Results 1 to 3 of 3

Thread: Sovieticii se apropie de graniţele Romniei

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Sovieticii se apropie de graniţele Romniei

    n vara anului 1943 forţele ruseşti se apropiau mereu de Romnia, cu toate ncercările disperate ale nemţilor de a-i opri. Nici războiul total anunţat nu mai avea efect. Şeful rezistenţei romneşti, Iuliu Maniu, am mai spus-o, era cel mai supravegheat om din Romnia şi nu numai de serviciile secrete romne, dar şi de cele nemţeşti, fiecare pe cont propriu şi cu buget separat, dar tot de pe spatele contribuabilului romn, care desigur n-ar fi dorit-o dacă ştia. Erau bani aruncaţi n vnt, fiindcă pe Maniu nimeni nu-l mpiedica să acţioneze, nici chiar prietenii cei mai buni.

    Răsfoind „Notele" informative ale postului fix care stătea de la ora 7,30 pnă la orele 22, se reliefează şi minutele, nu numai orele cnd l-a vizitat cineva pe Iuliu Maniu, dar şi ct a stat şi dacă a sosit cu maşina i se dădea numărul de nmatriculare. Nota informativă din ziua de 18 iunie 1943 observă evidenţa persoanelor care l-au vizitat pe Iuliu Maniu, printre ele fiind: Corneliu Coposu de trei ori, Ghiţă Pop de trei ori, Virgil Solomon de două ori, şi cte o dată avocatul E. Răutu, Alex. Racotă, Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia, Gruia, iar la 21,40 cnd s-a suspendat postul s-a menţionat că Maniu nu părăsise locuinţa.

    Şi aşa se continuă cu note informative zi de zi, de afară, n plus de cele pe care Eugen Cristescu le primea de la cei infiltraţi n anturaj. Dar contactele lui Iuliu Maniu erau şi cu cei din afara partidului, care acum roiau n jurul lui. De exemplu social democraţii lui Titel Petrescu, curtaţi şi de comunişti şi de Tătărăscu, optaseră pentru a da concursul partidelor democratice, ataşndu-se de Iuliu Maniu. Posturile de observaţie erau continuate şi pe timpul nopţii şi nu numai n Capitală, ci şi n provincie, peste tot pe unde umbla Maniu.

    O altă notă informativă datată nr. 1860 din 28 iulie 1943, relatează că Iuliu Maniu sosit la staţiunea Geoagiu Băi, a luat legătura cu dr. Alexandru Vaida Voievod, la orele 21, după ce acesta sosise cu toată familia n staţiune la orele 20 pe 26 iulie şi au avut o convorbire politică de o oră. Au mers pe terasă şi au venit şi nsoţitorii lui Maniu, printre care Ilie Lazăr, dr. Ciupe etc. Masa a continuat cu un banchet, pnă la 4 dimineaţa, de la care au lipsit Maniu şi Vaida. Pe 27 iulie Maniu s-a sculat la 8 şi a ieşit la plimbare singur, prin incinta băilor, pnă la 9 cnd a intrat n cameră tot singur. La 11 a mers la bazin unde s-a ntlnit cu Ilie Lazăr şi dr. Aurel Vlad. La ora 13 ia masa la restaurant şi la ora 14 intră singur n cameră. La ora 17 iese din cameră şi vorbeşte cu preotul Basarab din comuna Romos, care sosise dimineaţa la 9 cu o căruţă cu un cal condusă de o ţărancă din Romos. Discuţia a durat 15 minute. La ora 20,30 s-a dus la restaurant, unde a luat masa mpreună cu Ilie lazăr, dr. Ciupe şi nişte doamne, iar la 22 a intrat n cameră de unde n-a mai ieşit. In ziua de 27 a fost aşteptat să vină şi generalul Dănilă Papp, ambasadorul de la Vatican, dar n-a sosit ncă n staţiune. De asemenea n-a sosit nici dr. Romulus Boilă care era aşteptat... Deci straşnică supraveghere.

    Dacă ruşii veneau de-a valma, nici apusenii nu ne-au uitat şi au trimis o escadrilă de 130 de avioane, de la Derna din Africa de Nord şi la orele 13,40 au bombardat Ploieştiul (rafinăriile Steaua Romnă, Vega, Orion, Unirea, Astra Romnă şi Columbia), rafinăria Steaua Romnă din Cmpina, Creditul Minier de la Brazi, sondele din regiunea Bucşani, ntinzndu-se bombardamentul pnă spre Trgovişte. n gara Ploieşti au fost incendiate 14 vagoane cu muniţii şi calea ferată spre Buzău ntreruptă, distrugerile au fost mari şi s-au soldat cu morţi şi răniţi. Anglo-americanii au pierdut 27 de avioane. Prizonierii au fost trataţi bine şi au cerut să nu fie predaţi germanilor, ci să stea toţi la un loc, dorind să li se dea un profesor de limba romnă.

    Pe 8 august generalul de Gaulle face o declaraţie care este interesantă: „Ceea ce noi vrem pentru victorie, pentru renaştere n continuare, e uniunea naţională. Dar uniunea naţională nu se poate face dect dacă statul ştie să distingă intre francezi, să recompenseze pe adevăraţii servitori şi să pedepsească criminalii..."

    Din nenorocire, popoarele n-au ştiut să-şi cinstească servitorii nici cu o mngiere a amintirii lor, prefernd să fie mpinse prin mijloace necinstite n jurul colaboraţioniştilor, care oportunişti şi linguşitori urmăreau să-şi acopere mrşăviile trecutului. Dar Iuliu Maniu a rămas pe aceeaşi poziţie izvortă din demnitatea strămoşilor, subliniind că: „Nimic nu mă poate mpiedica să-mi servesc ţara. "

    Mergnd pe acelaşi drum al dreptăţii pentru neamul său n pericol, pe data de 12 august 1943, a adresat un nou memoriu, mpreună cu C.I.C. Brătianu, n care i reamintea Mareşalului:

    „... ncă din clipa cnd trupele noastre recştignd provinciile răpite... au nce*put a purta războiul alături de trupele germane, dincolo de Nistru, v-am atras continuu atenţia că Romnia nu trebuie să depăşească, n operaţiunile militare... caracterul strict defensiv... am repetat naintea ofensivei din 1942, ce a dus trupele noastre pnă n Caucaz şipe Volga prevestind, din nenorocire, dezastrele la care erau expu*se. .. am intervenit după dureroasa experienţă a pierderilor uriaşe suferite n cotul Donului şi la Stalingrad... n fine, nu de mult, după ce primul ministru al Ungariei, Dl Kallay, a anunţat n declaraţiile sale că ntreaga armată ungară a fost retrasă de pe frontul de răsărit şi că ea se pregăteşte să lupte pentru ţelurile politicii maghiare, am cerut din nou să se aducă n ţară trupele de pe frontul ndepărtat al Cubanului, pentru a străjui hotarul descoperit al Ardealului romnesc... "

    Durerea era cu att mai mare pentru Maniu, cu ct n acelaşi timp pe teritoriul răpit prin dictatul de la Viena se făceau declaraţii demenţiale. Chiar la Şimleul Silvaniei, pe 8 august, n cadrul unei serbări, baronul Atzel Eduard, din Zăul de Cmpie-Turda, trecut n toamna anului 1941 la Cluj, unde era preşedintele unei asociaţii de tir, cu caracter revizionist, ce pregătea pe tinerii de la 14 ani n sus cu mnuirea armelor, declara:

    „Pe aceşti puturoşi de valahi opincari, ca pe cei mai nverşunaţi duşmani ai noştri, trebuie să-i extirpăm, trebuie să-i asasinăm... Preoţii şi funcţionarii, precum şi conducătorii, predică dragostea aproapelui, dar aceasta este numai mătrăgună pentru că Dumnezeu ajută numai forţa brută şi noi trebuie să folosim această forţă brută, să asasinăm şi să extirpăm acesta bandă puturoasă de opincari...

    Vom orga*niza o noapte a Sfntului Bartolomeu şi vom extirpa şi copilul din pntecele mamei. Iuliu Maniu a spus că această chestiune (a Ardealului) nu se poate aranja pe cale de bună nţelegere şi că una din părţi trebuie să dispară... Ei bine, una din părţi va dispărea, nsă aceea nu vom fi noi... Să luăm exemplu şi de la partizanii ruşi, unde luptă şi copii de 12 ani. Noi trebuie să-şi nvăţăm şi pe copiii de 6 ani să mnuiască armele, pentru ca astfel să putem extirpa josnicul inamic valah... "

    Aceasta era gndirea unora care se nfruptaseră din rodul leagănului romnesc. Continund memoriul, şefii celor două partide de opoziţie scriau:

    „ Toate aceste demersuri au ntmpinat din partea d-voastră o hotărtă mpotrivire... Nu trebuie să uităm că guvernul britanic, cu care ne aflăm n război, a declarat că nu va ţine seama de arbitrajul de la Viena, pe cnd actualii noştri aliaţi sunt autorii arbitrajului... Nu trebuie date, de asemenea, pretexte Rusiei, spre a invoca pretexte de securitate n ndeplinirea scopurilor ei imperialiste, nici să nrăutăţim raporturile noastre pentru viitor cu Rusia, care trebuie să rămnă de bună vecinătate. De altă parte, nu putem pierde din vedere că Germania nu mai are iniţiativa operaţiunilor militare şi nu va mai putea dicta condiţiunile păcii. Prăbuşirea fascismului nu mai face posibilă organizarea unitară a Europei, după programul Axei--- S-a nfăţişat participarea noastră la război ca o cruciadă n contra bolşevismului, n loc să se arate că scopul nostru nu a fost dect redobndirea Basarabiei şi Bucovinei...Nu este admisibil ca Naţiunea romnă să fie angajată şi reţinută ntr-o conflagaţiune universală, prin voinţa unei ocrmuiri, n contra opiniei publice, iar armata ei ţinută departe de hotarele ţării, periclitate din toate părţile... Naţiunea romnă cere să se pună capăt acestui război, iar armata ei să fie adusă acasă, ca să apere hotarele ţării şi glia strămoşească... " Bucureşti, 12 august 1943

    Am menţionat mai sus că centrala de la Cairo trimisese n Grecia şi Iugoslavia echipe care să lucreze cu partizanii la acţiuni de sabotare şi diversiune n ceea ce pri*veşte viitoarele debarcări din Europa. Adoptnd aceeaşi linie au procedat la fel şi cu Romnia, unde au trimis o echipă formată dintr-un ofiţer experimentat englez, Russell, şi un telegrafist romn Nicolae Ţurcanu care pe 15 iulie au fost paraşutaţi n Iugoslavia, spre a lua legătura cu Iuliu Maniu şi a restabili legătura radiotelegrafică a acestuia cu străinătatea. Pe data de 2 august cei doi au trecut Dunărea şi de la Vrciorova au luat legătura cu Iuliu Maniu care a trimis pe cineva să-i aducă la Bucureşti. Intre timp, englezul David Russelll fusese omort de cetnicul srb care le era călăuză.

    Ajuns la Bucureşti, Nicolae Ţurcanu a fost instalat ntr-o locuinţă fiind anturat de un grup de prieteni, printre care Protopopescu, Virgil Tabacu (ofiţer de poliţie la circa 3) şi Sandu Ion (căpitan de aviaţie, comandant la Ploieşti), care i-au nlesnit procurarea unui buletin şi o angajare la serviciu. n luna septembrie Ţurcanu a anunţat uciderea lui Russell şi a cerut pe cineva ca specialist să ntreprindă acţiuni de sabotaj. Atunci s-a trecut la accelerarea plecării misiunii „Autonomus", care era n curs de pregătire şi care va sosi cu noi directive după Conferinţa de la Moscova. Pnă atunci mai avuseseră loc acţiuni de sabotaj, puţine şi de mică anvergură, din partea unor muncitori comunişti, nsă mai mult se răspndiseră manifeste de protest mpotriva ocupaţiei germane n mai multe oraşe din ţară şi prin Bucureşti. Fuseseră arestate multe persoane, condamnate şi unii chiar executaţi. In acelaşi timp siguranţa ducea o acţiune de racolare din rndurile lor a numeroşi agenţi, printre care se numărau fruntaşi comunişti ca Vasile Luca, Margulius Samuel, Teohari Georgescu, Grigore Preoteasa şi mulţi, mulţi alţii, activişti notorii ai partidului comunist din Romnia.

    In timp ce Italia ducea tratative secrete pentru ncheierea armistiţiului pe care l-a semnat la 3 septembrie 1943, Ion Antonescu era chemat la Hitler, pe 2-3 septembrie, pentru a discuta probleme militare legate de frontul de răsărit care mergea foar*te prost, nemţii fiind nevoiţi din cauza presiunii ruseşti să se retragă de la Kerci spre Crimeea, fiind urmaţi şi de trupele romne. Pe plan diplomatic au loc unele mişcări n personalul Ministerului de externe care lucra n străinătate. Printre mutaţiile mai importante se remarcă numirea generalului Ion Gheorghe la Berlin, n locul lui Raoul Bossy, care va pleca la Vatican şi-l va nlocui pe generalul Dănilă Papp. Frederic Nanu şi George Duca vor pleca la Stockholm, n Elveţia a fost numit Vespasian Pella n locul lui Nicolae Lahovary şi numirea cea mai bătătoare la ochi a fost a lui Alexandru Cretzianu la Ankara. n centrala Ministerului de externe rămnea Grigore Niculescu-Buzeşti n calitate de director al cifrului, prin care comunica şi Maniu cu străinătatea.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Re : Sovieticii se apropie de graniţele Romniei

    Alexandru Cretzianu se manifestase ncă din 1941 mpotriva politicii externe a guvernului Antonescu, el fiind un anglofil. De aceea la nceput nu a fost ncntat de noul post, dar după discuţia cu Maniu care i-a spus . ..noi avem nevoie urgentă de o legătură de ncredere cu Aliaţii şi probabil că dumneata vei avea posibilităţi mai mari de comunicare cu Romnia, dacă vei accepta un post oficial", a acceptat... nainte de plecare, mareşalul Antonescu i-a atras atenţia că la Ankara trebuie să fie prudent din cauza numărului mare de germani agenţi şi i-a făcut măturisirea:

    N-am crezut niciodată că Anglia ar putea fi nvinsă. A trebuit să mă sacrific şi să fac politica iniţiată de Carol, pe care nu cred că ar fi posibil s-o schimb fără a provoca o ocupaţie germană completă. Datorită mie au rămas intacte cel puţin organizaţia noastră de stat şi economia noastră. Deşi eu nu pot spune aceasta cu voce tare, de teamă că germanii mi-ar cere să trimit trupe proaspete pe font, eu pot să-ţi spun dumitale că am refăcut complet armata noastră după eşecurile din anul precedent, şi acum avem 21 de divizii disponibile, complet echipate, cu excepţia blindatelor."

    Şi pe Frederic Nanu l-a chemat mareşalul Antonescu nainte de plecarea la Stockholm şi i-a spus: Puteţi să spuneţi celor interesaţi n această pivinţă că eu l-am informat pe Hitler că nu va fi tras nici un glonte asupra trupelor britanice şi americane n cazul cnd acestea şi vor face apariţia n Romnia. "

    Această spovedanie" făcută celor doi reprezentanţi n posturile cheie" ale politicii de deschidere către Aliaţi era contrară limbajului dur pe care-l folosise de curnd n răspunsurile trimise lui Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu. Şi totuşi era pe gndul lor, căci n sfrşit mareşalul era frămntat de sfrşitul războiului, pe care Iuliu Maniu i l-a trmbiţat chiar din ziua trecerii Prutului, avertizndu-l să se oprească pe Nistru.

    Paralel, Mihai Antonescu a căutat n cursul lunii septembrie să-l informeze pe Allen Dulles, directorul CI. A. şi fratele secretarului de stat John Foster Dulles că par*ticiparea Romniei la acest război este doar simbolică ", iar o schimbare nu este posibilă din cauza represaliilor nemţeşti, care ar putea ocupa ţara şi ar aduce pe legionari la putere, ori guvernul mareşalului poate refuza nemţilor rezervele preţioase de care mai dispune şi nu ar pune n pericol elita romnească. Această contactare a lui Mihai Antonescu venea după ce ocuparea Siciliei era o problemă rezolvată de anglo-americani, n timp ce ruşii ocupaseră Donbassul, vestit centru carbonifer şi reuşiseră să ajungă pe Nipru, trecnd peste patru linii de fortificaţii nemţeşti, elibernd astfel Ucraina de Nord, iar n jurul lui 25 septembrie ajunseseră pe Niprul mijlociu şi eliberaseră Smolenskul. In acelaşi timp se anunţa producţia americană din primele 8 luni ale anului, cifrndu-se la 52.000 de avioane, 23.000 de tancuri şi 40.000 de tunuri.

    Forţele care se confruntau n acest moment n centrul Ucrainei se cifrau şi ele la ruşi 1.253.000 de oameni, 20.000 de tunuri, 1.400 de tancuri şi 900 de avioane, avnd n faţă pe nemţi, cu 850.000 de ostaşi, 8.800 de tunuri, 500 de tancuri şi 700 de avioane. Diferenţa apreciabilă prevestea soarta ofensivei ruseşti, care nu mai putea fi dată napoi, ci doar oprită pentru scurt timp, din cnd n cnd, pnă ce va ajunge la Berlin.

    Germania l-a răpit pe Mussolini din captivitatea Regelui Italiei şi i-a aranjat un guvern, obligndu-i pe sateliţii ei să-l recunoască, n faţa acestui act de necugetare politică, Iuliu Maniu a protestat şi mpreună cu C.I.C. Brătianu i-au trimis mareşalului Ion Antonescu următoarea scrisoare, pe 30 septembrie:

    Domnule Mareşal,......Regele Italiei a primit demisia dlui Mussolini şi a nsărcinat cu formarea unui alt guvern pe mareşalul Badoglio. Acest guvern a fost recunoscut de puterile Axei şi de Aliaţi - Nu avem dreptul să ne amestecăm n treburile interne ale altui stat. Marile puteri pot să treacă, uneori, peste principii. Lumea este nevoită, de frica puterii pe care o reprezintă, să treacă cu vederea eventualele greşeli săvrşite. Forţa statelor mici stă nsă tocmai n aceste norme de drept internaţional, pe care ele nu le pot nesocoti, fără să-şi rişte cteodată chiar independenţa. Poporul italian nu şi-a dat o formă nouă de guvernămnt. Guvernul regal romn nu poate să recunoască decăderea Regelui Italiei din drepturile sale la coroană mai nainte ca poporul italian să fi hotărt aceasta.

    Cnd alte state s-ar amesteca n aşezarea noastră internă, n-am mai putea protesta, fiindcă noi nşine am făcut la fel. Pe lngă consideraţiunile juridice sunt şi puternice motive de ordin diplomatic care ndreptăţeau guvernul romn să refuze recunoaşterea aceasta. Ea năspreşte şi mai mult situaţia Romniei faţă de Anglia şi Statele Unite. Poporul romn a dorit ntotdeauna raporturi de prietenie cu aceste mari pu*teri, cărora el le-a datorat rentregire. Acţiunea noastră n răsărit trebuie să se limiteze la un singur obiectiv naţional: redobndirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, pierdute de altfel n urma acordului ruso-german. Alte scopuri de război de ordin doctrinar sau imperialist sunt străine Romni*ei, n afară de rentregirea Ardealului.

    Adeziunea guvernului romn la Pactul Tripartit s-a făcut fără consultarea poporului romn. Niciodată acesta n-ar fi admis să stea ntr-o alianţă alături de Ungaria şi Bulgaria, alianţă ndreptată contra democraţiilor occidentale. Noi am protestat la timp mpotriva acestei adeziuni. Pe de altă parte, ea s-a făcut chiar de d-voastră, cu condiţionarea subnţeleasă a menţinerii Pactului Tripartit. Acesta nu mai există. Capitularea Italiei şi condiţiunile armistiţiului ncheiat de ea cu naţiunile aliate au făcut ca Pactul Tripartit să devină bipartit (germano-japonez). Italia a părăsit alianţa att sub raport formal juridic, ct şi practic, deoarece guvernul ei legal, prezidat de mareşalul Badoglio, guvern recunoscut de toţi beligeranţii, inclusiv Germania şi Japonia, a ncheiat armistiţiu, iar n fapt forţa armată italiană este Parte dizolvată, care luptă alături de aliaţi. Nu la acest pact aţi aderat d-voastră.

    Recunoaşterea regimului Mussolini are drept scop să creeze o ficţiune care să ascundă caducitatea pactului iniţial. Scopurile Politice urmărite de puterile interesate nu sunt şi ale Romniei. După cum v-am arătat şi prin memoriul anterior, opinia publică romnească vrea ca războiul să nceteze. Recunoaşterea regimului republican al dlui Mussolini este nţeleasă ca o ma*nifestare nouă a guvernului romn pentru continuarea războiului. De aceea protestăm, şi de data aceasta, mpotriva unui act politic, ce este potrivnic voinţei poporului romn, care cere ieşirea din război...

    C.I.C. Brătianu IuliuManiu" Bucureşti, 30 septembrie 1943
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Sovieticii se apropie de graniţele Romniei

    Situaţia internă din punct de vedere al opiniei publice ntărea concluzia lui Iuliu Maniu că Gemania a pierdut războiul şi că trebuie să retragem armata ct mai repede trecnd de partea Aliaţilor. Chiar n ziua cnd cei doi şefi ai opoziţiei naintau Mareşalului scrisoarea de mai sus, n Informaţia zilei" nr. 622 apărea pamfletul Baroane" al lui Tudor Aghezi mpotriva lui Manfred von Killinger, politrucul" lui Hitler n Romnia, din care reiese nfruntarea dintre ocupanţii hitlerişti şi poporul romn. Virulenţa satirică se observă de-a lungul ntregului pamflet. Cteva sublinieri sunt necesare:

    ...Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost! Şi ce mijloc! Ce mitocan! Ce bădăran!... Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai nceput, Doamne, să şi surzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa, s-a mai moderat, burta caută un relief mai apropiat de spinare... Nici părţile dindărăt nu mai sunt att de expresiv dominante dedesubtul croielii scurte. " (aceasta fiind la aluzia fricii războiului ce se apropie...) Şi după cteva epitete pe măsura personajului opresor şi hrăpăreţ, ca flămndule, roşcovanule, boboşatule, umflatule", continuă cerndu-i hrtiile, ndreptările", n numele poporului care le are scrise pe cojoc" şi glăsuiesc de Mihai, de Ştefan, de Ţepeş şi nu sunt pătate de deşte pline de snge".

    După scurta aluzie istorică i se adresează brutal: Picioarele tale se scăldau n Olt şi mirosea pnă la Calafat, nobilă spurcăciune!... Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stnca izvoarelor mele şi le-ai sorbit adnc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămn după tine n munţi şi secetă galbenă pustie n şes..."

    Intmplarea a făcut ca n aceeaşi zi de 30 septembrie 1943 să expire şi acordu*rile economice romno-germane, la rennoirea cărora Karl Clodius a avut mult de furcă, fiindcă de data aceasta mareşalul Ion Antonescu a făcut drză opoziţie, cernd ca mărfurile achiziţionate să fie achitate n aur sau valută convertibilă, sau n schimb să livreze mărfuri necesare economiei romneşti. Plngndu-se că mareşalul a rămas pe o poziţie de totală respingere, Clodius solicită Berlinului să recurgă la măsuri de constrngere mpotriva Romniei şi pnă la urmă să sisteze toate cumpărăturile germane, cu excepţia petrolului şi să mpiedice orice tranzit din Romnia, provocnd o criză economică, deoarece Romnia are ham*barele pline cu cereale şi nu are unde să le vndă.

    Dificultăţile lui Hitler, din punct de vedere economic, pe care le avea n Ro*mnia erau depăşite de cele de ordin militar, nu numai de pe frontul de răsărit de unde se evacuaseră toate trupele din Cuban, inclusiv cele romneşti şi se nghesuiseră n Crimeea ncercuită, dar şi pe frontul din Italia unde Neapole fusese şi el ocupat pe 1 octombrie 1943. Anglo-americanii aveau supremaţia aeriană şi navală n marea Egee şi se punea problema ocupării arhipelagului Dodecanez. Cteva insule au fost ocupate de cte un batalion, iar acolo unde se găseau garnizoane italiene, acestea nu au opus nici o rezistenţă. Pregătirile pentru ocuparea Rhodosului au fost amnate datorită retragerii unor vase de război ce au trebuit să plece pentru o intervenţie pe coasta Birmaniei.

    Pe 26 septembrie, la cartierul Fuhrerului reprezentanţii armatei au insistat asupra retragerii forţelor germane din Creta şi alte insule, forţe care n-ar mai fi necesare acolo, ci pe continent, pentru apărarea lui. Hitler s-a opus motivnd repercursiunile politice asupra Turciei şi a aliaţilor din Balcani. Germania rămnea blocată cu 19 divizii n această peninsulă, armata fiind hărţuită de partizanii din Grecia şi Iugoslavia. Deşi pe 2 octombrie ncepuse ocuparea insulei Corsica, de data aceasta de către francezi, a doua zi Goebbels declara: Germania nu mai are de ales ntre război şi pace, doar ntre victorie şi nfrngere." Italienii care-şi luaseră soarta n mini, deşi jumătate din ţară le era ocupată, au declarat război Germaniei, şi s-au angajat alături de Aliaţi, cu toate forţele.

    n acelaşi timp, secretarul de stat american E. Stettinius a adresat o scrisoare amiralului Leahy prin care-l anunţa că ambasadorul britanic de la Ankara fusese contactat de ataşatul militar romn, prin ataşatul militar britanic, prin care se comu*nica din partea Mareşalului Antonescu că Romnia se oferea să coopereze cu orice forţe anglo-americane care ar putea intra n Balcani, şi scrisoarea continuă:

    Opiniile guvernului britanic asupra ofertelor de acest fel sunt n sensul că o capitulare imediată şi necondiţionată a Romniei ar fi de dorit, chiar dacă o astfel de capitulare ar atrage după sine ocuparea imediată a ţării de către Germania şi nici o ofertă rom*nească nu poate fi luată n considerare dect dacă a fost adresată şi guvernului sovietic şi este ncredinţată unui emisar nvestit cu puteri depline să semneze o capitulare necondiţionată către cei trei principali Aliaţi." (23 octombrie 1943).

    Această hotărre a capitulării necondiţionate a ţărilor satelite, hotărtă la Casablanca n ianuarie 1943, a rămas cap de afiş şi la Conferinţa de la Moscova, a miniştrilor de externe ai celor trei, din 19-30 octombrie 1943. Curios că deşi la nce*putul lunii septembrie n Camera Comunelor, Churchill declarase că ţările satelit, care ar contribui la scurtarea războiului ar putea fi lăsate să-şi netezească drumul spre reabilitare ", a putea avea o soartă mai bună, această declaraţie nu a avut nici o urmare. Politica engleză era dictată de dorinţele guvernului sovietic, care nu se arăta interesat, prefernd ocuparea Romniei fără obligaţii faţă de cineva.

    La Moscova, miniştrii de externe au hotărt că dreptul de a decide n cazul ţărilor care sunt n război cu URSS-ul, să revină Rusiei, atunci cnd una dintre ele intenţionează să poarte discuţii referitoare la armistiţiu. Cu această ocazie s-a mai stabilit crearea la Londra a unei Comisii Consultative Europene, formată din reprezentanţii celor trei, n scopul elaborării clauzelor de capitulare ce vor fi impuse tuturor statelor. Tot atunci s-a ajuns la nlăturarea tensiunilor şi s-a fixat ntlnirea la nivel nalt a celor trei şefi de state, de la Teheran, din 28 noiembrie. Comisia se va ntlni la Londra şi pentru a studia soluţia referitoare la problemele germane după terminarea războiului. S-a căzut de acord ca să se sisteze sprijinul acordat generalului Mihailovici şi sa fie ajutat Tito, cu partizanii lui din Iugoslavia. Discuţiile s-au purtat şi asupra antrenării Tuciei n război. Rezoluţia finală s-a votat tot sub influenţa Moscovei, care a cerut nlocuirea prin*cipiului că marile puteri se vor consulta ntre ele, cu precizarea formulei că se vor pune de acord". Astfel Marea Britanie a pierdut orice teren de manevră n Romnia.

    Situaţia pe frontul de est se deteriora pe zi ce trecea. Ruşii reuşiseră spre sfrşitul lunii octombrie să pună piciorul n Crimeea, unde forţele germane şi cele romne erau blocate... iar pe Nipru situaţia numerică a celor ce se nfruntau era următoarea: ruşii dispuneau de 2.800.000 de oameni faţă de 1.240.000 de nemţi, la tunuri raportul era de 51.200 contra 2.400, la tancuri 2.400 contra 1.200 şi la avioane 2.850 la 2.000, deci superioritate rusă peste tot, n momentul cnd notai prin noroaiele şi drumurile desfundate n aşteptarea iernii ruseşti. n aceste condiţii, Hitler i s-a adresat lui Antonescu, solicitnd un ajutor substanţial, dacă nu total, datorită faptului că situaţia s-a nrăutăţit n mod ngrijorător şi cnd Germania ncearcă prin ncordarea tuturor forţelor sale să sfărme valul bolşevic care se abate asupra Europei de est" fiind nevoie ca fiecare unitate rom*nească să participe pe front. In acelaşi timp să se ducă tratative politice şi economi*ce pentru a uşura trupelor noastre lupta n faţa porţilor Romniei".

    Paralel, Manfred von Killinger, şi informa stăpnii de la Berlin asupra celor observate n Romnia, prin telegrama 6342 din 1 noiembrie 1943, care a fost rezumată de serviciul contraspionajului nazist din Romnia şi din care spicuim: Situaţia din Romnia se complică. Odată cu apropierea Ruşilor, Romnia n*cearcă să se asigure n privinţa Angliei şi SUA, mpotriva convingerii sale de pnă acum, ministrul plenipotenţiar german bănuieşte că Mareşalul Antonescu este la curent cu aceste ncercări, căci este imposibil să fi rămas ascunse demersurile n această privinţă, ncercările romneşti de realizare a unei nţelegeri sunt, n esenţă, următoa*rele:

    - Presa:Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri a dat indicaţii să nu se ia atitu*dine n presă mpotriva lui Churchill şi Roosevelt, ct şi a Angliei şi SUA. Această indicaţie ar putea fi nţeleasă n ipoteza că astfel s-ar putea mpiedica atacurile asupra zonei petrolifere sau a oraşelor. Nici nu se mai vorbeşte de războiul sfnt mpotriva Uniunii Sovietice, ci numai de nevoia imperioasă de apărare a teritoriului romnesc.
    - Din punct de vedere militar: Armele livrate de Germania nu ar fi ntrebuinţate mpotriva Uniunii Sovietice, ci ar rămne n ţară, cu motivarea că sunt necesare pen*tru apărarea mpotriva Ungariei. ncercarea de a păstra n ţară ct mai puţine trupe germane e vizibilă şi justificată printr-o reţinere a sumelor n lei cerute pentru ntreţi*nerea acestor trupe. Chiar trupele Luftwajfe necesare pentru apărarea petrolului ar fi considerate incomode şi s-a cerut subordonarea lor comandamentului romn... Cererea de a i se pune la dispoziţie aeroportul de la Arad a fost respinsă.

    -Administraţia: La indicaţia mareşalului, jandarmeria din Bucureşti a fost dublată şi i s-a dat ordin să supravegheze intens pe toţi germanii, cetăţeni ai Reichului, n special n ce priveşte legătura cu legionarii, n timp ce liberalii şi Maniu, care cu ştiinţa mareşalului se află n legătură cu Anglia, sunt lăsaţi n pace, legionarii şi alţi naţionalişti sunt urmăriţi.

    -Evreii: Măsurile mpotriva evreilor au fost abandonate şi se face puţin contra uneltirilor lor (comerţ la negru, speculă, propagandă subversivă şi comunistă, legătură cu inamicul).

    -Propaganda: Pentru purtarea intensivă a războiului propaganda este slabă mpotriva propagandei subversive se face puţin. Odată cu apropierea ruşilor, comunismul a primit un stimulent (difuzare de manifeste, activitate intensă a celulelor comuniste).

    -Atitudinea faţă de adepţii lui Badoglio: Pentru ndeplinirea sarcinii primite de la Ministerul de Externe (al Reichului), n ciuda promisiunilor, nu s-a făcut dect puţin.

    -Economia: La tratativele cu Romnia, ministrul Clodius se izbeşte de mai dificultăţi, deoarece mareşalul a dat ordin să nu se scoată nimic din Romnia fără contraprestări, n timp ce Romnia primeşte armele noastre pe credit, ea lasă grnele mai degrabă să putrezească dect să ni le dea nouă pe credit.

    - n mod curent au loc călătorii ale unor personalităţi din apropierea lui Mihai Antonescu, n special n Turcia şi Elveţia. n concluzie, ministrul plenipotenţiar este de părere că mareşalul ştie de toate aceste măsuri şi le tolerează n mod tacit. Insă un pericol acut al unor evenimente de felul celor din Italia, după părerea lui nu există. "

    n timp ce Killinger şi anunţa şefii cu privire la situaţia din Romnia, Iuliu Maniu cerea concursul Angliei pentru scoaterea Romniei din război, oferindu-se să trimită un mputernicit al opoziţiei pentru a negocia schimbarea. După discuţii ntre guvernul englez, cel sovietic şi cel american, ruşii au fost de acord ca la convorbiri cu reprezentantul lui Maniu, n vederea pregătirii răsturnării regimului şi a capitulării necondiţionate, să participe şi un delegat al guvernului rus. Acest aviz Moscova l-a dat pe 20 noiembrie 1943.

    La scrisoarea prin care Hitler solicita ajutor, Antonescu a răspuns de abia pe 15 noiembrie, reproşnd că intrarea trupelor germane n Romnia, din toamna lui 1940, a nsemnat o mare greutate economică ale cărei consecinţe s-au simţit mult timp. Referitor la trupe, a subliniat iarăşi că nu are trupe suficient de narmate şi instruite, că materialul primit din Germania era insuficient şi de slabă calitate, simţindu-se lipsa tancurilor, artileriei antitanc, mijloacelor de transmisiuni şi auto...Se observa o schimbare pentru moment a atitudinii mareşalului, care era oscilantă şi atunci cnd se găsea n faţa lui Hitler se pierdea şi pleca ca hipnotizat. Această dispută n jurul semnării acordului economic a durat destul de mult, pnă la ncepu*tul lui februarie 1944, cnd şi-a dat avizul.

    Luna noiembrie pentru nemţi a fost dezastruoasă pe frontul de est şi mai ales n Crimeea, de unde căutau cu disperare să se salveze, dar şi n vest, unde continuau bombardamentele distrugătoare. După ce n august Hamburgul fusese aproape ras a venit rndul Berlinului ca n decurs de o săptămnă, 19-26 noiembrie, să suporte trei raiduri n timpul cărora s-au aruncat 7.000 de tone de bombe de tot felul, ce au făcut ravagii n plină iarnă. Aceste masive bombardamente au avut loc n preziua deschiderii Conferinţei de la Teheran, unde s-a fixat locul şi data deschiderii celui de-al doilea front mpotri*va lui Hitler.


    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-049)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Replies: 0
    Last Post: 03-10-13, 10:16 AM
  2. Romnii din afara graniţelor
    By Ţeavă Gheorghe in forum 07) Miscarea DACIA - schimbarea paradigmei
    Replies: 0
    Last Post: 01-11-11, 12:11 PM
  3. Restabilirea graniţelor naţionale - Mareşalul Ion Antonescu, 1940-1944
    By Zalmogedikos in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 07-08-11, 12:52 PM
  4. Anul hotărtor 1944 - Sovieticii nu neglijau nici asaltul ideologic
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 18-02-11, 07:01 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •