Results 1 to 2 of 2

Thread: Luptele din Crimeea - Tratative ntre partidele de opoziţie

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Luptele din Crimeea - Tratative ntre partidele de opoziţie

    Lumea era ngrozită...... Exodul celor din nordul ţării ncepuse. Pe drumul bejeniei plecau oamenii cu ce puteau şi pe unde puteau. Cei ce aveau cte o căruţă erau mai avantajaţi, căci şi luau şi ceva alimente. Ruşii ameninţau Iaşul. Guvernul ntocmise o listă de 140 de persoane, cu cei ce fuseseră n Sfatul Ţării şi n Bucovina, spre a-i feri de represiunea sovietică şi se aştepta doar semnul Mareşalului. Pentru a nu pierde ocazia unii s-au dus să insiste pe lngă ministrul nvăţămntului Ion Petrovici. Este vorba de Iorgu Iordan, Traian Ionaşcu şi Gheorghe Zne cărora le era frică să rămnă sub ruşi. Au rămas pnă la urmă şi ca vechi oportunişti au ajuns printre colaboraţioniştii notorii, membri ai Academiei comuniste şi chiar n funcţii politice de mare răspundere. Alţii s-au dus la Mihai Antonescu pentru a insista să fie trecuţi pe listă: Dimitrie Guşti, Rădulescu Motru, Alexandru Rosetti-Bălăceanu, George Oprescu, CC. Giurescu...


    Se ncercau tot felul de combinaţii, ca Mihai Sadoveanu, care profitase de pe urma tuturor partidelor politice: după ce n toamna lui 1940 era gata să se nscrie la legionari, imediat după 23 August a ncercat să fugă n Germania pentru a scăpa de colaborarea cu naziştii, dar a rămas şi a fost om de casă al comuniştilor, pe care i-a servit pnă la moarte. In acest haos care se generaliza, Iuliu Maniu care ceruse audienţă la Rege a primit acceptarea pentru 3 aprilie, nsă după ce urma să fie primit Ion Antonescu. Tot pentru a se cunoaşte starea de spirit, n aceeaşi dimineaţă Ion Mihalache a trecut pe la Mihai Antonescu, care l-a convins că mareşalul ştie ce face şi este mult mai patriot dect l socoteşte Iuliu Maniu.

    n acelaşi timp Mareşalul i comunica Regelui că n cursul nopţii Hitler l asigurase că Iaşul şi Chişinăul vor fi apărate cu „cea mai mare energie", iar după lămurirea lucrurilor cu „debarcarea", Germania va dezlănţui n răsărit cea mai „formidabilă ofensivă contra bolşevicilor, cunoscută n istoria lumii." Iuliu Maniu i-a prezentat Regelui perspectiva ngrozitoare ce ne aşteaptă ca ţara să fie transformată ntr-un cmp de război, singura soluţie fiind nlăturarea lui Antonescu. A mai adăugat că nu trebuie pusă nici o bază pe cuvntul Mareşalului care „ văzndu-se nghesuit caută să cştige timp, n speranţa deşartă a unei victorii germane."

    Singura soluţie ar fi crearea unui guvern naţional, format din militari, fără prezenţa n el a niciunei persoane politice, deoarece amistiţiul semnat de militari n-ar implica angajamente politice din partea naţiunii, la semnarea păcii rămnnd să se discute problemele politice legate şi de anexiunile teritoriale, luate cu forţa. Mai mult, la acea dată de 3 aprilie 1944, Iuliu Maniu i-a spus Regelui că persoa*na pe care ar vedea-o n fruntea guvernului, ar fi Constantin Sănătescu, aceasta fiind şi soluţia la care vom vedea că va recurge Regele n seara de 23 august. La despărţire s-a hotărt să se ţină legătura cu Palatul, prin generalul Sănătescu.

    n aceeaşi zi, n discuţiile avute n şedinţa biroului PNŢ, după relatările făcute de Iuliu Maniu s-a accentuat importanţa menţinerii legăturii cu Palatul Regal, prin Ion Hudiţă, care va avea n vedere şi contactul cu Grigore Niculescu-Buzeşti, pe cnd Ghiţă Pop se va ocupa de menţinerea legăturii cu Titel Petrescu, Iosif Jumanca şi Ion Flueraş. După ce pe 3 aprilie fusese bombardată Budapesta, a doua zi a venit rndul Bucureştiului şi n continuare Romnia a fost supusă atacurilor aeriene fie n timpul zilei, fie pe timp de noapte, cu pagube şi morţi asupra populaţiei civile. n acelaşi timp, discuţiile de la Cairo pentru ncheierea armistiţiului lncezeau după declaraţia lui Molotov, cerndu-ni-se să acceptăm condiţiile sovietice deoarece ei erau, după cum am văzut, vioara nti.

    După cum ştim, la Cairo se purtau discuţii cu toţi cei trei aliaţi. Mihai Antonescu a căutat să deschidă discuţii din partea guvernului, direct cu Moscova prin intermediul dnei Alexandra Kollontai şi al lui Frederic Nanu. Acest canal s-a redeschis la Stockholm pe 10 aprilie, cnd nsărcinatul de afaceri al URSS i-a spus lui Fr. Nanu: „Am prefera să avem de-a face cu guvernul actual al Romniei şi suntem gata să-l ajutăm sa-şi elibereze ţara de germani, dacă acest guvern este capabil să organizeze o rezistenţă mpotriva germanilor. Insă, deoarece nu există prea multe speranţe n acest sens, noi suntem gata să avem de-a face, n acelaşi timp, cu opoziţia romnă, n persoana lui Maniu şi Brătianu..."

    n acelaşi timp guvernul ncerca să intre n legătură cu anglo-americanii prin Madrid, Lisabona sau Geneva. Acest lucru va duce după cum vom vedea la supărarea celor de la Cairo. O dată cu aceste necazuri picate din cer, Romnia se confrunta şi cu altele, venite din partea camarazilor de luptă, care se retrăgeau, dar şi retrăgeau şi etnicii lor din Transnistria. Mihai Antonescu s-a văzut nevoit să discute acest aspect foarte grav, cu minis*trul von Killinger, după care i-a scris generalului Şteflea să acţioneze mpotriva abuzurilor şi violenţelor germane:

    „I-am arătat dlui ministru o seamă de abuzuri şi l-am informat că dacă vor continua, vom fi siliţi să luăm măsuri din cele mai grave, mpiedicnd scurgerea acestor coloane sau venirea şi plecarea etnicilor germani... I-am arătat că actele de vandalism, violurile şi prădările produc cele mai dezastruoase efecte asupra populaţiei... I-am arătat după aceea dlui ministru Killinger că tendinţa de a scurge n Germania sau n comunele Grupului etnic german asemenea coloane o resping cu hotărre, pentru că ne-ar bate lumea cu pietre dacă n timp ce noi lăsăm milioane de romni pe care nu i-am putut evacua, am coloniza ţara cu germani din Rusia..."

    n aceeaşi ordine de idei, inspectoratele de jandarmi raportau ceea ce se petrecea pe teritoriul lor. Astfel din jud. Galaţi se raporta prin nota 3199/1944: „Ostaşii germani se dedau la violenţă faţă de ostaşii romni şi populaţie, acte pe care n majoritatea cazurilor le săvrşesc soldaţii de origine etnică ucraineană sau de alte origini etnice nglobaţi n armata germană şi care prin felul cum se poartă lasă să se ntrevadă că vor fi un pericol pentru locuitorii ţării şi averea lor, pe care nu le vor cruţa nici un moment. De asemenea, aceştia sunt un pericol permanent pentru siguranţa statului, prin propaganda comunistă desfăşurată de ei şi de femeile ucrainiene ce-i nsoţesc, n rndurile populaţiei de la sate şi oraşe, toţi spunnd că la noi nu este o dreptate socială, cei bogaţi avnd totul la dispoziţie, n timp ce cei săraci suportă toate greutăţile... Aceste fapte fac ca populaţia să privească cu indignare armata germană de care spun că dă semne de descompunere..."

    La acest tablou prezentat de autorităţi, adăugăm şi fluxul refugiaţilor romni fugiţi din faţa puhoiului rusesc ce trecuse frontiera; ne dăm seama că haosul ncepea să-şi arate colţii, n timp ce Maniu ndurerat că nu poate ncă să salveze ţara din primejdie şi să reducă pierderile de vieţi omeneşti, spunea: „Foarte curnd se vor convinge toţi că Antonescu este un dezechilibrat şi ca atare, iresponsabil..."

    Pe teatrul de luptă situaţia era foarte gravă, Odesa fusese ocupată de ruşi pe data de 11 aprilie, pe 13 căzuse Kerci iar pe 15 aprilie a fost ocupat oraşul Simferopol din Crimeea. Soarta armatei devenise catastrofală n peninsulă, deoarece Hitler refuzase să aprobe retragerea ei. Hitler i promisese lui Antonescu că va apăra Crimeea şi a mai trimis la nceput de aprilie ncă 2 divizii, n ajutor. Erau acum 7 romneşti şi 5 germane. Numeric erau 200.000 de oameni, care dispuneau de 3.600 de tunuri şi mortiere, peste 200 de tancuri şi 500 de avioane. Ordinul Fiihrerului era: „pnă la ultimul om se va apăra Crimeea". De cine? De puhoiul care venea spre ei, format din 470.000 de ruşi cu 6.000 de tunuri şi mortiere, 560 de tancuri şi 1.000 de avioane. Şi nu era numai aici puhoi. Altul se ndrepta spre Cernăuţi, altul spre Varşovia şi mai sus, mai spre nord. Acest puhoi venea din răsărit, năvalnic şi nfricoşător ca şi crivăţul. Dar Europa avea şi alte puncte cardinale de unde alte puhoaie se ndreptau spre acelaşi loc: la Berlin.

    Din sud foc năpraznic din cer şi de pe pămnt aduseseră apocalipsul n stăreţia de pe muntele Cassino, deschizndu-şi drum catacombele creştine din oraşul Sfnt. Şi mai la vest, pe o insulă de la marginea Europei, un alt puhoi se odihnea, pregătindu-se pentru „ziua cea mai lungă" ca să asalteze Europa. n această ncleştare, care prevestea prăpădul peste tot pe unde trecea, fusesem şi noi aruncaţi. Şi de la nceputul focului la graniţa noastră, un romn, ctitor de ţară ncerca să-şi salveze compatrioţii din măcelul n care fuseseră mpinşi, fără nici o raţiune. nainte de a pleca la Hitler, Iuliu Maniu i-a spus lui Antonescu:„Pentru că n acest moment nimeni nu şi poate lua răspunderea situaţiei ce aţi creat, trebuie ca tot d-voastră să arătaţi germanilor că trebuie să retragă restul trupelor noastre care mai operează n Rusia... A coopera mai departe cu armatele germane ar fi să sacrificăm n mod inutil ceea ce ne-a mai rămas... să provocăm din partea armatelor bolşevice victorioase represalii şi distrugeri ireparabile." Şi a avut dreptate.

    Treizeci şi cinci de zile le-a trebuit ruşilor ca să răstoarne apărarea peninsulei şi să zdrobească pe cei 200.000 de oameni ce se găseau acolo. Totul a pornit pe 11 aprilie, prin pătrunderea istmului Perecop şi prin trecerea strmtorii Kerci, atacnd n acelaşi timp comunicaţiile maritime, mpiedicnd ntăriturile şi aprovizionarea ce se făcea dinspre Constanţa. n ordinul de zi de pe 1 mai Stalin spunea: Germania a pierdut războiul. Trupele germano-romne fuseseră mpinse spre sud, spre Sevastopol, spre mare. Cercul era att de strns nct pe 7 mai ruşii aveau 200 de tunuri pe km, care trăgeau ncontinuu. Şi, de sus, sute de bombardiere nu ncetau atacul.

    Aurel State, supravieţuitor din acel cataclism povesteşte n „Drumul crucii": „Ziua de 10 mai, inamicul şi-o alesese ca să demonstreze din noapte pnă-n noapte copleşitoarea-i superioritate... ncercau să scufunde acest colţ de uscat n mare. Pămntul fu pisat de avalanşe furibunde de ciocane de foc... Seara, demonstraţia se mută n cer... pe toată lungimea orizontului de pămnt ţşneau iezere de lumini, cascade de culoare, jerbe de trasoare, evantaie de artificii... Biruitorii-şi serbau cucerirea oraşului Sevastopol şi eliberarea Crimeei... inamicul nu ne lăsa să ne tragem sufletul... Fulgerele exploziilor căzute n mare nălţau vulcani de apă aprinsă. Cele căzute pe uscat muşcau ca nişte căpcăuni pămntul, mestecnd şi grăunţele de oameni. Şi cele două mături de foc nu cunoscuseră astmpăr toată noaptea, strnind pămntul şi marea... n ziua de 12 mai 1944 nu mai rămăsese loc pentru speranţă... Ţărmurile abrupte erau bătute de artileria antiaeriană n cadenţe infernale... Doar morţii au rămas pe loc. Restul, răniţi, schilozi sau teferi, erau porniţi n convoaie, din care rămneau pe marginea drumului cei ce nu mai puteau. Şi restul, trndu-se erau mnaţi n ţara celor fără de lege, ca să fie storşi de vlagă pnă la ultima licărire de viaţă."
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Luptele din Crimeea - Tratative ntre partidele de opoziţie

    Partidul Naţional-Ţărănesc continua să fie preocupat la cel mai nalt nivel de situaţia Romniei pe plan extern, dar şi pe plan intern, Iuliu Maniu fiind convins de iminenta schimbare. Mergnd pe această linie, s-a căutat reactivarea cercurilor de studii şi n primul rnd cel legat de problema ţărănească, din care făceau parte printre alţii Ion Hudiţă, Nicolae Penescu...Unele şedinţe au avut loc chiar la clubul PNŢ, unde, n ziua de 8 aprilie, au participat circa 40 de persoane şi unde printre problemele dezbătute se numărau politica dusă mpotriva regimului de dictatură şi organizarea tineretului. Pe de altă parte, Iuliu Maniu era abilitat de conducerea partidului ca să se ocupe de legăturile cu străinătatea, iar n interior, Ion Mihalache, Nicolae Lupu şi Gh. Brătianu căutau ct de des posibil să ţină legătura cu Preşedinţia, fie cu Mareşalul, fie cu Mihai Antonescu, pentru a le arăta iminenta nfrngere a lui Hitler, prezentndu-le repercusiunile ce se vor abate asupra noastră, dacă nu ne vom retrage trupele şi nu vom rupe legăturile cu Axa.

    Partidul Naţional-Liberal ţinea legăturile n grup restrns şi erau ntru totul de acord cu politica lui Maniu. Partidul Social-Democrat, de sub conducerea lui Constantin-Titel Dumitrescu, pe lngă care se agitau Jumanca, Voitec, Rdăceanu, era asaltat de comuniştii care urmăreau să refacă un Front unic muncitoresc, pentru a-i putea manevra. Maniu ntrebat de Titel Petrescu ce părere are, le-a spus că o poate face cu condiţia ca posturile de conducere să rămnă n mna socialiştilor. Titel Petrescu se destăinuia că partidul lui este infiltrat de agenţi comunişti, care la rndul lor erau n mna Siguranţei.

    Partidul Comunist, n numele căruia vorbea Lucreţiu Pătrăşcanu, luase legătura cu Palatul Regal, prin vărul lui Octavian Ulea, maestru de vnătoare, care era şi el destul de frămntat, mai ales după ce ruşii au pus piciorul n Romnia, după 1 aprilie. Stalin, prin politica lui de tergiversare a ncheierii armistiţiului, dorea ca trupele ruseşti să elibereze ţara, nu ca Romnia să iasă din Axă. De aceea era nemulţumit de iniţiativa lui Pătrăşcanu şi fusese paraşutat Sorin Toma, cu misiunea de a se face schimbări n conducere, care trebuia preluată de kaghebişti. Şi, prin Gheorghiu Dej (nchis n lagărul de la Tg. Jiu), prin Teohari Georgescu (aflat la Caransebeş nchis) şi Ana Pauker cu Vasile Luca din URSS, se hotărăşte schimbarea lui Foriş, socotit trădător, pentru colaborare cu siguranţa şi mai ales pentru susţinerea lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Pionul principal era Emil Bodnăraş, ajutat de Iosif Rangheţ şi Constantin Prvulescu, numit secretar general. Aceştia doi au luat legătura cu Ştefan Voitec şi Lotar Rădăceanu, n vederea creării Frontului unic.

    Din snul partidului comunist mulţi erau deja n slujba Siguranţei, dosarele lor găsindu-se n mna comisarului şef Tazlaru. Activitatea lor consta n scoaterea cte unui manifest, n locuri cunoscute de Siguranţă, lipirea lor, urmată, binenţeles, de ruperea manifestelor şi arestare, care mergea la sigur nu pe urmele celor bănuiţi, ci ştiuţi. Mai era un grup de foşti colaboraţionişti şi oportunişti, ca Gută Tătărăscu, Mihai Ralea, Mihai Ghelmegeanu, Petre Bejan... care ţineau legătura cu Mihai Antonescu, iar n străinătate prin Richard Franasovici urmăreau să se facă cunoscuţi ca rezidenţi. Mai circula numele lui Petru Groza, aventurier politic, care se considera şeful Frontului Plugarilor, o agentură comunistă pentru sate.

    De curnd şi făcuse apariţia şi Apărarea Patriotică, o invenţie comunistă pen*tru racolarea intelectualilor şi a micii burghezii, al cărei fruntaş Gheorghe Vlădescu-Răcoasa era comunist, n timp ce Grigore Preoteasa agent. Acesta era aspectul n mare al vieţii politice, n care se da lupta ntre infiltraţiile kaghebiste şi ale lui Eugen Cristescu, acesta devenind după 23 august un asiduu colaborator al regimului comunist. Cu toate acestea, după ce s-au servit de el, tot n temniţă a murit. n acelaşi timp, grupurile trădătoare care, att de la liberali, ct şi de la ţărănişti, făcuseră pact cu regimurile dictatoriale, ncepuseră să bată la porţile celor două partide pentru a fi reprimiţi. Iuliu Maniu s-a declarat tot timpul mpotriva lor, susţinnd chiar un proces al răspunderilor pentru dezastrul ţării. Era vorba de procesul moral ce trebuia introdus n viaţa publică mpotriva oportuniştilor.

    n jurul lui 10 mai, Constantinescu Iaşi şi Lucreţiu Pătrăşcanu au fost nsărcinaţi de noua conducere a PCR să ia legătura cu Maniu, n vederea constituirii unui Bloc al partidelor democrate. Maniu le-a spus: Dacă ar fi vorba să ajungem la o nţelegere cu d-voastră, comuniştii, noi nu ne putem angaja n faţa ţării cu nici un partid care ar fi insensibil la drepturile noastre asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord; eu vreau să ştiu cum priviţi d-voastră aceas*tă chestiune, nainte de a intra n discuţia celorlalte probleme privitoare la raporturile dintre noi."

    Pătrăşcanu a răspuns că Basarabia şi Bucovina de Nord sunt provincii rom*neşti asupra cărora ruşii n-au nici un drept; el credea că ruşii vor nţelege nedreptatea ce ni s-a făcut şi ni le vor restitui. El credea că n mprejurările de azi, cnd noi suntem nvinşi şi cnd anglo-americanii au ncheiat alianţa cu Sovietele pe baza frontierelor din iunie 1941, nu este cazul să ridicăm această problemă, tocmai cnd este vorba să ncetăm războiul mpotriva lor şi să ntoarcem armele contra nemţilor. Maniu a desemnat pe Ghiţă Pop şi Ion Hudiţă ca delegaţi n vederea discutării formării blocului, numai ntre cele patru partide. Alţi delegaţi au fost: din partea Partidului Naţional-Liberal Bebe Brătianu şi Constantin Zamfirescu-Căteasa, din partea social-democraţilor Ştefan Voitec şi Iosif Jumanca, iar de la comunişti, Petre Constantinescu-Iaşi şi Vasile Bgu.

    Discuţiile au avut loc pnă la 20 iunie, cnd s-a semnat platforma-program de către Iuliu Maniu, Constantin Dinu Brătianu, Constantin Titel Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu. Iuliu Maniu, cnd a pornit la această acţiune de strngere a opoziţiei s-a orientat după metodele folosite de comitetul francez din Alger şi de normele de colaboare ale tuturor grupărilor, de care a uzat noul guvern Badoglio. Lui Iuliu Maniu i-au trebuit două ntrevederi cu Dinu Brătianu, pe 10 şi 11 mai ca să-l convingă de necesitatea acordului. El cerea să se verifice dacă Lucreţiu Pătrăşcanu are asentimentul Moscovei. Nu voia să fie n situaţia că discută cu un şef nerecunoscut, pentru ca după aceea să se ia măsuri ca să nu se mai ntmple precedentul Antonescu", cnd partidele democrate au colaborat la răsturnarea Regelui Carol II şi s-au trezit cu un guvern legionar.

    Maniu i-a mai spus lui Brătianu că el nu doreşte să prezideze un guvern pentru a face jocul Moscovei, care urmăreşte să ajungă la o agitaţie internă sub egida unui guvern democratic. Intre timp bombardamentele vor continua asupra Romniei, iar Ţara va privi cu durere la dezastrul din Crimeea şi la pierderea a ncă 7 divizii ajunse prizoniere.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-057)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Tradarea ruseasca. Tratative 1914-1916 - Tratatul secret Rusia-Romania
    By Cristian Negrea in forum Primul război mondial 1914-1918
    Replies: 0
    Last Post: 24-11-12, 10:46 PM
  2. Partidele romanesti si politicienii !..
    By Minerva Grama in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 0
    Last Post: 16-02-12, 01:39 PM
  3. Foştii colaboraţionişti carlişti bat la porţile opoziţiei
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 16-02-11, 04:59 PM
  4. Razboiul de aparare purtat de DACI, luptele din anii 105-106 e.n.(05)
    By Tricoderonga in forum Cucerirea Daciei, stapanirea si retragerea romana
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 02:39 PM
  5. Cucerirea DACIEI-luptele de aparare a Dacilor (01)
    By Tricoderonga in forum Războaiele dacilor n timpul lui Decebal
    Replies: 0
    Last Post: 24-08-10, 01:05 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •