Results 1 to 4 of 4

Thread: Previziunile lui Maniu ncep să se adeverească

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Previziunile lui Maniu ncep să se adeverească

    După eşecul ofensivei germane din faţa Moscovei, Hitler s-a hotărt la o ofensivă de primăvară, n 1942, socotind că armata bolşevică „va fi o pradă uşoară" şi n acest sens (n timp ce se semna declaraţia puterilor asociate), Hitler i-a trimis Mareşalului Antonescu cadou o maşină „Mercedes Benz", la care a anexat o scrisoare, cu laude, dar şi cu cererea: „...Aş dori, d-le mareşal, să vă rog un singur lucru, de a deplasa pe front unităţile d-voastră... ct mai curnd posibil, astfel nct ele să sosească pe front nainte de a ncepe topirea zăpezilor, deoarece aş vrea ca atacul să nceapă imediat după uscarea solului... " Trecnd peste sfaturile Marelui Stat Major, care luase cunoştinţă de conţinutul scrisorii, mareşalul i-a răspuns pe 5 ianuarie Fuhrerului, că „... voi lua toate măsurile pentru ca deplasarea lor (a trupelor) să se poată face la vreme..."

    Generalul Iosif Iacobici, Şeful Marelui Stat Major, i-a naintat mareşalului un raport pe 8 ianuarie, n care sublinia, pe lngă faptul că naltul Comandament german rezervase romnilor rolul de ocupaţie n spatele frontului (n afară de corpul expediţionar), greutăţile ce se iveau pentru trimiterea de noi trupe ofensive;

    - greutatea alimentării datorită lipsei mijloacelor auto şi a aviaţiei necesare ntr-o astfel de operaţie;

    - participarea forţelor noastre departe de ţară nu este populară...
    - neglijarea situaţiei faţă de Ungaria: „...mă tem că tineretul pe care voiam să-l pregătim temeinic, va cădea pe plaiurile ndepăratate ale Rusiei bolşevice, lipsindu-ne foarte mult n cursul socotelilor cu Ungaria... "

    Socotind că se găseşte n divergenţă cu mareşalul, generalul de Corp de Armată, Iosif Iacobici, a naintat un Memoriu, menţionnd printre altele: „... sunt dator a sublinia ncă o dată că nu găsesc nici oportun şi nici posibil a participa la operaţiunile militare din primăvară cu mai mult dect o armată, n valoare de 8 divizii... "

    Confirmarea necesităţii menţinerii de trupe romneşti n Transilvania, aşa cum fusese adusă la cunoştiinţă mareşalului şi prin scrisoarea lui Iuliu Maniu, trimisă prin dr. N. Lupu şi prin raportul generalului Iosif Iacobici, se făcea simţită chiar acum, la nceput de an, cnd vizita ministrului de externe Ioakim von Ribbentrop la Budapesta a făcut să vuiască Ungaria şi ecourile să ajungă şi n Romnia.

    Din declaraţiile ministrului de externe ar fi reieşit că problema graniţei romno-ungare se rezolvase prin „Dictatul de la Viena" şi că poporul romn se afla n război pentru revizuirea tratatelor de pace...Cu ocazia vizitei de la Berlin, 10-12 februarie 1942, Mareşalul Antonescu a căutat să ridice şi această problemă. Conducătorii rezistenţei romneşti mpotriva angajării ntr-un război ce era cu siguranţă pierdut, Constantin I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu, s-au adresat pe 19 ianua*rie 1942 cu un strigăt de alarmă n faţa escaladării războiului, spunnd printre altele:

    „...Suntem informaţi că voiţi să faceţi concentrări masive ale armatei noastre pentru. ..ale trimite spre Marea de Azov... Am făcut pnă acum sacrificii prea mari, care au nemulţumit adnc populaţia noastră, care nu mai vede unde ne vor duce ele...S-a mers prea departe n cele ce s-au făcut pentru a satisface cererile germane... Dacă este pericol bolşevic extern, este unul şi mai mare de anarhie internă, la care va fi mpins la sfrşitul războiului poporul romn sărăcit, nfometat şi ndurerat de numeroase dolii şi suferinţe... lumea crede că tot ce sacrificăm ca armată şi ca putere economică a ţării este pentru ca Germania să menajeze forţele şi traiul poporului său.

    Să nu uitaţi că vom avea n coastele noastre două ţări vrăjmaşe care şi-au menajat forţele lor militare şi care nu au făcut nici un sacrificiu politic, economic sau financiar pentru a susţine campania din Rusia...Ungaria nu se sfieşte să afirme că va lua de la Romnia şi restul Ardealului şi Banatului, iar Bulgaria, Dobrogea; astfel, de curnd generalul Szombathelyi, şeful Statului major maghiar, ntr-un interviu acordat ziarului bulgar Zora, afirma că armata maghiară, n istoria ei milenară, nu a fost niciodată instruită şi nzestrată cum este astăzi şi că o colaborare cu Bulgaria e posibilă. Romnia... fără a fi silită prin Pactul Tripartit a declarat război Statelor Unite, contrar sentimentului romnilor, fapt pe care opinia noastră publică nu şi-l poate explica...

    Prin urmare, ct mai este timp, trebuie să arătaţi Germaniei că aţi făcut pnă acum, n cadrul alianţei ce aţi contractat cu dnşii, tot ceea ce putea face Romnia, fără a se expune la un grav dezastru, că am făcut sacrificii pe care Ungaria şi Bulgaria nu le-au făcut, că suntem siliţi să retragem forţa noastră armată şi să organizăm situaţia noastră, care nu poate suporta o prelungire a războiului... Pregătiţi-vă să faceţi faţă la lipsa de alimente şi mbrăcăminte care ne ameninţă n 1942 şi la sporirea producţiei noastre agricole şi industriale; să se reorganizeze transporturile şi să fie dirijate mai mult către economia noastră naţională, fiind scutite de attea necesităţi militare... "

    Pe 24 ianuarie cu ocazia festivităţilor de la Palatul Regal, unde erau invitaţi şi cavalerii Ordinului Ferdinand, Iuliu Maniu a fost prezent şi cu această ocazie a putut să se ntreţină cu Regele Mihai şi cu Regina Mamă Elena, prezentnd situaţia grea a ţării, mai ales din punct de vedere politic, reuşind să-i convingă să facă demersuri pentru ieşirea Romniei din angrenajul Axei Roma-Berlin. De atunci s-au făcut unele legături care au dus n final, după cum vom vedea, la 23 august 1944. După ce noi am declarat război, Statele Unite şi-au mai menţinut diplomaţii n Romnia pnă n luna ianuiarie 1942, cnd şi i-au retras, deşi nu ne declaraseră ncă război.

    Congresul american de abia n 5 iunie a hotărt să declare război Romniei, Bulgariei şi Ungariei, la intervenţia lui Molotov, deoarece trupele romne naintau spre Caucaz şi Volga. Situaţia Aliaţilor era foarte proastă. Japonezii avuseseră succese nesperate n Pacific, reuşind să ocupe Sumatra, Kuala Lampur, Malacca, Birmania, ajungnd la graniţa Indiei, la porţile Australiei, bombardaseră Ceylonul, coasta Californiei şi chiar Vancouverul. Germanii, pe lngă succesele lui Rommel n Nordul Africii, ocupaseră Crimeea şi ameninţau să ia drumul golfului Persic peste Caucaz.

    Pe plan intern, romnii erau nemulţumiţi de ndepărtarea de casă a celor dragi care de multe ori nu se mai ntorceau. Distanţele şi condiţiile n care erau nevoiţi să lupte i obosise pe ostaşi şi făcuseră pe unii dintre conducătorii lor să se ngrijoreze. După reacţiile unor mari comandanţi de armată, făcute public şi cu zgomot, precum generalii Nicolae Ciupercă, Alexandru Orăşanu, Nicolae Rădescu... au urmat la n*ceputul anului obiecţiile lui Iosif Iacobici şi Manoliu Gh. La o lună după scoaterea din cadrele active a generalului Iacobici, acesta a naintat o lămurire cu privire la zvonurile ce circulau:

    „... In ultimele săptămni nu mi s-a dat posibilitatea de a-mi face datoria ce mi revenea ca şef al Marelui Stat Major...Am fost surprins de schimbarea repetată a situaţiei noastre militar-politice, uneori pe cale cu totul anormală a unor rezoluţii puse pe hrtii de importanţă redusă...Că situaţia n care am fost pus n ceea ce priveşte condiţiile executării datoriilor mele şi mai ales tratamentul dur la care am fost supus, cu totul neobişnuit ntre nalţii demnitari ai statului, ar justifica cererea mea de a fi desărcinat de funcţia plină de răspundere a şefului de Stat Major ...n concluzie spun că adevăratele motive ale schimbării mele trebuiesc căutate pe alt teren dect cel militar: fie pe teren politic, fie pe cel psihologic, fie pe amndouă, de care sunt cu totul străin. (18 februarie 1942)"

    Tot n această perioadă cnd se cerea o multiplicare a eforturilor pentru ofensiva de primăvară cerută de Hitler, observăm realitatea de pe teren raportată de generalul de divizie Gh. Manoliu: „Apreciez că unităţile Bug ce am onoarea să comand pe cmpul de luptă 8 luni, zi de zi, sunt la maximum sforţărilor lor: capacitatea lor de luptă diminuată. Cauze: Ofiţerii şi trupa: obosite; deosebire vizibilă ntre ce a fost şi ce este. Ofiţeri de rezervă, completaţi de la PS sau chiar de la vatră, fără pregătire; de specialişti nici vorbă. Trupa-gradaţii - din cauza marilor pierderi au fost nlocuiţi cu elemente improvizate. Propunerea mea este cu totul obiectivă: brigada să fie nlocuită şi dusă n inte*rior pentru refacere". (Gen. Manoliu, comandant Brigada 4 - Vnători de munte -23 februarie 1942)."
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Previziunile lui Maniu ncep să se adeverească

    După cte constatăm, aceste aspecte ale nemulţumirilor subliniate de Iuliu Maniu se dezbăteau la toate nivelurile şi n armată, dar mai ales n viaţa cotidiană a cetăţenilor de pretutindeni. Şi tot lui Iuliu Maniu i revine sarcina, ca lider al celui mai mare partid politic, să continue acţiunea de trezire la realitate a conducătorului ţării. Prin scrisoarea din 22 februarie 1942 el ridica problema spinoasă a relaţiilor dintre naţionalităţile conlocuitoare care se bucurau de mai multe drepturi dect locuitorii autohtoni. Ne lămurim spicuind cteva idei:

    Domnule general,......Petrecnd n timpul din urmă mai multe zile n Transilvania, am constatat cu durere că situaţia politică generală şi raporturile internaţionale n care a intrat ţara noastră au creat o stare de spirit şi situaţiuni pe care multă lume nu le cunoaşte şi care poate nu sunt cunoscute nici de guvernul ţării... n special n ce priveşte starea de spirit la poporaţiunea germană din Banat şi sudul Ardealului, ndeosebi pentru că toţi romnii cu care am avut contact, orăşeni şi săteni, ni s-au plns că atitudinea conlocuitorilor maghiari, şi n special germani, din acele provincii a devenit aproa*pe insuportabilă.

    Demnitatea naţională a romnilor este zilnic umilită, iar n concurenţa econo*mică elementul romnesc este pas cu pas dezavantajat... Dreptul acordat cetăţenilor de origină germană de a se grupa n organizaţii politice, care este refuzat poporaţiunii romneşti, dreptul ce au de a ţine ntruniri politice fără autorizaţie, de a-şi crea organizaţiuni premilitare, ncuviinţarea de a purta uniforme şi arme şi de a face exerciţii n aceste unităţi organizate, aşează poporaţiunea germană ntr-o stare de superioritate politică şi morală faţă de cea ro*mnească. Nu numai att, dar această situaţiune poartă n sine gemenele unui pericol evident, cu att mai serios că poporaţiunea germană numai ţine nici o legătură sufletească cu ţara romnească şi recunoaşte pe faţă că aşteaptă ordine de la Reichul german şi de la Fuhrerul lui.

    Spre a dovedi acest lucru, alătur n original şi n traducere romnească un apel al dlui Hermann Jeckeli din Braşov, comandantul organizaţiei Deutsche Mannschaft (Trupa germană), apel apărut cu nvoirea cenzurii romneşti n ziarul Sudostdeutsche Tageszeitung, organul central al grupării germane din Romnia, n el se spune noi naţional-socialiştii credem n Fiirher şi n marele imperiu german din viitor. In continuare, autorul arată conaţionalilor săi că Adolf Hilter a desti*nat grupului nostru etnic rolul de a pecetlui frăţia de arme romno-germană prin participarea noastră n cadrul armatei romneşti... ordinul Fiihrerului constituie pentru noi cea mai sfntă datorie şi ne dă puterea să aducem şi cea mai grea jertfă pentru Germania. Iar apelul se ncheie cu: Fie pe frontul armelor, fie pe frontul patriei, iubirea noastră se cheamă Germania, atitudinea noastră: supunere, voinţa noastră se cheamă victorie, credinţa noastră se cheamă: Adolf Hitler!

    De romni nici un cuvnt, de Regele nostru, de Conducătorul şi guvernul ţării, nici un cuvnt... Apelul s-ar fi putut lansa oriunde n Germania, dar nu n Romnia. Spre nefericire nsă, germanii din Ardeal şi Banat socotesc de pe acum aceste provincii ale Romniei ca aparţinnd Germaniei Mari... De altfel, printre minoritarii noştri germani se vorbeşte de pe acum, pe faţă, de planul de a se constitui după război un Donauland", format din Transilvania şi Banat, rupte din trupul ţării noastre şi supuse elementului german minoritar, sub protectoratul Marelui imperiu german... Singure succesele armelor germane nu pot fi cauza, căci, spre pildă, n Ungaria, germanii nici pe departe ni şi-au nsuşit acest curaj. Cauza este deci locală. Toleranţa inaugurată de regimul ex Regelui Carol II, toleranţa continuată şi de regimul actual şi ncurajarea exercitată de unii germani din Reich n Romnia...

    Deci germanii cutează orice, iar Romnii tolerează orice!... Viaţa economică, industrială, comercială, n bună parte germanizată, comerţul nostru extern aproape cu totul la dispoziţia Germaniei, poporul german stat n stat, liber de a face ce vrea şi lăsat să declare pe faţă că se supune ordinelor şefului unui stat străin... Iată situaţiunea n care se află ţara noastră...Ceea ce se petrece la noi n ţară cu poporul german nu este o politică minoritară, ci o renunţare umilitoare şi periculoasă pentru viitor... Pericolul ţara l vede, l simte şi este adnc ndurerată. Noi constatăm că situaţia a devenit intolerabilă... " (Iuliu Maniu, 23 februarie 1942)"

    Adnc ndurerat şi de soarta fraţilor rămaşi sub asuprirea străină instaurată cu forţa n Transilvania de Nord, Iuliu Maniu a adresat o scrisoare unui prieten, rămas acolo, dar cum ea a circulat, nseamnă că ea se adresa tuturor celor năpăstuiţi, fiindcă toţi pentru el erau prieteni şi fraţi.

    Iubite prietene, .........Am aflat cu multă durere ştirile triste despre felul cum sunt trataţi fraţii romni din Transilvania de Nord vremelnic ocupată de trupele maghiare. Ne-a revoltat pe toţi hotărrea din Viena, adusă fără a fi ascultaţi delegaţii Romniei şi fără a fi ntrebat poporul romnesc din Ardealul de Nord. Această hotărre din Viena nu are nici o valoa*re juridică sau internaţională. Consiliul de Coroană prezidat de Exregele Carol nu a avut drept de a accepta acest arbitraj, ceea ce am declarat categoric şi am protestat personal n acel Consiliu de Cororană, contra cedării acelui teritoriu. Exregele Carol a săvrşit un act de trădare cnd a acceptat acel arbitraj şi a dat ordin ca trupele romne să părăsească Ardealul. Drept pedeapsă pentru această trădare şi pentru modul dictatorial şi imoral n care şi-a condus viaţa şi guvernarea ţării, a fost alungat de pe tron şi i s-a luat Coroana şi a fost trimis n pribegie n străinătate, aşa cum merita.

    n calitatea mea de Preşedinte al Consiliului Dirigent, am adresat Fiihrerului Hitler şi Ducelui Mussolini un memoriu, n care am protestat mpotriva sentinţei de la Viena, declarnd-o de invalidă şi caracteriznd-o ca una ce nu are valoare de drept şi PE CARE NU O VOM RESPECTA NICIODATĂ.

    Aflnd apoi despre atrocităţile şi persecuţiile la care sunt supuşi fraţii noştri Romni din Ardealul de Nord, am adresat un nou memoriu reprezentantului german n Bucureşti şi mai multe memorii guvernului Ţării Romneşti, cernd prin ele ocrotirea intereselor Romnilor din Ardealul de Nord şi realipirea acestuia către Ţara mamă. Toate aceste memorii au rămas nsă fără rezultat. Ţara noastră este ciuntită şi azi, cu toate sacrificiile enorme ce am făcut prin averea noastră şi prin vieţile prăpădite prin Rusia, iar fraţii din Ardealul de Nord continuă a suferi persecuţiile şi nedreptăţile unui guvern străin de neamul nostru.

    Cu toate acestea, roagă n numele meu pe toţi fraţii Romni din Ardealul de Nord ocupat vremelnic de Unguri, să nu-şi piardă nădejdea, nici să nu le scadă hotărrea de a lupta pentru libertatea ntregului popor romnesc, pentru renfăptuirea ROMNIEI MARI.

    Nici o piedică şi nici o suferinţă nu poate fi prea mare pentru a ne putea mpiedica să luptăm cu toţii pentru UNITATEA NAŢIONALĂ, pentru ROMNIA MARE.

    Toţi Romnii din Ardealul ocupat vremelnic de Unguri să ştie că ntreg Romnismul, Dinastia, Crmuirea şi Poporul au la inimă soarta poporului romnesc din Ardealul de Nord răpit de Unguri şi că suntem cu toţii hotărţi a ne sacrifica avutul şi viaţa pentru mntuirea poporului romnesc de acolo. ndeosebi Partidul Naţional-Ţărănesc, conform tradiţiei sale mari, are ca prin punct rentregirea totală a Romniei Mari şi lucrează şi azi cum a lucrat ntotdeauna pentru libertatea şi fericirea ntregului popor romnesc unit ntr-o Romnie Mare puternică şi victorioasă. Acest partid continuă a lupta pentru democraţie, pentru dreptate socială şi pentru buna stare a poporului şi a muncitorului de rnd.

    Spune tuturor Romnilor să-şi iubească limba şi legea.
    Să se adune n jurul bisericii şi şcolilor romneşti.
    Să asculte de conducătorii romni.
    Să nu lase să intre zzanie şi ceartă ntre ei, ceea ce ar folosi numai duşmanilor
    Romniei şi ai romnilor.

    Să stea toţi mpreună ca cinci degete la o mnă, ca să poată atunci cnd va veni vremea, să mngie cu palma, sau să izbească cu pumnul puternic, aşa cum vor pretinde interesele neamului şi aşa cum cei n drept vor ordona.

    Frăţeşti salutări tuturor, n credinţa că ceasul mntuirii va veni n curnd. Iuliu Maniu, Bucureşti"
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Previziunile lui Maniu ncep să se adeverească

    Iuliu Maniu, informat de pregătirile militare ale Mareşalului pentru escaladarea războiului, i-a adus la cunoştinţă marile pagube de care suferă ţara şi care nu se pot repara dacă se continuă starea de război:
    - pierderile mari avute de armată n oameni şi materiale;
    - inflaţia monetară rezultnd din deficitele bugetare şi de acumularea mărcilor germane nentrebuinţate;
    - lipsa alimentară şi de mbrăcăminte pentru populaţie;
    - continua micşorare a producţiei industriale;
    - perspective grave pentru recolta anului 1942;
    - paralizarea comerţului interior;
    - lipsa de transporturi...

    Dar nu numai n Romnia se aduceau critici organizării militare. Germanii, după eşecul avut n faţa Moscovei şi n faţa perspectivei reluării ofensivei din primăvara anului 1942, au ridicat şi ei obiecţiuni. De exemplu, generalul von Rundstedt a cerut retragerea trupelor n Polonia şi renunţarea la o campanie ofensivă n URSS, iar generalul Franz Halder a propus rectificarea liniei frontului şi consolidarea lui prin crearea unor unităţi de manevră, spre a respinge orice atac. Dar Hitler nici n-a vrut să audă. Hitler avea nevoie de resurse şi mai ales de petrol pentru continuarea războiu*lui, fiindcă prin ntinderea fronturilor şi n Africa, petrolul romnesc nu-i mai era suficient.

    Ochii lui s-au ndreptat spre Stalingrad, gura fluviului Volga, pentru a tăia aprovizionarea centrului şi nordului Rusiei cu combustibilul din sudul Caspicii, şi n al doilea rnd oiectivul atingea Caucazul, cu zăcămintele de petrol de la Baku, lovind pe de o parte n aprovizionarea rusească şi după aceea visnd la perspectiva dru*mului spre Irak, cu alungarea englezilor din Orientul Mijlociu şi ajungerea lor la Oceanul Indian, naintea nereuşitelor ncercări sovietice. Dar totul s-a oprit odată cu nfigerea zvasticii la 5633 m pe Elbrus.

    Şi pentru atingerea acestor culmi" trebuia să-şi asigure spatele. In acest sens, ntre 8 mai şi 4 iulie 1942 s-au depus jertfe foarte mari pentru cucerirea Crimeei şi a Sevastopolului, lund URSS-ului una din cele mai mari baze, mpingnd-o n colţul Mării Negre, spre Batumi.

    Pe 5 aprilie 1942, Hitler definea obiectivele campaniei germane din acel an. In acelaşi timp, pe 4 aprilie, radio Londra dădea un comunicat cu privire la situaţia din Romnia, comunicat pe care Iuliu Maniu l-a considerat de o mare impor*tanţă deoarece:

    - se recunoştea că Romnia nu face politica sa externă şi militară potrivit cu interesele şi voinţa ei;
    - Marea Britanie şi Statele Unite declarau n mod public că n-au cedat Romnia ca zonă de influenţă URSS.
    - n final Anglia cere şi opiniei publice romneşti să lucreze n favoarea puterilor democratice.

    Maniu socotea că pe plan politic PNŢ duce o acţiune n măsura ngăduită de mprejurări, fiind o ţară cvasiocupată, iar intervenţiile, protestele, memoriile grupării naţional-ţărăniste trebuiesc socotite ca o reacţie mpotriva politicii germanofile a regimului, ele avnd prin aceasta valoarea unor acte internaţionale. Privind atitudinea Romniei n cercul de prieteni se vede că generalii pe care ne-am putea baza nu se vor mişca dect atunci cnd balanţa va atrna n mod definitiv de partea engleză.

    Partidul Comunist din Romnia ncearcă pe 15 aprilie 1942 să nainteze lui Iuliu Maniu un apel pentru crearea unui front comun antihitlerist şi antiantonescian. La această solicitare, Preşedintele PNŢ a răspuns printr-un refuz, deoarece PCR din Romnia nu are independenţă politică, fiind o secţie a Cominternului, care nu-i per*mite orientări n privinţa graniţelor şi le cere să facă declaraţii publice recunoscnd graniţele din 1939.

    Dovadă că Iuliu Maniu era liderul de necontestat al rezistenţei romneşti o do*vedeşte faptul că toţi se ndreptau spre el, cum o să avem ocazia să constatăm şi cu alţi politicieni. Şi faptul că mareşalul Antonescu i-a oferit puterea dovedeşte acelaşi lucru, dar nu ntăreşte afirmaţiile unora, păi de ce n-a luat puterea cnd i s-a oferit?" Dar uită că oferta a făcut-o la disperare, şi cel ce o lua trebuia s-o facă sub comandament german, la care fusese supusă ţara de el. Şi el care era adversarul Germaniei, cum ar fi putut-o face? n acelaşi timp, alţi patrioţi se străduiau să obţină condiţii mai bune pentru ţara lor, sau teritoriile lor şi pentru cetăţenii ţării lor.

    Să ne amintim de eforturile ce la făcea n acelaşi timp Charles de Gaulle, n con*diţii mai bune, dar totuşi necesare poporului francez. De exemplu, scrisoarea trimisă pe 11 februarie 1942 lui Winston Churchill:

    Dragă domnule prim-ministru.......In situaţia generală creată de intrarea Japoniei n război, importanţa strategică a coloniei franceze Madagascar şi n special a bazei Diego-Suarez a devenit consi*derabilă pentru Oceanul Indian. Or, o foarte mare parte a populaţiei din Madagascar, credincioasă Franţei, este n acelaşi timp şi datorită acestui fapt dornică de a servi cauza aliaţilor...

    Comitetul naţional francez este hotărt să procedeze la ralierea Madagascarului, consacrnd acestui ţel o parte din forţele mpotriva inamicilor comuni şi pentru a face ca resursele sale să participe la efortul de război al aliaţilor..." (Londra, 11 feb. 1942 Charles de Gaulle)"

    n spatele pregătirilor militare mai intense ca oricnd, viaţa politică şi avea cuvntul greu de spus şi diplomaţia căuta să găsească mijloacele pentru a cştiga războiul. ncă nu se terminase predarea celor 240.000 de ruşi ncercuiţi de germani, prevăzndu-se şi pierderea Crimeii, că Molotov a şi ajuns la Washington, pentru a insista asupra dechiderii celui de al doilea front. Churchill, după ce a poposit puţin la Cairo, ca să vadă cum poate limita dezastrul din Nordul Africii, a ajuns la Moscova pe 15 iunie 1942, ca să-l convingă pe Stalin pentru amnarea celui de al doilea front, n schimb oferindu-i o suplimentare a ajutoarelor prin Oceanul ngheţat de Nord şi să-i asigure că s-au luat măsuri de stabilizare, deocamdată, a situaţiei din Pacific, prin numirea lui Mac Arthur n calitate de comandant şef al forţelor aliate.

    Cu ocazia vizitei la Washington, Molotov a cerut Preşedintelui USA să se declare război Romniei, Bulgariei şi Ungariei, care nu nţeleseseră să-şi oprească naintarea aşa cum o făcuse Finlanda. n timp ce era Churchill la Cairo, se primea vestea că nemţii ocupaseră Bir Hakeim, unde luptaseră francezii şi pierduseră 1.109 ostaşi, provocnd pierderi germanilor, de trei ori mai mult, făcndu-i să dea prin radio următorul comunicat, elaborat de adevăraţi barbari: Francezii albi şi de culoare făcuţi prizonieri la Bir-Hakeim, neaparţinnd unei armate regulate, vor suferi rigorile legilor de război şi vor f executaţi.

    Dispoziţia venea din partea celor ce voiau să instaureze o nouă ordine n omenire şi sub comanda cărora ne găseam şi noi. La numai o oră după acest comunicat, prin BBC se lansa n toate limbile nştiinţarea următoare: Dacă armata germană se dezonorează n aşa măsură, nct să ucidă soldaţii făcuţi prizonieri n timp ce luptau pentru patria lor, generalul de Gaulle face cunoscut că, spre regretul său profund, se va vedea obligat de a-i supune la acelaşi tratament pe prizonierii germani căzuţi n minile sale ".

    In aceeaşi seară, radio Berlin făcea precizarea:In privinţa militarilor francezi care au fost capturaţi n luptele de la Bir Hakeim, nu poate fi vorba de nici o nenţelegere. Soldaţii generalului de Gaulle vor fi trataţi ca nişte soldaţi." Şi aşa s-a ntmplat.

    Serviciul Secret de Informaţii care-l ţinea n permanenţă sub supraveghere şi-şi avea informatori pnă n cercul intim al preşedintelui PNŢ, informează printr-o notă din 9 iunie 1942 că Iuliu Maniu a făcut o expunere asupra situaţiei politice prieteni*lor, după datele ce le are şi după analiza lui:

    A amintit că ntre Hitler şi Antonescu va avea loc a doua ntlnire de la ncepu*tul anului, datorită gravelor nemulţumiri de ambele părţi", n primul rnd că n urma mobilizărilor masive din primăvară, el urma să fie comandantul suprem al trupelor germano-romne din sectorul sudic, iar germanii s-ar fi amestecat şi l-ar fi numit comandant al forţelor romne pe Iosif Iacobici, pe cel pentru care el modificase limita de vrstă pentru a-l scoate din armată, ca insubordonat la ordinele lui.

    Economiceşte situaţia s-ar fi degradat prin intervenţia lui Clodius, care cerea monopolul complet al comerţului nostru extern, totul ar fi controlat şi dirijat de germani şi ar rupe ncă ultimele legături pe care le mai avem cu lumea din afară, punndu-ne complet la discreţia Germaniei, care ar lua noi măsuri de restricţie n dezavantajul populaţiei şi al armatei romne... pierzndu-se astfel complet independenţa noastră economică, precum şi suveranitatea noastră naţională.

    Am unele informaţii, a mai spus Iuliu Maniu, că se manevrează de către germani mpotriva dlui vice-preşedinte de Consiliu... Germanii l susţin pe Cancicov, spernd că ar putea pune mai multă ordine n conducerea afacerilor economice, dar atta vreme ct germanii vor lua totul, nimeni nu poate face nimic. "

    Ct priveşte declaraţia americană, Iuliu Maniu subliniază că America nu ne declară război, ci ia act de declaraţia de război a Romniei... că se recunoaşte că Romnia se află n situaţiunea de a nu putea proceda potrivit cu voinţa sa, fiind o ţară ocupată de Hitler... "

    Cu privire la relaţiile cu liberalii a afirmat: Nădăjduiesc că voi nfrnge rezistenţa liberală, mă trudesc ca partidul liberal să-şi ia locul său de reprezentant al burgheziei din Vechiul Regat... Eu sunt pentru o viaţă constituţională, ntemeiată pe partide, nu poate să existe un singur partid, nici pentru acţiunea internă, nici pentru cea externă... străinătatea trebuie să ştie că acţiunea mea e reprezentată de două partide democratice, cu rădăcini adnci n masele populare... "

    Iuliu Maniu, la jumătatea lunii iunie, a avut o audienţă cu Mareşalul Antonescu pentru a discuta problema Ardealului şi a irosirii forţelor ardelene n luptele din Rusia, mai ales acum după ncheierea pactului anglo-rus. Această alianţă se semnase la Londra, pe 26 mai 1942, şi era ndreptată mpotri*va Germaniei şi a sateliţilor ei şi prevedea că cele două ţări se angajează să nu poarte discuţii cu guvernul hitlerist şi nici cu vreun guvern german care n-ar renunţa la agresiune, să colaboreze după război politic şi economic şi să nu mai participe la nici o coaliţie ndreptată contra celor doi parteneri. Valabilitatea tratatului era de 20 de ani. Iuliu Maniu mai avea acum o satisfacţie, după declaraţia americană care nu ne condamna, pentru că pe 5 iulie 1942, ministrul de externe britanic Sir Anthony Eden a declarat că situaţia din Romnia va depinde de poporul romn şi nu de ceea ce va face guvernul romn.

    In cadrul reuniunilor dintre prieteni, Iuliu Maniu a criticat atitudinea trădătoare a lui Valeriu Pop, fost ministru şi consilier regal, care a participat la tratativele pentru cedarea Ardealului. Acesta, fiind informat, i-a trimis o scrisoare lui Maniu, prin care ncerca să se apere motivnd că eu nu am semnat actul de la Viena şi nici un act n legătură cu acest arbitraj... "
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  4. #4
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Previziunile lui Maniu ncep să se adeverească

    Preşedintele PNŢ i-a răspuns la scrisoare n termenii următori:„Domnule Dr. Valeriu Pop .....Vă mulţumesc pentru lămuririle privitoare la aşa-zisul acord de la Viena şi la rolul dvs. n această catastrofală operaţiune...Cum nu am obiceiul să-mi ascund opiniile, nici să-mi acopăr atitudinile, trebuie să recunosc exactitatea informaţiunii dvs., că v-am atacat pentru rolul şi atitudinea ce aţi avut n legătură cu arbitrajul de la Viena. Este dreptul fiecăruia de a aproba sau a ataca actele celor care se ocupă de afacerile publice. Motivul pentru care v-am atacat atitudinea dvs. n-a fost mprejurarea că aţi fi semnat sau nu procesul verbal adresat la Viena, ceea ce nu are vreo importanţă deosebită. Am criticat şi reprobat ntreaga dvs. atitudine, n legătură cu cedarea Ardealului de Nord, pentru următoarele motive:

    Dvs. nu aţi respectat angajamentele reciproce asupra cărora am căzut de acord n casa şefului dvs. de partid, dl C. Brătianu, la nceputul lunii iulie 1940 şi anume:

    a. că veţi semna, mpreună cu noi, un memoriu adresat Regelui Carol II, prin care aveam să protestăm mpotriva acceptării, n principiu, a unor tratative directe cu ungurii, n ce priveşte soluţionarea chestiunilor n litigiu ntre Romnia şi Ungaria.

    b. că nici un ardelean nu va lua parte la nici un act n legătură cu aceste tratative, care acceptate odată, chiar şi pentru cel mai naiv om politic trebuiau să nsemne, n cel din urmă, oarecare cedări teritoriale n favoarea Ungariei...

    Dvs. nsă aţi refuzat să iscăliţi memoriul-protest şi aţi primit nsărcinarea oficială de a duce tratative cu Ungaria, deci de a lua parte activă la actul istoric de directă trădare, prin care s-a cedat o parte nsemnată a Transilvaniei. Astfel, Domnia Voastră, participnd direct şi jucnd un rol de prim plan, n tratativele de la Turnu-Severin, mai nti şi mai trziu la ntlnirea de la Viena, nu numai că aţi călcat un angaja*ment, dar, deşi sunteţi transilvănean, aţi admis, fie şi numai n mod teoretic, că frontierele Ardealului sunt negociabile şi nu constituiesc un patrimoniu sacru şi intangibil, pentru ori care romn ardelean.

    Aceasta este cu att mai grav, cu ct dvs., n calitate de consilier şi fost ministru al exRegelui Carol II, aţi ştiut că Axa este hotărtă să decidă n favoarea Ungariei şi că Regele Carol II este gata să facă concesiuni teritoriale. Nici eu, nici opinia publică romnească şi mai puţin cea in*ternaţională n-a putut sesiza mprejurarea că, n decursul ntregii proceduri de la Viena, mpestriţată cu lacrimi şi ameţeli, provocate, desigur de o conştiinţă tulbure şi de lipsa prezenţei de spirit, dvs. aţi semnat sau nu protocolul. Făcnd abstracţie de la aceasta, este inexactă informaţia că nesemnarea pro*cesului verbal de la Viena, de către dvs., ar putea fi primită ca un protest, deoarece dvs. aţi luat parte la banchetul festiv de ncheiere a „ arbitrajului" şi aţi nchinat pahare cu sfşietorii ţării noastre.

    Cel mai mic simţ de răspundere şi prevedere politică ar fi trebuit să vă ndemne să părăsiţi imediat Viena şi să declaraţi oficial că dvs. aţi fost trimişi să discutaţi problema, iar nu să ascultaţi un verdict, adus fără dezbateri. Ar fi trebuit imediat să vă depuneţi, n mod ostentativ, mandatul, ceea ce n-aţi făcut. In schimb, ulterior, n discursul din 2 septembrie de la radio, nu numai că aţi aprobat semnarea, dar aţi ncercat să prezentaţi acest act ca ceva firesc şi ca un obligament patriotic de mare prudenţă, anihilnd prin această declaraţie orice valoare morală a nesemnării protocolului... n consecinţă, este o tactică complet greşită să ntemeiaţi argumentarea invalidităţii juridice a actului de la Viena şi nevinovăţia dvs., n ce priveşte răspunderea istorică de a fi colaborat la trădarea Transilvaniei de Nord, de mprejurarea că dvs. personal nu aţi semnat protocolul...

    Dreptatea noastră este clară ca lumina soarelui. Duşmanii noştri seculari au reuşit să prefacă problema Transilvaniei, iniţial derutată de către ex Regele Carol II, prin domnia lui nenorocită, sprijinită de sfetnicii săi inconştienţi, ntr-o problemă de forţă. In faţa acestei mprejurări, hotărrea de la Viena, care s-a adus cu colabora*rea dvs. activă şi cu aprobarea dvs. ulterioară, are numai importanţa unui element moral şi istoric, care nu aşează ntr-o lumină frumoasă nici solidaritatea ardelenilor, nici prevederea politică a conducătorilor statului din acel timp. " Iuliu Maniu, Bucureşti, 27 iunie 1942

    Valeriu Pop a ncercat să se angajeze ntr-o polemică cu Iuliu Maniu, n primul rnd negnd afirmaţiile că ar fi trădat Ardealul de Nord, după aceea aducnd acuzaţii Preşedintelui PNŢ şi ncheie spunnd că acesta a apucat un drum contrar intereselor ţării: „ Credeţi că Romnia s-ar putea degaja din actuala ncadrare fără riscuri mortale? Nici onoarea, dar nici conştiinţa intereselor noastre vitale nu ne permit luarea n considerare a unor astfel de aventuri. Mareşalul Antonescu şi Armata nu se vor preta niciodată la astfel de acte... Părerile şi acţiunea dvs. pot fi nsă speculate de adversarii Romniei, mpotriva intereselor mari ale Ţării. Opriţi-vă deci, Domnule Maniu, nu perseveraţi pe calea aceasta greşită. "

    „ Ce rost ar mai avea discuţia ntre noi ? Ar fi păcat şi de hrtie şi de timp ", i-a răspuns Iuliu Maniu dndu-i un binevoitor sfat: „Părăsiţi ct mai grabnic scena politică, ca să faceţi posibil opiniei publice romneşti să uite activitatea dvs. din ultimele două decenii şi ca astfel să se poată exercita spiritul său de iertare. Să faceţi să se poată uita că aţi părăsit atţia prieteni, că aţi trădat attea partide şi pe urmă aţi lăsat pradă ungurilor o mare parte a Transilvaniei. Vă cred pe cuvnt că aţi schimbat trei partide. Iau act de afirmaţia d-voastră că principiile dvs. au rămas aceleaşi şi nu aţi schimbat dect eticheta, dar vă rog să nu uitaţi că pe comerciantul care pe aceeaşi marfă pune diverse etichete, clienţii l părăsesc. Ei ştiu că n mod fatal trebuie să fie fals sau conţinutul sau eticheta. In cele mai multe cazuri, ambele. "

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-041)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Schimbarile mari in istorie incep... ''Unirea este un imperativ!''
    By Ilie Bratu in forum Romnii de lngă Ţară
    Replies: 2
    Last Post: 05-02-13, 02:16 PM
  2. Iuliu Maniu şi Armata
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 2
    Last Post: 15-02-11, 10:50 AM
  3. "Gărzile lui Decebal" - Bucovinenii ncep lupta (1946 1958) C. Ionitoiu (cap-X-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 02-01-11, 04:38 PM
  4. Iuliu Maniu din nou la comandă
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 1
    Last Post: 12-11-10, 04:31 PM
  5. Politica externă a lui Iuliu Maniu
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 07-11-10, 05:16 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •