Results 1 to 2 of 2

Thread: Anul hotărtor 1944 - Sovieticii nu neglijau nici asaltul ideologic

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Anul hotărtor 1944 - Sovieticii nu neglijau nici asaltul ideologic

    Anul 1944 a nceput cu masive bombardamente asupra capitalei Reichului. n acea zi de 1 ianuarie, Hitler a ţinut un discurs, poate numai pentru el, sub zgomotul asurzitor al exploziilor bombelor de toate calibrele, aruncnd vorbe n vnt: „Eu zic cu ncredere poporului german: unde Aliaţii vor debarca, ei vor avea primirea ce li se cuvine. " Şi ntr-adevăr au avut o primire entuziastă, spre deziluzia Fuhrerului. La celălalt capăt care mai rămăsese Axei, mpăratul Japoniei şi da curaj n mesajul de Anul Nou: „Poporul este strns unit pentru a zdrobi Anglia şi USA."

    Iar Laval, care nu bănuia ce-l aşteaptă n anul ce venea, vorbea n vnt: „Eu vă spun cu o asigurare liniştită că armata germană nu va fi nvinsă. " Probabil era o ncurajare tardivă după atacul asupra Parisului din noaptea de Anul Nou care făcuse 250 de morţi şi peste 300 de răniţi, după radio Londra.

    Mihai Antonescu, responsabilul politicii noastre externe, era obsedat de o pace de compromis care ar putea salva Europa de bolşevism şi pe această linie de autoncurajare se nscrie şi textul ministrului Fr. Nanu lăsat ministrului belgian de la Stockholm, prinţul de Croy, din nsărcinarea Mareşalului. La nceput de an, pe 4 ianuarie 1943, a avut loc acasă la dr. Lucian Stănculescu, şedinţa PNŢ, cu participarea lui Ghiţă Pop, Aurel Dobrescu, Cezar Simionescu, Ilie Lazăr, generalul Gabriel Negrei, Anton Chrihan, Mihai Răutu, Teodor Roxin, Costache Lupu... şi unde s-a discutat situaţia politică şi mersul războiului.

    Pe 8 ianuarie 1943 Secretarul de Stat american, Cordell Hull, preciza că poblema condiţiilor capitulării Romniei este de competenţa Comisiei Consultative Europene de la Londra, hotărtă n cadrul Conferinţei de la Moscova: „ Ca una din sarcinile prime ale Comisiei, pe care le doresc cele trei guverne este ca să prezinte, ct mai repede posibil, recomandări detaliate privind condiţiile capitulării ce urmează a fi impuse fiecăruia din statele europene cu care una din cele trei mari Puteri se află n război şi mecanismul necesar pentru asigurarea ndeplinirii acestor condiţii."

    n timp ce preocuparea Aliaţilor era de a se ajunge la convingerea Romnilor pentru o capitulare necondiţionată, n discuţiile ce le va avea cu reprezentantul lui Iuliu Maniu, Mihai Antonescu i comunica lui Frederic Nanu la Stockholm să conti*nue tactica tratativelor neangajate şi să nu se ia noi angajamente faţă de Rusia, prin delegaţii ei oficiali din capitala Suediei.

    ncă de pe 5 ianuarie ncepuse ofensiva sovietică n Ucraina, n direcţia Kirovograd şi deocamdată nemţii ncearcă să se apere cu disperare, spre a evita ncercuirea ntr-o pungă, n care pnă la sfrşitul lunii ianuarie vor fi prinse peste 10 divizii germane, ce vor fi măcinate pnă la mijlocul lui februarie. Nu trebuie uitat că n aceeaşi perioadă, romnii aveau 7 divizii, alături de cele 5 divizii germane n capcana din Crimeea, a căror soartă va fi foarte dificilă n mai puţin de 4 luni.

    La celălalt capăt al Axei, n Oceanul Pacific, japonezii ncepuseră să bată n retragere n timpul anului 1943 şi pierdeau atol după atol, insulă după insulă, retrăgndu-se de la porţile Australiei. Mai aveau şi un necaz n coastă: China, care fusese abandonată, fiind lăsată pentru sfrşit. China izolată şi fără aprovizionare din partea americanilor şi englezilor, după ocuparea Birmaniei, continua să fie susţinută cu ajutorul aviaţiei, peste munţii Hymalaia - un adevărat pod aerian. La Cairo, n drum spre Teheran, Roosevelt şi Churchill i promiseseră lui Tchan Kai-Chek sprijin ca să pornească lupta, şi n acest sens trimiseseră ntărituri n golful Bengal. Armata care fusese nevoită să se retragă din Birmania era antrenată şi pregătită de luptă n India. n acelaşi timp, trupele de gherilă chineze hărţuiau armata japoneză de ocupaţie de pe coasta de est a Asiei.

    n februarie 1944, americanii au realizat o mare spărtură n perimetrul defensiv japonez, ceea ce a scurtat drumul spre victorie. Interesul americanilor era ca să nu se lase China la discreţia japonezilor, fiindcă astfel un milion de niponi aflaţi pe continent, răspndiţi pnă la Singapore, ar fi putut fi utilizaţi n luptele din arhipelagurile Pacificului. n februarie 1944 n Birmania au nceput lupte nverşunate cu japonezii care cu greu dădeau napoi, dar au fost nevoiţi s-o facă şi anglo-indienii au pus un picior solid n această ţară, venind cu ntărituri dinspre golful Bengal. Puterea zdrobitoare a Aliaţilor ncepea să se simtă şi n Pacific.

    După ocuparea arhipelagului Marshall, americanii au hotărt din punct de vedere strategic să ocupe arhipelagul Mariane şi n vederea acestui scop au pus la punct o flotă „cea mai mare care a existat vreodată n Pacific", compusă din 535 de vase de luptă şi alte nave, care să transporte aproape 128.000 de oameni pregătiţi pentru asalt. Ceea ce este important este faptul că această forţă se pregătea n acelaşi timp cu cea care urma să invadeze Franţa şi amndouă vor acţiona simultan atacnd forţele ce se aflau n debandadă la cele două capete ale Axei.

    Iuliu Maniu constituia obiectivul principal al serviciilor de informaţii, nu numai romneşti, dar şi a celor germane. După o serie de intervenţii cu privire la condiţiile de detenţie a celor arestaţi, guvernul a hotărt să trimită pe 11 ianuarie pe maiorul magistrat Titus Goruneanu la Maniu acasă şi să-i ncredinţeze spre a fi citit, răspunsul forurilor oficiale la comunicările ce le făcuse şi după ce a luat la cunoştinţă, le-a restituit, cu mulţumiri şi a transmis guvernului rugămintea pentru ofiţerii englezi prizonieri la Timiş: „ Sunt mulţumiţi de tratamentul ce-l au din partea autorităţilor, cu singura observare nsă că deşi primesc solda gradului ofiţeresc respectiv, nu primesc totuşi şi accesoriile soldei... şi Dl Maniu atrage atenţia că gradaţii englezi sunt trataţi corespunzător gradului militar, dar nu şi titlurilor academice ori situaţiei lor sociale... Este n interesul nostru să li se amelioreze tratamentul printr-o hrană mai bună şi locuinţă cu baie."

    Referitor la intervenţia pentru Petru Groza, Maniu primeşte informaţia că se ştie că e un om bogat şi deci nu poate fi comunist, dar e cunoscut ca total neserios şi şi nchipuie că e capabil să se amestece n ideologii politice pe care nu le nţelege şi din care cauză a avut neplăceri acum, ca şi n trecut. Şi cazul Groza, ca şi al legionarilor, va fi soluţionat de justiţie n conformitate cu legile Ţării şi interesele de Stat. Faptul că supravegherea lui Iuliu Maniu de către germani devenise bătătoare la ochi şi făcea să circule fel de fel de zvonuri, l-a făcut pe Eugen Cristescu, şeful serviciului special de informaţii, să se adreseze colonelului Rodler, şeful secţiunii din Romnia a S.I.A.G., pe 18 ianuarie şi să-i spună:„Locuinţa lui Maniu din Str. Sfinţilor 10 este supravegheată de automobilul nr. 416 Sibiu, schimbat după aceea cu un Mercedes foarte elegant şi e posibil ca acei indivizi să recurgă şi la acte de violenţă contra dlui Maniu. Dl Mareşal a rugat să se intervină pentru ncetarea acestei acţiuni, deoarece domnia sa cunoaşte acest caz şi acţiunea dlui Maniu, pe care o consideră că nu are nici un ecou n masa populaţiei."

    Eugen Cristescu menţionează că socoteşte aceste servicii de informaţii, cu caracter clandestin, ce execută operaţiuni pe teritoriul Romniei, ştirbind suveranitatea Statului romn şi se mai poate trage concluzia că nsăşi supravegherea oficială rom*nească este controlată de germani, n mod public şi n condiţii să jignească guvernul şi să rănească simţămintele de demnitate romnească.

    Partidul Naţional-Ţărănesc era preocupat şi de soarta postbelică şi prin fruntaşii săi căuta să discute şi să cristalizeze hotărri care se vor pune n aplicare „mine". Astfel n seara de miercuri 19 ianuarie 1944 a avut loc o şedinţă a fruntaşilor din cercurile de studii, la care a fost prezent şi Ion Mihalache şi la care Iuliu Maniu n cuvntul său a vorbit despre situaţia generală şi s-a referit la activitatea tehnicienilor chemaţi să studieze probleme şi să sugereze soluţii ce vor putea fi luate n considerare cnd partidul va avea răspunderea. Soluţiile propuse trebuie să fie cele mai bune şi cele mai cuminţi, indiferent de linia pe care ei şi nchipuie că partidul trebuie s-o aibă.

    „ Un partid de opinie publică, un partid viu nu trebuie să se sperie de curentele din snul său; ele sunt de dorit, fiindcă numai partidele moarte, nţepenite n idei vechi şi refractare oricăror pulsaţii, şi asigură o omogenitate. Partidul este naţional şi de dreptate socială. Ţelul suprem este rentregirea ţării; pentru ndeplinirea lui nici o jertfă, nici o muncă şi nici o strădanie nu vor fi neglijate. Politica generală a partidului, dusă n mprejurări att de vitrege şi n mijlocul attor primejdii, ţinteşte la atingerea acestui ţel. Dar partidul nu poate să rămnă străin de spiritul vremii, cu att mai mult cu ct ideea de dreptate socială figurează n programul său de la nceput. Tehnicienii adunaţi n cercurile de studii vor găsi soluţiile cele mai bune care să pună de acord interesele ţării cu exigenţele de ordin internaţional, pentru a asigura poporului romn dreptatea socială de care este nsetat."

    Spania care participase n răsărit cu o „divizie albastră" şi-a retras-o pe 19 ia*nuarie 1943, ea probabil ştiind mai multe dect noi, fiind şi mai aproape de izbucnirea vulcanului din Canalul Mnecii. Şi generalul Charles de Gaulle vorbea cu mai multă siguranţă n discursul de la Dakar de pe 25 ianuarie: „Acest război este pentru noi o chestiune de viaţă sau de moarte. Nu se va sfrşi odată cu terminarea războiului. Franţa va avea nevoie de concursul tuturor fiilor ei..."

    Fiind ntrebat n Camera Comunelor referitor la Polonia, Eden a spus, după relatarea BBC din 28 ianuarie: „ Pentru Anglia, frontierele Poloniei sunt şi azi cele din 1939, naintea agresiunii Germaniei; ct despre viitor, baza poziţiei noastre rămne Charta Atlanticului. "

    ngrijorarea creşte n rndurile politicienilor ardeleni din cauza frămntărilor interne din Ungaria, unde lumea e nemulţumită de continuarea războiului şi le este teamă că opoziţia ungară va ncheia armistiţiu cu anglo-americanii, n schimbul ntregii Transilvanii. Anglia la această oră găzduieşte deja 200.000 de oameni ce se pregătesc intens pentru invazia Europei, n timp ce serviciile ei de informaţii urmăresc intoxicarea şi dezinformarea Germaniei, prin tot felul de manevre derutante. Numai Adolf Hitler se ncurajează n discursul din 30 ianuarie: „n ciuda tuturor acţiunilor diabolice ale adversarilor noştri, această luptă se va termina n cele din urmă cu cea mai mare victorie a Reichului German... " Răspunsul a venit prompt, n următoarele 24 de ore. Englezii, n două raiduri, pe 31 ianuarie, au lansat 5.000 de tone de bombe asupra Berlinului.

    Sovieticii şi ei trecuseră al terciuirea celor zece divizii germane prinse n ncercuirea din Ucraina. Ei nu neglijau nici asaltul ideologic pe care l neglijaseră odată cu desfiinţarea Comintemului. După anunţarea acelei desfiinţări, Dimitrov, secretarul acelui organism de expansiune a ideologiei comuniste, după un turneu de studii n ţările Orientului apropiat (Siria, Turcia, Iranul, Irakul, Cairo şi Palestina) s-a instalat n Transcaucazia, la Tiflis, unde a stabilit posturi de radio pentru a face propagandă n limbile popoarelor balcanice şi de unde se expediau şi curieri n aceste ţări, ce urmau „să fie eliberate de armata roşie", fiindcă nu se mai punea problema unei debarcări anglo-americane.

    Pe 31 ianuarie americanii anunţaseră că n cursul lunii ianuarie fabricaseră 8.789 de avioane, gata de a fi folosite pe fronturile mpotriva Axei. Minai Antonescu face aluzie prietenilor lui Maniu că ar fi bine să aibă loc o convorbire cu Mareşalul. Pistonat şi de Mihai Popovici şi de dr. Lupu, Iuliu Maniu le spune: „Nu stau de vorbă cu acest nebun dect dacă se decide să plece de la conduce*re, ori să formeze un guvern naţional, altceva nu am de discutat cu el. "

    Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc nu vedea altă soluţie dect plecarea ct mai grabnică a lui Barbu Ştirbei la Cairo şi a aranjat ca pe 2 februarie să meargă la Buftea cu Ion Hudiţă. Maniu, ferm convins că anglo-americanii vor merge uniţi cu ruşii pnă la capăt si nu vor discuta dect pe baza capitulării necondiţionate, i-a spus lui Barbu Ştirbei: „n aceşti ani de război, mentalitatea englezilor faţă de germani s-a schimbat n aşa măsură, a continuat el, nct astăzi ei acceptă nu numai desfacerea unităţii Reichului, dar sunt dispuşi să-i lase şi pe ruşi să ocupe o mare parte din el, pentru 20-30 de ani; toate celelalte probleme privind raporturile cu ruşii pierd din importanţă n faţa hotărrii Angliei de a pedepsi Germania; aceasta este convingerea mea fermă şi de aceea, d-le Ştirbei, eu te rog din tot sufletul meu să pleci ct mai repede n afară, unde, sunt sigur, că te vei convinge, ca şi mine, că nu mai e cazul să ne facem iluzii şi că ieşirea noastră din alianţa germană este o necesitate urgentă şi vitală. "

    n faţa agravării situaţiei prin naintarea rusească, Mareşalul Antonescu s-a pregătit pentru evacuarea autorităţilor din Basarabia şi Bucovina de Nord, ceea ce a făcut pe Iuliu Maniu să transmită conducătorului statului să nu facă acest lucru. Se zvonea că Mareşalul luase hotărrea să se depună n Elveţia un fond de zece milioane franci elveţieni pentru sprijinirea fruntaşilor basarabeni şi bucovineni n cazul cnd aceştia ar fi nevoiţi să se refugieze din faţa tăvălugului rusesc. Şi n aprilie vom asista la o „bătălie" pentru ocuparea unui loc pe listă, chiar de unele cadre universitare care nu erau legate de cele două provincii.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Re : Anul hotărtor 1944 - Sovieticii nu neglijau nici asaltul ideologic

    Pe data de 9 februarie Mareşalul Antonescu i-a spus profesorului Ion Hudiţă cu ocazia audienţei acestuia, printre altele: „La ora aceasta, eu nu sunt deloc convins de nfrngerea nemţilor, căci altfel ştiu eu ce aş avea de făcut; din contră, cu ct victoria Sovietelor va deveni mai evidentă, cu att o pace de compromis germano-engleză va deveni mai posibilă; n capul meu nu poate intra niciodată ideea că burghezia engleză ar putea lăsa Europa pe mna bolşevicilor... d-voastră credeţi că odată războiul terminat, lumea se va rentoarce la partide; este o mare greşeală; viitorul este numai al regimurilor de autoritate care sunt incompatibile cu existenţa partidelor; de acest lucru sunt absolut convins."

    La această dată mareşalul Antonescu acceptase şi semnarea tratatului economic romno-german care trena de 3 luni de zile. Germania urmărea să-şi asigure loialitatea ţărilor din Balcani şi făcuse presiuni asupra Bulgariei, care a reconfirmat pe data de 9 februarie alianţa din cadrul Pactului Tripartit. Nu peste mult timp vom asista la luarea de poziţie faţă de Ungaria. Dar şi americanii continuau cu presiunile asupra ţărilor „satelite". Şeful depar*tamentului de stat al SUA, Cordell Huli, a avertizat la nceputul lunii februarie pe finlandezi că dacă nu acceptă capitularea necondiţionată vor suporta consecinţele.

    Problema Basarabiei şi a Bucovinei de Nord a revenit n discuţia Statelor Unite şi a Angliei. Aceasta din urmă nu recunoscuse niciodată aceste teritorii ca aparţinnd URSS, pe cnd un comitet interministerial recomanda ca „să nu se manifeste opoziţie la revendicările sovietice" şi obiecţiunile ridicate de unii experţi precizau că această problemă nu trebuie legată de capitularea necondiţionată a Romniei. S-ar putea spune Moscovei că aceste teritorii ar putea fi „fără prejudicii la reglementarea teritorială finală." Acest punct de vedere, ca problema teritorială să se pună la Conferinţa de pace era enunţat şi de Iuliu Maniu de mult.

    In plină iarnă rusească Stalin a ordonat să se elibereze Leningradul. Şi n aceas*tă luptă, forţele ruseşti erau angajate cu 375.000 de ostaşi, 14.000 de tunuri şi 1.200 de tancuri faţă de 168.000 de ostaşi nemţi cu 4.500 de tunuri şi 200 de tancuri. Deci numericeşte forţele ruseşti erau zdrobitoare şi au reuşit pnă la 14 februarie 1944 să elibereze Novgorodul şi Leningradul. Paralel, au dezlănţuit o ofensivă ntre Bug şi Nistru, reuşind să omoare şi să rănească 55.000 de nemţi, să ia prizonieri 18.200, mpingndu-i cu peste 100 de kilometri. Cu alte cuvinte, era dezastru pe frontul de est, cu toată rezistenţa nverşunată pe care o opuneau germanii.

    Pe 23 februarie, printr-un ordin de zi Stalin a spus: „Germania se apropie repede de catastrofă... dar oricare ar fi importanţa succeselor noastre, nu trebuie să subevaluăm forţa adversarului. "

    Cu o zi nainte, pe 22 februarie, W. Churchill ţinuse un discurs n care a subli*niat printre altele: „Noi suntem n ajunul celei mai gigantice operaţiuni. La Cairo şi Teheran aliaţii s-au angajat să atace Germania pe uscat, pe mare şi n aer, n cursul primăverii şi verii acesteia... Războiul aerian constituie la ora actuală aspectul cel mai important al efortului nostru de război. Primăvara şi vara vor cunoaşte o creştere considerabilă a atacurilor noastre aeriene contra Germaniei şi a ţărilor ocupate. Este posibil ca Germania să folosească contra noastră avioane fără pilot sau rachete de un tip special, sau poate pe amndouă deodată. Bătălia pentru Italia va fi grea şi lungă. Politica guvernului britanic faţă de Iu*goslavia urmăreşte să ajute pe toţi care vor să se bată contra germanilor, pentru că nu este timpul preferinţelor ideologice."

    Iuliu Maniu era convins că Hitler este pierdut şi că orice zi care ntrzia capitularea agrava şi mai mult situaţia poporului german. Tot Iuliu Maniu era de părere ca să se ncerce să se adune generalii şi profesorii universitari, separat şi să ntocmească cte un memoriu lui Antonescu arătndu-i situaţia dezastruoasă a ţării şi să-i ceară să scoată Romnia din războiul care-i va ngreuna pacea. La o primă ncercare a lui Gr. T. Popa, acesta i-a spus lui Ion Hudiţă că a con*statat că universitarii sunt dezorientaţi şi oportunişti, ca să nu-şi piardă unele avantaje şi catedrele. Iordan şi Zne au refuzat categoric, subliniind că „Mareşalul nu are nevoie de sfatul nostru."

    Reprezentantul economic la Bucureşti, Karl Clodius s-a plns ministrului de externe german despre nendeplinirea obligaţiilor romneşti privind livrările de petrol către Reich, spunndu-i că directorul Andonie, din direcţia minelor, practica pe faţă sabotajul, gndul lui fiind la modul cum ar putea reuşi să livreze ct mai puţin petrol către Germania. Clodius a solicitat să i se trimită o scrisoare de către Hitler, Mareşalului.

    Mareşalul Antonescu, pe 27 februarie, a plecat la cartierul general al lui Hitler, din răsărit, unde s-a discutat cu precădere situaţia trupelor din Crimeea şi unde i s-au dat asigurări că vor fi salvate.

    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-053)
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Doi morţi, nici un criminal
    By Arhaeus in forum Paradisul ilegalitatii , cultul functiei/puterii
    Replies: 0
    Last Post: 25-04-12, 09:03 AM
  2. Manifestul Libertarian-Nu ţinem nici cu stnga, nici cu dreapta, nici cu centrul.
    By D. Moscovici in forum 02) Teme de reflectie-meditatie, dezbateri de fond
    Replies: 0
    Last Post: 15-03-12, 06:06 PM
  3. Sovieticii se apropie de graniţele Romniei
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 2
    Last Post: 17-02-11, 08:52 AM
  4. Asaltul Anglo-American asupra Siciliei - Paraşutarea misiunilor engleze n Balcani
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 17-02-11, 08:28 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •