Results 1 to 1 of 1

Thread: Foştii colaboraţionişti carlişti bat la porţile opoziţiei

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Foştii colaboraţionişti carlişti bat la porţile opoziţiei

    Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu nu au ţinut cont de ameninţarea Mareşalului că „preocuparea de mplinire a altor idealuri naţionale vor fi socotite manifestări periculoase. .. şi sancţionate ca atare..." Iuliu Maniu a fost acceptat de ruşi ca interlocutor n discuţia n vederea ncheierii armistiţiului. Lui Iuliu Maniu i s-a părut foarte semnificativă declaraţia făcută n Camera Comunelor pe 13 martie, de către Sir Anthony Eden, ministru de externe al Marii Britanii şi care spunea că„ Guvernul Majestăţii Sale nu recunoaşte nici o modi*ficare teritorială intervenită după septembrie 1939, dacă părţile interesate n-au putut să-şi dea acordul." Paralel şi ziarul „New York Times" scria că „Statele Unite n-au recunoscut pretenţiile ruseşti asupra Basarabiei şi ţărilor baltice. "

    Tot n luna martie, serviciile britanice din Turcia comunică lui Maniu: Guvernul englez şi american nu-şi pot lua nici o obligaţie specială, nainte de a stabili o nţelegere n privinţa Romniei, cu guvernul sovietic. Guvernele englez şi american sunt dispuse să nţeleagă situaţia specială a Ro*mniei şi imposibilitatea n care se găsesc forţele de opoziţie să desfăşoare o acţiune imediată. Ambasadorii Angliei şi Americii la Moscova au primit nsărcinarea s discute problema romnească şi, de ndată ce se va ajunge la un rezultat, se vor face comunicări lui Maniu.

    Tot n luna martie, pe data de 21, ministrul american de la Madrid a comunicat la Washington că ministrul romn de la Madrid, Nicolae Gr. Dumitrescu, a cerut ambasadorului argentinian şi portughez n aceeaşi capitală, şă servească drept intermediari pentru a comunica dorinţa Romniei de a ncheia pace cu Naţiunile Unite. Telegrama era semnată de Carlton J.H. Hayes. Desigur această intervenţie era făcută la ordinul lui Mihai Antonescu, care a mai făcut o alta, conjugată cu italienii şi care a fost semnalată Departamentului de Stat american, pe 31 martie 1943, prin intermediul ministrului de externe turc, Numan Rifat Menemencioglu.

    După declaraţia din Camera Comunelor, A. Eden a făcut o călătorie la Moscova, unde Molotov i-a sugerat printr-o scrisoare că, ntruct Maniu reprezintă singura opoziţie efectivă din Romnia, s-ar putea găsi pnă la urmă baza unei colaborări ntre el şi guvernele britanic şi sovietic. n faţa avalanşei de ncercări romneşti, din partea guvernului romn, prin fel de fel de canale, prin care se cereau garanţii, Foreign Office decisese că numai Rusia este singura n măsură să sprijine Romnia şi n consecinţă toate demersurile de pace ale Romniei să fie adresate Moscovei.

    Dacă mareşalul Antonescu se pregătea intens pentru a executa dispoziţiile Fuhrerului referitoare la campania de primăvară pentru oprirea avalanşei ruseşti, opoziţia şi ea se regrupa şi roia n jurul lui Iuliu Maniu. Important era că nşişi saşii bătrni, grupaţi n jurul lui Otto Hans Roth, erau interesaţi să reia legăturile cu partidele democratice romneşti. Cele două forţe democratice PNŢ şi PNL căutau să-şi reorganizeze cadrele din teritoriu pe cont propriu, fiecare rămnnd să fie unitari n manifestările de ordin naţional, n care totuşi Maniu avea ntietarea. Partidul Naţional-Ţărănesc şi crease două categorii superioare de consult, una a militarilor superiori şi alta a cadrelor universitare care delegaseră pe Gh. Zne să redacteze un anteproiect de reformă economică a ţării.

    Cele două partide erau asaltate de foştii colaboratori ai regimului carlist, treziţi sau zgndăriţi şi din străinătate, ca să fie şi ei prezenţi nainte de sfrşitul războiului, pentru a se aranja şi ei. Iuliu Maniu declarase cu hotărre: „Nici un trădător al democraţiei, printre democraţi."

    Cel ce insista cel mai mult era Gută Tătărăscu. Punctul de vedere al lui Maniu a fost nsuşit şi de liberali. Aceeaşi atitudine a avut-o şi contra lui Cancicov. n schimb, la naţional ţărănişti se punea problema n primul rnd a lui Alexandru Vaida Voievod şi a lui Mihai Ralea. Unii l susţineau, cum era de exemplu I. Mihalache, dar ceilalţi se opuneau şi se zvonea de o divergenţă Maniu-Mihalache. Dar cu ocazia mplinirii a 60 de ani a liderului de la Topoloveni, pe 20 martie s-a organizat o masă n onoarea lui Ion Mihalache, pentru a nlătura zvonurile şi a consolida legătura dintre ardeleni şi regăţeni.

    Alt grup l formau adepţii lui Titulescu (Savel Rădulescu, Vişoianu, Nenişor), precum şi independenţii ca Barbu Ştirbei şi Martha Bibescu, ce se manifestau ca anglofili şi cu toţii gravitau n jurul „omului viitorului" - Iuliu Maniu. Gh. Tătărăscu ncerca să facă o manevră politică pentru a-şi crea o simpatie pe lngă unele cercuri anglo-saxone, dar pnă la urmă s-a resemnat n a-şi lua pe cont propriu o acţiune personală. Sesiznd acest lucru urmărit de principalul instrument al lui Carol II, Iuliu Maniu a răspuns propunerilor făcute pentru o „uniune sacră", printr-o scrisoare adresată lui Mircea Cancicov, n limba franceză, pentru a circula şi n străinătate, pe 10 aprilie, din care merită a fi menţionate cteva pasaje:

    „Am primit cu satisfacţie reflecţiunile dlui Tătărăscu privitoare la comunicarea mea, prin care am refuzat să participe la uniunea sacră propusă de d-sa. Satisfacţiunea ce o simt e motivată prin faptul că d-sa recunoaşte veracitatea afirmaţiilor mele, care constituie pentru mine tot attea temeiuri serioase ale refuzului meu... Explicaţiunile dlui Tătărăscu nu interesează acum, cnd nu e vorba să facem istorie, ci să stabilim fapte şi să analizăm impresiunile şi urmările pe care ele le-au putut produce.

    Examinnd cu atenţie oferta şi lista de personalităţi propusă de d-sa, cu care presupun că ar dori să impresioneze lumea democraţiilor occidentale, am ajuns la concluzia că prezenţa d-sale nu este utilă nici pentru a impresiona n mod favorabil opinia publică a democraţiilor occidentale... şi nici pentru a produce un sentiment de siguranţă ntre eventualii tovarăşi de acţiune. Pentru a dovedi temeinicia acestor aprecieri ale mele, am nşirat cteva fapte care nvederează lipsa tăriei de convingeri şi contraziceri politice de care s-a făcut vinovat...

    D-sa confirmă afirmaţia că a fost un factor diriguitor al regimului exRegelui Carol II, dar afirmă că acest regim nu a fost un instrument de prăbuşire, ci unul de consolidare interioară. Nu cred că există cineva n ţară care să fie de acord cu d-sa, asupra acestei concluzii. Nu poate fi numit regim de consolidare naţională, o crmuire din care a rezultat n mod fatal şi inevitabil prăbuşirea unui tron şi ciuntirea hotarelor ţării. Şi nu poate fi numită guvernare de „consolidare naţională" o crmuire care, din meschine calcule de partid, a ncurajat anumite mişcări, soldate cu adevărată revoluţie, ce ameninţa să zdruncine din temelii ordinea de Stat. De altfel, n ceea ce priveşte guvernarea dlui Tătărăscu, nsăşi ţara a pronunţat o sentinţă definitivă prin alegerile din 1937...... ţinnd seamă de puternicul său trecut politic, desigur, rezultatul imenselor greşeli pe care le-a făcut dl Tătărăscu, ndeosebi prin protecţia dată detestabilei alianţe camariliste, din care este foarte greu să se strecoare cineva, pe nesimţite, ntr-o uniune sacră.

    D-sa a cedat fără rezistenţă Basarabia şi Bucovina... şi n-a admis nici măcar să se citească n Parlamentul Domniei Sale protestul mpotriva cedării Basarabiei, semnat de către senatorii de drept, ntre care şi Şeful Partidului Naţional Liberal, mpiedicaţi n exercitarea mandatului lor din cauza că n-au mbrăcat ridicolele uniforme ale Frontului de tristă amintire...Absenţa unei voinţi tari şi a unui plan bine precizat se nvederează mai mult prin faptul că d. Tătărăscu deoparte a scos din guvernul său, prin surprindere, pe Nicolae Titulescu, mpiedicndu-l să ncheie nţelegerea de*finitivă plănuită, cu Rusia, Anglia şi Franţa, iar de altă parte nu a ncercat să facă la timp o nţelegere cu Germania, deşi era clar că d-sa nu mai vroia să meargă n politica externă alături de Rusia şi de foştii noştri Aliaţi...

    Dl Tătărăscu a consimţit la cedarea Ardealului, n calitatea sa de Consilier regal şi-a dat avizul asupra procedurii arbitrajului... D-sa la Consiliul de Coroană n care s-a raportat hotărrea de la Viena, cu totul nedreaptă şi absurdă, a luat atitudine pentru acceptarea acestei hotărri, deci a colaborat la ruperea Ardealului, ceea ce prin nimic nu poate fi scuzat.

    Am afirmat că a colaborat la introducerea dictaturii şi a totalitarismului mbrăcat n haina despotismului regal... deşi la radio pe 14 decembrie 1937 a afirmat Numai proştii şi nebunii se pot gndi la dictatură... Dl Tătărăscu a aruncat la coş ideologia pe care a jurat de attea ori...Dl Tătărăscu a tolerat şi a renunţat la garanţiile franco-engleze... după această curioasă procedare, după cum rezultă din propunerea făcută, vrea nsuşi să njghebe o acţiune, pentru a cere, din nou, aceeaşi mnă de ajutor, pe care a lovit-o.

    Am afirmat că dl Tătărăscu a fost nsuşi pivotul principal al politicii de infidelitate, n materie externă şi de asuprire, n materie internă, al exRegelui Carol II... D-sa face un rău serviciu cnd se năzuieşte a identifica politica d-sale şi a exRegelui Carol II, cu Romnia şi opinia ei publică... Romnia şi opinia publică a ei a rămas şi mai departe credincioasă acelora care ne-au ajutat să realizăm unitatea noastră naţională...n problema de grupare a forţelor politice, pentru atingerea unui scop, este important a se şti dacă forţele vizate sunt utile, pentru a putea produce n opinia publică internă şi externă efectul dorit şi dacă ele, n interiorul grupării, pot produ*ce sentimentul siguranţei şi al confienţei, absolut necesare pentru o colaborare sigură, dăinuitoare şi rodnică...

    Inşirarea de mai sus, a contrazicerilor esenţiale, de care s-a făcut vinovat dl Tătărăscu, pe care şi d-sa n fond le recunoaşte, nu reprezintă perspective favorabile pentru o colaborare cu d-sa,.. Nenorocirile sunt consumate. Răspunzător pentru ele este regimul ex Regelui Carol II şi sfătuitorii săi. Am fost şi eu, foarte scurt timp, unul din sfetnicii ex Regelui Carol II, ndată ce am văzut, nsă, că ex-Regele Carol II aluneca de la drumurile drepte şi ofensa sentimentul public şi consideraţiunile de constituţionalism şi de ordine de drept, am părăsit guvernul, nesilit de nimeni. Eu ntrevedeam două posibilităţi, să conduc pe drum bun guvernarea şi să-l conving pe Rege să accepte acest drum, sau să renunţ la putere. Fiindcă cea dinti posibilitate s-a dovedit a fi de nerealizat, am ales-o pe cea de-a doua... Dl Tătărăscu doreşte ngăduinţă... şi uitare.

    Dacă nsă Naţiunea poate ierta şi n attea cazuri trebuie să ierte, ea nu poate şi nu-i este permis să uite. Din toate nefericirile care pot atinge o Naţiune, ea are un singur cştig, experienţa. Dacă şi-ar permite să uite, ar pierde şi acest avantaj, căci fără memorie, care nu trebuie să fie tulburată de pasiuni şi prejudecăţi, nu se pot trage nvăţăminte şi concluzii... " 10 aprilie 1943 ss. Iuliu Maniu

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-045)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 16-02-11 at 05:02 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Luptele din Crimeea - Tratative ntre partidele de opoziţie
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 18-02-11, 09:28 AM
  2. Conducătorul opoziţiei antirăzboinice din Romnia
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 2
    Last Post: 16-02-11, 03:25 PM
  3. Opoziţia din Romnia naintea nceperii războiului
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 15-02-11, 09:01 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •