Results 1 to 4 of 4

Thread: Generalul Nicolae Rădescu se refugiază la Misiunea Engleză pe 28 februarie 1945

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Generalul Nicolae Rădescu se refugiază la Misiunea Engleză pe 28 februarie 1945

    Omul cel mai autorizat al acelor timpuri, care a avut curajul să apere ordinea şi liniştea Romniei, primul-ministru - generalul Nicolae Rădescu - declara presei străine, la Lisabona, pe 26 august 1947: La ordinul comuniştilor, ziarele nici măcar n-au menţionat discursurile mele (din 11 şi 12 februarie 1945), n timp ce Graiul Nou", ziarul Armatei Roşii, publicat n romneşte la Bucureşti, care pnă atunci păstrase o atitudine mai rezervată faţă de afacerile interne romneşti, a luat deschis poziţie mpotriva guvernului şi a trecut de partea celor ce-l atacau. Articolele cele mai infame ale presei comuniste romneşti erau reproduse n ntregime de emisiunile n limba romnă de la Radio Moscova. Auditorii puteau deci cu uşurinţă să deducă că atacurile violente contra guvernului romn şi contra conducătorilor P.N.L. şi P.N.Ţ. emanau de la guvernul sovietic."

    Duplicitatea sovietică se poate vedea şi n cadrul Comisiei Aliate de Control, cnd generalul american Schuyler l-a ntrebat pe reprezentantul U.R.S.S., consilierul Pavlov: Ce atitudine are Comisia faţă de criza guvernamentală?". La care acesta a răspuns:Comisia nu are de a face cu diferite partide politice, ea are de-a face cu Romnia, cu poporul romn, cu guvernul romn şi cu Regele". Reprezentantul american s-a referit la Declaraţia celor trei cu privire la crearea guvernelor n ţările eliberate de sub nemţi şi a spus că Comisia Aliată de Control urmează să sprijine un guvern de coaliţie, n care să fie reprezentante toate forţele şi grupările politice ale ţării. A pus de asemenea problema sporirii armatei romne n cazul ivirii de complicaţii n spatele frontului. La aceasta, A. Pavlov a răspuns că Romnia are 123.000 de ostaşi pe front şi 380.000 de militari n spatele frontului.

    Desigur, n precizările ruseşti erau date care demonstrează reaua credinţă, după cum vom vedea, amestecul şi armat şi diplomatic rusesc desfăşurndu-se total. n aceeaşi zi, consilierul Pavlov l-a primit pe Gh. Tătărăscu şi a discutat cu acesta n legătură cu formarea unui guvern F.N.D., spunndu-i că pentru el progra*mul este aproape acceptabil şi urmează să se vadă poziţia Regelui faţă de un astfel de guvern. După părerea lui, Tătărăscu crede că Regele ar sprijini un astfel de gu*vern, dar se teme de Maniu. Totuşi, Tătărăscu speră să-l demaşte pe Maniu ca duşman al Uniunii Sovietice şi prin aceasta să slăbească definitiv influenţa sa politică. ntrebndu-l pe Tătărăscu care este atitudinea lui n problema democratizării ţării şi epurării aparatului de stat de elementele fasciste, acesta a răspuns că proble*ma poate fi rezolvată n două ore: pe o parte dintre ei i vom băga la puşcărie, pe unii i lichidăm, pe alţii i deportăm. Tătărăscu a declarat că guvernul plănuit de el va rămne la putere, de exemplu patru ani, condiţia pentru aceasta o constituie ncrederea şi sprijinul sovietic. Curat neamestec n treburile romneşti!

    Generalului Rădescu, pe 19 februarie, i s-a trimis un material informativ prin care se atrăgea atenţia că n Moldova, Oltenia şi Dobrogea, locuitorii satelor incitaţi de comunişti şi elemente evreieşti ncepuseră să mpartă pămnturile proprietarilor, ceea ce crea o stare de anarhie. Presiunile ruseşti pentru schimbarea guvernului din Romnia deveneau din ce n ce mai evidente şi, n faţa acestei situaţii, reprezentantul american n Comisia Aliată de Control a trimis un raport adresat lui Cordell Hull, secretarul Departamen*tului de Stat:

    Datorită observaţiilor personale şi a unei atente evaluări a tuturor informaţiilor timp de două luni şi jumătate, sunt convins că Rusia a acţionat tot timpul potrivit unui program foarte clar şi atent conceput, viznd, mai devreme sau mai trziu, dezintegrarea partidelor politice istorice din Romnia şi crearea unei situaţii n care numai un guvern de extremă stngă să mai poată menţine ordinea şi să conducă destinele ţării. Cred, de asemenea, că aplicnd această politică Rusia a făcut toate eforturile pentru a evita ca acţiunile ei să fie calificate drept amestec n treburile interne şi s-a străduit să-şi atingă ţelul fără a strni vreun fel de reacţii din partea S-U.A. şi Angliei. Nu pot aprecia ct de curnd şi va atinge Rusia scopul, dar sunt convins că obiectivul ei final este unul din următoarele:

    a. Transformarea Romniei ntr-un stat independent de tip comunist, prieten şi dependent economic de U.R.S.S;

    b. Adevărata ncorporare a naţiunii n Uniunea Sovietică.

    Ca un suport al convingerilor mele vă atrag atenţia asupra următoarelor:

    Atacurile ndreptate mpotriva lui Maniu şi a colaboratorilor lui, şefii celui mai puternic Partid Conservator din Romnia, care continuă att n presa rusă, ct si n cea comunistă din ţară.

    1. Interzicerea sub diferite pretexte a unora dintre ziarele partidului lui Maniu şi introducerea unei severe cenzuri a presei, astfel nct opinia publică citeşte acum ştiri politice numai n ziarele de stnga.

    2. Puternica opoziţie n Comisia Aliată de Control faţă de intrarea n Romnia a corespondenţilor de presă americani şi britanici.

    3. Reducerea treptată la ordinul ruşilor (a Comisiei Aliate de Control) a efectivelor militare romne, ca să nu poată acţiona n cazul unor manifestaţii de amploare sau bine organizate.

    4. Primirea n audienţă de către ofiţerii ruşi şi de către unii diplomaţi a şefilor aripii stngi a eşichierului politic, refuzul lui Vişinski de a-l primi pe Maniu.

    Trebuie să subliniez că n mod special ruşii se folosesc de Comisia Aliată de Control pentru a transmite Guvernului romn toate directivele, inclusiv cele referi*toare la interzicerea unor ziare, reducerea efectivelor sale militare, transferarea echi*pamentului petrolier".

    Acest raport foarte bine pus la punct era naintat cu cteva zile naintea declanşării atacului la guvern. Este ncă o dovadă a unui oficial străin asupra imixtiunii văzută de toţi, negată doar de Rusia, autoarea tuturor fărădelegilor.


    Avanpremiera loviturii: Pătrăşcanu la Rege

    Joi 23 februarie, Lucreţiu Pătrăşcanu a fost la Rege pentru a-i prezenta situaţia gravă din cauza generalului Rădescu, care trebuia nlocuit. După telefonograma tri*misă la Moscova de către Ambasada sovietică prin Kirsanov, Regele i-ar fi spus: Orice doriţi, numai un război civil nu. Daţi-mi formula guvernului", iar Pătrăşcanu i-a răspuns: Formula guvernului v-am dat-o deja, ea este Frontul Naţional Democrat" şi a completat că războiul civil deja a nceput. n ncheiere, Regele a adăugat: Ceva nu merge bine cu Rădescu, trebuie să ne mai gndim. Să veniţi la mine, săptămna viitoare, să mai discutăm."

    Şi ntr-adevăr pregătirea revoltei era n toi. F.N.D. se adresase ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor, să se alăture demonstraţiilor organizate de F.N.D. pentru instalarea unui guvern democrat". Reuşiseră n contextul aceluiaşi scenariu să anunţe o sciziune n P.N.Ţ. printr-un ilustru necunoscut, Anton Alexandrescu, căruia i-au făcut peste noapte un ziar, Dreptatea Nouă", pentru dezinformarea opiniei publice. După ce cadrul general a fost regizat, s-a trecut la acţiune conform planului: Mare miting n Piaţa Naţiunii pe 24 februarie. Pregătirile ncepuseră ncă din zorii zilei, cnd ruşii intrară n acţiune:

    n cercurile Misiunii Militare Americane se ştie că n ziua de 23 februarie 1945 este sosit n Romnia, fixndu-şi sediul n strada N. Filipescu, cunoscutul terorist Bogdenco. Numitul este nsoţit de 80 de terorişti ruşi, care au misiunea ca prin asasinate şi dispariţii de persoane romne sau ruse să creeze o atmosferă de incertitudine, care să conducă la intervenţia directă a poliţiei şi armatei ruse n aparatul de stat romnesc. Această grupă primeşte indicaţii de la comitetul compus din: Ana Pauker, Lia Orstein, maior Doncea, Luca, Agiu şi Horvat. Scopul lor este de a asasina nu numai pe unii dintre membrii marcanţi ai partidelor liberal şi naţional-ţărănesc, ci şi pe cei din F.N.D., spre a crea o agravare şi mai mare a duşmăniei dintre partide.

    Informaţia rămne informaţie, fiindcă nu e confirmată n astfel de situaţii prin documente, ci prin fapte; vom vedea că ar fi fost sigură după evoluţia evenimentelor din ziua de 24 februarie. Tot n cursul acelei dimineţi au fost distribuite n Bucureşti 45.000 de arme de provenienţă sovietică, fiecare cu o rezervă de 200 de cartuşe. De la fabrica de pine Sănătatea" s-a primit informaţia că au fost distribuite arme muncitorilor, de către organele din NKVD, cu recomandarea ca să nu fie folosite dect la ordin (Amănuntele, din cercetările lui Cristian Troncotă, publicate n artico*lul Bolşevizarea Romniei văzută de grupa specială a SSI".

    Acţiunea a nceput nainte de prnz prin grupe de muncitori ncadraţi n F.N.D., care se ndreptau, din diferite colţuri ale Capitalei, spre Piaţa Unirii, strignd: Jos Rădescu!", Jos fasciştii!", Jos crdăşia ţărănisto-legionară!", Vrem guvern F.N.D.!", Vrem să ne conducă muncitorii!", Vrem pămnt pentru ţărani!". Purtau sute de pancarte cu fel de fel de lozinci, care mai de care mai incitatoare la violenţă. n Piaţa Unirii, muncitorii şi funcţionarii aduşi cu forţa de agitatorii comunişti din sindicate, care nu le dădeau alimentele venite prin ntreprinderi dacă nu se nscriau n formaţiile de stnga, au ascultat apelurile pline de ură contra guvernului Rădescu şi reacţiunii". Atunci, se pare că s-a lansat lozinca Moarte reacţionarilor, moarte fasciştilor, moarte trădătorilor!".

    Gheorghiu-Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu, Ana Pauker, Vasile Luca şi alţii au fost printre agitatorii la dezordine, la cererea demisiei guvernului, la alungarea fascisto-ţărăniştilor n frunte cu hitleristul" Rădescu din guvern şi, după două ore de strigăte, au plecat spre Palat să-i ceară Regelui alungarea guvernului. Coloana s-a ndreptat spre Universitate şi a pătruns n Piaţa Palatului pe vreo trei căi: pe la Cercul Militar, pe la Confederaţia Generală a Muncii, prin Wilson şi pe la Ambasador, spre Ateneul Romn. Puţini se agitau strignd şi urlnd iar marea majoritate mergea n crd", rznd.

    Cei mai preocupaţi erau cei din forţele patriotice organizate de Emil Bodnăraş, care aveau ca obiectiv ocuparea prin forţă a Ministerului de Interne, a Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, a Comandamentului Militar al Capitalei, a Poliţiei Capitalei, a Palatului Telefoanelor, a Statului Major, a Radioului. Mulţimea nu mai era atta ctă plecase din Piaţa Naţiunii. Pe drum se mai pierduse. Ajunşi n Piaţa Palatului, unii agitatori au ncercat să-i ncălzească pe manifestanţii din jurul Statuii Regelui Carol I şi de la Athenee Palace. S-a ncercat să se intre n curtea Palatului Regal şi să se forţeze gardul Ministerului de Interne dinspre Piaţa Palatului. Atunci s-a răspuns cu focuri de avertisment, n sus. Nici un soldat n-a tras n mulţime. Imediat s-a ripostat de indivizi postaţi n imobilele din jurul Pieţii. S-a tras chiar n cabinetul de lucru al Generalului Nicolae Rădescu. n cabinet se găsea la acea oră şefa lui de cabinet, Adriana Georgescu. S-a tras şi n plin, dar nu de armată.

    Contraamiralul Bogdenko, din Comisia Aliată de Control (adică rusă), n telefonograma adresată lui Vişinski la ora 19.15 spunea: O parte din demonstranţi au răspuns de asemenea cu foc. n acelaşi timp, din clădirea Prefecturii oraşului Bucureşti s-a deschis focul asupra demonstranţilor, care au răspuns şi ei cu foc." Dar uita să precizeze că focul era de avertisment, tras n sus, cnd demonstranţii căutau să ia cu asalt obiectivele respective. Şi, de aseme*nea, nu spunea de unde aveau manifestanţii armament asupra lor - sau cine erau cei care aveau arme? Nu spunea: erau cei ce primiseră armamentul n dimineaţa de 24 februarie, sau poate dintre cei 80 de terorişti ruşi, sosiţi special pentru aceste evenimente pregătite din timp? Un lucru a fost sigur. Marea majoritate a manifestanţilor, la auzul mpuşcăturilor, a luat-o la fugă. Femeile erau ntlnite pe cheiul Dmboviţei, cu pantofii n mnă, fugind şi blestemnd că le-au adus ca să le omoare.

    Tot Bogdenko raporta Moscovei că la ora 17 a cerut primului-ministru să nceteze focul. Comandantul militar sovietic al Bucureştiului, generalul Maksiutinov, a cerut comandantului militar al Bucureştiului, general Iosif Teodorescu, ca pnă la ora 18 să se nceteze focul asupra demonstranţilor; iar col. Alexeev a cerut şefului jandarmeriei, generalul Anton, ncetarea focului. Toţi s-au conformat. Se ameninţase că, n caz contrar, comenduirea sovietică va lua asupra ei asigurarea ordinii n oraş.

    Din coloana care a trecut pe lngă Palatul Telefoanelor şi care a atacat, a fost arestat Adolf Moisescu, care după ce a spart geamul a sărit şi l-a njunghiat cu cuţitul pe caporalul Marian Dumitru, care era santinelă n post. Arestat de romni, a fost imediat eliberat de o patrulă NKVD, care ntmplător" se afla pe acolo, cum de altfel peste tot se văzuseră soldaţi sovietici care să dea o mnă de ajutor" la nevoie. La o jumătate de oră după ncetarea focului, n Piaţa Palatului nu se mai găsea nici picior din marea manifestaţie". Pe jos se călca numai pe pancarte. Lozincile n jurul cărora fuseseră aduşi să manifesteze, erau acum aruncate şi rupte, nimeni nu le mai luase napoi, conform dispoziţiilor de a le aduce la ntreprindere pentru a le mai folosi n zilele următoare. n Piaţa Palatului s-a njghebat o contramanifestaţie, n favoarea generalului Nicolae Rădescu şi pentru Rege, care după aceea s-a ndreptat spre statuia Brătianu, statuia Mihai Viteazul, ca să revină după ora 20.30 la Ministerul de Interne.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Generalul Nicolae Rădescu se refugiază la Misiunea Engleză pe 28 februarie 1945

    Ca orice lucru organizat sub bagheta Moscovei trebuia să fie mare, la scară naţională, ca pretextul imixtiunii să fie perfect" valabil. De la Craiova, colonelul Constantin Checiulescu, şeful de Stat Major al Corpului 7 Teritorial, comunica Marelui Stat Major că n ziua de 18 februarie:S-au prezentat la acest Comandament dl Ministru Nicolau Gheorghe, nsoţit de dl Constantin Agiu, delegat F.N.D. de la Centru şi o delegaţie F.N.D. din Craiova, care au cerut să se retragă trupele de la Prefectură iar armata să treacă de partea F.N.D- şi să nu mai execute ordinele ce vin din partea autorităţilor superioare legale. Am fost personal ameninţat că voi fi tras la răspundere n faţa poporului, dacă mă menţin pe poziţia legală şi că sunt răspunzător de dezarmarea trupelor romneşti care va urma. n garnizoană a mai sosit şi dl ministru Gheorghiu-Dej, nsoţit de dl Stoica (Chivu) şi o delegaţie de muncitori CFR de la Griviţa. Suntem informaţi că se pregăteşte ocuparea cu forţa a prefecturii şi a altor instituţii iar la sediul partidului (comunist) s-au adus cu camioane arme şi grenade. "

    Iar contraamiralul Bogdenko a comunicat n ziua de 24 februarie la ora 19.15, ora Moscovei, că după demonstraţia F.N.D., participanţii au hotărt să ocupe prefectura pentru a instala acolo un prefect F.N.D. Trupele din prefectură au rănit patru demonstranţi şi demonstranţi au reuşit să pună mna pe prefectură. Comisia Aliată de Control a intervenit şi a cerut ncetarea focului la Craiova. La Braşov, din raportul Comisiei Aliate de Control de la Bucureşti, se anunţă că demonstranţii au distrus interiorul redacţiei Vntul", ziar al naţional-liberalilor, şi i-au bătut pe redactori, omornd două persoane. n judeţul Romanaţi, la Caracal s-a luat cu asalt prefectura, dar fără succes, datorită celor patru companii care se găseau n interior. S-au tras 500 de focuri, fiind omorţi doi manifestanţi şi alţii doi răniţi. Demonstranţii s-au răspndit n oraş şi au nceput arestările F.N.D.

    n această zi plină de attea evenimente sngeroase, seara, Burton Berry - re*prezentantul U.S.A. din Romnia - primea un mesaj din partea lui Joseph Grew (adjunctul Departamentului de Stat), prin care i se comunica, printre altele: Este de dorit, mai ales n lumina Conferinţei din Crimeea, să prezentăm guvernelor sovietic şi britanic propuneri concrete pentru consultări tripartite şi acţiuni n problemele politice majore din ţările foste satelite ale Axei, n perioada de armistiţiu, cu dorinţa de a asigura o mai mare stabilitate politică n aceste ţări şi de a stabili condiţii care să facă posibilă alegerea liberă de către aceste popoare a formelor de guvernămnt, sub care ele vor să trăiască".
    Deşi cei doi parteneri au solicitat o ntlnire a Comisiei Aliate de Control, Vinogradov a refuzat convocarea ei. Probabil era la curent cu desfăşurarea unor evenimente importante n Romnia; a plecat la Moscova mpreună cu consilierul politic al Ambasadei, A. Pavlov.

    Ziua de 24 februarie a fost sngeroasă şi n Bucureşti, dar despre ea să-l lăsăm să povestească pe cel mai n măsură să o facă, primul-ministru Rădescu: Ca ministru, am dat ordin ca demonstraţia să se poată desfăşura fără cel mai mic obstacol din partea autorităţilor. La Bucureşti, cteva mii de manifestanţi, recrutaţi mai ales prin constrngere dintre muncitorii uzinelor şi funcţionarii sindicatelor, au manifestat toată ziua pe străzile Capitalei, străduindu-se să provoace o intervenţie sovietică. Dar nici chiar focurile trase de agenţii comunişti asupra Palatului Regal, Preşedinţiei Consiliului şi Cartierului general al Poliţiei n-au putut să-i determine pe soldaţii de pază să folosească armele.

    Spre seară, deoarece afacerea ameninţa să se termine fără rezultate, cei ce s-au numit singuri reprezentanţi ai poporului au recurs la o metodă tipic comunistă: au ucis opt dintre propriii lor manifestanţi, astfel nct să mă poată trata cape un asasin al poporului. n aceeaşi seară aveam dovada acestui plan, după autopsia victimelor. Rezultatele autopsiei au fost concludente: gloanţele extrase din cadavre erau toate de fabricaţie şi calibru sovietic. Nici poliţia romnă, nici armata nu aveau asemenea muniţie, n timp ce Apărarea Patriotică, adică miliţia comunistă, era dotata cu arme şi muniţie sovietică." (26 aug. 1947, Lisabona)

    Spre ora 20.30 un grup de peste 500 de manifestanţi ovaţionau la Ministerul de Interne, pe strada Dem. I. Dobrescu (de astăzi). n acest timp a venit pe strada Academiei, dinspre Universitate, un automobil cu nr. B.17.094 care şi-a aprins farurile n dreptul Ministerului de Interne şi s-a deschis o rafală de armă automată asupra manifestanţilor, omornd două persoane şi rănind unsprezece. La ora 22, generalul Rădescu, ndurerat de scena pe care a văzut-o şi de toate cele auzite, s-a adresat Naţiunii, neştiind că este pentru ultima dată:

    FRAŢI ROMNI, ........Cei fără neam şi Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul n ţară şi s-o nece n snge. O mnă de inşi, conduşi de doi venetici, Ana Pauker şi ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviţi. Acest neam care a ştiut ntotdeauna să-şi apere fiinţa, nu de cţiva neisprăviţi se va lăsa acum ngenunchiat. Sub masca democraţiei pe care la fiecare pas o calcă n picioare, aceste fioroase hiene nădăjduiesc să ajungă la stăpnirea ţării. Sunt nenumărate blestematele lor fapte, pe tot cuprinsul ţării. Voi avea n curnd prilejul să vorbesc de toate. Astă seară voi spicui, n treacăt, numai pe cele petrecute astăzi, fiindcă vreau să spulber toate infamiile care au şi nceput să fie aruncate asupra mea şi asupra armatei, n scopul de a ascunde odioasele lor crime.

    Din informaţiile mele de pnă acum, n urma celor petrecute n provincie şi n Capitală, vă aduc la cunoştinţă următoarele: La Craiova, grupuri armate au atacat puternic prefectura şi au luat-o cu asalt. La Craiova, mica dar viteaza garnizoană a rezistat cu ndrjire atacului dat, astfel că prefectura a putut fi salvată. La Braşov, au devastat o cooperativă. n Capitală crimele lor nu pot fi cunoscute n ntregime dect mine. Au tras focuri şi n Palatul Regal, două gloanţe pătrunznd n cabinetul mareşalului Palatului. Au tras şi n prefectura Poliţiei Capitalei şi au atacat şi Palatul Ministerului de Interne, unde mă găseam, un glonte pătrunznd lngă masa mea de lucru. Acum trei sferturi de oră un grup ce manifesta simpatie şi adeziune a fost atacat cu focuri de armă dintr-o maşină şi sunt doi morţi şi 11 răniţi. Acestea sunt pe scurt faptele petrecute astăzi. Criminalii care săvrşesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei care, după spusele lor, ar fi provocatoare. Afirm cu toată tăria că nu poate fi o insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace dect dacă este atacată şi ea a făcut ceva mai mult, peste tot unde armata a fost atacată, a tras n aer numai n scop de intimidare.

    n ce mă priveşte am făcut tot ce este cu putinţă să mpiedic orice tulburare. Am interzis adunarea populară proiectată de naţional-ţărănişti şi am lăsat liberă demonstraţia de stradă a F.N.D. anunţată dinainte. Sufletul negru al celor fără neam şi Dumnezeu trebuie nsă să se ncarce cu noi păcate. Acestea sunt faptele, aceştia sunt oamenii! Putem nsă să ne mulţumim numai să constatăm acest lucru, fără ca să ne vină pedeapsa de la Dumnezeu? Fără ndoială că nu; ca un singur om trebuie să ne ridicăm şi să facem faţă primejdiei. Eu şi cu armata ne vom face datoria pnă la capăt. Fiţi şi voi cu toţii la posturile voastre. (Smbătă 24 februarie 1945, ora 22)"

    Iată şi părerea unui alt fost mare prim-ministru, la data aceea Şef al Statului Major:După amiaza (24 feb.), mare manifestaţie comunistă care ncearcă să ocupe preşedinţia, Ministerul de Interne, Poşta, Telefoanele. Armata s-a opus şi pentru prima oară se schimbă focuri de armă. Sunt doi morţi şi 11 răniţi, comuniştii au provocat şi tot ei atacă, prin ziarele lor, afirmnd că g-ral Rădescu a scos armata şi a mpuşcat muncitorimea paşnică, nct au curs valuri de snge n Piaţa Palatului. Nici n-am văzut vreodată exagerări mai mari."

    Şi n faţa attor dovezi zdrobitoare care arată mna rusească amestecată n eve*nimentele sngeroase, s-a găsit a doua zi, cine? Scnteia", să califice discursul lui Rădescu huliganic şi antisemit" iar politologul" Silviu Brucan să-l arate drept un discipol al lui Himmler". Tot după discurs, Ana Pauker şi Vasile Luca au dormit la Ambasada sovietică şi a doua zi seara consilierul Kirsanov comunica Moscovei că el le recomandă să rămnă n clădire." Şi tot acest tovarăş al Moscovei anunţă prin aceeaşi telefonogramă că liderii liberali şi ţărănişti au trecut la narmarea membrilor partidelor lor".

    După discurs, generalul Rădescu a fost invitat la ora 23, urgent, la Comisia Aliată de Control, dar de către ruşi şi a fost ţinut două ore. Discursul lui a fost imediat tradus şi transmis lui Stalin, Molotov şi Dekanozov. Acţiunile de protest mpotriva generalului Rădescu au fost manipulate de comunişti n ţară şi de posturile ruseşti de radio. Miniştrii comunişti din guvern, sub denumirea de F.N.D. ,n frunte cu Petru Groza, s-au adresat Regelui, relatndu-i situaţia din 24 februarie şi aruncnd vina pe elementele fasciste din armată, adunate acolo din ordinul asasinului Rădescu", care au făcut să curgă snge şi la Bucureşti şi n provincie, pnă sub zidurile Palatului: Asasinii Rădescu, Maniu, Negulescu şi clica lor compromit Coroana."

    Chivu Stoica s-a dus la Ambasada rusă n numele Confederaţiei Generale a Muncii, spunnd cămuncitorii cer arme. Rădescu a contat pe intimidare dar a primit contrariul, mase arznd de dorinţa de a intra n luptă." Deci se urmărea pe toate căile să se forţeze lucrurile şi Ambasada sovietică transmitea tot felul de inepţii iar agitatorii comunişti căutau să rupă simpatizanţi din toate categoriile sociale.

    Astfel au reuşit să găsească un grup de zece militari, dintre care şase generali, care pe 26 februarie s-au adresat Regelui, desolidarizndu-se de generalul Rădescu. Prin Decret Regal toţi cei zece militari, a doua zi, au fost trecuţi n rezervă. n aceeaşi zi de 27 februarie, un alt memoriu de protest a fost făcut de 8 academicieni, printre care C. I. Parhon, Traian Săvulescu, Simion Stoilov, Sadoveanu. Lucreţiu Pătrăşcanu ceruse să vină Regele de la Sinaia la Bucureşti şi a aranjat cu Mareşalul Palatului să fie primiţi n audienţă miniştrii stngişti. Se fixase ca pe 27 februarie să aibă loc audienţă pentru fiecare n parte, conform protocolului.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Generalul Nicolae Rădescu se refugiază la Misiunea Engleză pe 28 februarie 1945

    n prealabil, pe 27 februarie s-au ntlnit F.N.D. - iştii la o consfătuire, ca să se pună la punct cu problemele pe care le vor ridica: un protest pentru a determina schimbare guvernului, că n calitate de şef al armatei Rădescu este solidar cu faptele săvrşite de armată, că-l propun ca prim-ministru pe Petru Groza, că vor face un guvern de larg-concentrare, cu ţărăniştii şi liberalii care vor accepta programul F.N.D..

    Pe 27 februarie au nceput să circule pe străzile Bucureştiului tancuri ruseşti, maşini şi camioane cu soldaţi sovietici, sub formă de patrule. Regimentul de Gardă fusese dezarmat şi tot pe străzile Bucureştiului se vedeau ofiţeri din garda regla plngnd şi de ruşinea şi umilinţa la care fuseseră supuşi. Au urmat şi alte unităţi militare şi de jandarmi care au fost dezarmate. Pe 22 februarie, generalul Vinogradov l anunţase pe primul ministru Rădescu să pregătească cazarea şi staţionarea a două divizii ruseşti, care urmau să sosească ntre 1 şi 10 martie, tocmai n perioada instalării guvernului Groza. Aceasta se făcuse nainte de 24 februarie, deci se lucra după un plan stabilit la Moscova. La toate intrările n Capitală s-au instalat patrule sovietice.

    După acest scenariu apăsător, dacă nu ameninţător, n seara de 27 februarie, la ora 21, Vişinski a fost primit n audienţă de Rege, căruia i-a comunicat că, n urma evenimentelor petrecute la Bucureşti, guvernul sovietic este neliniştit şi se impune demiterea imediată a guvernului Rădescu, cerndu-i să urgenteze rezolvarea.

    Auzind de prezenţa lui Vişinski la Bucureşti, reprezentantul U.S.A., Burton Berry, neputnd sta de vorbă cu el, i-a trimis o scrisoare, pentru a-i comunica părerea americană cu privire la situaţia din Romnia:

    1. La ora actuală guvernul de coaliţie, reprezentnd toate partidele politice şi clasele sociale, constituie cea mai potrivită formă de realizare a conducerii de stat din Romnia. Pnă n momentul cnd poporul va dispune de posibilitatea manifestării voinţei sale n alegeri libere, executivul american nu ar dori formarea, aici, a unui guvern n exclusivitate naţional-ţărănist sau al Frontului Naţional Democrat. ntre altele, noi am regreta amestecul sau utilizarea unei anumite forţe politice n scopul aducerii unei grupări la putere.

    2. Considerăm intolerabile tentativele schimbărilor n structurile administrative, prin mijloace neconstituţionale sau utilizarea forţei.

    3. Nu se poate permite nici unui grup sau organizaţii să deţină armament. Toate preocupările noastre se axează pe problema constatării şi verificării dacă aceste organe statale au la dispoziţie suficiente forţe şi echipament pentru menţinerea ordinii interne." Burton Berry, 28 februarie 1945.

    Sigur că intervenţia americană l-a supărat. La ora 15.30 Vişinski a cerut audienţă la Rege, n timpul căreia a fost de o brutalitate fără margini. Auzind din partea Regelui că l-a chemat pe Rădescu să discute şi a nceput consultările, Vişinski a ridicat tonul şi a spus că ruşii l consideră pe Rădescu fascist şi guvernul de asemenea fascist sau cel puţin susţinător de fascişti. Şi furios, a cerut ca guvernul să fie schimbat imediat. Chiar azi pnă la ora 6". L-a bruscat pe ministrul de Externe, C. Vişoianu, să nu se amestece n discuţii şi Regelui i-a cerut reintegrarea imediată a celor zece militari puşi n cadrul disponibil. Aştept demisia şi a ieşit trntind uşa şi adăugnd: Eu sunt Yalta". n urma lui au nceput să cadă bucăţi de tencuială, din jurul tocului.

    Ziarul Dreptatea", n cursul zilei, publicase un articol făcnd o paralelă ntre rebeliunea legionară din ianuarie 1941 şi acţiunea comunistă ce se petrecuse n acele momente din februarie. Autorităţile sovietice au interzis apariţia ziarului Dreptatea", organul de presă al celui mai mare partid. Faţă de această atitudine a lui Vişinski au reacţionat reprezentanţii celorlalte două puteri. Astfel, reprezentantul britanic n Romnia, Marjoribanks, la ora 8 seara i-a trimis lui Vişinski o scrisoare, pe care acesta la ora 22 a trimis-o lui Molotov:

    Stimate dle Vişinski, ......Am fost informat că v-aţi adresat Maiestăţii sale să dea publicităţii pnă la ora 18 demisia generalului Rădescu şi desemnarea succesorului. V-aş rămne recunoscător dacă această comunicare corespunde realităţii, dacă a fost făcută n numele guvernului U.R.S.S. Dacă se confirmă, consider că această cerere denotă intenţia guvernului sovietic de a modifica procedura constituţională existentă n această ţară. Deoarece problema suscită un deosebit interes al Guvernului Majestăţii Sale, se pare că această cerere ar putea deveni obiectul discuţiilor cu guvernul romn numai după o consultare prealabilă cu alte guverne aliate. Trebuie să vă informez, cu toată seriozitatea, că dacă un asemenea acord prealabil nu există, Guvernul Majestăţii Sale poate considera oportun să se desolidarizeze de această acţiune. n consecinţă, vă rog n cel mai serios mod să nu insistaţi asupra cererii ce aţi adresat-o Majestăţii Sale Regelui Romniei"

    A.I. Vişinski, venit cu un mandat precis de a impune un nou guvern, sub condu*cerea lui Petru Groza, era n legătură permanentă cu Moscova, relatnd desfăşurarea acestei operaţii.

    n aceeaşi zi de 28 februarie şi generalul Schuyler, reprezentantul guvernului U.S.A. n Comisia Aliată de Control, a trimis ministrului său de război un mesaj referitor la atitudinea reprezentanţilor sovietici, care nu-i consultă pe cei britanici şi americani. n acest mesaj, urmnd celui al lui Burton Berry, se spunea: Azi dimineaţă Stevenson mi-a arătat copia telegramei, referindu-se: Acţiunea lui Vişinski , fără consultarea Aliaţilor, este considerată ca o ncălcare a Declaraţiei de la Yalta. Această situaţie politică din Romnia este rezultatul direct al atitudinii şi acţiunilor autorităţilor sovietice de cteva luni ncoace şi reprezintă de fapt momen*tul crucial al unei ndelungate campanii care vizează sovietizarea statului romn. Dacă guvernul britanic şi american nu vor lua de urgenţă contramăsuri hotărte, Romnia va fi forţată să accepte un regim care este aproape n ntregime de stnga şi detestat de cea mai mare parte a populaţiei. Un astfel de regim, odată ajuns la putere, va fi, după aceea, n măsură să ducă la bun sfrşit, pe căi legale, totala sovietizare a Romniei. "

    n continuarea scrisorii mai adaugă cteva informaţii despre atacul violent m*potriva lui Rădescu şi a lui Maniu, de către partea de stnga, despre sosirea a 6.000 de soldaţi ruşi la Bucureşti, despre prezenţa lui Vinogradov şi Malinovski. Şi neţinnd seama, ba chiar refuznd să stea de vorbă cu ceilalţi aliaţi, Vişinski a comunicat Moscovei tot pe 28 februarie, la ora 19.22: Astăzi, generalul Rădescu a remis Majestăţii Sale cerea de demisie a cabinetului."

    Pe data de 1 martie a fost interzis şi ziarul Viitorul", organul de presă al Partidului Naţional-Liberal. Tot ncepnd din această zi, Armatelor 1 şi 4 li s-a interzis să mai facă comunicări prin radio cu Marele Stat Major. Telefoanele din Bucureşti au fost ocupate, iar la Statul Major s-au pus santinele ruseşti ca nimeni să nu iasă sau să intre. n locul lui Vinogradov, Vişinski a venit şi l-a instalat pe generalul Susaikov.

    ncurajat de demisia generalului Nicolae Rădescu, F.N.D. a ţinut un miting n Piaţa Naţiunii, unde printre agitatori, Teohari Georgescu a spus:
    ... Rădescu trebuie să fie adus n faţa Tribunalului Poporului. n jurul lui Rădescu au făcut zid aproape toţi criminalii de război, foştii legionari şi banda de reacţionari ai lui Iuliu Maniu." nainte de asfinţitul soarelui, cel mai mare oportunist al ţării, Sadoveanu, care şi-a făcut numai interesele personale sub toate regimurile, vorbea din sala Arlus, despre: Lumina vine de la răsărit!".

    Iar seara, la ora 22, Vişinski, s-a dus din nou la Rege şi după ce a nţeles că se duc tratative pentru guvern, sub conducerea lui Barbu Ştirbei, i-a spus Regelui:Am nsărcinarea din partea guvernului meu, să vă declar că omul care ne inspiră ncre*dere nouă este Petru Groza, ca Preşedinte al Consiliului. Acesta este un lucru confidenţial pe care-l spun numai Majestăţii Voastre. Astăzi au fost la mine repre*zentanţii Angliei şi Americii şi mi-au cerut să le comunic cine ar fi indicat. Le-am răspuns că e o chestiune asupra căreia numai Majestatea Sa decide. Eu o spun numai cu titlu de recomandare din partea guvernului meu."

    După ntrevederea cu Regele, Vişinski a raportat imediat Moscovei că speră ca Regele să ia o hotărre n conformitate cu indicaţia Guvernului sovietic şi va da răspunsul n dimineaţa de 2 martie." Presa rusească continua să aducă acuzaţii guvernului Rădescu şi nu-l uita nici pe Iuliu Maniu pe care-l blama, n timp ce n Romnia ziarele P.N.L. şi P.N.Ţ. erau interzise.

    n faţa imixtiunii brutale sovietice, miniştrii Americii şi Marii Britanii, de la Moscova, au primit mesaje pentru a le comunica conducătorului U.R.S.S.:
    Ar trebui să subliniaţi dlui Molotov că, acceptnd preponderenţa sovietică n Romnia, ne simţim obligaţi, ţinnd seama de recentele evoluţii din această ţară, să stăruim pentru consultări comune n acord cu hotărrile adoptate la Conferinţa din Crimeea."

    Consultările de la Palat continuau şi Regele i ncredinţase mandat lui Groza pentru un guvern de largă concentrare democratică, cu ajutorul tuturor partidelor, ntr-o proporţie normală." C.I.C. Brătianu şi Titel Petrescu fuseseră de acord cu condiţia să fie proporţio*nal reprezentaţi, pe cnd Iuliu Maniu, ştiindu-i caracterul de totală neseriozitate, a refuzat colaborarea cu Groza. Lista propusă de Petru Groza n-a fost acceptată de Rege, la care Vişinski a intervenit cu o nouă ameninţare: Anularea mandatului lui Groza va fi considerată de Guvernul Sovietic drept un act ostil."

    ntre timp, presiunile F.N.D. continuau n ţară, unde au fost impuşi noi prefecţi la Tg. Jiu, Caracal şi Turnu-Severin. Moscova dăduse dispoziţii să se caute fapte incriminatorii mpotriva guvernului Rădescu, pentru a justifica necesitatea schimbării regimului. Politrucul Ambasadei U.R.S.S., A.P. Pavlov, a trimis o telefonogramă lui Molotov, cu avizul lui Vişinski pentru a fi publicată şi de presa sovietică, din care redăm:

    Se descoperă noi şi noi fapte ce denotă activitatea profascistă a lui Rădescu şi a clicii sale, nu a fost capabil să asigure ordinea, a sprijinit deschis activitatea criminală a legionarilor, a adepţilor lui Antonescu şi a altor elemente fasciste. Rădescu a mpiedicat descoperirea şi pedepsirea criminalilor de război, a sabotat epurarea armatei şi a aparatului de stat de elementele fasciste şi legionare, a sprijinit pe diferite căi activitatea unor organizaţii reacţionare de genul grupărilor refugiaţilor ardeleni conduşi de cunoscutul fascist Ilie Lazăr şi alăturaţi Partidului Naţional-Ţărănesc. Noul guvern nu numai că va asigura ordinea necesară, dar va trage şi la răspundere pe provocatorul şi profascistul Rădescu şi clica lui."

    Prin acest material" publicat n presă, se vedea intenţia Moscovei de a căuta să-i anihileze pe toţi acei care nu acceptau instaurarea anarhiei sovietice şi subjugarea ţării, nscenndu-le fel de fel de procese, n vederea lichidării lor aşa cum se va trece la acţiune imediat după instaurarea guvernului Groza.

    Atitudinea lui Vişinski găseşte ecou n sufletul" lui Churchill, care cerea re*prezentanţilor englezi de la Bucureşti să-şi tempereze zelul filo-romn: Nu avem ntr-adevăr nici o justificare pentru a interveni att de viguros n favoarea foştilor noştri inamici romni, compromiţnd astfel poziţia noastră n Po*lonia şi iritndu-i pe ruşi, care acceptaseră ndelungata noastră luptă la Atena. Reprezentanţii noştri din Romnia să nu dezvolte acolo un front politic antirus. Ei fac lucrul acesta cu o energie inoportună, fără să nţeleagă ce este n joc n alte domenii."

    n faţa declaraţiilor belicoase ale lui Vişinski , Burton Berry spunea Washingtonului:Este clar că unul dintre obiectivele prime ale noului guvern va fi să lichideze toate elementele pe care comuniştii le numesc fasciste, iar noi, americanii, i numim democraţi."

    Comuniştii nu vroiau să cedeze n viitorul guvern ministerele cheie ca: Justiţia, Internele, Apărarea Naţională şi Externele. Pe 4 martie, la prnz, Petru Groza a mers la Rege, spunndu-i că este intolerabilă orice tergiversare. Vişinski i comunica n aceeaşi după amiază lui Molotov: Regele i-a cerut lui Groza să discute totuşi cu Maniu şi Brătianu, dacă nu cu Maniu, măcar cu Mihalache. Şi a precizat că el consideră guvernul Groza drept unicul posibil, dar nu poate să ocolească partidele istorice."

    Groza va ncerca să vorbească pnă la ora 5 după amiază cu Mihalache şi cu Brătianu, dar cu condiţia ca majoritatea absolută a posturilor să rămnă n mna F.N.D. Vişinski afirma să tergiversarea se datoreşte lui Maniu, care-l făcuse pe Rege să trimită telegramă la Londra, de unde aştepta răspuns. Şi o nouă presiune din partea iui asupra Regelui:dacă pnă a doua zi (6 martie) nu este avizat guvernul Groza, nu mai răspund de continuitatea Romniei ca stat independent. "
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  4. #4
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Generalul Nicolae Rădescu se refugiază la Misiunea Engleză pe 28 februarie 1945

    n jurul Bucureştiului apăruseră diviziile sovietice anunţate, iar Stalin dăduse dispoziţie lui Beria, ministrul de interne rus, să trimită spre Romnia două divizii de NKVD. Manifestaţiile continuau n Capitală, pentru sprijinirea unui guvern F.N.D. La palat aveau loc discuţii aprinse n jurul problemei Regelui, oscilndu-se ntre abdica*re şi Regenţă. Maniu şi Brătianu i-au cerut Regelui să nu abandoneze ţara. Paralel, cei din F.N.D. au ţinut o şedinţă, n care au ascultat părerile „prietenului" Ralea care nu s-a putut nţelege cu Mihalache; s-au auzit cuvinte foarte dure la adresa lui Rădescu, Maniu, făcuţi sabotori, reacţionari. Au hotărt să iasă pe stradă şi să ceară guvern F.N.D.

    Pe 6 martie 1945, la amiază, o nouă manifestaţie a avut loc n Piaţa Naţiunii, unde s-a strigat „Moarte duşmanilor poporului!", „Moarte lui Iuliu Maniu, acest om nefast!". n timpul manifestaţiei, la Palatul Regal, Regele confirma guvernul care a depus jurămntul seara la 19.30. După depunerea jurămntului, Regele i-a primit n audienţă pe Vişinski şi Malinovski, care l-au felicitat pentru alcătuirea noului guvern.

    Averell Harriman, referindu-se la nlăturarea lui Rădescu, a spus: „Trebuie avut n vedere că era urmarea unei politici (sovietice) gndită şi premeditată in acord cu planurile lor de lungă durată, viznd statele din centrul şi sud-estul Europei. "

    Serviciul Secret de Informaţii reuşise să ardă la timp o serie de documente ce nu trebuiau să cadă n mna comuniştilor, cu puţin nainte ca Emil Bodnăraş să fie desemnat cu supervizarea tuturor serviciilor de informaţii romneşti, tot n seara aceleaşi zile de 6 martie. Primul-ministru Nicolae Rădescu, supravegheat n permanenţă după 24 februarie de Mişu Dulgheru, scăpase de sub observaţie şi se pusese sub protecţie la Misiunea Engleză de pe 28 februarie.

    A doua zi după instalarea guvernului impus de A.I. Vişinski , pe 7 martie 1945, la Bucureşti a avut loc o ntlnire secretă ntre Evgheni Suhalov (delegatul PC al U.R.S.S.) şi Ana Pauker (delegată PCR), n prezenţa lui Sulmab Berezinsky (repre*zentant al Cominternului şi trimis personal al lui Stalin, ca observator pentru proble*mele romneşti). La această conferinţă a conducătorilor comunşti romni şi ruşi, n cadrul căreia a fost prezentat un plan n faţa grupului de către Evgheni Suhalov (reprezentantul Cominternului, care a spus că vine din partea lui Gheorghi Dimitrov, conducătorul Comitetului). De faţă au mai fost prezenţi: Vasile Prisenko (secţia sindicate), Gene*ral Feodor (din Statul Major politic al Mareşalului Malinovski), Ilie Zurcov (de la secţia educaţie comunistă, sosit pe 6 martie la Bucureşti), Nicolae Afcev (ataşat special pe lngă Ana Pauker), Constantin Doncea (din CC al PCR), Constantin Prvulescu (secretar al CC al PCR).

    Sursa care a prezentat această conferinţă nu a putut fi verificată, nsă planul celor zece măsuri date spre a fi ndeplinite se dovedeşte a fi fost aplicat ca „la carte":

    1. Desăvrşirea reformei agrare, prin confiscarea marilor moşii şi ruinarea moşierilor;

    2. Desfiinţarea armatei n forma ei actuală şi crearea unei armate noi, din diviziile „Tudor Vladimirescu" şi „Avram Iancu" (trebuie să fie vorba de „Horia, Cloşca şi Crişan") ca şi din toţi ofiţerii care activează pe teritoriul sovietic;

    3. Lichidarea tuturor băncilor, viznd atacuri mpotriva Partidului Naţional-Liberal, ai cărui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele;

    4. Micile gospodării ţărăneşti trebuie desfiinţate, pentru a-i lipsi pe ţăranii mici proprietari de pămnt de maşini şi de vite. Aceasta va deschide drumul spre colectivizare;

    5. Abdicarea Regelui şi exilarea Familiei Regale;

    6. Suprimarea treptată a firmelor de import-export care fac afaceri cu U.S.A., Marea Britanie şi ndreptarea exportului Romniei spre Uniunea Sovietică şi ţările de sub dominaţia sovietică;

    7. Suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea şi răpirea membrilor;

    8. Crearea unei organizaţii de poliţie ntemeiată pe o „miliţie populară" de tipul NKVD;

    9. ndreptarea populaţiei rurale spre industrie. Dezvoltarea ntreprinderilor de industrie n Romnia.

    10. Nici unui străin, cu excepţia celor din ţările de sub influenţa sovietică, nu i se va permite intrarea n Romnia.

    Urma ca Anei Pauker să i se mai trimită, pentru dezvoltarea instituţiilor comuniste, două planuri, fiecare de cinci ani.

    Cine urmăreşte istoria Romniei n primii trei ani ce au urmat lui „6 martie 1945" constată că toate punctele au fost puse n aplicare. Imediat după această perioadă a nceput persecuţia bisericii, profanarea nvăţămntului, distrugerea intelectualităţii şi a tuturor celor ce se opuneau instaurării comunismului, mergndu-se pnă la exterminare, unde nu s-a ţinut cont de vrstă, de sex, de religie sau origine etnică, am putea spune aplicarea democraţiei diavoleşti.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-070)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Re: Testamentul politic al generalului Nicolae Rădescu-Alexandru Şerbănescu
    By Titus Berinde in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 0
    Last Post: 04-02-12, 06:19 PM
  2. Acordurile de la Yalta 4-11 februarie 1945 Delimitarea sferelor de influenta
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1944-1947 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 19-02-11, 11:18 AM
  3. Guvernul condus de generalul Nicolae Rădescu, 6 dec. 1944 - 28 februarie 1945
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1944-1947 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 19-02-11, 10:54 AM
  4. Testamentul politic al generalului Nicolae Rădescu-Alexandru Şerbănescu
    By Rex Histrianorum in forum Marii patrioţi romni - Ctitorii Ţării
    Replies: 4
    Last Post: 22-10-10, 05:44 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •