Results 1 to 2 of 2

Thread: De la vinovatia justitiei la falimentul dreptului-catre dl Valeriu Ciuca

  1. #1
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Exclamation De la vinovatia justitiei la falimentul dreptului-catre dl Valeriu Ciuca

    De la vinovăţia justiţiei la falimentul dreptului - scrisoare deschisă către domnul Valeriu Ciucă [...] Domnule Ciucă,…..Ultimul mesaj primit de la dv m-a bucurat. Preţuirea care vi s-a arătat la curtea europeană mi-a confirmat că nu m-am inşelat văzīnd īn dv un partener pentru discutarea problemelor teoretice şi practice de drept care mă frămīntă, chiar dacă le abordăm din unghiuri diferite. In discursul laudativ cu care a fost salutată plecarea dv dintr-o misiune juridică de īnalt nivel, este accentuată preocuparea dv metodică pentru scrutarea temeirilor normelor juridice- care mă frămīntă şi pe mine. De aceea revin la invitaţia de a face cunoscută public părerea dv. faţă de observaţiile mele privind (ne)funcţionarea justiţiei din Romānia, raportată la problemele fundamentale ale teoriei statului şi dreptului.

    Nu mai reamintesc celelalte provocări ale mele īn direcţia dv. Vă semnalez doar cīteva adrese la care am expus problema mea de cercetare-acţiune:

    http://www.piatauniversitatii.com/ne...9&month=12.htm

    http://www.piatauniversitatii.com/ne...10&month=9.htm

    http://www.piatauniversitatii.com/ne...10&month=9.htm

    http://www.piatauniversitatii.com/ne...0&month=12.htm

    sau demersurile concrete făcute de mine pentru a demasca (in)justiţia romānă:
    http://www.piatauniversitatii.com/ne...0&month=12.htm

    http://www.piatauniversitatii.com/ne...11&month=2.htm

    http://www.piatauniversitatii.com/ne...11&month=3.htm


    Drumul meu spre intrebarea "Pe ce se bazează şi cum creşte legitimitatea unui sistem juridic?", care se loveşte de obstacole nedepăşite, nu este cel obişnuit, al unui practician, sau al unui teoretician specializat. Cercetarea mea interdisciplinară (teoria sistemelor şi cibernetică, psihologie (socială) şi teoria cogniţiei/cunoaşterii, logică şi epistemologie, teoria explicaţiei, comunicării şi educaţiei, teoria jocurilor, negocierii şi cooperării etc.) nu a avut- mult timp- şi dreptul printre componente (sau aplicaţii). Primele mele legături cu problematica (literatură) juridică au fost ocazionate de interesul pentru traseul profesional al soţiei mele, o juristă din generaţia dv. Dar īn ultimii ani, implicarea īn īncercarea de judecare/reparare a abuzurilor regimului comunist m-a silit să urc treptat scara de la pretenţia civică la plīngerea petentului, apoi la alcătuirea pledoariei şi consultarea legislaţiei si jurisprudenţei, care au impus studiu teoretic şi īn sfirşit, căutări privind bazele epistemice ale teoriilor statului si dreptului.


    Rămān desigur un musafir īn acest spaţiu. Textele pe care vi le-am semnalat incearcă sa urce pe scara semnalată mai sus. Nu reiau aici problemele, ci extrag consecinţa lor ultimă. Condamnarea justiţiei din Romānia, complice (susţin eu) la un genocid continuat şase decenii- iată obiectivul meu concret. Vreau să spulber prezumţia de legitimitate a unei legalităţii criminale. Ceea ce conduce la o provocare de fond. Reaua credinţă a celor care au uzurpat instituţiile statului romān nu este singura cauza a patologiei juridice. Reperez, pornind de la acest studiu de caz- dureros dar consistent- racile, aporii si falsuri pe care se sprijină dreptul, limite de principiu si pragmatice adīnci, izvorīnd din nivelul de bază al socialităţii, sau efecte nocive ale complexităţii promovată de progres. Am ajuns la concluzia că nici dreptul nu poate avea fundamentele pe care le pretinde, nu (mai?) poate infige piloni īntr-un sol tot mai īndepărtat, mitic, fiind silit să plutească īn derivă pe suprafaţa oceanului agitat al realităţii, intreţinīnd- chinuit- falsa impresie că e polarizat de sensuri valide.


    Poate că nici nu putea fi altfel condiţia juristului, azi, īntr-o civilizaţie eşuată īn simulacru sistematic şi impostură labirintică, īn care profesorii alienaţi trebuie să se facă- deseori- că educă, medicii- că tratează, politicienii- că reprezintă, cercetătorii- că descoperă, ziariştii- că informează, inginerii- că optimizează, muncitorii- că produc, funcţionarii că rezolvă, programatorii că implementeză, filozofii că meditează, preoţii că cred, oamenii că există…


    Nu m-aş revolta virulent, dacă s-ar recunoaşte fragilitatea deschisă a construcţiei şi condiţiei juridice, faptul ca duce la sub-compromisuri (convenţii aparente, căci sīnt controlate de cei ajunşi la putere), mai mult sau mai putin adecvate unor necesităţi sociale contradictorii şi fluide, nici īntr-un caz la surse de adevăr,dreptate şi sens, adică la Reper- īn sensul plin al cuvīntului, la care aspiră visătorii dreptului natural.


    Priviţi-vă colegii oficiind un rit cenuşiu, cu aere de dumnezei cu celular, ascunzīndu-şi mediocritatea cupidă īn togi, lozinci concatenate găunos şi sub-raţionamente, pretinzīnd că demonstrează riguros, că tranşează corect, că fac lumină pentru dreptate, părīnd a rezolva 50 de dosare pe zi (dar fără a mai apuca să le citească). Sīnt aceşti cavaleri ai retoricii de plīns, sau de condamnat? I-aş compătimi pe cei care au sarcina ingrată să joace teatru īn sala de judecată, să simuleze continuu rezolvarea antagonismelor şi ambiguităţilor nerezolvabile, să-şi pună elocinţa īn slujba petentului necinstit, să gīdile sau zgīrie urechea atrofiată a unor judecători intoxicaţi de deciziile vărsate la gramadă, sa forţeze condamnarea acarilor Păun- īnchizind ochii fata de delicvenţii cu relaţii deasupra legii, să producă micro-observaţii corectoare privind articole din legi strīmbe, folosite strīmb de oameni strīmbaţi de un sistem strīmbat.


    Dar am motive să nu tratez concesiv mercenarii nedreptăţii, să nu menjez o castă prea rapace, necinstită, arogantă şi nocivă, care sprijină deturnarea energiei justiţiare īnspre o farsă distructivă. Societatea modernă a reuşit transformarea agresiunii directe, generată de instinctul animalic de supravieţuire, īntr-o serie de roluri tipizate (specializări), care īmpletesc, īn doze diferite, schimbul de servicii reale cu parazitismul. Exista şi moduri rezonabile de a-ţi cīştiga pīinea. Nimeni nu e obligat să practice necinstit o meserie (să practice o meserie necinstită), să facă prostituţie intelectuală cu ifose profesioniste, o jalnică postură, chiar bine plătită şi bine cotată, la bursa valorilor falsificate.


    Fiind atīt de gravă, concluzia studiului meu,
    că deturnabilitatea justiţiei (şi īn general, a instituirilor sociale) e cauza ultimă a deturnărilor constatabile, mai mult sau mai puţin suportabile (cum este cazul romānesc)- vă propun să mă contraziceţi fertil, fără menajamente. Arătaţi-mi vă rog, cum şi unde au trecut- cu succes- teoreticienii dreptului examenul analizei fundamentelor, la care s-au expus matematicienii sau fizicienii secolului trecut, cu unele rezultate negative- care au mărit profunzimea īntrebărilor, dar au creat crize dificil de gestionat īn comunitatea ştiinţifică. Nu cumva nedescoperirea inconsistenţei juridice nu este orbire sau īntīrziere, ci apărare, prin inacţiune, a intereselor celor care folosesc respectabilitatea nejustificată? Pentru că, pe de o parte, ocupanţii inimii cetăţii trebuie să evite punerea īn discuţie a temeiurilor regimului de care profită, pentru a cărui continuitate lucrează volantul juridic.

    Pe de altă parte, cei angajaţi īn măşinăria "dreptăţii", ca falşii vindecători, predicatorii găunoşi sau propagandiştii cinici- nu au interes ca publicul să descopere că e vorba de placebo īn satisfacţia īnşelătoare că nerezolvabilul e rezolvat corect. Deşi, admit, lumea lucidităţii generalizate brutal poate fi mai rea decīt cea anesteziată cu iluzii, reacţia anarhică putīnd mătura şi ce s-a construit viabil pe nisip.


    Trebuie să existe īnsă şi alte soluţii, să putem supravieţui mai demn. Prea profită regeşte cei fără scrupule de dificultăţile definirii şi apărării binelui. Prea e respingător conformismul faţă de manipularea propagandistică, dezolantă capacitatea domesticirii, pe care se bazează ingineria centralizată a sensurilor. Prea au căzut īn postmodernism intelectualii, răpuşi de relativism, sau de comoditate.


    Īn nenumărate tomuri de drept "racordate" ca īntr-un joc de oglinzi, produse īn serie de banalişti aciuiaţi academic, nu găsesti nimic despre esenţial. Cum pot fi reperaţi, dovediţi şi pedepsiţi cei care īncalcă legea- e un subiect banalizat. Dar despre cum se reperează, dovedeşte şi pedepseşte pătrunderea răului īn lege, despre capturarea justiţiei, uzurparea statului- procese omniprezente īn istorie- doar fleacuri expirate.


    Fenomenul juridic e integrat cibernetic, interferīnd dublu cu activitatea socială. Pe de o parte , legea pilotează societatea care o aplică, prin mecanisme puse la punct şi urmărite meticulos, de instituţii tot mai depăşite, deşi cresc canceros. Pe de alta, ea este emanată din societate, prin procese politice insuficent controlate, definite vag de constituţie şi de regulă- abuzive, căci nu are cine pedepsi puterea, pentru că foloseşte maşinăria legală la făcut rău, sau cīştig necinstit.
    Se ajunge ca statul să fie instrumentul- tot mai perfecţionat şi puternic- cu care un grup uzurpator īşi poate captura şi tīlhări concetăţenii.

    Īn loc să crească controlul populaţiei care suportă legea īn procesul stabilirii ei, pseudodemocraţia de mucava (
    bazată pe inşelătoria falsei "reprezentări") ne īndoctrinează tot mai insistent că nu pot fi pedepsiţi cei care au abuzat, nici după ce sīnt răsturnaţi de la putere, deci că nu se poate face -retroactiv- reabilitarea reală a dreptului. Boala cea mai gravă rămīne deci netratată, pericolul cel mai mare- necombătut, īn numele evitării "vinătorii de vrăjitoare". Şi jocul merge īnainte aşa.

    Aplicarea, chiar corectă, a unor legi incorecte, stabilite incorect- nu poate insănătoşi viaţa socială. Noroc că nu toate instrucţiunile comuniste au fost aplicate. Anticorpii infectaţi ai legii devin cei mai periculoşi duşmani ai organismului colectiv, interdicţia ca o celula atacată să-şi facă dreptate singură lasīnd cale liberă dăunătorilor, care au īnvăţat că trebuie să ocupe polii de putere, dacă vor impunitate. Numai bandiţii mici operează ilegal. E drept că
    o grupare criminală care a cucerit teritoriul, va impune eventual ordinea ei, pentru ca afacerile să nu-i fie deranjate de benzi rivale. Viruşii cīştigători pot apăra de alţii corpul pe care-l exploatează (dar la noi, nici asta nu au făcut). Orice putere disciplinantă e mai buna decit anarhia? Să trebuiască să ne resemnăm la acest drept cinic, ascuns după aparenţe respectabile, umanismul fiind o elucubraţie romantică?

    Majoritatea colegilor dv. deşi īmpotmoliţi īn noroiul unei realităţi obscene, nu-şi pun īnsă astfel de probleme. Ca să nu vadă haul care coace norma, ei pleacă de la ea mai departe,
    convinşi religios că legea nu se discută (dacă sīnt măcar de bună credinţă, ceea ce deseori nu e cazul). Mai grav e că şi "teoreticienii" din facultăţile de drept evită atacarea problemei frontal, din motive nu neparat respectabile. Poate nu am dat eu peste experţii temei. O fi vorbind īntre ei, īn cerc intim, īn vreo revistă sau la un colocviu.
    Va rog atunci să-mi semnalaţi cu cine ar trebui să port acest dialog, ce autori ar trebui să citesc, ca să īnaintez.

    Deocamdată eu constat că ipoteticii
    teoreticienii "fundamentalişti" nu determină juriştii care roiesc pe teren să depăşească simplismele şi sofismele. Cum ar fi pretenţia că normativitatea este deasupra vieţii (că realitatea ar īncape īn formule juridice). Sau credinţa că orice cetăţean trebuie să-şi puna avocat ca să poată urmări fluviul legislaţiei… pe care e prezumat că o cunoaşte. Sau concepţia secătuitoare că judecătorul aplică legi şi nu că judecă o situaţie, conform conştiinţei sale umane şi competenţei lui īn dreptate, evitīnd īncălcarea legilor (care reduc arbitrariul şi neomogenitatea decizională) dar apelīnd la bun simţ, dacă legile sint contradictorii, absurde sau nefaste. Nici măcar faptul că viaţa, limbajul şi cultura- şi nu constituţia- stau la baza dreptului, nu e observat de prezbitul analitic. Că legea e formulată prin cuvinte, pe care nu le poate defini exhaustiv (orice dicţionar fiind de altfel un cerc vicios sugestiv) şi pe care- obiectiv- nu le poate interpreta -subiectiv- decīt un om, nu o maşina, oricīt de sofisticată. Aşadar, că baza inevitabilă a dreptului este experienţa umană partajată, sedimentată īn limbaj, ceea ce lasă loc troficei şi supăratoarei imprecizii (a se vedea studiile fundamentale ale lui Witgenstein).

    Prin obtuzitate formalistă -consecventă- ajung "maeştrii" retoricii puse īn slujba protejării criminalilor comunişti la aberaţii "docte", cum ar fi că:

    - Distrugerea īn masă comisă de comunişti īn Romānia nu este genocid, pentru că nu a decimat complet
    "un grup naţional, etnic, sau religios" (restricţie absurdă, chiar codul nostru penal admiţīnd -logic- că distrugerea oricărei comunităţi- tot genocid este) sau pentru că dreptatea nu a fost aprobată de instanţe internaţionale (care nu au interes să scoată la lumină modul īn care s-a terminat al 2-lea război mondial, īn Europa de Est)

    - O fi fost criminal comunismul, dar instituţiile şi legile lui nu pot fi declarate criminale a posteriori; iar rău- făcătorii prepuşi (activişti, securişti, miliţieni, procurori, judecători) nu răspund- decit de īncălcarea eventuală a legilor (criminale).


    - Decretul comunist 167, a putut bloca reparaţiile civile, limitīnd la trei ani prescripţia
    "extinctivă" (deşi pīnă şi acest act premeditat antijustiţiar conţine prevederi -art 8,13,16,19- care ar fi permis depăşirea prescripţiei, dacă avocaţii care se fac că sprijină victimele ar fi avut curajul să le invoce)

    -
    Trebuie plătite despăgubiri mari ciocoilor traziţiei lezaţi moral de vreo acuzaţie fără probe (că doar ei sīnt gestionarii arhivelor) sau unui Pacepa, dar nu şi celor schinjuiţi ca īn iad atīţia ani pentru că şi-au iubit ţara sau respectat demnitatea. Abuzurile judiciare comuniste nu merită compensaţii materiale, pentru că dauna e "morală" (şi nu de-a dreptul existenţială, noţiune a realităţii crude, care nu a īncăput īn drept)

    - Foştii deţinuţi politici trebuie să dovedeasca īn instanţe, individual, că au fost nevinovaţi, pentru a li se anula sentinţa… deşi primesc de 20 de ani un fel de pensie pentru vechimea īn munca de deţinut īnchis pe nedrept (dată tocmai ca ei să rămīnă departe de tribunale). Asta dacă nu cumva au purtat cămaşă verde, sau au avut idei legionare- crime fasciste care justifică exterminarea comunistă.


    -
    Nu au existat probe suficente pentru a inculpa vinovaţii, mărturiile supravieţuitorilor nefiind suficente, iar arhivele călăilor neputind fi deschise , datorita "preferinţelor legiuitorului" post-decembrist… pentru protecţia confidenţialităţii criminale, personale şi clasificate.

    - Nenumăratele infracţiuni din care s-a compus crima supercomplexă a regimului comunist, trebuie judecate separat, pulverizate prin disjungere şi declinare … ca să expire termenele de prescriere pentru infracţiunile scoase din context


    - Deşi regimul şi-a continuat dominaţia represivă după 1964, recurgīnd mai rar la forţa brută, pentru că instituise teroarea şi controlul total al securităţii, nu se poate vorbi de continuitate pīnă īn 1989, īncīt să intre īn joc imprescriptibilitatea recunoscută şi de criminali īn 1968


    - Principiul prescripţiei trebuie aplicat celor care au paralizat premeditat justitia. (In timp ce , pe teren, procurorii rămaşi la post lungesc anchetele pentru prescriere -lipsind restricţiile legale- iar judecătorii nu răspund -lipsind penalizările legale- de distrugerea vieţilor celor judecaţi greşit, sau de pagubele aduse statului comitent. Salarii si pensii speciale "nesimţite" răsplătind slujirea injustiţiei).


    - Cīnd ancheta procuraturii militare ajunge la concluzii , după peste zece ani de cercetări, trebuie reluat totul de la zero (de o echipă pregătită să īnchidă speţa cu NUP), pentru că unii potenţiali inculpaţi sīnt civili (sau au devenit prin pensionare !)…
    şefii statului de exemplu

    - nu se aplică suspendarea sau īntereruperea prescripţiilor, deşi justiţia a respins, pīnă azi, toate īncercările victimelor de a se face dreptate

    Şi aşa mai departe….


    Dacă dreptul ar fi fost ce/cum pretinde, nu s-ar fi putut susţine/impune atītea inepţii, oricīt de mult ar fi vrut slujitorii legii să servească stăpīnii ei.
    In slujba impunităţii, cīrdăşia cu marii vinovaţi (complicitatea cu autorii genocidului, īmbogăţiţi fabulos după 1990 din prada smulsă victimelor) işi dă mīna cu primitivismul- natural sau simulat .

    Aşa s-a ajuns la pulverizarea cauzelor unitare prin disjungeri şi declinări de diversiune, cerute de o
    "curte constituţională" infractoare. La zecile de mii de sentinţe inexplicabile onorabil, care au determinat victimele "justiţiei" să apeleze nu numai la CEDO, dar şi la tribunalul de la Haga, ca recunoaştere a unui genocid juridic care nu poate fi stăvilit. La pseudo- raţionamentele care pretind că "2+2=5" sau tezele că "dupa zi, nu urmează noapte" impuse eventual prin legiferare.

    Cunoaşteţi vreun mecanism care să permită unui cetăţean să nege valabilitatea unei legi, demonstrabil absurde? Nici măcar īncălcările constituţiei nu pot fi invocate eficace de victime, doar stăpīnii justiţiei avīnd dreptul să declare neconstituţionalitatea unor legi, valide insă pīnă atunci- chiar dincolo de proba contrară- pentru cetăţeanul de jos
    . Prezumăm că toate prezumţiile, lăsate la cheremul "luminilor" convenabile sistemului sīnt juste, nu-i aşa? Judecătorii aşteptīnd comanda politică, pentru a şti cum trebuie interpretate legile, clădite premeditat pe ambiguitate…


    Last edited by Excalibur; 30-03-11 at 10:25 AM.
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

  2. #2
    Rang-N-03(col)
    Excalibur's Avatar
    Join Date
    Aug 2010
    Posts
    184
    Blog Entries
    4
    Rep Power
    1478

    Default Re : De la vinovatia justitiei la falimentul dreptului-catre dl Valeriu Ciuca

    De nu ar fi decīt problema operaţionalităţii, şi examenul teoretic/practic al sistemului juridic ar fi căzut. Farsa din procuraturi şi instanţe, care nu au cum rezolva serios dosarele, poate fi observată de oricine. La fel ca şi absenţa, din literatura "teoretică", a analizei fezabilităţii (evaluarea resurselor necesare pentru a se face corect ce pretinde dreptul că se face; imaginarea unor alternative de compromis cinstite).

    Īn căutarea legitimităţii, dreptul nu dă de fund şi nu poate da. Temeiul său ultim rămīne pulsul creativ al vieţii, un univers deschis, care provoacă tensiuni de libertate interpretativă, dar şi contradicţii, ambiguităţi şi schimbări perpetui, exact contrariul modelului la care se raporteză ritos majoritatea juriştilor.


    Cam acesta e unghiul din care atac problema judecării regimului de tranziţie din Romānia, pentru infracţiunea īmpotriva justiţiei- imprescriptibilă sau neprescrisă- pe care o constituie nejudecarea crimelor regimului comunist- un delict care compromite fatal legitimitatea legalităţii.

    Īn timp ce dv. -cred- deşi constataţi realist influenţa reţelelor care uzurpă puterea īn stat asupra sistemului juridic, consideraţi că ea nu surpă şi temelile dreptului , ci produce doar regretabile deviaţii, scăderi de parcurs, tatonări, rătăciri. Mi-aţi spus că optaţi (cu o bună credinţă de care nu mă īndoiesc) pentru īnchiderea cicatricilor, pentru că prelungirea īnfruntării (juridice) nu ar face bine corpului naţional.


    Eu īnsă susţin că "trecīnd mai departe" se vor īnfunda şi mai rău şi Romānia şi dreptul. Alegeţi. Nu puteţi salva simultan şi justiţia aceasta (care nu a pedepsit pe cei ce au făcut praf viaţa atītor romāni)- şi ideea de drept. Voi īncerca īn alt cadru să expun temeinic modul cum am ajuns la concluzia (e drept, aflată ca intuiţie printre ipotezele mele politico-civice) că
    dreptul, neavīnd alt temei ultim decīt fertilitatea socială, işi pierde orice legitimitate cīnd e folosit de cei de desupra legii contra celor prinşi sub ea.

    Sper să vă stīrnesc interesul pentru teza mea, că
    ameliorarea societăţii cere studierea căilor de combatere a celor care fac rău prin lege, adică punerea la punct a unor mecanisme (cum ar fi introducerea contractelor politice creatoare de răspunderi) care să se aplice celor ce vor/capătă puterea de a conduce maşina juridică.

    Cel puţin imediat, imaginarea metodelor şi regulilor de pedespire a abuzului legislativ şi juridic, nu va crea raportul de forţe necesar impunerii metadreptului. Dar ea poate lansa cercetarea fundamentală īn problema sănătăţii statului şi dreptului īntr-o direcţie fertilă pentru un viitor măcar posibil, dacă nu previzibil.


    Vezi si :Scrisoare deschisa, domnului profesor Valeriu Ciuca

    Ioan Rosca, 27 martie 2011 (īn cinstea Basarabiei)

    Sursa :
    http://www.piatauniversitatii.com/ne...11&month=3.htm
    Motto: ''...O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens), luminoasa sau tragica, intrerupind o lamentabila prabusire spre vid.'' Ioan Rosca (Analiza spectrului socio-politic)
    Explicatie: Lucrarile constituie o analiza unica a complexitatii mecanismelor de falsificare a adevarului, manipulare, diversiune si uzurpare a statului de drept, de catre grupuri de interese ascunse sub diverse forme cameleonice : ''partide'', ''Justitie'', ''Institutii '' ''O.N.G-uri'', etc. Documentele au fost preluate de pe:Harta unei perplexitati, Piata Universitatii si Procesul Comunismului, cu acordul autorului, d-l Ioan Rosca, cercetator interdisciplinar(contact AICI). Dezbatere: Video-1, Video-2, Video-3, Video-4

Similar Threads

  1. Rezistenta romānilor basarabeni-discursul d-lui Valeriu Matei
    By Ion Ianculet in forum 03) Consiliul National al Unirii
    Replies: 0
    Last Post: 05-06-12, 04:22 PM
  2. Scrisoare deschisa, domnului profesor Valeriu Ciuca
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 25-09-10, 11:07 AM
  3. Un manunchi de scrisori deschise, catre juristi implicati in reabilitarea justitiei
    By Excalibur in forum Implicarea cetaţenească: semnale, initiative, actiuni, etc.
    Replies: 0
    Last Post: 25-09-10, 10:51 AM
  4. Procesul justitiei-Reabilitarea legalitatii (01)
    By Excalibur in forum Procesul comunismului si tranzitiei
    Replies: 0
    Last Post: 12-08-10, 03:28 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •