Results 1 to 2 of 2

Thread: n privinţa Romniei, Averell Harriman a ridicat şi ridică din nou ntreaga problemă

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post n privinţa Romniei, Averell Harriman a ridicat şi ridică din nou ntreaga problemă

    Guvernul Majestăţii Sale era informat prin reprezentanţii săi de la Bucureşti despre ce se petrece n Romnia, dar primau interesele engleze şi nu apărarea drepturilor popoarelor, cum se angajase Churchill n faţa omenirii. După evenimentele dramatice din Romnia, primul ministru englez trimitea o telegramă pe 8 martie la Washington: „... Sunt convins că dv. ca şi mine, veţi fi att de contrariat de recentele evenimente din Romnia. Ruşii au reuşit să instaleze prin forţă şi prin declaraţii nşelătoare un Guvern comunist minoritar...Cu toate acestea, eu sunt foarte hotărt să nu insist asupra acestui punct de vedere, ca Stalin să nu-mi poată răspunde: eu nu m-am amestecat n treburile tale n Grecia, de ce nu-mi permiţi şi mie acelaşi tratament n Romnia?"'.

    După trei zile, preşedintele Statelor Unite i-a răspuns lui Churchill, tot printr-o telegramă (personală şi strict secretă), din care este de reţinut: „Mă gndesc, desigur, foarte mult la consideraţiile privind Romnia şi problema poloneză şi mpărtăşesc preocupările dvs. n privinţa acestor evenimente. Sunt ntru totul hotărt, aşa cum sunteţi şi dvs., să nu las ca bunele decizii stabilite n Crimeea să se scurgă printre degete şi voi face, desigur, ceea ce pot, pentru a-l determina pe Stalin să le ndeplinească onest. n privinţa Romniei, Averell Harriman a ridicat şi ridică din nou ntreaga problemă cu Molotov, invocnd Declaraţia privind Europa eliberată şi a propus discuţii tripartite pentru a pune n aplicare aceste responsabilităţi. Este evident că ruşii au instalat un guvern minoritar pe propriul lor gust, dar, n afară de motivele menţionate n mesajul dvs., Romnia nu este un loc indiscutabil şi cu Romnia de-a curmezişul căilor de comunicaţie ruseşti este, de altfel, dificil să se conteste pretextul necesităţii militare şi al securităţii, folosit de ei pentru a justifica acţiunea lor. Vom face cu siguranţă tot ce putem şi vom conta pe sprijinul dvs."

    Romnia ajunsese la discreţia Rusiei, neputinţa manifestată prin dezinteresul celorlalţi doi Aliaţi devenea evidentă din corespondenţa lor - altele le erau priorităţile. Anglia şi avertizase reprezentantul de la Bucureşti, pe Le Rougetel, ncă din 8 noiembrie 1944, că: „ Trebuie să evităm tentaţia de a ne strădui să ieşim victorioşi n ambele lumi şi de aceea este necesar să acţionăm cu cea mai mare precauţie." Şi tot Churchill, pe 11 decembrie, menţiona: „Ţinnd seama de modul n care ruşii ne-au sprijinit n ceea ce se ntmplă n Grecia, ceea ce le pune la grea ncercare att sentimentele, ct şi structurile, chiar că nu este cazul să ne amestecăm prea mult n Romnia... "

    Iuliu Maniu, văznd că ceva necurat se petrece n culisele politicii Albionului, insistase să i se spună adevărul, că nţelegea dacă guvernul britanic dorea ca Rom*nia să-şi lege soarta de a Rusiei, mai curnd dect de aceea a puterilor anglo-saxone... Ruga să i se spună numai o vorbă... La auzul acestora, prin terţi, Churchill i-a comunicat lui Eden: „Nu avem desigur căderea de a admite un asemenea lucru... "

    Deci după cinci luni de la jocul procentajelor, după ce ajutorul rusesc fusese răsplătit prin sacrificarea altor „prieteni", de data aceasta roşi şi de mnie, cum ar fi putut să-şi mai renege scrisul, unul ca Churchill, pentru Maniu, cnd se apropia cu Stalin de victoria finală? De aceea, cunoscnd acest aspect prin serviciile de spionaj implantate pnă n sufletul anglo-saxon, Vişinski avusese tupeul să strige: „Yalta, sunt eu. "

    ntmplarea a făcut ca, n ziua cnd Roosevelt răspundea prin telegrama „strict secretă" lui Churchill, la Bucureşti să se facă cunoscut „comunicatul" Partidului Naţional-Ţărănesc asupra procedeului constituirii Guvernului Groza. După ce se arăta că Regele n-a fost de părere să-l nsărcineze cu formarea guvernului pe reprezentantul celei mai mici grupări, dorind să respecte normele constituţionale, la consultările cu partidele istorice P.N.Ţ. l-a propus pe dr. N. Lupu, F.N.D. l-a recomandat pe Petru Groza. n cadrul consultărilor, Petru Groza a propus P.N.Ţ. doi-trei miniştri fără portofoliu, ca simpli observatori, lucru neacceptat. La Apelul Regelui de a accepta oferta unei eventuale colaborări, Delegaţia Permanentă a Partidului Naţional-Ţărănesc a acceptat, dar pe baza respectării principiilor constituţionale, „căutnd mai ales să fie asigurate libertăţile cetăţeneşti, funcţionarea sinceră a instituţiilor democratice, libertatea presei, a muncii, a ntrunirilor, etc.".

    Cu toate acestea, Petru Groza a venit la Iuliu Maniu acasă şi n-a voit să discute, motivnd că e grăbit sub presiunea adunării muncitoreşti din 6 martie. Dl Groza a prezentat un guvern F.N.D. cu participarea ctorva transfugi de ultimă oră şi a unuia dintre marii vinovaţi de intrarea Romniei n Axă. F.N.D. a suprimat libertatea presei şi i-a arestat pe cei ce nu se supuneau acestei hotărri, ncepnd o propagandă calomnioasă la care nu aveai cum să răspunzi. Guvernul a fost constituit prin violenţă, iar Coroana supusă alternativei de a-l primi sau de a abdica, folosindu-se mijloace de presiune neuzitate.

    In ncheierea „Comunicatului", se punea: „Partidul Naţional-Ţărănesc, fidel trecutului său, va lupta pentru libertate şi democraţie cu aceeaşi credinţă n programul şi metodele sale democratice, şi cu aceeaşi loialitate faţă de cei trei Aliaţi, făcnd să triumfe astfel libera voinţă a naţiunii, care nu acceptă acest Guvern a cărui ideologie şi metode sunt străine sufletului neamului."

    Este demn de menţionat componenţa Delegaţiei Permanente a Partidului Naţional-Ţărănesc, care a fost prezentă n lupta contra dictaturilor, continundu-şi activitatea şi după 6 martie:

    Iuliu Maniu - preşedinte, Ion MIHALACHE- vicepreşedinte, Nicolae LUPU - vicepreşedinte, Mihai POPOVICI - vicepreşedinte, Nicolae PENESCU - secretar-general, Corneliu COPOSU - secretarul Delegaţiei, Nicolae CARANDINO - director „Dreptatea", Ella NEGRUZZI - preşed. Secţiei femei, Gheorghe TAŞCĂ - preşed. Cerc de studii, Dumitru CĂPĂŢNEANU, Aurel DOBRESCU, Emil GHILEZAN, Vasile LEPĂDATU, Pantelimon HALIPA, Emil HAŢIEGANU, Ion HUDIŢĂ, Ilie LAZĂR, Aurel LEUCUŢIA, Gheorghe MĂCĂRESCU, Cezar SIMIONESCU, Ionel POP, Ghiţă POP, I. LEON, Teofil-Sauciuc SĂVEANU, Mihai RĂUTU, Anton CHRIHAN, Virgil SOLOMON, Cezar SPINEANU, Gheorghe ZNE, Gabriel NEGREI

    Dintre ei unul a dezertat, ca om de casă al comuniştilor (N. Lupu), altă persoa*nă, cnd au venit pentru arestare, era pe catafalc (Ella Negruzzi) şi restul de 21 au trecut prin nchisorile de exterminare, dintre ei şase rămnnd n gropile comune (Iuliu MANIU, Ion MIHALACHE, Gheorghe TAŞCĂ, Dumitru CĂPŢNEANU, Aurel DOBRESCU, Gheorghe V. MĂCĂRESCU).

    ROMNIA N ZONA DE INFLUENŢĂ SOVIETICĂ

    Dacă poporul romn, cu originea lui latină, era direct lovit de crivăţul comunismului, avea n coaste două popoare slave - Polonia şi Iugoslavia - care n acelaşi timp suscitau, de asemenea, interesul U.R.S.S., dar care şi ele cereau punerea n practică imediată a acordurilor de la Yalta. ntre aceste două popoare exista un fel de paralelism politic faţă de U.R.S.S. Iugoslavia l avea pe Mareşalul Tito, un copil al Cominternului, care conform acordurilor de la Yalta trebuia să formeze un nou guvern incluznd unii dintre membrii fostului Parlament, necompromişi prin colaborarea cu nemţii. Era vorba de echipa lui Subacici, sosită din exilul englez n martie 1945, care era considerată de partizanii lui Tito drept „calul Troian" al influenţei occidentale. Polonia prezenta un caz asemănător. Guvernul venit din exil, sub conducerea lui Mikolajczyk, a găsit la napoiere o nouă reprezentantă creată la Moscova şi botezată „Uniunea Patrioţilor Polonezi", care-i va socoti pe primii tot o lance occidentală n treburile poloneze ce se reglaseră ntre timp la Moscova.

    n cele două ţări, amndouă fiind de la nceput adversare cu arma mpotriva nazismului, cele două influenţe se vor ciocni şi represaliile vor fi sngeroase, dirijate de marele inchizitor de la Moscova. Situaţia va deveni incendiară n aprilie 1945, cnd trupele lui Tito vor pătrunde, după lupte crncene cu nemţii, n Triest. Acolo se vor ntlni cu trupele neo-zeelandeze care eliberaseră Milano şi degajaseră Valea Padului, urgentnd capitularea germanilor din Italia (2 mai). Relaţiile dintre iugosla*vi şi anglo-americani s-au nveninat la Triest, aceştia din urmă fiind acuzaţi să fac jocul italienilor. Apusenii nici nu se gndeau să cedeze Triestul unui satelit al Moscovei, ce ar fi putut deveni o ventuză la Adriatică. Tito, care se napoiase de la Moscova, s-a văzut n faţa unui ultimatum de a-şi retrage trupele din Styria şi Carinthia (aparţinnd Austriei). n zadar a cerut Tito intervenţia energică a Rusiei. Şi-a retras trupele, dar şi-a vărsat focul ntr-un discurs ţinut pe 21 mai la Ljubljana, celebrnd prietenia sovieto-iugoslavă, n care a spus: „Nu vrem să depindem de nimeni, orice s-ar zice s-au s-ar scrie. Noi nu vrem să fim monedă de schimb, nu vrem să ne amestecăm n nici un joc al politicii sferelor de influenţă."

    Polonia avusese o soartă şi mai tristă. După ce Stalin i-a garantat lui Mikolajczyk că nu avea nici cea mai mică intenţie să comunizeze Polonia, acelaşi Stalin i-a cerut să accepte ca majoritatea membrilor guvernului polonez să fie dintre polonezii din „Uni*unea Patriotică". Fostul premier polonez, venit de la Londra, a fost nevoit să demisioneze. După nceperea ofensivei ruse din 12 ianuarie, Biroul Politic al P.C. Polonez i-a cerut lui Stalin să le trimită consilieri şi acesta le-a trimis NKVD-işti care au mpnzit aparatul administrativ, iar cei mai specialişti dintre consilieri au ocupat conducerea sectoarelor de transport, comunicaţii, armament şi finanţe. Direcţia centrală politică şi de securitate a trecut la arestarea membrilor celor trei partide necomuniste, reducndu-le la tăcere.

    Aşa că n primăvară, cnd la Bucureşti se impunea cu forţa un guvern comunist, n Polonia represiunea era n floare - Churchill părea preocupat de ea şi pe 4 martie sublinia ntr-o telegramă:„ Sunt nerăbdător să mergem pnă-n pnzele albe n pri*vinţa Poloniei şi aceasta cere concentrare n detrimentul altor probleme. "Şi n aceeaşi zi, Churchill s-a adresat ministrului său de externe, A. Eden:„Nu avem ntr-adevăr nici o justificare pentru a interveni n acest chip extraordinar de viguros pentru foştii inamici romni, compromiţnd astfel poziţia noastră n Polonia şi iritndu-i pe ruşi, care acceptaseră ndelungata noastră luptă la Atena. Dacă vom continua astfel ni se va spune, nu fără dreptate că ne-am ncălcat cuvntul n Romnia, după ce am folosit poziţia noastră n Grecia şi a-ceasta va compromite poziţia pe care am luat-o la Yalta n privinţa Poloniei. Cred că trebuie trimise instrucţiuni stricte reprezentanţilor noştri din Romnia, să nu dezvolte acolo un front politic antirus."

    La acuzaţiile că s-a mers prea departe n instrucţiunile trimise la Bucureşti, Eden i-a răspuns lui Stalin că asupra acestei probleme discutaseră să ncerce rezolvarea la Moscova, cerndu-le lui Stalin şi Molotov să mpiedice răsturnarea guvernului romn. Răspunsul lui Molotov a fost nesatisfăcător, calificnd informaţiile noastre incorecte, iar ntre timp „situaţia din Romnia se deteriorează rapid din cauza comportării de necrezut a autorităţilor sovietice... "

    Eden sublinia că deşi procentajul este mic pentru Romnia şi Bulgaria, nimeni nu-i opreşte să ceară consultări ntre cele trei Puteri, căci: „Dacă nu este permis să facem aceasta n privinţa ţărilor din Balcani, nu văd ce interpretare putem da Declaraţiei de la Yalta sau ce răspundem n public dacă suntem ntrebaţi de ce nu am acţionat potrivit procedurii stabilite n acea Declaraţie. De altfel, dacă nu vom invoca Declaraţia n acest caz, atunci, cnd faptele vor deve*ni cunoscute, ne va fi greu să invităm opinia publică să aibă mare ncredere n 'atitudinea şi intenţiile Rusiei şi Poloniei..."

    Totuşi, după ce se discutase ntre reprezentanţii anglo-americani de la Bucu*reşti cu guvernele lor n legătură cu acordarea azilului pentru Rege şi regină, n caz că va fi nevoie, această necesitate s-a ivit şi n legătură cu generalul Rădescu, mpo*triva căruia presa comunistă ncepuse o campanie insultătoare, n legătură că adăpostirea lui la „reprezentanţii britanici". Fiind ameninţată cu violare locuinţa unde acesta se afla, legaţia engleză l-a adus pe general ntr-un loc unde putea fi apărat. n acelaşi timp, au fost anunţaţi generalul Susaikov şi ministrul de Externe romn ca să asigure ordinea şi să nu aibă loc vreo imixtiune.

    Şeful misiunii militare britanice din Romnia a primit o telegramă de la Ministerul de Război britanic, care suna astfel: „Sunteţi autorizat, n cazul ncercării de a-l ridica pe generalul Rădescu, să deschideţi focul n apărarea lui, n ultimă instanţă, şi să luaţi măsuri similare de deschiderea focului pentru orice altă persoană asupra căreia guvernul Majestăţii Sale a extins dreptul de refugiu... Vă vom sprijini ori de cte ori veţi considera că acţionaţi n apărarea onoarei britanice..."

    Pentru a ridica prestigiul guvernului Groza, ruşii au „retrocedat" Ardealul ro*mnilor printr-o mare manifestare ce s-a făcut pe 13 martie 1945, la Cluj.
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 19-02-11 at 12:33 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : n privinţa Romniei, Averell Harriman a ridicat şi ridică din nou ntreaga prob

    Situaţia Partidului Naţional-Ţărănesc

    Presiunile şi calomniile asupra partidului continuau după 6 martie. Se urmărea divizarea partidului prin ruperea unor membri marcanţi, prin fele de fel de promisiuni şi ameninţări. ncercarea de a-l lua pe Lupu n combinaţia F.N.D. n-a reuşit din cauza lui, care dorea numai postul de prim-ministru şi, cum toţi şi dădeau seama că nu mai corespundea pentru o viaţă politică, din cauza degradării tot mai accentuate, s-a re*nunţat la el, aducndu-l n schimb pe Anton Alexandrescu, o creatură fenedistă ad-hoc, pe care l-au făcut ministru şi i-au dat şi un ziar pentru dezinformarea opiniei publice denumit „Dreptatea nouă". Acţiunile de fărmiţare vor continua fără succes chiar şi mai trziu, n perioada campaniei electorale, după cum vom vedea, n schimb infiltrările noii siguranţe se vor face simţite. Teohari Georgescu ncepuse reorganizarea Ministerului de Interne punndu-l pe post de schingiuitor pe Nicolski, ajutat de Misa Dulgheru şi un tnăr student la drept, Bulz, devenit unul din torţionarii principali.

    Imediat după 6 martie, Iuliu Maniu, bolnav la pat, a primit vizita reprezentantului american, Schuyler, cu care s-a ntreţinut pe data de 12 martie. Spunndu-i că instalarea guvernului Groza „nseamnă o catastrofă" ce face din Romnia „un satelit" al U.R.S.S., şi arăta dezamăgirea faţă de Marea Britanie şi S.U.A., care nu au susţinut Romnia să se salveze de ameninţarea comunismului. Opoziţia n această situaţie şi putea pierde colaboratorii prin deportări şi omorri, neexcluznd chiar căderea lui ca victimă a unui asasin. Dorea din partea Statelor Unite o explicaţie precisă: dacă se consimţea ca Romnia să ajungă nfeudată U.R.S.S. C.V.R. Schuyler scria despre Maniu: „Este cu siguranţă un bătrn de excepţie, dar pare angajat ntr-o luptă fără speranţă."

    Delegaţia Permanentă a P.N.Ţ. s-a reunit pe 17 martie, şi n cadrul ei s-a discutat situaţia de după impunerea guvernului Groza iar Iuliu Maniu şi-a pus mandantul la dispoziţia Partidului, ca acesta să hotărască ce va face şi cu cine va acţiona n viitor, subliniind că vor veni timpuri foarte grele şi pentru partid, şi pentru democraţie. Delegaţia l-a mputernicit să conducă n continuare partidul, aşa cum a făcut-o şi n timpul dictaturilor precedente. ncă nu se terminase războiul şi n spatele frontului se făceau jocurile politice, cu o nverşunare tot aşa de mare, făcnd să curgă snge fără a da cineva socoteală de fărădelegile săvrşite. Iuliu Maniu şi Mikolajczyk ajunseseră atuuri n minile anglo-americanilor, după cum Thorez şi Togliatti erau n minile sovieticilor.

    Referitor la atuuri şi la faptul că mai era un pic de conştiinţă, avem telegrama lui Churchill către Roosevelt, din 11 aprilie 1945, prin care spunea:„Romnia. Probabil că aţi văzut diversele noastre telegrame către ofiţerii britanici, n privinţa Comisiei Aliate de Control n Romnia. n problemele romneşti noi am urmat conducerea dvs., din motivele pe care vi le-am comunicat şi vom continua să procedăm la fel. V-am fi recunoscători dacă v-aţi asuma o parte din sarcina de a da refugiu personalităţilor romne pe care dvs. si noi i-am sprijinit, dacă vieţile lor ar fi n pericol. Rădescu este deja n minile noastre. Acum se pune problema Regelui şi a Reginei Mamă. Am spus, fără ezitare că, dacă ei nu au alt refugiu, pot veni la noi, ntruct dvs. luaţi conducerea n Romnia." W. Churchill, 11.04.1945.

    n Romnia s-a trecut pe 23 martie la confiscarea averilor peste 50 de ha şi mpărţirea lor la ţărani, fără a se fi aşteptat ntoarcerea soldaţilor de pe front. O altă măsură ce s-a luat prin legea din 30 martie a fost epurarea aparatului de stat un mijloc n plus de a se răzbuna pe adversari şi un altul pentru a-şi face clientelă.

    SE APROPIE SFRŞITUL RĂZBOIULUI N EUROPA

    naintarea trupelor ruseşti spre occident a produs, cum era normal, răsturnările dorite de Moscova n spatele frontului. Rutenia, care aparţinuse Cehoslovaciei, a cunoscut o „mişcare spontană", urmată de ciocnire, care sub oblăduirea eliberatorului, a cerut alipirea acestui ţinut la U.R.S .S., bazndu-se pe o preponderenţă a parlamentului ucrainean. Ieşirea Romniei din Axă a provocat răsturnarea frontului din Balcani, Bulga*ria capitulnd pe 9 septembrie, avnd consecinţe şi asupra trupelor germane care au nceput retragerea din Grecia odată cu intrarea ruşilor n Belgrad. Ungaria se zbătea şi ea să nlăture dominaţia nazistă, dar Szalasi a trecut la războiul total, alături de Hitler, declanşnd n interior o teroare sngeroasă, cu nuanţă antievreiască.

    Numai după ce Voroşilov a eliberat sudul Ungariei s-a putut ncropi, la sfrşitul lui decembrie 1944, un guvern provizoriu, cu nuanţă dominantă procomunistă la Debreţin, care pe 20 ianuarie a semnat armistiţiu şi n februarie 1945 s-a instalat la Budapesta ntr-o atmosferă de anarhie, n care se declanşaseră toate atributele aces*tei stări de nesiguranţă pentru toată lumea, ca pe timpul lui Bela Kun, cu un sfert de veac nainte. n această viaţă dezorganizată din toate punctele de vedere, a sosit pregătită de la Moscova o echipă forte, cu Gero, Rakosi, I. Nagy, iar ruşii au acordat ţării complet dezorganizate, mai multă libertate de manifestare dect n Romnia şi Bulgaria.

    Dar trebuie subliniat că, pentru a intra n Budapesta, pe 13 februarie s-a dat cea mai sngeroasă bătălie de cucerire a ei. Din 70.000 de nemţi şi unguri au murit 50.000. De partea rusească nu se ştie precis cţi morţi au fost aici. Se bănuieşte că din cei 500.000 de morţi n Ungaria, au avut şi ei 10%, deci tot cam 50.000 de morţi. In 51 de zile de asediu, au murit circa 2.000 de oameni la Budapesta. Şi pentru amploarea luptei am mai putea aminti că americanii au avut n timpul războiului 250.000 de morţi, iar britanicii au pierdut 350.000 de oameni pe toate fronturile, pe cnd la Budapesta au pierit 100.000 de oameni. In acelaşi timp, trupele ruseşti lichidau punga făcută ntre Balaton şi Dunăre, unde pe o suprafaţă de 5 x 6,5 km erau nghesuiţi 34.000 de soldaţi nemţi şi unguri, 10-000 de răniţi şi 300.000 de civili. De aici, drumul trupelor ruseşti se va ndrepta spre Viena, pe care trupele comandate de generalul Tolbukin o va ocupa pe 28 martie 1945.

    Aruncnd o privire şi pe frontul de nord, constatăm că germanii erau depăşiţi, nu mai puteau să facă faţă, ceea ce l nfuria pe Hitler şi l-a făcut să l destituie generalul Reinhardt, socotindu-l trădător pentru că pe frontul din Prusia orient ordonase o repliere a frontului, ca să nu fie ncercuit. n faţa pericolului extrem de mare, Fuhrerul crease un grup special de armata care să apere Pomerania-Prusia Orientală şi Danzigul, ntre rurile Oder şi Visti Nimeni nu avea voie să se retragă, trebuiau să lupte pnă la ultimul om. Se instituiseră tribunale speciale, care judecau pe orice soldat nerănit găsit afara zonei de acţiune. Condamnarea era la moarte şi execuţia - pe loc. La jumătatea lui februarie, din populaţia Prusiei Orientale de 2.300.000 locuitori, plecaseră n pribegie spre apus 1.300.000, dintre care pe drum, din cauza gerului, au murit ngheţaţi cteva zeci de mii. Ruşii au reuşit să salveze instalaţiile industriale din Silezia, nemţii fiind Iuaţi prin surprindere, gata de a fi ncercuiţi.

    Ordinul „pămntului prjolit" n faţa naintării inamicului a fost ncă o dată ntărit pe 19 martie 1945 de către Hitler, cu dispoziţia distrugerii tuturor obiective industriale şi a căilor de comunicaţie. Anglo-americanii, n vest reuşiseră să cştige bătălia din Ardeni, cu piere destul de serioase. Americanii care se angajaseră cu 600.000 de ostaşi au avut 800 de morţi, răniţi sau prizonieri, iar britanicii au avut njur de 1.400 de oameni. Pierderile nemţeşti s-au ridicat la 100.000 de morţi, răniţi sau prizonieri.

    n faţa puhoiului rusesc ce venea din direcţia Varşoviei spre Berlin şi a celui ce ameninţa Viena, Fuhrerul a ordonat transferarea unor unităţi speciale de tancuri pe frontul de răsărit al Germaniei. Presiunea rusească venea cu 2.204.000 de soldaţi, avnd n faţă 400.000 de nemţi folosindu-se de 32.143 de tunuri contra 4.100 nemţeşti, de 6.464 de tancuri contra 1.136, iar forţa aviatică era şi mai zdrobitoare, 4.772 de avioane contra 270 nemţi. Numai mintea nebunească a lui Hitler credea că se poate crpi transfernd n plină iarnă armata demoralizată dintr-o parte n alta. Şi toate aceste manevre se făceau cnd forţele ruseşti se găseau la 1.000-1.500 de km distanţă de Berlin.

    Nu trebuie uitat că şi n Italia era alt dezastru. După căderea Romei, n nordul Italiei fuseseră numiţi doi „politruci" germani, Eugen Dollmann şi Karl Wolff, acesta din urmă cu titlul de şef suprem al SS, aparţinnd direct de Himmler. Misiunea era şi aceea de a distruge partizanii italieni. Mulţi au fost executaţi, dar mişca continua. n iulie 1944, Wolff a fost numit mputernicit şi cu problemele militar toate comenzile treceau prin SS.

    n noiembrie, generalul Alexander a făcut apel la partizani să se disperseze timpul iernii, fiindcă pnă n primăvară nu poate să-i aprovizioneze. Am pomenit de aceşti doi SS-işti pentru că ei au ncercat contactarea cu A. Dulles, care era şeful biroului american al serviciilor strategice n Elveţia. Primele contacte au avut loc ncepnd din 25 februarie. Ca o garanţie a bunei credinţe n discuţii, A. Dulles a cerut SS-ului să i elibereze pe cei doi şefi ai partizanilor arestaţi n decembrie 1944, pe Usmiani şi Ferrucio Parri (pseudonim Mauricio) ce era şeful suprem al partizanilor din Italia de Nord. Cei doi partizani au fost eliberaţi la 8 martie. Şi legăturile cu Dulles au conţin şi la Zurich.

    Wolff a urmărit, cu multe peripeţii, să ducă la capitularea germanilor n Italia. Ruşii aflnd de discuţii, pe 14 martie au cerut să participe şi ei, dar la data aceea era imposibil de a introduce un rus n Elveţia, deoarece U.R.S.S. nu avea reprezentanţă diplomatică. Wolff ar fi vrut să-l contacteze şi pe Kesserling, care fusese numit comandant şef pe frontul din apus, pentru a aranja o capitulare generală. Şi cu greu l-a ntlnit. Dar stăpnii lui aflnd că făcuse un voiaj la Zurich, l-au convocat la Berlin pentru ca Himmler să clarifice problema cu el. Pe 27 martie a revenit n Italia şi a reluat legăturile prin intermediar cu Dulles. Dar pe 2 aprilie a fost anunţat de Himmler că soţia şi copiii i-au fost ridicaţi şi duşi n Austria sub supraveghere, iar el a fost ameninţat cu asasinarea dacă nu se supune Berlinului. A continuat legăturile cu Elveţia prin mesaje şi această acţiune era foarte secretă, de ea avnd cunoştinţă 3-4 persoane, printre care şi generalul Alexander.

    Această acţiune de capitulare nu a convenit ruşilor, pentru că era unilaterală şi lăsa regiunea Triestului la dispoziţia anglo-americanilor, nlăturndu-l pe Tito, fapt ce a dus şi la un conflict. După ce Molotov a fost invitat pe 12 şi 13 martie să trimită un reprezentant la Caserta (unde se afla comandamentul de război condus de generalul Alexander), ministrul de Externe sovietic pe 16 şi 22 martie s-a arătat supărat, acuzndu-i pe americani de atitudine „neaşteptată şi de nenţeles". Pe 3 aprilie a reacţionat Stalin, adresndu-se lui Roosevelt şi spunndu-i că este informat că nemţii erau de acord „ca să deschidă drum forţelor anglo-americane, permiţndu-le să nainteze spre răsărit n timp ce anglo-americanii promiteau să ndulcească condiţiile armistiţiului cu ei". Peste două zile, n răspunsul său, Roosevelt şi-a exprimat ngrijorarea profundă „pentru o aşa deformare cu gnduri rele despre acţiunile sale sau ale subordonaţilor săi, n care avea totală ncredere..." Imediat, pe 7 aprilie, Stalin a bătut n retragere, reproşndu-şi printr-o scrisoare, pe ct posibil, reaua nţelegere. Şi n ultima zi a vieţii, pe 12 aprilie, Roosevelt a acceptat explicaţiile lui Stalin spunndu-i că negocierile din Elveţia „se pierdeau n trecut fără nici un rezultat."

    Wolff chemat urgent s-a dus la Berlin pentru a răspunde la acuzaţia de trădare, n faţa lui Himmler şi a lui Kaltenbrunner şi unde a reuşit să calmeze spiritele, spunnd că a reuşit să nfigă „un cui" ntre aliaţi şi ruşi, ntrziind ofensiva acestora din Italia. Pe 18 aprilie, Wolff a reuşit să-l calmeze şi pe Hitler, care i-a acceptat argumentele, şi a nţeles planul Fiihrerului de a pregăti trei centre fortificate de rezis*tenţă: unul n nord, altul la Berlin şi cel de al treilea n Alpi. n delirul lui, Hitler credea că forţele germane se vor retrage către cel mai apropiat centru de rezistenţă din cele trei iar aliaţii se vor ntlni ntre aceste puncte, unde bănuia că se vor ncaieră şi, n conflictul ce va avea loc, el va lua partea celui mai tare. n acest sens, i-a cerut lui Wolff să ţină frontul din Italia ct mai mult posibil.Revenit teafăr din Germania, pe 22 aprilie, Wolff a căzut de acord cu anturajul său de ncredere ca să capituleze. Pe 23 aprilie au plecat n Elveţia pentru a semna, iar nemţii şi-au fixat comandamentul la Bolzano şi, din acel moment, n-au mai opus nici o rezistenţă, dect simbolică.

    Pe 24 aprilie, Allen Dulles i-a arătat lui Wolff o telegramă din partea lui Himmler, din 23 aprilie, prin care i spunea că nici un fel de tratative nu trebuie să aibă loc iar frontul italian să nu cedeze. Wolff i-a spus lui Dulles că ordinele Berlinului nu au nici o importanţă pentru el. Alexander şi Dulles insistau pe lngă şefii de Stat Major ca să permită trimiterea delegaţilor nemţi n vederea semnării. n acest timp, partizanii din nordul Italiei ncepuseră să pună mna pe satele şi oraşele eliberate.

    Mussolini era la Milano pe 25 aprilie, unde lund cunoştinţă de situaţia gravă din nordul Italiei, cauzată de partizani, s-a retras spre graniţa elveţiană. A fost prins şi executat pe 28 aprilie, pe marginea lacului Como, cu o zi nainte de ocuparea oraşului Milano de către Aliaţi. Pe 29 aprilie, la ora 14, la Caserta s-a semnat capitularea fără condiţii a trupelor italo-germane din Italia, fiind prezent şi generalul rus Kislenko. Kaltenbrunner fiind informat, a dat dispoziţie să fie arestaţi toţi generalii care participaseră la negocierile pentru capitulare. Kesserling, ajuns şef suprem al ntregii armate, s-a opus la acţiunea lui Wolff, dar n zadar.

    Evoluţia evenimentelor era uluitoare. Pe 27 aprilie, Austria s-a declarat independentă, pe 28 aprilie, Berlinul era complet ncercuit, pe 29 aprilie, Milano a fost ocupat, pe 30, Munchenul a căzut n minile anglo-americanilor, iar n aceeaşi zi Hitler s-a sinucis, moartea fiindu-i anunţată pe 1 mai. Goebbles, după ce şi-a otrăvit cei şase copii, a pus să fie mpuşcat mpreună cu soţia, de un paznic.

    Pe data de 2 mai a intrat n vigoare capitularea din Italia şi aproape un milion de germani s-au predat. După ce pe 23 aprilie generalul Patton a fost oprit, americanii, ajunşi la Leipzig pe 29 aprilie, n apropiere de Torgau, s-au ntlnit cu ruşii, pe Elba. Pe 4 mai s-a semnat capitularea trupelor din nord-vestul Germaniei, din Olan*da, Islanda, Schleswig-Holstein şi Danemarca de către generalul Friedeburg, Pe 7 mai, la ora 2.41 dimineaţa, s-a semnat capitularea totală necondiţionată la Reims, de către Jodl şi Bedell Shmith, avnd ca martori ofiţeri francezi şi ruşi, iar ostilităţile au ncetat pe 8 mai la miezul nopţii. Ratificarea oficială a avut loc la Berlin pe 9 mai, de către mareşalul Tedder (din partea lui Eisenhower), mareşalul Jukov pen*tru ruşi şi feldmareşalul Keitel pentru Germania.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-071)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Last edited by Anakin Skywalker; 06-08-11 at 07:43 AM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Replies: 0
    Last Post: 03-10-13, 10:16 AM
  2. Pescuitorii n apele tulburi ale politicii dmbovițene și-au ridicat licența
    By Inachumma in forum 01) Informare, semnale, anunturi publice, proiecte, propuneri, etc
    Replies: 0
    Last Post: 19-02-12, 08:51 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •