n drum spre capitala Iranului, Churchill şi Roosevelt s-au oprit la Cairo unde au stat de vorbă cu Tchang Kai-Chek, pentru a arunca o privire asupra Extremului Orient, unde Marea Britanie urmărea recuperarea Singaporelui şi Hong Kong-ului de care depindeau viitoarele operaţiuni n Pacific. La Teheran au ajuns pe 27 noiembrie 1943, sub psihoza unui complot german, ce urmărea răpirea preşedintelui Statelor Unite, de către un comando sub conducerea lui Skorzey. Se luaseră măsuri serioase şi Stalin aranjase ca locuinţa lui Roosevelt pe această perioadă să fie la ambasada URSS, pentru a se preveni orice surpriză.Pe deasupra, fusese nsărcinată Ana Pauker să se ocupe de personalul şi tot ce va fi necesar preşedintelui Roosevelt ca să se simtă ca la el acasă". Nu au lipsit nici microfoanele care au mpnzit tot acest spaţiu şi cu ajutorul cărora, plus al persona*lului ce deservea, Stalin era la curent cu tot ce mişca, ca o gazdă foarte atentă.

După o ntlnire ntre patru ochi, Stalin-Roosevelt, s-a hotărt ca discuţiile să se poarte fără o ordine de zi. Conferinţa a durat trei zile şi a nceput pe 28 noiembrie. Accentul a fost pus asupra deschiderii celui de-al doilea front, hotărndu-se nord-vestul Franţei şi ca dată, luna mai, avndu-se n vedere fazele lunii. După ce s-a combătut părerea lui Churchill pentru o debarcare n Balcani, s-a fixat şi o acţiune n sudul Franţei, pentru a dispersa forţele germane de la Canalul Mnecii. Desigur punctul de vedere al lui Stalin era să fie lovită Germania n inima ei, la Berlin, cu trupe venite din toate părţile, urmnd ca problema Balcanilor, bine*nţeles, s-o rezolve el la sfrşit.

S-a căzut de acord ca Germania să fie dezmembrată, pentru a nu se mai putea reface şi a constitui un nou pericol de război. Referitor la Polonia s-a căzut de acord n principiu ca să i se dea o parte din Prusia Orientală, n schimbul porţiunii ocupate de ruşi n 1939. Ct priveşte naţiunile mici, Stalin nici n-a vrut să audă de vreun drept al lor.

Pentru garantarea operaţiei de debarcare n Franţa, Stalin a promis declanşarea unei mari ofensive pe frontul de est. De asemenea, Stalin a promis că va intra n război contra Japoniei, imediat după răsturnarea lui Hitler. De la Teheran, Roosevelt şi Churchill au plecat la Cairo, unde au invitat şi pe preşedintele Turciei, ncercnd n zadar să-l convingă să intre n acţiune. Nu s-a putut. Şefii militari turci aveau ncă o mare admiraţie pentru germani.

mpreună, cei doi au căzut de acord cu numirea lui Eisenhower n funcţia de comandant şei al operaţiunii Overlord", ce trebuia să ducă forţele aliate pe coasta nord-vestică a Franţei. n Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r. 662, c. 662-664, se găseşte textul unei note asupra situaţiei din Romnia, nmnată de ambasadorul britanic pe lngă guvernul iugoslav n exil, lordul Moyne, ambasadorul american pe lngă guvernul grec şi iugoslav n exil la Cairo, Lincoln MacVeagh, datat 28 noiembie 1943 şi n care se spune printre altele: n ultimii doi ani, SOE (Direcţia operaţiunilor speciale) l-a sprijinit pe Maniu si partidul său naţional-ţărănist din Romnia şi s-a aflat n contact cu el de-a lungul ntregii perioade, după cum se ştie prin curier, datorită lipsei de comunicaţii radiotelegrafice, n august 1943, totuşi, un ofiţer de legătură britanic şi un operator radiotelegrafist romn dotat cu un aparat au fost infiltraţi n ţară; ofiţerul britanic de legătură a murit după aceea, iar operatorul transmite şi primeşte zilnic mesaje ntre noi şi Maniu cu grupul său."

Se subliniază unele contacte şi transmisiuni, inclusiv cea din 20 noiembrie, a U.R.S.S., care este de acord să stea de vorbă cu delegatul lui Maniu. Nota arată că pe 21 noiembrie trebuia să plece lt. colonel Chastelain la Bucureşti cu un mesaj, dar din cauza condiţiilor meteorologice s-a amnat. Maniu a fost sfătuit ca emisarul să plece n Cipru... dacă este aşa, se vor ridica o serie de probleme foarte importante şi se propune să se ia o hotărre definitivă nainte ca emisarul romn să sosească...Nota ajunsă la Cairo demonstrează vechile legături ale lui Iuliu Maniu şi continuarea lor, chiar zilnic, prin mesaje.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-050)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm