Results 1 to 2 of 2

Thread: nceperea tratativelor de la Cairo - Romnii să lupte contra germanilor...

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post nceperea tratativelor de la Cairo - Romnii să lupte contra germanilor...

    Acestea au fost cuvintele lui de Chastelain cnd, pe 23 decembrie 1943, a fost ntrebat de anchetatorii romni asupra scopului acţiunii Autonomus". Şi continund discuţia cu Eugen Cristescu i-a spus că la Cairo se pierduse n*crederea n aşa numita lovitură de stat a lui Maniu; numai Mareşalul, bucurndu-se de sprijinul armatei, putea spera să reorienteze politica romnească... de aceea i-am explicat că venisem să convingem guvernul romn să rupă legăturile cu Axa... "

    n discuţiile avute cu Piki Vasiliu, general şi ministru de interne, n ziua de 24 decembrie, acesta i-a transmis din partea Mareşalului că el ne va proteja de nemţi. Nu trebuie să li se ofere nemţilor nici un pretext să ne ia n seama lor şi de aceea profesorul Mihai Antonescu, prim-ministru şi ministru de externe al Romniei, specialist n drept internaţional, ne va ajuta să ne ntocmim declaraţiile. In nici un caz nu trebuie să admitem că am fost trimişi să sabotăm petrolul, pentru că un astfel de act mpotriva unei mărfi strategice, le-ar fi oferit nemţilor argumentul valabil ca să ne preia...

    Nemţii, care fuseseră avertizaţi după prinderea paraşutiştilor, au ncercat n zadar să-i preia şi, nereuşind, au trimis oameni care să-i interogheze n sediul jandarmeriei, ncepnd cu 10 ianuarie 1944. Romnii i ceruseră şefului anchetator neamţ, Peţermann, să se comporte n mod prietenos şi camaraderesc."

    Cnd pe 24 ianuarie, Manfred von Killinger a trimis procesele verbale de interogatoriu la Berlin, le-a nsoţit şi de comentariul său personal: Este clar că romnii nu au nici o intenţie să-i interogheze sau să se poarte dur cu De Chastelain şi cu tovarăşii săi, aceasta fiind ncă o dovadă a faptului, asupra căruia v-am atras atenţia n mod repetat că ei au o atitudine binevoitoare faţă de americani şi britanici. Am făcut acum o cerere oficială pentru transferarea lui De Chastelain n Germania, deşi nu cred, chiar dacă am recurge la artileria grea, că l vom putea forţa să permită interogarea lui De Chastelain n Germania."

    Acelaşi von Killinger, ochii şi urechile Germaniei n Romnia, urmărind pro*blema celor 3 paraşutişti, a informat din nou Berlinul pe 28 aprilie, că Mareşalul Antonescu i-a refuzat cererea de a-i preda serviciilor nemţeşti, motivnd că sunt prizonieri de război. Pentru ultima dată l-a abordat pe Mareşal cu aceeaşi cerere, răspunzndu-i-se că decizia sa era definitivă. La sfrşitul lui februarie, Barbu Ştirbei a plecat spre Turcia, cu trenul şi acolo a fost ţinut 12 zile, n timp ce guvernul britanic ncerca să-i parvină din partea ruşilor un proiect de armistiţiu. Molotov era de părere să se afle mai nti ce vrea Romnia.

    ntre timp, ministrul SUA, Lincoln MacVeagh i explicase lui Cretzeanu că nu există nici o speranţă ca trupele engleze să se deplaseze n vecinătatea Romniei şi că ar fi mai bine pentru Romnia dacă atunci cnd sosesc la frontierele sale ruşii o găsesc cu armele ntoarse mpotriva Germaniei, dect luptnd n continuare de partea acesteia. " (23 martie 1944)

    n acest timp Statele Unite şi fixaseră poziţia, stabilind 27 de principii ce trebuiau impuse Romniei la semnarea documentului de capitulare; la rndul său Comitetul englez pentru problemele postbelice de asemenea elaborase un instrument de capitulare pentru Romnia", numai din partea URSS nu se primise nimic şi nici nu se va primi. Barbu Ştirbei a ajuns la Cairo pe 17 martie 1944 şi a precizat că reprezintă pe Iuliu Maniu şi n acelaşi timp cunoaşte şi părerile lui Antonescu.

    Interesele lui Maniu sunt ndreptate spre o lovitură de Stat, dar nainte de a ntreprinde aceasta, ar dori asigurări de la Aliaţi, n următoarele puncte:
    1. Independenţa Romniei să fie menţinută;
    2. Drepturile ei teritoriale să fie respectate;
    3. Să i se acorde statut de cobeligerant;
    4. n caz că e atacată de Bulgaria sau Ungaria, ea să fie ajutată de Aliaţi, n felul n care le va fi lor posibil, cum ar fi un bombardament sau sabotaj, sau altceva de felul acesta.

    ntrebat despre drepturile teritoriale, el a spus că acestea se referă la Transilvania şi că viitorul Basarabiei să fie hotărt n cele din urmă printr-un plebiscit, dar că Rom*nia nu are pretenţii la partea din Dobrogea cedată Bulgarilor n 1940... Din partea Aliaţilor se aşteaptă un ajutor imediat constnd n sprijin aerian şi o debarcare la Con*stanţa. .. menţionnd... evident numai ruşii sunt n situaţia de a o face...

    Referitor la discuţiile purtate la Cairo, s-a primit o scrisoare de la Molotov de către ambasadorul USA, Averell Harriman, trimisă apoi secretarului de stat Cordell Huli şi n care se spunea: Molotov a explicat că din rapoartele preliminare primite de guvernul sovietic referitor la aceste convorbiri, prinţul Ştirbei nu poate să-l reprezinte pe Iuliu Maniu şi nu este mputernicit de el să poarte negocieri cu Aliaţii; că acum totul este clar: Maniu nu este unul dintre acei lideri care să se poată opune lui Antonescu şi este mai probabil că acţiunile sale sunt ntreprinse cu permisiunea lui Antonescu, Maniu fiind doar o unealtă n mna acestuia. Molotov adaugă că n prezent nu a reieşit clar... că Antonescu manifestă interes sau dorinţă pentru negocierile cu Aliaţii, care să ducă la ieşirea Romniei din război şi trecerea ei de partea Aliaţilor, mpotriva Germaniei. Avnd n vedere cele de mai sus, Molotov conchide că... nu există motive să se acorde importanţă declaraţiilor lui Ştirbei... şi se ndoieşte de rezultatele pozitive... "

    n schimb, pe 23 martie, din instrucţiunile Departamentului de Stat către ambasadele americane de la Londra şi Cairo, semnată C. Huli, reieşea altă părere dect a lui Molotov: ...Departamentul mpărtăşeşte satisfacţia la abordarea neaşteptat de realistă cuprinsă n propunerile romneşti... Departamentul consideră că anumite aspecte ridicate de Ştirbei nu ar fi ntr-o contradicţie serioasă cu condiţiile pe care Aliaţii le-ar putea stabili ntre ei. Autorităţile militare americane consideră că stipulaţiile romne nu ridică nici un fel de obiecţie din punctul militar al Statelor Unite. Acestea şi-a manifestat, de asemenea, convingerea că ieşirea Romniei din război şi asumarea de către Romnia a statutului de cobeligerant alături de Aliaţi va avea o importanţă cardinală n desfăşurarea viitoare a războiului... " (C. Hull - Washington)

    Ministrul USA, Lincoln MacVeagh pe 24 martie a trimis o telegramă către secretarul de Stat Cordell Hull, aducndu-i la cunoştinţă situaţia delicată n care este pusă Romnia n intenţiile germane de a declanşa o nouă ofensivă, prin chemarea lui Antonescu la Cartierul lui Hitler: La 22 martie Ştirbei a primit prin intermediul britanicilor un mesaj de la ambasadorul romn de la Ankara, dezvăluind legătura strnsă ntre guvernul romn şi emisar. (n.n. de fapt Ştirbei fusese trimis cu acordul lui Antonescu, care cnd plecase Cretzeanu la Ankara i comunicase unele indicaţii pe care să le spună Aliaţilor şi pe care le-am menţionat mai sus). Am primit o telegramă de la Mihai Antonescu, n care mi se spunea că Antonescu a fost invitat de Hitler şi că el probabil l va nsoţi..." Şi cere unele indicaţii, ţinnd cont şi de cele petrecute cu ocuparea Ungariei, dacă e posibil urgent.

    Generalul Wilson, comandantul suprem al forţelor aliate din Mediterana, a trimis n aceeaşi zi următorul mesaj Mareşalului:Nu trebuie sub nici un motiv să mergeţi la Hitler. Dacă o veţi face, aceasta va fi interpretată ca o dovadă categorică a intenţiei Romniei de a colabora pnă la sfrşit cu Germania şi ţara dv. va trebui să suporte toate consecinţele. Dv. trebuie să capitulaţi imediat n faţa celor Trei Puteri şi să ordonaţi trupelor romne să nu mai lupte cu ruşii. Germania se află ntr-o situaţie disperată n sudul Rusiei şi dv. aveţi acum cea mai bună şi cea din urmă şansă ca să contribuiţi la nfrngerea ei totală. Rezultatele şi natura condiţiilor de pace care, n cele din urmă, vor fi impuse Romniei, vor fi n general determinate de măsura n care ea va contribui la nfrngerea Germaniei. Cu ct veţi face mai mult ca să-i mpiedicaţi pe germani, cu att mai rapidă va fi nfrngerea lor şi cu att mai mari vor fi perspectivele de a salva Romnia să devină un cmp de bătaie n săptămnile care urmează. Confirmaţi de primire imediat." Telegrama lui Wilson a ajuns după plecarea lui Antonescu la Hitler.

    Pe 22 martie Iuliu Maniu i-a timiş un mesaj lui Barbu Ştirbei, solicitnd: ... Cu consimţămntul Regelui, vă rog să puneţi următoarea problemă repre*zentanţilor britanic şi american, ştiind că există toate indiciile ca Romniei, aseme*nea Ungariei, să i se ceară să accepte trupe germane n ţară... pentru a avea o oarecare bază n vederea organizării unei posibile tentative de a ne opune ocupaţiei germane, noi trebuie să ştim dacă putem conta pe minimum de ajutor din partea anglo-americanilor... regiunea n care se va ncerca rezistenţa va fi Oltenia şi Banat pentru a avea astfel posibilitatea unei eventuale retrageri n Iugoslavia... "

    Lordul Moyne, ministru din partea Angliei, l-a informat pe Ştirbei că acest mesaj nu poate fi acceptat ntruct el este adresat numai britanicilor şi americanilor şi nu tuturor celor trei puteri negociatoare; şi că negocierile vor fi reluate după primirea unui mesaj adresat n comun reprezentanţilor britanic, rus şi american." Ruşii şi-au manifestat nemulţumirea pentru faptul că se trimisese telegramă lui Antonescu, fără să fie consultaţi şi ei.

    Ambasadorul american Lincoln MacVeagh l-a informat pe Secretarul de Stat, Cordell Hull, pe 27 martie, despre o scrisoare a lui Molotov, din 18 martie, n legătură cu scoaterea Romniei din război şi dorinţa de a stabili contact cu Antonescu, spunnd printre altele: Guvernul sovietic are puţine speranţe n utilitatea unui contact prematur cu mareşalul Antonescu, datorită faptului că atitudinea lui fusese n general mai rea dect cea a guvernelor finlandez şi maghiar, lăsndu-şi trupele n prima linie mpo*triva trupelor sovietice n Crimeea", el doreşte să ncerce să stabilească legătura cu Antonescu " şi să considere că măsurile luate deja de generalul Wilson să fie suplimentate", n sensul de mai jos. Lordul Moyne a telegrafiat n dimineaţa aceasta domnului Maniu, din partea guvernului Majestăţii Sale următorul mesaj conţinnd esenţa scrisorii lui Molotov:

    1. Guvernul sovietic este gata acum să ncerce să stabilească un contact cu Antonescu.

    2. Pe lngă măsurile cerute deja de generalul Wilson, ei afirmă următoarele:

    a. Antonescu trebuie să ordone trupelor romne aflate n legătură cu trupele sovietice să depună armele şi să se predea trupelor sovietice. Dacă acest ordin este emis şi executat... Comandamentul sovietic se obligă să trimită trupele capitulate ntr-una din zonele de pe Prut, pentru a fi predate n scopul organizării unei rezistenţe mpotriva trupelor germane.

    b. Legătura directă trebuie stabilită, comandamente... să se numească o persoa*nă autorizată... transmiteţi acest mesaj prin mijloace rapide şi nştiinţaţi-ne imediat ce aţi făcut cu aceasta."

    Pe data de 25 martie Iuliu Maniu a telegrafiat că cei doi Antoneşti plecaseră la Hitler şi că mesajul generalului Wilson ajunsese după plecarea lor, iar n alt mesaj, tot Maniu comunică ntoarcerea celor doi Antoneşti, fără a se fi putut afla hotăr*rile luate de ei.

    Molotov a trimis pe 29 martie, prin A. Clark Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, acordul de sprijin al lui Maniu:Molotov răspunde că guvernul sovietic nu are nici o obiecţie şi a instruit mi nistrul sovietic de la Cairo să-i spună generalului Wilson, pentru informarea lui Maniu, că dacă domnul Maniu plănuieşte o lovitură mpotriva germanilor şi răstoarnă guvernul Antonescu, guvernul sovietic este gata să-i vină n ajutor. "

    Nu cu puţin timp nainte Molotov avusese altă părere despre Maniu. Şi se observă că el lucra pe mai multe tablouri. Se angaja şi la Stockholm, fără a preveni pe ceilalţi doi aliaţi. Pe 28 martie, ataşatul militar romn de la Ankara l-a ntrebat pe colegul lui militar american, pe ce forţe de sprijin aerian s-ar putea bizui Mareşalul Antonescu din partea Aliaţilor, dacă s-ar decide să reziste germanilor? El preciza că Mareşalul are şapte divizii n Crimeea, trei pe Nistru şi alte trei lngă Odesa şi că are alte cincisprezece mobilizate şi concentrate n mod secret... Dominaţia germană este att de puternică la Ploieşti, nct nu considera că e posibil o distrugere eficientă...
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Re : nceperea tratativelor de la Cairo - Romnii să lupte contra germanilor...

    Imediat Marele Cartier General a trimis instrucţiuni ataşatului militar de la Ankara, ca mai departe să transmită ataşatului romn telegrama de la Moscova din 26 martie şi preciza că:

    1. se oferă să bombardeze obiectivele indicate de romni şi
    2. afirmă că va fi luată n considerare problema declaraţiei de către guvernele aliate.

    Secretarul de Stat USA, Cordell Hull, pe 30 martie trimitea ambasadorului american de la Cairo, Lincoln MacVeagh, instrucţiuni referitoare la importanţa politică si militară n convorbirile dintre Aliaţi şi reprezentanţii romni:

    1. Rezultatele imediate sunt de cea mai mare importanţă, datorită evoluţiei rapide a evenimentelor...

    2. Realiznd nţelegeri politice, care n mod evident să fie acceptabile pentru ruşi, o grijă deosebită trebuie manifestată pentru a ne asigura că aceste nţelegeri nu vor prejudicia n nici un fel actualul efort militar pe scară mare al ruşilor.

    3. Statele Unite nu vor fi, n viitorul apropiat, n situaţia să pună la dispoziţie asistenţă militară n acea zonă, cu excepţia unui sprijin limitat n operaţiuni de gherilă din aer şi, poate, cu bombardamente limitate. Solidaritatea acestor considerente este aparentă. n domeniul aranjamentelor politice poate exista, aşadar, o dificultate permanentă n a armoniza n cadrul nţelegerilor comune, unul sau două din cele trei guverne, n ce priveşte necesitatea unei prime acţiuni. Se poate ntmpla să fie găsită o soluţie n unele aranjamente analoage cu situaţia din Italia.... cele trei guverne nu au căzut de acord asupra nici unui plan concret aplicabil n statele satelite... Cordel Hull, 30 martie

    Pe 31 martie, ambasadorul sovietic Novikov a cerut ambasadorului britanic permisiunea de a-l vedea pe Ştirbei, căruia i-a adus la cunoştinţă scrisoarea lui Molotov din 29 martie referitoare la faptul că URSS ar fi gata să-i vină n ajutor lui Maniu, dacă ar plănui o lovitură contra lui Antonescu. Reieşea clar că toţi trei trebuiau să fie informaţi de toate acţiunile ntreprinse. ntrebat de Ştirbei, cu acea ocazie, dacă Rusia favoriza redarea Transilvaniei Romniei, Novikov a răspuns că nu primise nici o instrucţiune.

    Tot pe 31 martie, W. Churchill, ntr-o notă adresată lui Anthony Eden spunea: „ Obiectivul nostru este de a-i face pe romni să lupte contra germanilor, şi să-i ajute pe ruşi să avanseze... "

    Comandantul suprem al forţelor aliate din Mediterana, generalul Henry Maitland Wilson, a trimis un mesaj lui Maniu pe 31 martie 1943: „Am văzut comunicarea adresată de dv. emisarului, n care declaraţi că dacă mareşalul nu rupe relaţiile cu nemţii v-aţi decis să răsturnaţi regimul de la putere. Răsturnarea imediată a regimului colaboraţionist oferă cele mai bune perspective pentru viitorul Romniei. Trebuie să vă daţi seama că Romnia va fi direct influenţată de rolul pe care-l joacă n actuala conjunctură, aşa cum s-a declarat deja n mesajul nostru din 27 martie, trimis lui Antonescu de Guvernul Majestăţii Sale. Prima necesitate este ca acele trupe romne care vin n contact cu armata sovietică să capituleze... n scopul coordonării măsurilor militare mpotriva germanilor.

    Dacă dv. răsturnaţi regimul mareşalului, n cazul n care el nu s-a decis să rupă cu Germania, guvernul sovietic şi va arăta bunăvoinţa de a trata cu dv. n sensul celor menţionate mai sus, n acele regiuni unde este imposibil pentru armata romnă să lupte n colaborare cu ruşii, vă revine dv. să apreciaţi cum puteţi reuşi mai bine de a rezista germanilor. După părerea mea, şansa dv. cea mai bună pentru un succes militar va consta n evitarea unei ciocniri directe cu armata germană şi n concentrarea asupra unei ntreruperi imediate a co*municaţiilor germane din Romnia, respectiv şoselele, căile ferate, podurile, materialul rulant, locomotivele, de aşa manieră nct să se creeze greutăţi germanilor pe orice cale posibilă. Ca măsură imediată de sprijin pentru dv. n această sarcină, sunt pregătit să ntreprind un puternic atac aerian asupra obiectivelor sugerate de dv. "

    Ministerul de externe britanic, pe 1 aprilie a trimis o telegramă ambasadorului său de la Moscova, A. Clark Kerr, cu următorul conţinut: „Am dori ca Antonescu şi Maniu să fie imediat informaţi despre comunicatul german de ieri care ne-a confirmat impresia că armata romnă joacă acum un rol important n menţinerea liniei germane pe frontul rusesc de sud, n special n sectorul mijlociu al Prutului. Este momentul propice pentru ntoarcerea romnilor, care nsă s-ar putea să nu mai aibă loc după ce germanii şi-au răspndit propriile unităţi rom*ne. Ca urmare, este foarte urgent ca generalii de la comanda armatelor romne de pe Prut şi din alte sectoare ale frontului să se predea imediat ruşilor. O capitulare la o dată ulterioară, cnd ruşii vor fi pătruns n Romnia, nu va mai avea aceeaşi valoare pentru Aliaţi. Dacă guvernul sovietic nu are nici o obiecţie la o asemenea comunicare, vom transmite instrucţiuni lordului Moyne s-o facă imediat."

    Se vede clar că cele trei puteri lucrau mpreună şi nu făcea nimic vreuna, fără să comunice şi să ceară avizul celeilalte, şi mai ales al ruşilor. Greutăţile n luarea unor măsuri de către Aliaţi au fost sesizate şi de ei şi pe data de 1 aprilie s-a trimis o scrisoare de către P. Howard (de la ministerul de externe) lui P.N. Loxley, n care sublinia: „ Sunt de acord că sistemul de tratare a problemelor romneşti este extrem de greoi şi complicat şi că este aproape imposibil să se ia o decizie rapidă. Situaţia evoluează rapid şi nainte de a se ajunge la un acord ntre cele trei guverne asupra vreunei proble*me suntem copleşiţi de noi mesaje... Soluţia potrivită ar fi ca discuţiile să aibă loc la Moscova - ceva pe linia negocierilor ruso-finlandeze - acest lucru e imposibil, deoarece Maniu nu i-ar permite lui Ştirbei să plece la Moscova...

    Singura alternativă este ca celor trei reprezentanţi aliaţi la Cairo, să li se acorde mult mai multă autoritate pentru a lua hotărri... dar sunt sigur că guvernul sovietic nu va fi de acord, deoarece ei dau prea puţină importanţă discuţiilor actuale, iar noi suntem aceia care am luat tot timpul iniţiativa şi am ndemnat guvernul sovietic să manifeste interes...Nu se va realiza nimic prin aceste discuţii zadarnice de la Cairo şi prin eforturile noastre stăruitoare de a face ca toate cele trei guverne să cadă de acord asupra fiecărei probleme. " (P. Howard, Londra, 1 aprilie 1944).

    Manfred von Killinger, urmărind să-şi informeze guvernul său de la Berlin asupra situaţiei din Romnia, a trimis pe 1 aprilie o telegramă la Berlin: „Din discuţii diferite purtate cu politicienii romni (printre alţii Vaier Pop, Gh. Brătianu) care reprezintă opinia ce predomină acum n Romnia, au rezultat urmă*toarele: Dacă nu se reuşeşte oprirea ruşilor pe linia principală de apărare care s-a stabilit acum, n primul rnd cu arme care să distrugă blindatele şi ruşii naintează spre regiunea petroliferă şi spre Bucureşti, Romnia este obligată să capituleze, ceea ce ar avea ca urmare, probabil, căderea Bulgariei şi intrarea (n război) a Turciei. Pierderea regiunii petrolifere ar nsemna o catastrofă pentru Germania n ducerea războiului mai departe."

    La acea dată trupele ruseşti deja intraseră pe teritoriul romnesc şi se ncepuse asaltul asupra forţelor ncercuite n Crimeea. Pe ziua de 2 aprilie, ziarele din Moscova au publicat „Declaraţia guvernului sovietic" cu privire la Romnia:„Guvernul sovietic informează că unităţile de naintare ale Armatei Roşii, urmărind armatele germane şi trupele romne aliate cu acestea, au trecut n cteva puncte rul Prut şi au pătruns pe teritoriul romnesc. Comandamentul suprem al Armatei Roşii a ordonat unităţilor sovietice de naintare să urmărească inamicul pnă la nfrngerea totală şi capitulare. n acelaşi timp, guvernul sovietic declară că nu urmăreşte scopuri de cucerire a nici unei părţi din teritoriul romnesc sau de schimbare a regimului social existent n Romnia şi că intrarea trupelor sovietice n Romnia este n exclusivitate dictată de necesitatea militară şi de continua rezistenţă opusă de trupele duşmane. "

    Trecuseră trei luni de cnd paraşutiştii din „Autonomus" sosiseră pe pămntul romnesc şi nu se reuşise să se ia legătura cu Iuliu Maniu, obiectivul lor principal, pentru care veniseră. Maniu se interesase mereu de soarta lor şi n primele zile după aterizare discutase despre soarta lor cu Mihai Antronescu, lundu-şi personal răspunderea pentru acţiunea lor şi ncercnd să intervină pentru condiţii umane pentru ei. A trebuit să se ntoarcă de la Fuhrer pe 24 martie Antonescu şi să afle de mesajul lui Wilson, ca să simtă nevoia de a intra n linie directă cu el. Dar cum? Atunci s-a gndit la aparatul de transmisie cu care veniseră paraşutiştii.

    n această situaţie Piki Vasiliu şi generalul Tobescu au intrat n acţiune pentru a se trimite primul mesaj de răspuns al mareşalului: „Nu-i cereţi unui om bătrn şi unui soldat onest să-şi sfrşească zilele n umilinţă... Suntem prietenii şi nu duşmanii dumneavoastră...,"

    De abia miercuri 29 martie s-a ncercat aparatul care nu a reuşit să intre n legătură din cauza transmiţătoarelor care funcţionau pe bază de cristale, prin care se stabiliza frecvenţa transmisiei. Or, acestea nu erau de găsit. S-a aflat mai trziu că Eugen Cristescu le dăduse nemţilor. Tot Chastelain i-a spus că Maniu dispune de o staţie de transmisie, din 1942, şi care n-a fost utilizată. Soluţia era ca acesta să le mprumute staţia. Şi Antonescu a acceptat ca Chastelain să vorbească cu Preşedintele PNŢ.

    Pe 2 aprilie 1944, paraşutiştii n două maşini au fost scoşi să facă o plimbare prin Bucureşti. Generalul Tobescu cu Chastelain au mers ntr-o pădurice din afara Bucureştiului, unde erau aşteptaţi de Iuliu Maniu, adus acolo de Piki Vasiliu. Relatarea este următoarea, scrisă n septembrie 1944: „Am avut o convorbire particulară cu Maniu, timp de o oră şi jumătate, n cursul căreia i-am cerut să nu mai amne trecerea la acţiune, ntruct deruta armatei germane din sectorul romnesc al frontului rus a creat condiţiile pentru o lovitură de stat sau o schimbare de politică mai favorabilă dect separe, se va mai ivi vreodată. El a confirmat că a primit asigurări de ajutor de la Comandamentul suprem şi era pe cale să-şi pună planul n aplicare. Mi-a spus că dezvăluise faptul că, pe lngă staţia de transmisiuni radio nefolosită, mai deţinea şi un alt „REGINALD", care funcţiona."

    Anthony Eden, ntr-o notă adresată lui W. Churchill pe 3 aprilie, i comunica că a trimis mesajul lui Antonescu ruşilor şi le-a cerut părerea: „De fapt tot timpul am acţionat ca intermediari n aceste discuţii cu romnii. Scopul nostru principal a fost n primul rnd de a-i reconcilia pe romni cu ruşii. Făcnd aceasta, considerăm că iniţiativa trebuie lăsată ruşilor. De aceea nu am luat nici o măsură fără să consultăm Moscova şi Washingtonul... Nu cred că e necesar un mesaj special de la dv. pentru Stalin."

    n Telegrama nr. 116, 28 martie, către ministrul britanic de la Alger, Harold Macmillan, privind propaganda germană referitoare la ocuparea Romniei, se spunea: „ Urmare la telegrama mea anterioară. Textul mesajului către Maniu este: Notăm că germanii fac intensă propagandă că ar ocupa Romnia cu forţe numeroase etc, dar nu trebuie să se dea crezare zvonurilor, sunt doar simple acte demonstrative. Nu credem că germanii au rezerve de risipit n acest scop. Toate forţele lor disponibile sunt ocupate fie n Ungaria, fie să reziste n faţa ruşilor pe Nistru. Nici chiar armata din Ungaria nu este puternică. Dacă este utilizată cu dibăcie, armata romnă va putea să facă faţă oricărei ameninţări armate din partea germanilor şi să ntrerupă comunicaţiile din spatele frontului german."

    Foreign Office pe data de 2 aprilie trimitea o informare guvernelor Commonwealth-ului referitor la mesajul trimis lui Antonescu, privind condiţiile sovietice, de pace:„Mesajul a fost trimis lui Antonescu, informndu-l că vrem să ntreprindem puternice raiduri aeriene asupra obiectivelor pe care le va propune şi atrăgndu-i atenţia asupra declaraţiei făcute de dl Molotov privind Romnia, care a apărut n presa din 3 aprilie. Mesajul se ncheie cerndu-i lui Antonescu să răspundă imediat dacă acceptă condiţiile guvernului sovietic, cu care Aliaţii sunt ntru totul de acord. "

    La mesajul trimis de Mihai Antonescu pe 3 aprilie, din partea mareşalului, prin care se cer noi lămuriri cu privire la condiţiile ruseşti, ministrul britanic de la Cairo, lordul Moyne, spunea printre altele: „.. .Acest mesaj este cel mai nemulţumitor dect de obicei... miroase mai mult ca oricnd a amnare. Consider că numai o linie foarte fermă va fi de folos, aceasta putnd fi propusă a fi adresată ca răspuns mareşalului... Chiar acum am auzit că Bucureştiul a fost bombardat. Aceasta va accelera lucrurile. "

    Şi iată acum mesajul celor trei guverne propus după sugestiile lui Moyne: „Nu există acum loc pentru amnare. Nu veţi mai avea niciodată o ocazie att defavorabilă de a acţiona, după ce germanii vor putea să-şi răspndească propriile trupe printre trupele romne. Nu putem discuta condiţiile de armistiţiu sau alte probleme, ca de exemplu ocuparea Romniei n perioada actualei crize. Declaraţia sovietică făcută publică de dl Molotov pe 2 aprilie trebuie să vă satisfacă pnă cnd, ntr-un moment mult mai potrivit, va fi posibil să se ia n consideraţie detaliile. Conduita dv. de acum va afecta n mare măsură condiţiile care vi se vor pune atunci, ntre timp avem intenţia să-i atacăm pe germani oriunde i găsim şi deoarece v-am arătat că, n măsura n care liniile dv. de comunicaţie servesc efortul de război german, vom continua să bombardăm fără milă."

    Pe data de 4 aprilie la orele 13,50 s-au abătut asupra Bucureştiului 250 de avioane care au bombardat oraşul timp de o oră şi jumătate, nregistrndu-se 900 de morţi şi 1.200 de răniţi. S-au produs stricăciuni la Gara de Nord, Calea Griviţei, Cotroceni, a fost lovită o aripă a Palatului Regal, hotelurile Ambasador şi Splendid unde erau cazaţi ofiţeri germani, uzina de apă Grozăveşti a avut de suferit, tramvaiele scoase din circulaţie... Cele mai multe pierderi de vieţi omeneşti au avut loc n Gara de Nord, fiind lovite mai multe trenuri tixite cu refugiaţi... A fost ceva ngrozitor pentru cei ce au trăit acele clipe. A doua zi, miercuri 5 aprilie a continuat bombardarea cu oraşul Ploieşti şi regiunea petroliferă, unde s-au produs multe pagube, dar şi aviaţia americană a avut pierderi serioase.

    Situaţia germanilor de pe frontul de răsărit şi n special din partea de sud era haotică şi ruşii nu le dădeau răgaz să se replieze, cnd ei intraseră pe teritoriul rom*nesc. Propaganda germană ncerca să nesocotească realitatea şi ntr-o corespondenţă de la Berlin din 1 aprilie se spunea:„Cercurile militare germane discern n haotica revărsare a maselor ruseşti tentativa zădărnicită pnă acum n permanenţă de a smulge conducerii germane iniţiativa referitor la evoluţia situaţiei de ansamblu de pe ntreg continentul euro*pean şi de a o constrnge să-şi arunce grosul rezervelor sale pe frontul răsăritean. Aliaţii caută să determine conducerea germană şi să o mpingă ntr-o situaţie critică care să aibă rolul să deschidă vestul Europei unui atac decisiv declanşat de forţele de luptă anglo-americane... Cercurile militare berlineze atrag atenţia asupra faptului că nu trebuie să se aprecieze ca un factor fundamental şi decisiv capacitatea combativă germană pe baza unor anumite operaţiuni şi mişcări strategice ca de pildă aceea a unei noi replieri afrontului german pe aripa sudică. n cadrul situaţiei de ansamblu a frontului european, operaţiunile germane de la aripa sudică afrontului răsăritean ţintesc de a ţine n loc, cu un minim de forţe proprii, un maxim de forţe ruseşti şi de a le cauza un maximum de pierderi."

    Imediat după declaraţia lui Molotov cu privire la Romnia, din 2 aprilie, a găsit de cuviinţă şi Ribbentrop să facă unele declaraţii, tot cu privire la Romnia prin agenţia „Rador": „La Nistru, Europa va fi apărată exact, cum se va apăra n orice alt loc pe continentul nostru... fiţi convinşi că soldatul german va apăra pămntul Romniei tot aşa cum va apăra pămntul lui natal... Stalin vrea să forţeze pe Fuhrerul cancelar să retragă o parte importantă a trupelor germane pregătite pe frontul de vest mpo*triva unei invazii şi să le trimită n sectorul de sud ameninţat al frontului de est. Fuhrerul nsă, pare-se, nu este dispus să facă acest lucru, ci ncearcă să cauzeze darnicului pe frontul de est cu minim de forţe maxim de pierderi."

    Şi n cadrul acestei declaraţii, Ribbentrop căutnd să demoralizeze poporul romn, s-a referit la unele crude realităţi subliniind: „... fiecare romn ştie ce nseamnă aceste asigurări. Soarta romnilor din Basarabia şi Bucovina, acum cţiva ani(dar nu spune că din cauza lui care ncheiase protocolul secret cu Molotov) a fost o lecţie teribilă pentru toţi romnii, căci metoda bolşevică rămne totdeauna aceeaşi: nti o asigurare solemnă a libertăţii şi independenţei, apoi ocupaţia efectuată de armata sovietică, apoi sosirea G.P.U. -ului, şi odată cu acesta, lichidarea intelectualilor, deportarea n Siberia a femeilor şi copiilor, mizeria maselor. Şi ca ncheiere, ncorporarea Statului n UNIUNEA SOVIETICĂ."


    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-054)

    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Unificarea fiscală şi bugetară a Europei. Pro şi contra
    By Lucky Luke in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 27-12-11, 03:09 PM
  2. Conferinta de la Londra. nceperea discutarii tratatului de pace
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1944-1947 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 16-10-11, 04:13 PM
  3. Lupte antibolsevice dupa Unire - Ion Codreanu : noi trebuie sa ne aparam Tara
    By Cristian Negrea in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 24-06-11, 10:23 PM
  4. Contra-revoluţia din 22-25 decembrie 1989
    By Transylvanus in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 08-01-11, 08:20 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •