul Mărului", s-au făcut de exemplu săpături şi la Căciulaţi, unde īn sediul securităţii condusă de călăul Istoc, au fost deshumate alte cadavre. Nu poate fi vorba de prescriere a crimelor comunismului. Chiar īn perioada cānd se depunea acest dosar-continuă să iasă la suprafată alte oseminte, prin toată ţara. De exemplu, ţăranul Iosif Orsa deshumat la Goldghilesti-Hunedoara unde fusese impuşcat de doi securişti pe 11 februarie 1950, găsinduse şi un glonţ de 7,62 mm īn regiunea abdominală. Continuarea căutării arată că pămāntul nostru este podit cu oseminte, unele a ţăranilor martirizaţi, printre care, osemintele lui Virgil Martinec, din com. Răduleşti, ale lui Petru Biriş din Bobīlna şi ale preotului Ion Lupşa din Roşcani. Celor ce le era teama de orice sau oricine, a inceput să le revină glasul spre desvelirea adevărului despre victimele comunismului, şi povestesc cu groază despre tragediile petrecute dupa instaurarea regimului impus de URSS, care a deslănţuit genocidul.


    Despre toate acestea eu am scris mai puţin, deşi le-am fost martor după 1989, neavānd timp pentru asta, tocmai pentru că am fost implicat īn īncercarea PNŢ-CD şi a societăţii civile de a elibera Romānia de banda mafiotă care o sufoca īn continuare. Sper ca vārsta şi sănătatea să-mi permită să scriu şi această parte a istoriei privind continuitatea genocidului comunist. Voi puncta īn final, doar cāteva concluzii despre modul īn care s-a ajuns la această situaţie, după deturnarea ucigaşă a revoluţiei anticomuniste din decembrie şi declanşarea contrarevoluţiei feseniste. Dacă e necesar să argumentez pe larg continuitatea crimei dupa 1990, pot să vă scriu o sinteză a observaţiilor mele despre "tranziţie".


    Dacă după 6 martie 1945, īmpotriva celor ce apărau fiinţa, libertatea şi independenţa neamului romānesc, s-au dezlănţuit īnscenări de procese cu pronunţări de zeci de ani de temniţă de exterminare, acum, după rekaghebizarea sistemului continuat prin confiscarea revoluţiei şi transformarea ei īn lovitură de stat, s-a trecut cu o perseverenţă stalinistă la re-sancţionarea victimelor acelor vremuri īngrozitoare, cu ordonanţe de N.U.P (neurmărire penală) protejīnd vinovaţii, blocāndu-se asfel īncercarea legitimă de īndreptare.


    Farsa ucigaşă a continuat, pānă cānd s-a asigurat rămānerea la putere a structurilor criminale convertite la "capitalism" şi "democraţie". Deoarece tineretul īn special īncepuse protestul, zi şi noapte, cerānd aplicarea punctului "8" din Proclamaţia de la Timişoara, scandānd "mai bine mort decāt comunist" -emanaţii- au trecut la reprimarea lor cu miliţienii īnvinşi īn decembrie şi apoi au scos sălbaticii pilotaţi de securişti din subterane asmuţindu-i asupra bucureştenilor, dezlănţuind carnagii īngrozitoare, speriind şi străinătatea.


    Sāngele nevinovat mai băltea īn Capitală, cānd, pe 15 Iunie 1990, Ilici Iliescu i-a adunat īn Piaţa Victoriei, la picioarele statuii soldatului sovietic, cot la cot, pe minerii manipulaţi, īnfrăţiţi cu securiştii īn salopete curate şi i-a felicitat: "Vă mulţumesc pentru tot ce aţi făcut īn aceste zile, īn general pentru toată atitudinea dumneavoastră de īnaltă conştiinţă civica muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu...v-ati arătat gata să fiti solidari cu noua putere(n.n.īnvechită īn rele si plină de sānge)... deci vă mulţumesc tuturor pentru tot ce ati făcut īn aceste zile..."
    Mai prejos nu putea sa rămānă nici Petre Roman, fiul lui Walter Roman, născut īn 1946 odată cu venirea tatălui ca politruc al diviziei "Horia,Cloşca si Crisan", după ce făcuse parte din brigazile internaţionale comuniste care luptaseră īn Spania. Născut Erno Naulander, casatorit cu Hortensia Vallejo (spaniola), ambii stabiliţi la Moscova unde tatăl Walter Roman, a condus departamentul emisiunilor anti-Romānia īn limba romāna, īncadrat ca locotent-colonel īn KGB şi premiat pentru merite "tehnice". Pentru ca īn Romānia, să se ocupe de decapitarea armatei şi altele rele, pīnă la tragerea pe linie moartă. Lui Petrica, dupa idila cu Zoe Ceauşescu, i s-a dat o bursa sa studieze la Toulouse de unde a venit inginer, asistent la Politehnica. Mama lui deja era angajata la Televiziune unde şi-a găsit loc si soţia lui.

    Făcīnd parte din garnitura tānără, Silviu Brucan l-a propulsat ca Prim ministru. Funcţie īn care a distrus economia şi sărăcit populaţia īn folosul nomenclaturii reciclate, după ce a zdrobit opoziţia anticomunistă, mergīnd pe 29 Ianuarie īn 1990 să-l "salveze" pe Cornel Coposu din sediul PNT, unde era asaltat de "revoluţionarii" trimişi de FSN. Ajuns cu un TAB la Piaţa Roseti, a intrat pe fereastră si l-a scos pe Cornel Coposu, explicīnd mulţimii turbate: "Ei s-au demascat!"…


    Avānd īn subordine pe "consilierul KGB-ist Mihai Caraman, a supravieţuit pe post pānă la o nouă venire a minierilor, cīnd s-a demascat şi el, sărind gardul la gospodăria de partid să scape de urmăritori… dar a rămas tot īn sistem. Acum minerii nu-i mai plăceau, prea erau manipulaţi. Dar atunci cīnd i-a adus el, cu neruşinare a făcut declaraţia :"Minierii au venit cu de la sine putere, n-au fost chemaţi de guvern....după ce au văzut la televizor barbaria opoziţiei violente. Au fost evenimente sa zicem neplăcute, īn care unii cetăţeni au fost molestati, lucru pe care-l deplāngem...Fiind īntr-o stare de oboseală destul de avansată (nn adică beti?) am hotărīt să fie cazaţi īn două săli sportive unde li s-a dat hrană si apă... Această formă de manifesttare a lor, unitară, care este fără īndoială o mare calitate, neacceptānd īn mijlocul lor alte persoane (nn.decāt securistii care i-au condus la obiectivele dinainte stabilite)" etc.


    O altă figură a sistemului aruncată printre "revolutionari", care a condus ostilităţile camuflat, pe 13 iunie, a fost Gelu Voican Voiculescu. Infractor-agent folosit sub diferite nume de cod , acesta a ajuns īn 4-5 ani să se impună ca un coordonator al securităţii, īn coasta lui Iliescu, care imediat l-a facut vice prim-ministru cu sarcina de a pune māna pe dosare. Acest sinistru personaj si-a luat consilier pe unul din călăii securitatii, Nicolae Doicaru care a īngrozit Dobrogea pānă prin 1956 şi a condus spionajul extern(DIE).... Si-a permis "esotericul" Voican să doarmă īn Palatul Victoria, nedespărţit de pistol şi să provoace lumea la revoltă, la 18 februarie 1990, pentru ca apoi să poată fi intimidată opoziţia cu o mineriadă..


    Asa s-a impus "democraţia originală " emanată din Moscova a sistemului Brucan-Iliescu, după ce vărsase sānge nevinovat īn timpul genocidului prin care au deturnat revoluţia. Romānia a rămas īn sistemul rekaghebizat care a sabotat şi infiltrat şi opozitia, manevrīnd-o īncīt să accepte alegerile necinstite şi să nu pretindă judecarea vinovaţilor de distrugerea structurilor ţării şi de exterminarea sutelor de mii de oameni nevinovaţi.


    Concluzie

    Onorată Īnaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, īn conformitate cu argumentarea conducătorilor de popoare civilizate care ne-au sprijinit la īntregire pentru că
    "o stare de lucruri chiar milenară nu merită să dăinuiască cānd ea este contrară justiţiei"
    , īn numele celor ce prin sacrificii nelimitate au continuat să se opună politicii de spoliaţiuni teritoriale, drepturi şi bunuri materiale, nevoiţi să trăiască īnjosiţi din demnitatea de oameni, īn acest an cānd se īmplinesc trei secole de cānd ameninţarea rusească cu dispariţia noastră ca popor a fost reafirmată de Stalin, călăul omenirii, care cerea "să se şteargă urmele trecutului şi noi istorii să se confecţioneze īn ţările eliberate (īn realitate subjugate, n.n.)", noi, supravieţuitorii genocidului, vă aducem la cunoştiintă că este sub tipar ALBUMUL a peste 25.500 dintre martirii noştrii, exterminaţi şi aruncaţi īn gropile comune īnşirate pānă la Vladivostok şi cerem să nu mai fim batjocoriţi cu NUP-ri, īn locul unei dreptăţi durabile, folositoare generaţiilor viitoare ca ghid de justiţie.

    Salvarea din "sistemul" criminal instaurat de cei fără neam si Dumnezeu rămāne īn REDEŞTEPTAREA ROMĀNIEI
    .



    Cicerone Ioniţoiu, Paris, 27 martie 2011 (īn cinstea Basarabiei)


    Sursa : http://www.piatauniversitatii.com/ne...11&month=3.htm

    ***
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 05-04-11 at 11:07 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent īmpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. Īn 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din Romānia şi să se stabilească īn Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate īn biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Presedintelui completului din dosarul 5170/1/2011
    By Excalibur in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 0
    Last Post: 30-04-12, 01:12 PM
  2. Presedintelui completului pentru dosarul Nr. 10636/1/2010
    By Excalibur in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 0
    Last Post: 02-04-11, 04:05 PM
  3. Relatare a modului in care nu s-a desfasurat procesul 10635/1/2010
    By Excalibur in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 0
    Last Post: 22-03-11, 12:26 PM
  4. Cicerone Ionitoiu: Presedintelui Curtii supreme de Justitie
    By Excalibur in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 7
    Last Post: 29-12-10, 07:22 PM
  5. Cicerone Ionitoiu : Catre procurorul general si cei ce raspund de dosarul 1304/P/2008
    By Excalibur in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 0
    Last Post: 29-12-10, 06:57 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •