Results 1 to 3 of 3

Thread: Conducătorul opoziţiei antirăzboinice din Romnia

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Conducătorul opoziţiei antirăzboinice din Romnia

    n acest cataclism dezlănţuit de Hitler pentru a distruge trecutul, a extermina indivizi şi popoare care-i stăteau stavilă planului său nebunesc de a stăpni omenirea şi a instaura o nouă ordine, n această ncleştare s-au folosit metode de informare şi stopare a surselor vitale de susţinere a maşinii de război naziste. Astfel, de cum s-au văzut intenţiile criminale ale Fuhrerului cnd germanii au nceput sa infiltreze agenţi, din ce n ce mai mulţi, şi n Romnia, pentru a o cştiga şi spiritualiceşte, nu numai ca masă de manevră n realizarea obiectivelor propuse, de atunci au nceput şi anglo-americanii să lucreze n ţara noastră, ca să impiedice şi chiar să anihileze acţiunile germane.

    După ntoarcerea Regelui Carol II de la Hitler, Clodius şi Fabricius deveniseră antene economice n Romnia, străduindu-se să atragă ţara spre Germania, cu aprobarea guvernului romn. După căderea Dunkerqueului, moralul n Romnia a scăzut, iar propaganda n Romnia, fie prin ziare, radio şi jurnalele de actualităţi, a intrat sub controlul german; propaganda britanică n Romnia devenise inexistentă. Şi totuşi, pe cont propriu se mai făcea, ici, colo. Exemplul de la Constanţa, unde Denis Wright a reuşit să nlocuiască buletinul nemţesc din vitrina cinematografului, merită reliefat prin ingeniozitate şi simţul umorului britanic. Iată conţinutul COMUNICATULUI SPECIAL GERMAN:

    „Război aerian: Avioane germane au atacat sud-estul Angliei şi South Wales. Din cele 252 de avioane germane s-au ntors numai 10 n Germania. Război pe mare: La 20 august, portavionul Ark Royal a fost scufundat pentru a patra oară de un submarin sub comanda Dr. Goebbels. Galantul It. Goebbels a mai scufundat 10 din cele 7portavioane ale Angliei. Se aşteaptă ca pnă la sfrşitul săptămnii să fie scufundat şi restul flotei britanice. Blocadă totală a insulelor britanice. Ca rezultat al blocadei, Herr Hitler şi-a anulat proiectatul concediu de vară n Anglia; el i aşteaptă pe dl Churchill şi pe dl Eden să-i facă o vizită la Berlin n 1942."

    Gardyne de Chastelain era directorul comercial al societăţii „Unirea" n timpul dictatului de la Viena şi lucra cu ing. Valeriu (Rică) Georgescu (ginerele lui Sever Bocu şi finul lui Maniu, ajuns pe post de director al sucursalei Romno-Americană). Londra hotărse că Maniu era omul ce trebuia susţinut n cazul ruperii relaţiilor dintre Anglia şi Romnia. După dictatul de la Viena, Chastelain s-a ntlnit cu Iuliu Maniu, care a căzut de acord să plece la Londra, unde să formeze un comitet Romn Liber, mpotriva nemţilor; n schimb, Marea Britanie să garanteze integritatea ţării şi restituirea nordului Transilvaniei.

    Problema ajutoarelor englezeşti, n afară de Maniu, era cunoscută de Rică Georgescu, care primea banii prin intermediul unui comerciant grec din Istambul, ce i expedia lui Ionel Pop, domiciliat n Clujul ocupat de unguri. Pe ziua de 25 septembrie 1940, cţiva cetăţeni englezi, funcţionari la societatea petrolieră, au fost ridicaţi de legionari şi bătuţi, fiind nvinuiţi de sabotarea cisternelor cu petrol ce luau drumul Germaniei. Au mai continuat cteva arestări şi ciomăgeli de cetăţeni englezi şi, spre sfrşitul lui octombrie 1940, o parte din funcţionarii legaţiei engleze a părăsit Romnia.

    Pe 10 februarie 1941, sir Reginald Hoare, ministrul Angliei la Bucureşti, i-a făcut cunoscut generalului Antonescu că, ntruct Romnia devenise o bază militară a Germaniei, el şi personalul legaţiei engleze se vor retrage pe 15 februarie. Gardyne de Chastelain era reprezentantul lui SOE (Special Operations Executiv), o organizaţie care, n perioada de război, se ocupa cu misiuni operaţionale şi de spionaj, cu ţinerea legăturilor cu oamenii politici şi, mai ales, cu pregătirea continuităţii relaţiilor n cazul cnd oficialii englezi ar fi nevoiţi să se retragă din Romnia. SOE, n timp, a devenit subordonat Foreign Office-ului.

    Plecat n toamna lui 1940 la Ankara, de Chastelain a lucrat sub comanda colonelului Bill Bailey, care era reprezentantul lui SOE pentru Turcia şi de unde va reveni n timpul rebeliunii legionare cu misiunea de a aranja continuitate prin Valeriu (Rică) Georgescu şi Popovici, dar, mai ales, pentru a aranja scoaterea lui Iuliu Maniu. In această problemă a discutat cu prinţul Matei Ghica, posesorul unui avion. Pnă la o eventuală plecare, Iuliu Maniu rămnea să aibă legătură directă cu guvernul britanic. Pe la jumătatea lunii noiembrie 1940, Iuliu Maniu, care, desigur, se gndise mult la situaţia dramatică ce aştepta Romnia şi studiase oamenii, l-a chemat la domiciliul său din Caragea Vodă pe avocatul-economist Augustin Visa şi, după cteva cuvinte schimbate referitoare la situaţia internaţională, constatnd o identitate de convingeri, i-a spus direct:

    „ Sunt hotărt a face o legătură cu Aliaţii, cu Churchill, care să ne ajute a pune bazele unei colaborări politice şi care urmează să ne asigure, după terminarea răz*boiului, rentregirea hotarelor ţării şi restabilirea politicii democratice. In acest scop, ţara are nevoie şi de ajutorul dumneavoastră. Vă rog să-mi răspundeţi dacă acceptaţi a participa la această acţiune, plină de riscuri, poate chiar... "

    Şi tot Sfinxul de la Bădăcin i-a predat cifrul. Pe la jumătatea lui ianuarie 1941, tot Iuliu Maniu, ntinzndu-i o jumătate de coală de hrtie, i-a spus: „ Vă rog, scrieţi:

    Guvernul actual al Ungariei este n slujba lui Hitler. Ministrul Ungariei de la Washington, mpreună cu ntreg personalul, circa 300 de oameni, au rămas n America, mpreună cu noii veniţi, ei fac propagandă hitleristă, sub mască democratică. Vă rog, avizaţi pe cei n drept. In atenţiunea binevoitoare a domnului Churchill. Nu aşteptăm răspuns, ss Iuliu Maniu "

    După rebeliune, omul-cheie n această acţiune a mers la Iuliu Maniu care i-a spus: „Dictatorii nu pot face casă mpreună dect scurt timp. Aşa a fost n trecut şi, mai mult ca sigur, tot aşa va fi şi n viitor. Istoria şi răsturnările recente de la noi ne demonstrează cu evidenţă acest adevăr. Trupe germane, tot mai multe, sosesc pe teritoriul ţării. Generalul Antonescu s-a angajat prea mult faţă de Hitler.Părăsirea legionarilor de către nemţi s-a făcut cu preţul unor angajamente din partea generalului. Dar, să lăsăm aceste probleme... Acum vreau să aduc la cunoştinţa guvernului englez că fostul Rege Carol, care se află n prezent n America, duce o activitate dăunătoare ţării. Să scriem, deci: n atenţia binevoitoare a domnului Churchill. Fostul Rege al Romniei, Carol al II-lea, care se află n SUA, duce o activitate dăunătoare ţării şi Regelui Mihai. Vă rugăm a face cunoscut acest fapt celor n drept. Nu aşteptăm răspuns. I. Maniu"


    n luna aprilie, omul-cheie - Augustin Visa - a fost chemat de Iuliu Maniu, care i-a spus: „Situaţia din Iugoslavia este foarte grea. Am aflat că ungurii, pe lngă teritoriul ocupa? cu nvoirea lui Hitler, vor să se ntindă mai mult, n josul Dunării, asupra teritoriului nempărţit de fascişti, la sud-vest de graniţa noastră. Cetăţenii din comunele vizate, romni şi srbi, aflnd intenţiile ungurilor, au trimis un memoriu generalului Antonescu, cu rugămintea de a ocupa militar aceste comune şi cu nvoirea ca ele să fie administrate de romni, pnă la sfrşitul războiului. Deci, n mod provizoriu, ca să se evite ocupaţia ungurească, cunoscută prin barbaria ei. Se pare că generalul Antonescu este hotărt să accepte administraţia provizorie, sunt foarte ngrijorat de această mare greşeală politică pe care este gata s-o săvrşească Antonescu. Nu-i suficient că suntem presaţi de toţi duşmanii noştri, vrem să ne mai facem unul n plus, ocupndu-i teritoriul naţional? Şi tocmai acum, cnd Iugoslavia se află n cea mai grea situaţie. "

    Şi iarăşi i-a adresat un mesaj lui Churchill: „ Srbii şi romnii din teritoriul nord-estic al Iugoslaviei au cerut statului romn să ocupe cu armata aceste localităţi, n mod provizoriu, pnă la terminarea războiu*lui, ca să nu ajungă sub ocupaţia armatei maghiare. Binevoiţi a sesiza guvernul srb, n refugiu, şi a ne comunica punctul de vedere n această problemă. Aşteptăm răspunsul lămuritor. I. Maniu. "

    Guvernul srb, din exil, de la Londra, a transmis: „ Guvernul srb, prin ministrul său de externe, ne precizează că nu socoteşte binevenită ocupaţia romnească. Totuşi, nu este mpotrivă dacă se consultă şi con*ducerea armatei de rezistenţă iugoslavă."
    După ce a citit răspunsul, Iuliu Maniu a subliniat: „Mă aşteptam la aşa ceva. Era normal să nu se accepte. Cine poate admite una ca asta? Acum să ncerc a-l opri pe domnul Antonescu de a face greşeală. Este de datoria mea."
    Şi, ntr-adevăr, Antonescu pornise trupele, dar după ce parcurseseră o bucată bună din distanţă, au fost oprite şi, prin alt ordin, au făcut calea ntoarsă. Descifrnd un alt mesaj - „Domnul Maniu trebuie să grăbească venirea. Este necesar să formeze ct mai curnd un guvern aici." - i-a spus lui A. Visa: „ncă nu plec, mai sunt probleme de aranjat. Nu răspundem deocamdată. Vă rog, comunicaţi! Sunt semne vădite că se pregăteşte războiul contra Rusiei. Trupe germane masive se află pe teritoriul ţării."
    Au fost recepţionate aproximativ cinci comunicări n legătură cu plecarea din ţară, cerndu-se lămuriri: Cu ce tip de avion va zbura spre Turcia, la ce dată...La nceputul lui iunie 1941, s-a expediat un nou mesaj: „In atenţiunea domnului W. Churchill. Nemţii sunt hotărţi să atace Rusia. Nu am reuşit să-l conving pe generalul Antonescu să nu participe la această acţiune. Iuliu Maniu ".
    După primirea răspunsului la mesaj, care formula părerea că trupele romne nu trbuie să treacă Nistrul, Iuliu Maniu a dictat următoarea depeşă: „Războiul contra URSS este iminent. El nu poate fi oprit. Poporul vrea Basarabia, care este pămnt romnesc. Iuliu Maniu ".
    După declanşarea războiului i-a spus omului-cheie că „ regretă angajarea lui Antonescu n acest conflict. Numai de n-ar trece Nistrul. Nu este o alianţă folositoare nouă. Militarii sunt prea mult impresionaţi de forţa armelor. Antonescu este mult prea ncrezător n victoria lui Hitler. Democraţiile apusene vor folosi bine acest timp pentru a se ntări. Ruşii se vor opune, sunt mulţi şi ţara este mare. Hitler pierde acest război. Păcat de jertfele noastre. Trebuiau păstrate trupele. "

    Cnd doliul ncepuse să se aştearnă peste case văduvite, n iulie 1941 i-a dictat ultimul mesaj acestui OM de mare ncredere, care l-a transmis imediat: „Ce urmăreşte domnul Churchill n acest război? Distrugerea hitlerismului, distrugerea comunismului, ori distrugerea amndurora ? I. Maniu ". La această ntrebare, la sfrşitul războiului, secretarul lui W. Churchill mărturisea că „singura lui preocupare era nimicirea hitlerismului". La comunism nu se gndea.

    La plecarea din Romnia, englezii lăsaseră ceva aparatură de emisie-recepţie şi codul de transmisie. Prima verigă de legătură cu de Chastelain a rămas secundul lui de la societate, Ion Popovici. Acesta şi crease o reţea de 15 persoane, printre care Iuliu Bălan şi Jean Beza (operatori radio). După cum am văzut, Augustin Visa (preşedintele tineretului PNŢ) făcea legătura, ducnd mesajele de la Iuliu Maniu pentru transmitere şi invers, n perioada de la sfrşitul anului 1940 pnă n august 1941 s-au transmis circa 100 de telegrame cifrate, după declaraţiile lui Corneliu Coposu. Acestea au fost recepţionate la baza de la Liverpool.
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 16-02-11 at 03:21 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Conducătorul opoziţiei antirăzboinice din Romnia

    Dar Gestapoul din Romnia, prin radiogoniometrie, a reuşit să descopere existenţa unei legături cu străinătatea şi s-a pus pe lucru. O dansatoare romncă de la Istanbul, Stela Penciulescu, care ntreţinea relaţii şi cu reprezentantul Gestapoului n Turcia şi cu un romn, Mircea Constantin (n slujba SOE), a reuşit să afle unele indicii despre existenţa unei legături cu Romnia prin radio. La insistenţele neamţului, Stela l-a convins pe Mircea să se ntoarcă n ţară şi la aeroport au fost arestaţi. n timpul anchetei, lui Mircea i s-a promis eliberarea Stelei dacă dă o declaraţie despre romnii pe care-i cunoscuse n Anglia. Pe lista respectivă a apărut numele lui Ion Popovici, care lucra la o societate de petrol englezească, astfel ajungndu-se la arestarea lui, la sfrşitul lunii august 1941.

    Arestarea lui Ion Popovici, pe 15 august 1941, a dus la deconspirarea tuturor colaboratorilor: Valeriu (Rică) Georgescu, Augustin Visa, ing. Ciupercescu, S. Simşa, Corneliu Radocea, Mihai Iaroslavici, Iuliu Bălan, Jean Beza, C. Ionescu...Ultimul mesaj al lui Maniu către Churchill a fost şi ultimul mesaj transmis de Visa, pentru că, pe 15 august 1941, arestat, a intrat n supliciul anchetei. Căpitanul magistrat Camil Bărbulescu (fiu de preot), asistat de maiorul neamţ Duplitzer, i s-a adresat pe un ton aspru:

    „ Te rog să-mi răspunzi, altfel suntem nevoiţi să aplicăm măsuri mai drastice, ţi faci socoteli greşite. Să nu crezi că, dacă te opui, vei reuşi. Te fac eu să vorbeşti. " Şi Augustin Visa a vorbit, dar ce?

    „Domnule căpitan, sunteţi ofiţer romn. Eu sunt romn. Vă rog să-mi spuneţi dacă Romnia este ocupată, guvernată şi administrată de Germania. Dacă nu, cum de ngăduiţi ca un neamţ să asiste la anchetarea unui cetăţean romn? Să plece neamţul!"

    Pe 15 septembrie 1941 a fost arestat şi Rică Georgescu (nume de cod Jockey) şi a căzut reţeaua americană: Mihail Jaroslavici, Ştefan Cosmovici şi Alexandru Klamer. Şi a mai picat o reţea, zisă franco-engleză, cu Iosif Păsătoiu, Ion Andrei Deleanu şi un neserios, anume Amedeu Bădescu. Deci, toată reţeaua ce ar fi lucrat pentru Aliaţi era căzută şi căpitanul Camil Bărbulescu le făcuse ncadrarea de naltă trădare, la pedeapsa capitală. Nemţii cereau insistent să fie daţi pe mna lor pentru a-i ancheta, nsă s-au depus eforturi ca să rămnă n ţară. „Binevoitorul" de la care pornise trădarea era şi el prezent ntre „trădători"

    La arestarea lui Rică Georgescu şi anchetarea lui de către căpitanul Bărbulescu şi colonelul Velciu, s-a constatat că fusese implicat Iuliu Maniu, n calitate de conducător. Cu mare greutate şi reuşind să-i convingă pe anchetatori că preşedintele PNŢ nu trebuie să apară, aceştia au acceptat să refacă declaraţiile, introducnd numele lui Rică Georgescu n locul lui Iuliu Maniu. Anchetatorii au pus condiţia ca pnă a doua zi să se găsească n casa lui R. Georgescu suma de un milion de lei, ca probă materială a finanţării din exterior. Acceptnd acest „joc", anchetatorii l-au pus n legătură cu soţia, Ligia, care a alergat la Iuliu Maniu şi apoi la generalul Ion Manolescu, care i-a mprumutat banii necesari.

    Şi tot Ligia Georgescu a fost aceea care a mers şi, prin insistenţă, a reuşit să intre la mareşalul Antonescu şi să aranjeze ntrevederea din 6 septembrie 1941 cu Iuliu Maniu. Referitor la acea ntrevedere, Corneliu Coposu, care a fost de faţă, relatează n cartea lui, „Mărturisiri", la pag. 69:

    „I-a spus lui Antonescu că oamenii care au fost arestaţi nu sunt spioni, ci patrioţi romni. Ei lucrează la ordinele lui şi cere să nu li se facă proces; dacă li se face proces, el, Maniu, va convoca presa străină şi va declara că aceştia lucrează sub auspiciile lui, n interesul Romniei. Intimidat de această asumare de răspundere a lui Maniu, Antonescu, care nu voia să arate nemţilor existenţa unei opoziţii organizate, a dat dispoziţie să se ridice dosarul cercetărilor şi l-a nchis n seiful lui de la preşedinţie. Dosarul l-am găsit noi, după 23 August '44, intact."

    Gardyne de Chastelain, ncercnd să ia legătura cu Maniu, a reuşit să trimită un aparat de radio-recepţie printr-un turc, Tozan. Dar legătura nu s-a realizat. ntre timp, Rică Georgescu, cu numele conspirativ „Jockey", era grav bolnav la nchisoarea Malmaison, de pe Calea Plevnei. Tot soţia lui, Ligia, a reuşit, prin insistenţe, să ajungă la el cu un doctor, să-l pună pe picioare şi să obţină de la directorul nchisorii, col. Veliciu, posibilitatea de a-l vizita şi de a primi pe Alecu Ionescu, adjunctul său de la „Romno-Americană" pentru a lămuri probleme de serviciu. Paralel, Rică Georgescu căpătase ncrederea conducerii nchisorii, reuşind să şi-i apropie pe căpitanul anchetator Bărbulescu, pe coloneii Velciu şi Radu Ionescu, relaţiile transformndu-se pnă la urmă n colaborare, după cum vom vedea.

    Ligia reuşeşte să-l convingă pe Stoicescu, preşedintele Creditului Minier (singura societate romnească cu profil petrolier), ca să-1 viziteze pe Rică Georgescu. Acesta i sugerează că ar fi bine să cumpere proprietăţile societăţii „Unirea", ca acestea să nu cadă n minile nemţilor. Stoicescu s-a consultat cu mareşalul Antonescu şi s-a hotărt ca directorul general al Creditului Minier, Gheorghiu, să-l vadă şi să discute cu Rică posibilităţile. Rică Georgescu l-a sfătuit să meargă n Istanbul pentru a discuta cu Chastelain, totodată transmiţndu-i şi parola „privighetoarea". Cu ncuviinţarea mareşalului şi instruirea lui de către Eugen Cristescu pentru a se feri de Gestapo, Gheorghiu a reuşit să intre n legătură şi să refacă un fir.

    Cel de-al doilea fir atunci era şi Christu, şeful delegaţiei economice a Romniei n Turcia. Maniu, prin ei, a reuşit să comunice că o răsturnare a regimului se va face cnd numărul nemţilor va fi mai mic n ţara, el reuşind să-şi plaseze nişte oameni n locuri „cheie", att n armată, ct şi n alte ministere. După cum vom vedea, cel mai important a fost la externe. Cu această ocazie, De Chastelain i-a comunicat lui Rică Georgescu că i se vor trimite mesaje prin radio, la sfrşitul programului BBC pentru Austria. Cifrul BBC-ului i-a fost trimis prin curierul diplomatic elveţian. Descifrarea a nceput prin Alecu Ionescu, adjunctul lui, şi soţia acestuia, n acelaşi timp căutnd şi Rică să prindă prin aparatul de radio ce-1 avea n nchisoarea Malmaison. Astfel a reuşit să afle şi să-i comunice lui Maniu că se pregăteşte paraşutarea unui telegrafist ca să poată folosi aparatul trimis prin turcul Tozan.Tot prin Gheorghiu, cu a doua vizită făcută la Istambul, Rică Georgescu i-a transmis să nu aibă ncredere n Bursan, un om de afaceri al lui Tătărăscu, pentru că nu se poate avea bază n el. Legăturile dintre Maniu şi lumea liberă s-au restabilit n continuare, dar cu eforturi din exterior.

    Ted Masterson, şeful secţiei romne de la Cairo, din SOE, mpreună cu Chastelain şi Yvor Porter, era preocupat n rezolvarea problemei. A fost găsit un telegrafist, Nicolae Ţurcanu, pe care l-a cuplat cu David Russel, ofiţer de gardă, şi, după paraşutarea din 15 iunie 1943, la Homolje, n Iugoslavia, au reuşit să treacă Dunărea şi pe 12-13 august să transmită primele mesaje. La scurt timp, Russel a fost ucis de un tlhar, lngă Vrciorova. Rămas singur, Nicolae Ţurcanu a fost dirijat la Bucureşti, unde primea mesaje pe care le preda lui Alecu Ionescu, adjunctul lui Rică Georgescu de la „Romno-Americană". După ce erau descifrate, erau predate, n vizita pe care i-o făcea şefului său la Malmaison şi de acolo le lua Ligia, soţia lui Rică Georgescu, şi le preda lui Iuliu Maniu, care i era şi naş de cununie.

    Pe altă linie de aranjamente, Gheorghiu, directorul „Creditului Minier", sub pretextul tratativelor de cumpărare a proprietăţilor Aliaţilor de către statul romn, mergea deseori la Malmaison şi a acceptat propunerea lui Rică Georgescu de a face pe curierul lui Maniu n Orientul Mijlociu. Şi astfel, a plecat la Istanbul să ducă tratative cu De Chastelain. S-a aranjat, cu acea ocazie, să se transmită mesaje cifrate lui Jockey (adică Georgescu), la sfrşitul programului BBC pentru Austria, iar cifrul a fost trimis prin curierul diplomatic elveţian. Descifrarea o făcea Alecu Ioncţcu, cu soţia lui. care făcuse studii n SUA. Alecu Ionescu l-a adus pe Ţurcanu Nicolae la Bucureşti şi a nchiriat un apartament la căpitanul Radu Protopopescu, situat n apropierea transmiţătorului poştei centrale. Grupul se lărgise cu Virgil Tubacu, din poliţie, şi căpitanul Sandu Ion.

    Iuliu Maniu reuşise să-şi planteze oameni de nădejde n posturi administrative de importanţă deosebită, şi civile şi militare. Cnd n septembrie 1943 Alexandru Cretzeanu a ajuns ambasador n Turcia, acesta a devenit omul de legătură a doi stăpni: I. Antonescu şi I. Maniu, iar directorul cifrului din Ministerul Afacerilor Străine, Grigore Niculescu-Buzeşti, va menţine contactele cu oamenii lui Maniu aflaţi n misiuni n străinătate, prin canalele oficiale. Şi cum un nou emisar urma să fie trimis de Iuliu Maniu, s-a hotărt ca operaţiunea „Autonomus" să fie paraşutată pe 21 decembrie 1943. Aceasta trebuia să i pună la curent pe Iuliu Maniu că singura cale deschisa Romniei era capitularea necondiţionată n fata Armatei Roşii, deoarece, la conferinţa de la Moscova a miniştrilor de externe din octombrie 1943, Marea Britanie a pierdut orice teren de manevră politică n Romna, iar la Teheran, n noiembrie, acelaşi 1943, se abandonase posibilitatea unei debarcări n Balcani.

    La scurt timp după conferinţa de la Teheran, Roosevelt, referindu-se la Stalin, spunea că „ este un om accesibil, n ciuda tacticii brutale şi atitudinii cinice cu privire la probleme ca dreptul micilor naţiuni." Şi totuşi, la 20 noiembrie 1943, Moscova a trimis Foreign Office-ului următoa*rea telegramă:

    „ Guvernul sovietic este de acord ca Maniu să fie informat că poate să-şi trimită un reprezentant, dar numai pe baza nţelegerii că singura lui calitate constă n discutarea detaliilor operative n vederea răsturnării regimului actual din Romnia şi nlocuirii lui cu un guvern gata să capituleze necondiţionat n faţa celor trei principali aliaţi."

    Prin intermediul BBC, Maniu a primit acest mesaj şi i s-a spus că delegatul este aşteptat la Nicosia, urmnd să anunţe cu 24 de ore nainte. Ceea ce se poate sublinia este ncrederea „oarbă" a lui Maniu n Aliaţi şi, mai ales, n Churchill, iar pe de altă parte, implicarea lui n acţiuni „subversive", ca să menţină legăturile cu aliaţii şi din situaţii de neimaginat, cum a fost cea din nchisoarea de la Malmaison, unde se descifrau mesajele şi de unde se dădeau indicaţii şi chiar dirijarea pentru sosirea mesagerilor aliaţi din 21/22 decembrie 1943.

    Ct despre soarta celor căzuţi n minile Siguranţei, s-a străduit şi pnă la urmă a reuşit să i salveze prin tergiversarea procesului, prin opunerea ca să fie predaţi nemţilor, mergnd pnă la ameninţarea că se va prezenta n sala tribunalului şi va declara că el este vinovat şi acei oameni au lucrat n numele lui şi n interesul salvării Romniei.

    Iar la insistenţele lui Maniu de a i se spune adevărul, dacă am fost vnduţi sferei de influenţă ruseşti, reprezentanţii Aliaţilor au negat, pnă cnd ambasadorul Clark Kerr i-a spus lui Rică Georgescu că „ UNUL DIN CELE MAI NEPLĂCUTE LUCRURI CE I S-A CERUT SĂ LE FACĂ Ă FOST SĂ MINTĂ UN OM DE TALIA LUI MANIU".
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 16-02-11 at 03:25 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Conducătorul opoziţiei antirăzboinice din Romnia

    Iuliu Maniu permanent era frămntat de problema Romniei şi ncerca să oprească vărsarea de snge şi suferinţa fraţilor subjugaţi din Transilvania de nord. Era nconjurat de o mulţime de prieteni şi printre ei se număra Mihai Popovici, vicepreşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc, căruia i-a propus să plece n străinătate, să conducă destinele ţării, iar el să facă acelaşi lucru n ţară. Asupra acestui capitol, de după 1940, mi s-au oferit cteva referinţe ale lui Mihai Popovici, care definesc ncă o dată personalitatea lui Iuliu Maniu. Gndurile sunt din 1942 şi le redau aşa cum mi s-au dat:

    „Nesfrşite au fost discuţiile mele cu vechiul meu prieten Iuliu Maniu, asupra mprejurărilor nefericirii nspăimntătoare care s-a năpustit peste poporul romnesc. Nu vrem să facem un reproş. Poate că nu se poate altfel; poate că regimul nefast al Regelui Carol II prăvălise neamul romnesc ntr-o prăpastie att de adncă nct o renălţare nu este uşoară; poate că s-au comis şi se comit greşeli iremediabile; constatăm doar acest fapt, fără putinţa de a fi contrazis, ci cel mult explicat.

    Arbitrajul de la Viena sau, mai bine zis, dictatul, a fost măciuca ngrozitoare cu care duşmanii fără suflet, orbiţi de patimi, neţinnd seama de nici un postulat etic sau de drept, nfruntau ntregul romnism, dar, mai ales, cele patru milioane de romni ardeleni; un milion de fraţi au fost trţi n robia maghiară, unitatea ţinuturilor de dincoace de Carpaţi sfărmată, centrele de cea mai naltă cultură distruse, huliţi, batjocoriţi şi tot romnismul ciscarpatic lăsat aproape fără apărare.


    Ceea ce se petrece astăzi pe tot ntinsul Ardealului este fără precedent. Domnul Maniu şi-a ridicat glasul n nenumărate rnduri, a atras atenţia, a rugat, a cerut să se ia anumite măsuri; nu numai că nu au fost primite, dar au fost considerate ca acte de sabotaj; nu, nu s-a sabotat nimic, ci era glasul ngrijorării unui suflet chinuit de soarta care ni se hărăzeşte. Dar, toate acestea sunt simple constatări, care s-ar putea remedia cu vremea, pe care alte forţe ar putea să le şteargă uşor, dacă am fi prevăzători şi cu ochii deschişi. Romnia oficială s-a legat astăzi iremediabil cu soarta Germaniei.


    NAŢIUNEA, al cărei instinct s-a dovedit de attea ori n istorie că este mai clarvăzător dect logica raţională a unui singur individ, este că puterea alianţei Anglo-Americane nu va putea fi nfrntă niciodată. Această credinţă a avut-o ncă nainte de a intra ruşii n război şi nainte de a intra americanii n război. Evident că prin implicarea americanilor şi a ruşilor n război, această credinţă a sporit; faţă de această credinţă era evident că trebuia luată şi o atitudine publică prin care să se ţină seama de această eventualitate, care este nu numai credinţa dlui Maniu, ci şi mărturisirea latentă a opiniei publice rom*neşti şi a instinctului de conservare a poporului romn.


    Era logic ca sub comandamentul acestei credinţe toţi aceia care o mărturiseam să fim adnc ngrijoraţi de felul cum este condusă politica noastră externă, nglobată definitiv n ideea imperialismului german. Declaraţiile recente ale dr. Walter Funk şi atitudinea tot mai provocatoare a elementului etnic german, care culminează prin recomandaţia de a se muta romnii din Ardeal n Transnistria, prin crearea de şcoli speciale germane, de a pregăti funcţionari germani administrativi, prin acapararea ntregii noastre vieţi economice etc, desigur că nu sunt de natură să liniştească opinia publică, cum nu sunt nici articolele din jurnalele germane, de exemplu cel din „Das Reich", recent, sau propaganda fraţilor noştri italieni n interesul hoardelor maghiare. Aceste elemente psihice ntăresc şi mai mult gndul că, mpotriva guvernului, trebuie ntreprins ceva pentru asigurarea existenţei statului nostru.


    Cum aici, n ţară, nu se poate face nimic, este natural că gndul nostru se ndreaptă, n primul rnd, pe plan extern. Nesiguranţa nspre cine se va nclina balanţa victoriei finale şi-a produs efectele ei de mult, n toate statele. Aproape toate naţiunile, chiar şi cele mai puternice, luptă pe două planuri, pentru ca, n momentul unei catastrofe, să mai salveze ceea ce s-ar mai putea salva.


    Ungurii sunt reprezentaţi printr-un număr impunător de conaţionali, recrutaţi din toate clasele sociale şi din toate categoriile de cetăţeni, ncepnd de la extrema dreaptă pnă la extrema stngă. Toate confesiunile, profesiunile şi-au trimis reprezentanţii lor, pentru ca, furişndu-se pe chestiuni ideologice n mijlocul adversarilor lor de astăzi, să apere interesele maghiarimii.


    Tibor Ekhart este n fruntea lor, gras, subvenţionat de nsuşi guvernul maghiar, se spune că a plecat cu 200 de milioane, n aur. Bulgarii şi au şi ei tentaculele lor, ntinse prin toate părţile, exploatnd, mai ales, filonazismul lor. Dar şi germanii, pe de o parte prin Hess, pe de altă parte prin sute de refugiaţi, ncearcă să potolească ura inamicilor lor astăzi, cernd ngăduinţă pentru statul democrat de mine. Italienii, nfrunte cu Nitti şi cu o pleiadă ntreagă de oameni de frunte, refugiaţi şi răspndiţi n toată lumea, apără integritatea unei halii democrate de mine.


    Un singur popor lipseşte, noi, romnii. Tocmai astăzi, cnd n toiul războiului, se discută toate problemele postbelice, cnd toate statele fac propagandă, leaga prietenii, cştigă simpatii pentru naţiunile lor, noi, romnii, nu suntem prezenţi ş, poate că interesul nostru ar fi cel mai mare ca să fim prezenţi; rămaşi fără nici legătură cu foştii noştri aliaţi din războiul trecut, cu ajutorul cărora am nfăptui Romnia Mare, chiar dacă vom fi n parte cruţaţi, cine va guverna ţara? Dacă n-an, face altceva dect că am mpiedica un guvern bolşevic şi am colabora la un guvern democrat naţional şi am bine merita pentru patrie. Oare guvernanţii noştri nu gndesc şi la problema aceasta?


    n faţa acestor probleme, dl Maniu m-a solicitat şi pe mine să părăsesc totul, să-mi iau toiagul pribegiei şi să pornesc şi eu pe drumul spinos şi greu al bejeniei naţionale. Am ezitat mult. Starea sănătăţii mele, infirmitatea mea, puţina mea avere şi, mai ales, soţia mea, erau motive, mi influenţau hotărrea mea. Dar timpul trecea şi nimeni nu se urnea. Era ora 12. O plecare de natura aceasta trebuia făcută şi ntr-un timp potrivit psihologiceşte. Astăzi, aliaţii trec prin mari dificultăţi, ofensive puternice, de multe ori cu succese destul de apreciabile...O plecare n astfel de momente dă un suport etic de nepreţuit. Ce rost ar avea o plecare cnd sorţii de izbndă au nclinat definitiv de partea aliaţilor. Ar face impresia unor postulanţi la o victorie nemeritată, sau a unor cerşetori ntrziaţi, al căror cuvnt nu mai are nici o greutate, nici morală, nici materială.


    Trebuie plecat neapărat şi imediat, indiferent de riscuri şi sacrificii. Nu am nici o pretenţie, suferinţa naţiunii mele mi-a dat tăria să o pornesc la vrsta mea pe drumuri cu totul necunoscute. Cte am văzut şi am auzit n ultimul timp n Ardeal e suficient să-ţi oţelească hotărrea. Toţi care plecăm, şi ar trebui să fim de zece ori atţia, mergem luminaţi de făclia sfntă a iubirii de neam. Pe pămntul şi n casa n care scriu, la Braşov, am nvăţat de cnd eram mic copil să-mi iubesc neamul. Aicea, cteva zile nainte de plecare, am luat hotărrea să ascult de ordinul dlui Maniu şi să-mi părăsesc tot ce am mai scump, pe soţia mea. Rog pe prietenii mei, naţiunea şi chiar guvernanţii de astăzi să ţie seama de ndemnurile şi sentimentele care ne călăuzesc. S-ar putea ntmpla şi altfel, s-ar putea ca victoria să nu fie acolo unde credem noi şi atunci suntem pierduţi şi trupurile noastre se vor odihni departe, n pămnt străin. Neamul nostru nobil pare plin de suferinţă."


    Sfrşitul lipseşte. Din aceste notări inedite sunt de reţinut cteva lucruri foarte importante: nemţii intenţionau să ducă pe transilvăneni n Transnistria, Iuliu Maniu era convins de victoria aliaţilor şi căuta să trimită emisari ct mai siguri pentru a le mărturisi sentimentele de preţuire şi de ncredere n victoria finală. Nu am aflat motivul pentru care nu a mai plecat Mihai Popovici. n schimb, soţia lui, Adela Popovici, a făcut un drum n Turcia.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-039)

    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 16-02-11 at 03:28 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Luptele din Crimeea - Tratative ntre partidele de opoziţie
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 18-02-11, 09:28 AM
  2. Foştii colaboraţionişti carlişti bat la porţile opoziţiei
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 16-02-11, 04:59 PM
  3. Opoziţia din Romnia naintea nceperii războiului
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 15-02-11, 09:01 PM
  4. Replies: 2
    Last Post: 22-11-10, 09:19 AM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •