După telegrama din 20 noiembrie, prin care Moscova anunţa Foreign Office că Guvernul sovietic este de acord ca Maniu să fie informat că poate să-şi trimită un reprezentant..." englezii i-au sugerat lui De Chastelain să-i ducă personal mesajul lui Maniu. Aşa s-a reluat operaţiunea ce fusese ntrziată din motive meteorologice. ntre timp Maniu primise prin intermediul postului de radio BBC mesajul şi cu precizarea ca delegatul să meargă la Nicosia. n noaptea de 21/22 decembrie 1943, De Chastelain, Ivor Porter şi Silviu Meţianu (specialist n sabotaje), au fost paraşutaţi.Pe teren erau aşteptaţi la sud de Roşiorii de Vede, dar din cauza cetii s-au pomenit n apropierea comunei Plosca din jud. Teleorman.

Zona fiind mpnzită de jandarmi şi autorităţi din cauza manifestelor ce se răspndiseră aici n loc de Piteşti, cei trei au fost trădaţi de o femeie pe care o ntrebaseră ce distanţă mai aveau pnă la Roşiori şi care a primit recompensa de 20.000 de lei. Arestaţi, au fost duşi la Bucureşti şi găzduiţi n sediul jandarmeriei de pe Str. Ştefan cel Mare. Au reuşit prin intermediul autorităţilor să stea de vorbă şi cu Maniu şi cu unii miniştrii. Li s-au făcut multe nlesniri şi chiar au putut să transmită n străinătate despre situaţia lor. n noaptea de 23/24 august 1944 au fost trimişi la Ankara să comunice arestarea guvernului şi lovitura de stat.

Fiind informat prin BBC de paraşutarea celor trei din operaţiunea Autonomus", a doua zi după capturarea lor, Iuliu Maniu, pe 23 decembrie s-a dus la Mihai Antonescu, asumndu-şi ntreaga răspundere pentru sosirea lor. In acelaşi timp, la intervenţia tot a lui Maniu către conducerea statului, cernd indulgenţă asupra unor persoane n curs de cercetare judiciară pentru activitate comunistă, n răspunsul primit de la Mareşal i se comunicau:

Lund act că aveţi la ndemnă soluţii personale pentru a crea imediat o situaţie mai bună Ţării, Guvernul este dispus să vă nlesnească acele nalte răspunderi, dacă:

- Puteţi garanta că ceea ce preconizaţi n-ar provoca dimpotrivă dificultăţi şi suferinţe mai mari Ţării;

- Dacă prin conflictele ce le-aţi deschide n mod fatal, n-aţi atrage automat consecinţe dintre cele mai grave, privind liniştea, securitatea şi independenţa terito*riului nostru naţional."

Maniu a răspuns: Ct mă priveşte, cred că aceste considerente sunt chemate să hotărască atitudinea noastră n politica de stat a Romniei şi trebuie să declar că sunt gata să iau răspunde*rea pentru o astfel de politică, cu singura condiţie ca să mi se lase urgent posibilitatea să coordonez această radicală schimbare cu evenimentele internaţionale determinante. n special să sincronizez atitudinea schimbată a Romniei cu acţiunile Aliaţilor, şi n consecinţă să iau de cu bună vreme, garanţiile necesare ca atitudinea schimbată a ţării noastre să fie mbrăţişată cu sprijinul necesar al puterilor aliate, care, n prin*cipiu, au aceleaşi interese ca şi noi şi au de apărat aceleaşi compartimente ale confi*guraţiei internaţionale, ce formează şi principalele noastre preocupări. Ţara nu poate fi aruncată ntr-o aventură pe bază de simple informaţii şi vagi promisiuni!...Paşii ei trebuie să se sprijine pe nţelegeri precise şi mai trebuie susţinuţi prin concertări concrete n care scop este necesară o libertate de mişcare şi de acţiune, de care eu şi partidul meu pe care-l prezidez, de atta vreme, am fost lipsiţi. "

Imediat după Crăciun, Iuliu Maniu a revenit de la Sibiu, pentru a acţiona, deoa*rece Romnia nu mai are dect un scurt răgaz pentru a-şi revizui politica sa externă şi militară, nainte de nceperea ofensivei conjugate a Aliaţilor... "

Acţiunile politice şi diplomatice prevăzute de Maniu, urmăreau să obţină:

a. Ca Romnia să nu fie socotită solidară cu Germania şi să i se ofere posibili*tatea de a ieşi din Axă, fără a avea de suportat represaliile germane;

b. Ca Romnia să poată ncepe discuţii cu guvernul sovietic, ntruct n ultimele evenimente rezultă influenţa pe care şi-a asigurat-o URSS-ul n Balcani;

c. Maniu vrea să reia demersurile pentru a putea trimite n străinătate delegaţi, capabili să ducă negocieri cu reprezentanţii guvernelor englez, american şi rus.

Iuliu Maniu era informat că Mareşalul Antonescu va opune rezistenţă naintării sovietice, dar nu se va bate cu anglo-americanii dacă aceştia ar intra n Peninsula Balcanică. Preşedintele PNŢ mai deţinea ştirea că von Ribbentrop chemase pe ministrul nostru la Berlin spre a-i notifica guvernului romn să-şi fixeze n mod clar poziţia sa n faţa unui eventual atac anglo-american n Balcani. Pe de altă parte, informaţiile dr. N. Lupu că la Constanţa, Brăila şi Galaţi se fac lucrări de fortificaţii, nseamnă că războiul se va duce şi pe teritoriul romnesc.

Iuliu Maniu a precizat că Mareşalul caută să ne angajeze total şi definitiv alături de germani şi a precizat: Dacă dl Mareşal nu vede altă situaţie dect continuarea luptei, fiindcă o capitulare ar aduce la o ocupaţie germană şi nimic din partea aliaţilor, nu nseamnă nsă să ipotecăm şi de acum nainte politica ţării angajndu-ne n acţiuni militare hotărtoare pe frontul de răsărit şi chiar pe cel eventual de sud. "

Iuliu Maniu socotea timpul sosit pentru a-i cere Mareşalului precizări dacă:

a. nţelege să meargă alături de germani pnă la capăt, lăsnd Romniei o singură eventualitate, aceea de a mpărtăşi soarta Germaniei n luptă şi la conferinţa păcii, sau

b. nţelege să păstreze loialitatea n executarea angajamentelor economice şi militare, dar să nu distrugă total perspectivele ţării, n ipoteza cealaltă, a unei nfrngeri germane, cu att mai mult cu ct această eventualitate se discută pretutindeni, chiar şi la Berlin.

Barbu Ştirbei argumenta:Adoptnd o atitudine de pasivitate, se va crea la un moment dat o situaţie din care ţara nu va mai putea ieşi, iar oamenii politici care au militat ntr-adevăr n altă direcţie, nu vor mai avea nici o autoritate."

La acest sfrşit de an, Barbu Ştirbei a convocat pe Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu să le aducă la cunoştinţă informaţiile primite din străinătate şi prin care i se comunica, că a sosit momentul hotărtor pentru Romnia, să se decidă pentru continuarea războiului din răsărit cu suportarea tuturor consecinţelor grave sau să facă un gest de retragere, fie revenind cu trupele pe Nistru, fie să anunţe că Romnia se retrage din război. Părerea lui era că dacă nu poate fi salvată ţara de la dezastru distrugerilor de război, cel puţin să cştige situaţia pentru conferinţa păcii. Politicienii romni aveau de ce să se ngrijoreze la acest sfrşit de an, deoarece ei doar percepeau dezastrul ce se abătea asupra Germaniei.

Realitatea ea dură. Aliaţii trecuseră la pregătirea operaţiunii Overlord" şi numiseră comandant suprem pe generalul american Eisenhower, pe care-l chemaseră de pe frontul italian, ca odată cu nceperea anului să se treacă la organizarea debarcării.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-052)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm