Pe 10 iulie 1943, la orele 2,45 s-a năpustit asupra Siciliei o armată formată din 2.500 de vase care transportau 160.000 de soldaţi, 14.000 de maşini, 600 de tancuri şi 1.800 de tunuri, sprijinită de 700 de vase de război şi acoperită de 4.000 de avioane, toate sub comanda generalului şef Eisenhower, avnd ca adjunct pe gen. Alexander, comandant naval pe amiralul englez Cunningham, comandant al aviaţiei gen. Tedder, trupele britanice conduse de gen. Montgomery, iar cele americane de gen. Patton. In faţa lor, anglo-americanii aveau o armată a Axei compusă din 40.000 de germani şi 230.000 de italieni, sub comanda generalilor Guzzoni şi Kesselring.

Pe drumul dintre Tunisia şi Sicilia se găsea insula italiană Pantellaria care după italieni era de nenvins, bucurndu-se de reputaţia Gibraltarului şi Maltei. Trebuia să se pună mna pe ea pentru a nu mpiedica acţiunea de debarcare. Divizia 1 britanică a fost nsărcinată să o cucerească. Dar n-a apucat să dea drumul vaselor de asalt pe mare că deja garnizoana s-a predat sub pretextul că nu mai are apă. Şi cu toată furtuna foarte puternică ce ameninţa ntrzierea debarcării, ca prin minune n seara de 9 iulie s-a potolit şi s-au lansat cei 3.400 de paraşutişti n plină noapte, n regiunea Gela din sudul Siciliei, planoarele care au fost decroşate mai devreme au avut pierderi, foarte mulţi necndu-se. Au ajuns pe pămnt 12 planoare.

Aceste prime forţe au nceput să coboare spre plaje, distrugnd căile de comunicaţie şi anihilnd forţele de apărare, putndu-se astfel debarca grosul trupelor sub protecţia avioanelor şi a tunurilor grele de pe cele 6 cuirasate. Americanii au pus piciorul nainte de miezul nopţii, iar britanicii au pus piciorul cu vreo 2 ore mai trziu dect timpul prevăzut. Marina italiană nu-şi făcea probleme n această noapte de infern cnd totul urla pe mare. Dar furtuna aşa cum s-a pornit, tot aşa s-a oprit după miezul nopţii. Suprave*gherea flotei italiene era făcută şi de 6 submarine britanice şi 2 poloneze, care patrulau ntre Messina şi Taranto, pentru a proteja debarcarea, dar şi pentru a alerta şi mpiedica inamicul dacă s-ar trezi.

Tehnicienilor radar ce supravegheau coasta Siciliei nu le-a venit să creadă concentrarea extraordinară de nave ce le apărea pe ecrane şi a trupelor ce debarcaseră pe plaje, cu tancuri, tunuri şi camioane ce se puneau n marş. Peste 200 de ambarcaţiuni aliate fuseseră pierdute, n primele 3 zile toate aerodromurile din sudul Siciliei erau n minile aliaţilor, care mai capturaseră 18.000 de prizonieri, n timp ce nregistraseră 1.000 de morţi şi răniţi. Şi naintarea, paralel cu curăţirea terenului, a continuat spre nordul insulei, pnă cnd generalul Alexander a telegrafiat: La ora 10 a.m. azi dimineaţă, 17 august 1943, ultimul soldat german a fost alungat din Sicilia şi ntreaga insulă este acum n minile noastre."

Intre timp, pe 19 iulie, o puternică forţă de bombardiere americane a atacat căile ferate şi aeroporturile din Roma. Panica era mare şi prăbuşirea regimului fascist era iminentă. Cu toată declaraţia Ducelui: Vom riposta la toate tentativele de debarcare ale inamicului, cu toate forţele noastre, cu o putere de fier", anglo-americanii n-au ţinut seamă de ameninţare şi acum aruncau tone de bombe asupra Romei, chiar n ziua cnd Fiihrerul sosise la Rimini şi-l ncuraja pe Mussolini spunndu-i că Italia trebuie apărată n aşa fel nct Sicilia să devină pentru inamic ceea ce Stalingradul a fost pentru noi", n schimb, marele Fuhrer i spusese iubitului său Duce că apărarea Italiei trebuie să fie o problemă a italienilor, deoarece ntăririle şi echipamentul cerut este necesar pe frontul din răsărit, pentru a face faţă presiunilor ruseşti, care trecnd Donul ameninţau Ucraina şi linia Niprului, după luptele nverşunate de la Kursk şi Orel.

Hitler şi da seama de pierderile suferite pe frontul central prin naintarea rusă cu 500 km după Stalingrad şi cu 1.500 km n sectorul de sud al frontului. Fusese nevoit Hitler să declanşeze operaţiunea Citadela" n speranţa opririi naintării ruseşti. De fapt, nici n-ar fi avut ce face, fiindcă era prins cu 13 divizii n Balcani, spre a opri trecerea aprovizionării ruşilor prin strmtori, bănuind că debarcarea s-ar pro*duce n Grecia, n acelaşi timp aceasta ar fi provocat schimbarea atitudinii Turciei faţă de Axă. Pentru aceasta l trimisese pe Rommel la Salonic, ca să pregătească apărarea Balcanilor, unde mişcările de partizani ncepuseră să acţioneze sub directivele engleze, care paraşutaseră unele misiuni militare.

Asistăm la paraşutarea unor misiuni engleze n Balcani, pentru a pregăti terenul n vederea marilor acţiuni de anvergură din sudul Europei:

1. Misiunea It. colonel Myers lansată cu paraşute n Grecia, octombrie 1942;

2. Misiunea căp. Deakin lansată cu paraşute pentru a lua legătura cu Tito;

3. Lansarea cu paraşute pe 15 iunie 1943 a lui David Russell şi Nic. Ţurcanu n Romnia, urmată de a doua lansare pe 22 decembrie 1943 a echipei formată din lt. col. Gardyne de Chastelain, Ivor Porter şi Silviu Meţianu.

Acţiunea lt. col. Myers, după victoria Aliaţilor din Tunis, a ntreprins cteva misiuni spectaculare cu partizanii greci, reuşind să arunce n aer un pod de cale ferată n apropiere de Atena şi alte cteva acte de sabotaj mpotriva vaselor germane din portul Pireu, căutnd să concentreze atenţia Axei asupra acestui obiectiv. Şi au reuşit să facă să se aducă n plus două divizii germane ce ar fi trebuit să ntărească apărarea Siciliei şi mpreună cu ele pe Rommel, care să vegheze la tragerea pe sfoară a nemţilor.

n timp ce acest Mareşal veghea, Ducele era arestat pe 25 iulie 1943 din ordinul Regelui şi el chemat de urgenţă la Marele cartier al Fiihrerului, unde acesta furios vroia să dea o lovitură de stat, să aresteze pe Rege, guvernul şi trădătorii din Marele Consiliu fascist. Dar nu-şi dădea ncă seama că fascismul se pulverizase. Ducele nsă se calmase, n timp ce Hitler se nfuria. Şi a ascultat năuc pe Rege:

Dragul meu duce, nu mai e nimic de făcut. Italia s-a fărmat. Moralul armatei e la pămnt. Soldaţii nu mai vor să lupte... In momentul acesta eşti omul cel mai urt din Italia. Nu mai poţi conta dect pe un singur prieten. Ţi-a mai rămas un singur prieten şi acela sunt eu. De aceea, ţi spun că nu trebuie să te temi pentru siguranţa ta personală, pentru care eu am să-ţi acord protecţie. Eu m-am gndit că omul potrivit acum pentru funcţie este Mareşalul Bodoglio... "

A mai apucat să spună Regelui că ia o decizie extrem de gravă... care va fi considerată ca un triumf pentru tandemul Churchill-Stalin... n orice caz doresc noroc omului care va lua situaţia n mini." Şi a plecat cu faţa lividă, nu spre maşina cu care venise... ci spre o ambulanţă sub pază şi dus n cteva locuri discrete pnă ce i-a dat de urmă Fuhrerul. Pe data de 28 august a fost răpit" de Otto Skorzeny, de pe masivul Gran Sasso, dintr-o vilă situată la 2.172 m şi dus tot n captivitate, dar la Hitler. Tot pe 28 august, ginerele lui, Ciano, care scăpase din Italia şi fugise n Germa*nia, a reuşit să evadeze, tot din domiciliul obligatoriu.

Intre timp, Aliaţii şi continuau acţiunile de naintare şi de bombardament peste tot. Numai Hamburgul a suferit bombardamentul n două raiduri ntr-o singură zi, pe 24 iulie 1943. n primul raid au fost aruncate 2.300 de tone de bombe, iar n cel de-al doilea 3.000 de tone. De acum şi Romnia a intrat n raza de acţiune a aviaţiei. Pe 1 august, Ploieştiul a fost atacat de 125 de bombardiere, din care 36 au fost doborte, dar au produs pagube nsemnate, printre care 147 de morţi şi 116 de răniţi.

ncă de la sfrşitul lui iulie, ministrul de externe englez A. Eden elaborase un text de 17 puncte ca bază a armistiţiului cu Italia, dar pe care Roosevelt l-a găsit cam dur, putnd arunca pe italieni n braţele nemţilor. Primele sondaje pentru pace italienii le-au făcut pe 3 august, prin Lisabona şi negocierile s-au purtat de pe 19 august, n Sicilia pnă pe 3 septembrie, cnd s-a semnat protocolul, care n fond era o capitulare şi nu s-a acceptat capitularea. Pnă la semnare, Italia a fost supusă la bombardamente necruţătoare. Armata urma să fie dezarmată şi demobilizată, avioanele predate, iar vasele de război să meargă n Malta.

n aceeaşi zi, armatele aliate au trecut strmtoarea Messina şi au debarcat n Calabria şi pe 8 septembrie, cnd s-a anunţat semnarea armistiţiului, Eisenhower a anunţat debarcarea trupelor anglo-americane la Salerno, la sud de Neapole, regiune n care aflase că germanii nlocuiau pe italieni, n seara aceleaşi zile germanii au nconjurat Roma şi Regele cu guvernul de abia au putut să plece la Brindisi. A doua zi, Aliaţii au ocupat fără probleme importantul port din tocul cizmei Italiei, Taranto, iar flota de aici şi cea din portul Genoa au plecat să se predea la baza engleză din Malta. Dezarmarea trupelor italiene s-a făcut ntr-un timp record şi locul lor a fost ocupat de nemţi, care s-au bătut cu nverşunare, dar pnă la urmă n zadar.

Pe 9 septembrie partizanii corsicanii s-au revoltat şi imediat generalii de Gaulle şi Giraud decid să se intervină, mai ales că primiseră pe 11 septembrie o nouă telegramă: Patrioţii conduc prefectura şi toată administraţia, nţelegere cu italienii contra nemţilor... care au fost izolaţi de trupele italiene, dar pericolul este iminent. Sosiţi prin Ajaccio fără pericol. Cereţi pilotare pentru a vă conduce. Avem o navă." n noaptea de 12-13, primul detaşament al francezilor liberi a debarcat, fiind urmat de altele din ce n ce mai numeroase şi n cursul lunii Corsica a devenit o bază cu 17 aeroporturi şi numeroase porturi ce au servit n 1944 la eliberarea Franţei.

Cnd n seara de 9 septembrie 1943 Hitler a auzit de semnarea armistiţiului s-a nfuriat şi a ordonat ca n 48 de ore armata italiană să fie neutralizată. Trupele italiene din Balcani şi Franţa, lipsite de o conducere, ca să lupte mpotriva nemţilor au ncercat să vină n Italia. Nemţii au pus mna pe mijloacele de transport, au oprit coloanele şi au făcut prizonieri cu zecile de mii. La Cefalonia şi Chambery, unde italienii au rezistat, 4.500 dintre ei au fost masacraţi şi lăsaţi nengropaţi mai multe zile, sub cerul liber. n Italia, acelaşi dezastru. Unii depun armele n faţa nemţilor, fără rezistenţă. Rommel venit la Milano, ca să-i nvingă" pe italieni, a simulat o alarmă aeriană, care a durat pnă ce au fost adunate armele celor 40.000 de foşti camarazi de arme, după care dezarmaţi i-a ncărcat n vagoane de vite şi i-a trimis n Germania, la muncă. Peste 700.000 s-au găsit n această situaţie umilitoare pe teritoriul marelui Reich.

Şi Aliaţii şi-au continuat naintarea spre nord, n timp ce la Quebec se ntlnise Roosevelt cu Churchill şi hotărseră noi amănunte pentru debarcarea de pe coasta franceză, n iunie 1944. Vestea capitulării Italiei a făcut ravagii n Balcani. Partizanii lui Tito au dezarmat 6 divizii italiene cărora le-au folosit armamentul, iar două divizii le-au nrolat alături de ei n lupta contra germanilor. Tito a pus stăpnire pe toată coasta Adriatică. n Grecia, partizanii din grupul E.L.A.S. de influenţa comunistă, au dezarmat, tot n septembrie, o divizie italiană, mărindu-şi astfel supremaţia asupra celorlalte grupe de partizani E.E.D.E.S., care erau regalişti, n jurul Regelui George al II-lea, aflat n exil la Cairo, ntre cele două grupe au nceput certuri şi lupte pentru ntietate. Principalul era că deruta intrase n trupele germane din Balcani, hărţuite ba n Pind, ba n Peloponez sau Muntenegru.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-048)


Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm