n noaptea de 24 decembrie, Killinger a anunţat pe Antonescu, n faţa guvernului, că Sima a dispărut şi că s-au luat măsuri suficiente n Germania. Ministrul de interne a trecut la măsuri, la frontieră şi n teritoriu. Au fost arestaţi 1.500 de capi legionari şi internaţi n lagărul de la Tg. Jiu.

Ce se ntmplase?....Pe scurt, lucrurile stăteau aşa. Sima, care era n Germania, aflase că n Romnia se duceau tratative cu Mareşalul pentru reorganizarea mişcării fără el, Pătraşcu, Stoicănescu şi cei vinovaţi de rebeliune. S-a hotărt să torpileze această iniţiativă, recurgnd eventual şi la sprijinul lui Mussolini. Oamenii lui Pătraşcu ncepuseră din noiembrie să schimbe mărci n lire italiene, n timp ce el căuta să nsceneze un complot cu agenţi" trimişi din ţară ca s-l omoare pe Sima. Agenţii" erau tot legionari, care lucrau la uzina de avioane de la Rostock şi cu toţii dormeau mpreună.

Pătraşcu, finul lui Sima, cu o grupă de legionari deveniţi schingiuitori, printre ei numărndu-se Popa Emil, Eugen Teodorescu, Vasile Coma, Pavel Grimalschi, Roşu Octavian, Nistor Chioreanu, dr. Victor Apostolescu, Traian Boem şi ncă 5-6, a nceput să tortureze alţi camarzi", ngrozitor şi să le smulgă declaraţii că veniseră ca să-l omoare pe Sima. Această oribilă nscenare a durat ntre 1-8 decembrie 1942, pnă ce a fost descoperită de Gestapo. Cu acea ocazie Wilmas, şeful poliţiei a spus: N-am văzut aşa ceva de cnd sunt n poliţie", iar instrumentele de tortură au fost adunate şi duse la muzeul poliţiei din Rostock.

După terminarea anchetei, poliţia i-a trimis o relatare lui Sima, spunndu-i că nu-i adevărat complotul şi că viaţa nu-i este n pericol. Se mai descoperise că o echipă formată şi condusă de Ovidiu Găină trebuia să ucidă pe membrii Forumului legionar ce se găseau la Berkenbrueck, care nu erau de acord cu metodele de conducere ale lui Sima. Şi totuşi, Sima era hotărt să plece. Const. Stoicănescu luase legătura cu Mihai Enescu, ataşat comercial la Madrid şi curier ntre legaţiile din Spania şi Italia, pe care l-a adus şi n Germania, unde au pus la punct plecarea" lui Sima la Roma, unde urma să i se aranjeze o ntrevedere cu Mussolini. Pe 16 decembrie Sima a fugit şi pe 18 decembrie au fost arestaţi legionarii din Germania.

Fotin-Mihai Enescu l-a aşteptat pe Horia Sima la Brenner şi l-a dus la Roma. Cnd Hitler a aflat vestea fugii, a dat ordin că dacă nu va fi prins, legionarii să fie mpuşcaţi. Pnă la urmă, Stoicănescu a dat numele lui Fotin Enescu şi adresa de la Roma, unde au plecat imediat doi poliţişti. Dar Enescu dispăruse de la domiciliu. A fost totuşi găsit şi a promis că-l va da germanilor, dar nu s-a ţinut de cuvnt. Atunci serviciile secrete au recurs la o stratagemă, anunţndu-l pe Enescu că vor fi primiţi de Mussolini şi două maşini luxoase s-au prezentat să-i conducă pe nalţii" oaspeţi la Duce. Dar pe parcurs s-a deviat drumul şi au ajuns la poliţie, unde Sima, arestat, a fost mbarcat n avion şi dus de data aceasta la nchisoare, unde se găseau toţi camarazii, pe 27 decembrie.

n aceste condiţii fuseseră arestaţi şi legionarii din Romnia, iar Antonescu, furios, ameninţa cu oprirea trimiterii de trupe pe front. Iosif Costea, unul din fruntaşii legionari rămaşi n ţară cu conducerea clandestină a mişcării legionare, n cursul lunii decembrie a reuşit să scape de arestări, fugind n Iugoslavia, unde a stat pnă n toamna lui 1943, cnd a fost chemat de Horaţiu Comăniciu, care ntre timp luase legătura cu anturajul lui Iuliu Maniu, secondat fiind de prof. George Mnu, ing. Ion Veţeleanu şi alţi cţiva legionari ce-şi dăduseră seama că trebuie schimbată linia de orientare.

Mareşalul Ion Antonescu continua să fie ngrijorat de fuga lui Sima şi acest lucru a ajuns la urechile lui Hitler care a dat dispoziţie să se calmeze spiritele. Ca urmare, Manfred von Killinger l-a văzut pe Mihai Antonescu pe 29 decembrie 1942, asigurndu-l că nici un for german nu este amestecat n fuga lui Horia Sima. Minis*trul de externe german, von Ribbentrop, de asemenea i-a dat dispoziţie omului său de la Bucureşti să meargă la Mareşal pentru a-i arăta indignarea Fuhrerului n legătură cu acest caz şi că datorită ordinelor lui a fost găsit la Roma de unde l-au adus arestat.

n următoarele două zile, 1 şi 2 ianuarie 1943, von Killinger l-a vizitat pe Antonescu căutnd să-l liniştească şi să-l asigure de tot sprijinul lui Hitler. Desigur Antonescu era furios şi de situaţia de pe fronturi şi de atitudinea unor comandanţi germani şi la sfrşitul discuţiilor i-a spus reprezentantului lui Hitler: Germania are de ales: Mareşalul Antonescu sau Horia Sima. "

Şi ntr-adevăr, situaţia fronturilor era dezastruoasă. Armata a IV-a condusă de generalul Constantinescu Klaps-Constantin, care intrase n luptă la sfrşitul lunii de*cembrie, după 10 zile de luptă, era complet sfărmată şi inexistentă, după mărturisirea generalului C. Sănătescu.

Armata a II-a era şi ea ntr-o situaţie asemănătoare la sfrşitul anului 1942: din 170.000 de oameni rămăseseră numai 35.000, restul morţi şi prizonieri, iar din 70.000 de cai mai avea doar 20.000, pe care cu greu i mai hrănea.

Armata a VI-a germană cu ceva din armata romnă, aflată ntre Don şi Volga, sub conducerea lui von Paulus, cu 200.000 de oameni şi 17 generali se afla ncercuită. Armata din Caucaz era n retragere. Trupele germane luau cu forţa maşinile romneşti, pe motiv că romnilor nu le trebuiesc, ceea ce crea o situaţie tensionată pe zi ce trecea. Aşa devenise colaborarea frăţească romno-germană.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-043)
Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm