Results 1 to 4 of 4

Thread: Declanşarea celui de-al doilea război mondial

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Declanşarea celui de-al doilea război mondial

    A fost duminică, 22 iunie, ora 3 dimineaţa, cnd de-a lungul a 1.600 km s-a dezlănţuit marea ncleştare ntre două ideologii, una mai criminală dect alta. Cel care pregătise n secret mare această „cruciadă" sub flamura lui Barbarossa, dar cu militari bine instruiţi, mpotriva celuilalt dictator. Hitler şi adunase 250 de generali pe 30 martie 1941 şi le spusese că:„nu se angajau numai ntr-un război de cucerire, dar şi ntr-unul de exterminare, n această luptă ideologică uriaşă nu poate fi loc pentru virtuţi cavalereşti, bolşevismul este o crimă socială, trebuie să-l zdrobim. Cadrele politice şi comisarii care vor fi capturaţi nu vor fi trimişi n spatele frontului. Ei vor fi imediat mpuşcaţi de trupele care i-au capturat sau de echipe de execuţie."

    Pe 14 iunie, tot Hitler i-a convocat la Cartierul lui general pe comandanţii grupurilor de armată şi şefii de state majore reamintindu-le dispoziţiile din 30 martie şi a insistat că Anglia va fi şi ea nevoită să capituleze. Smbătă, 21 iunie, la ora 13 şi nu mai nainte, Hitler i-a trimis lui Mussolini o scrisoare cu un avion special, dezvăluindu-i planul „Barbarossa" cu menţiunea că cea mai dificilă decizie din viaţa lui a fost luată. De remarcat că nici celălalt „tripartit", Japonia, nu fusese anunţată pnă la acea oră. De fapt, ea ncheiase pe 14 aprilie un pact de neutralitate cu URSS.

    Deci, dintre sateliţi, numai generalul Antonescu fusese anunţat şi i se ncredinţase comanda armatei romne formată din Armata a II-a de sub conducerea generalului Petre Dumitrescu şi Armata a IV-a sub comanda generalului Nicolae Ciupercă. După ce n dimineaţa de duminică, la orele 2, aviaţia zburase n valuri ca să distrugă aeroporturile sovietice, la ora 3 au pornit la atac prin surprindere 146 divizii germane contra 147 sovietice, şi aceasta nainte de a se citi lui Molotov ultimatele german şi romn, conform obiceiului pirateresc al lui Hitler. Şi vorba lui Ion Mihalache, Hitler ncepuse atacul contra URSS după ce nu reuşise să nfrngă Anglia. Dar Mihalache nu ştia că Hitler anunţase că Anglia va trebui să capituleze şi lăsase pe frontul de vest 60 de divizii ca s-o ngenuncheze.

    Tot n aceasta zi de duminică, 22 iunie 1941, seara, la radio Londra, Winston Churchill s-a adresat poporului englez: „Regimul nazist nu se deosebeşte de trăsăturile cele mai rele ale comunismului. Este lipsit de orice idei şi principii, n afară de pofte şi de dominaţie rasială. Depăşeşte orice forme ale slăbiciunilor umane n eficienţa cruzimii şi a agresiunii feroce. Nimeni nu a fost un oponent mai consistent al comunismului dect mine, n ultimii 25 de ani. N-am să neg nici un cuvnt din ce am spus despre ei. Dar toate acestea dispar n faţa spectacolului care se desfăşoară acum.

    Trecutul, cu crimele, nebuniile şi tragediile sale, este acum departe. i văd pe soldaţii ruşi stnd n pragul patriei lor, uitndu-se la cmpurile pe care naintaşii lor le-au cultivat din timpuri imemoriabile. i văd privind la casele lor, unde mame şi soţii se roagă - o, da! - pentru că sunt momente cnd toţi se roagă pentru siguranţa celor dragi, pentru ntoarcerea ntreţinătorului familiei, a luptătorului, a protectorului. Văd cele zece mii de sate ale Rusiei, unde mijloacele de existenţă sunt smulse att de greu din pămnt, dar unde mai există bucurii primordiale, unde fecioarele rd şi copiii se joacă.

    Văd naintnd peste toate războiul hidos al maşinii germane de război, cu ofiţerii ei prusaci zgomotoşi, bătnd din călcie, făloşi, cu agenţii ei, mari experţi veniţi de curnd după ce au speriat şi supus sclaviei o duzină de ţări. Văd, de asemeni, masele triste, instruite, docile, brutale, ale soldăţimii care merge nainte ca un roi de lăcuste care se trăsc. Văd bombardierele germane şi avioanele de luptă, pe cer, care mai simt ncă usturimea biciuielii britanice, ncntate acum să găsească ceea ce cred a fi o pradă mai uşoară şi mai sigură. n spatele acestei străluciri, acestei furtuni, văd acel mic grup de bărbaţi nemernici care plănuiesc, organizează şi lansează această cataractă de orori asupra omenirii.

    Trebuie să declar hotărrea guvernului Majestăţii Sale şi sunt sigur că este o decizie la care vor adera n timpul potrivit, marile dominioane, căci trebuie s-o spunem acum, imediat, fără nici o zi ntrziere. Trebuie să fac declaraţia, dar vă puteţi ndoi oare care va fi politica noastră? Avem doar un singur ţel şi un singur scop irevocabil. Suntem hotărţi să-l distrugem pe Hitler şi fiecare vestigiu al regimului nazist. De la aceasta nu ne va abate nimic. Nu vom parlamenta niciodată, nu vom negocia niciodată cu Hitler sau cu cineva din gaşca lui.

    O să luptăm cu el şi pe uscat, o să luptăm cu el pe mare, ne vom bate cu el n văzduh, pnă cnd, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom curăţa pămntul de umbra lui şi vom elibera popoarele de sub jugul lui. Orice om sau stat care luptă mpotriva supremaţiei naziste va avea sprijinul nostru. Orice om sau stat care mărşăluieşte cu Hitler este duşmanul nostru. Aceasta este politica noastră, aceasta este declaraţia noastră. Urmează deci că vom da Rusiei şi poporului rus ajutorul pe care l putem oferi. Vom apela la toţi prietenii şi aliaţii noştri din toată lumea să adopte aceeaşi linie şi să o urmeze, aşa cum vom face şi noi, cu credinţă şi cu perseverenţă, pnă la sfrşit...

    Acesta nu este un război de clasă, ci un război n care ntregul imperiu britanic şi naţiunile Commonwealth-ului sunt angajate, fără deosebire de rasă, credinţă sau partid. Nu este cazul ca eu să vorbesc despre acţiunea Statelor Unite, dar voi spune doar att: dacă Hitler şi nchipuie că atacul lui mpotriva Uniunii Sovietice va pro*duce cea mai mică divergenţă de ţeluri sau va slăbi efortul marilor democraţii care sunt hotărte n privinţa distrugerii lui, se nşeală amarnic. Dimpotrivă, vom fi ntăriţi şi ncurajaţi n eforturile noastre de a salva omenirea de sub tirania lui. Vom fi ntăriţi şi nu slăbiţi n hotărre şi n resurse.

    Acum nu este momentul să facem morală pentru nechibzuinţele unor ţări şi guverne care au permis să fie doborte una cte una cnd, prin acţiune unită, ar fi putut să se salveze pe ele şi să salveze lumea de catastrofă. Dar, cnd am vorbit mai nainte de setea de snge a lui Hitler şi de poftele care l-au mpins sau l-au atras n aventura rusă, am spus că există un motiv mai adnc n spatele ultragiului lui. El vrea să distrugă puterea rusă pentru că speră că, dacă reuşeşte acest lucru, va putea ntoarce ntreaga forţă a armatei lui şi a forţei aeriene din est ca să fie aruncată asupra acestei insule pe care ştie că trebuie s-o cucerească, n caz contrar trebuind să sufere pedeapsa pentru crimele lui.

    Invazia lui mpotriva Rusiei nu este dect un preludiu al unei ncercări de invazie a Insulelor Britanice. El speră, fără ndoială, că poate realiza toate acestea nainte de venirea iernii şi că poate copleşi Marea Britanie nainte ca flota şi forţa aeriană a Statelor Unite să poată interveni. El crede că poate repeta, pe o scară mai mare dect oricnd nainte, acel proces de a distruge inamicii, unul cte unul, prin care s-a menţinut şi a prosperat atta timp şi că, n acest fel, scena va fi liberă pentru ultimul act, fără de care cuceririle lui ar fi zadarnice, şi anume să subjuge emisfera occidentală voinţei şi sistemului lui. Pericolul Rusiei este deci şi pericolul nostru şi pericolul Statelor Unite, la fel cum este cauza fiecărui rus care luptă pentru focul şi căminul lui, este cauza oamenilor liberi din fiecare colţ al globului. Să nvăţăm lecţia predată deja de asemenea experienţe crude. Să ne dublăm eforturile, să lovim cu forţă, atta timp ct avem viaţă şi putere." (Din discursul lui Churchill de pe 22 iunie).

    La această ofertă de ajutorare a Rusiei, Stalin nu va răspunde dect după cel deal doilea mesaj din partea lui Churchill, după jumătatea lunii iulie, n ziua de 22 iunie, cnd trupele romne trecuseră Prutul, iar Antonescu se supusese necondiţionat voinţei lui Hitler, fără a ncheia vreun tratat sau vreo convenţie, n aceeaşi zi Iuliu Maniu primea o scrisoare foarte lungă din partea generalului, un fel de răspuns la toate acuzaţiile ce-i fuseseră adresate. Iată o spicuire din document:

    „Stimate domnule Maniu, .......Mă simt obligat, n vederea clarificării definitive a chestiunilor puse prin memoriile d-voastra din... să vă răspund următoarele: D-voastră sunteţi şi astăzi pentru un regim democratic constituţional şi pentru libertăţile cetăţeneşti, n politica internă, precum şi pentru vechile noastre legături internaţionale, alături de puterile democratice apusene, n ceea ce priveşte orienta*rea externă. Prin lovitura de stat din 6 septembrie 1940 eu am rupt-o nsă total şi definitiv cu aceste sisteme. In politica internă reprezint un regim de autoritate, iar n politica externă sunt şi rămn alături de puterile Axei, avnd convingerea că intere*sele actuale şi cele permanente ale Romniei pot fi servite numai cu o asemenea orientare... socotiţi că avem ncă vechile obligaţii ale tratatelor noastre de alianţă şi că putem fi ncă instrumentul politicii britanice mpotriva Axei, sacrificnd chiar ţara de dragul ideologiei d-voastră democratice...

    Nu am aşteptat o aprobare sau dezaprobare a partidelor politice legal inexistente şi nici n-am chemat la vot pe partizanii d-voastră... D-voastră păstraţi ncă iluzia că partidele politice ar fi exercitat un serios control de stat şi ar fi putut combate curentele subversive şi tendinţele de răzvrătire... Rădăcinile anarhiei ce ameninţa să prăbuşească viaţa statului sunt a se căuta n activitatea fostelor partide politice care au dat fru liber tuturor poftelor şi fărădelegilor... Am spus de repetate ori că nu sunt un tiran, că sunt gata să ascult păsul oricui, precum şi sugestiile folositoare...Nu sunt de vină eu dacă sunt sau voi fi lipsit de ajutorul competenţelor de partid care, din resentimente faţă de regim sau din opoziţie doctrinară, se menţin n rezervă..."

    Este evident, numai din aceste afirmaţii ale generalului, "că Iuliu Maniu nu a sprijinit regimul antonescian, nici pe plan intern şi nici pe plan extern, iar acuzaţiile ce s-au adus prin procesul mareşalului Antonescu au fost numai propagandă pen*tru capital politic electoral, aşa cum remarca ministrul Burton Berry, n mai 1946. Iar mai trziu au fost reluate, tot ca propagandă acuzatoare n procesul conducătorilor PNŢ. n concluzia acestei scrisori, generalul Antonescu, printre alte obiecţiuni, precizează:

    „...Anumite puncte de vedere sunt ireconciliabile, este deci explicabil dezacordul complet n care m-am găsit faţă de argumentele şi concluziile d-voastră."

    Cei doi şefi de partide, C. I. C. Brătianu şi Iuliu Maniu, erau de acord cu reface*rea hotarelor, dar recomandau imediat după nceperea războiului ca trupele romne să se oprească la Nistru. Pe 28 iunie 1941, Iuliu Maniu vorbea fără nici o teamă: „Armata romnă nu trebuie să ncalce teritorii ce nu ne-au aparţinut. Un imperialism romnesc va fi condamnat de toată lumea..."

    Pe 6 iulie, Iuliu Maniu, printr-o scrisoare adresată generalului Antonescu, se arată bucuros de succesele armatei romne, dar insistă la oprirea operaţiilor militare la Nistru şi pregătirea eliberării prin luptă a Transilvaniei de nord, cedată prin dictatul de la Viena. Sesizat de opoziţia permanentă a lui Iuliu Maniu faţă de politica germană şi, mai ales, de insistenţele ce le depunea pentru oprirea armatei la Nistru, ţinnd seama că nu voise să stea de vorbă cu Killinger, care i tot ncrucişa drumurile, Hitler a hotărt să-i trimită un mesager, un fost adept al democraţiei americane, dintr-o veche familie franceză, căsătorit cu fiica contelui maghiar Appony (fost prim-ministru ce se „luptase" cu Nicolae Titulescu la Geneva n problema optanţilor), pe principele Karl Anton de Rohan, care fusese cştigat de naţional-socialism, devenind ntre intimii Fiihrerului.

    Acesta a reuşit să stea de vorbă, pe 16 iulie 1941, cu Iuliu Maniu, căruia, n expunerea făcută i-a demonstrat că, după distrugerea comunismului şi recştigarea Basarabiei şi Bucovinei, oamenii de stat europeni vor trebui să-şi modifice atitudinea şi să ia contact cu noile realităţi politice şi economice, n cadrul cărora Romnia nu are dect de cştigat, mai ales economiceşte. Iar n ceea ce priveşte Ardealul se vor găsi soluţii care să mpace ambele părţi, la sfrşitul războiului, deoarece Hitler şi fixase punctul de vedere: delimitările teritoriale n sud-est au un caracter provizoriu, deoarece la pacea generală se vor fixa teritoriile definitive.

    După ce l-a ascultat cu calm, Iuliu Maniu i-a replicat:„N-aş putea să vă tăinuiesc convingerile mele, fiindcă acestea sunt ndeobşte cunoscute. Am fost şi rămn anglofil. Şi aceasta nu numai fiindcă există o filiaţiune ntre convingerile şi ideologia mea cu cele ale lumii anglo-saxone, dar mai ales fiindcă Anglia a fost, n mod constant, prietena şi protectoarea ţării mele. Realizarea aspiraţiilor naţionale romneşti s-a făcut cu sprijinul Franţei, Angliei şi Americii, iar, de atunci, n toate mprejurările, Anglia a sprijinit Romnia. Veţi fi de acord cu mine că Germania a avut o atitudine potrivnică Romniei. Noi n-am fost niciodată mpotriva Germaniei, iar n războiul trecut eram n conflict cu imperiul austro-ungar care deţinea provincii locuite n majoritate zdrobitoare de către romni şi dacă am intrat n conflict cu Germania este fiindcă aceasta a fost aliata Austro-Ungariei.

    Imediat nsă după război, guvernul romn a căutat să reia raporturile bune cu Germania şi de atunci ne-am străduit să menţinem o colaborare economică ct şi raporturi politice corecte. Noi nsă vrem să ne păstrăm ţara, cştigată cu lupte şi suferinţe mari, iar d-voastră v-aţi aflat n cealaltă parte. Din cauza Germaniei am pierdut Basarabia şi Bucovina de nord, prin hotărrea puterilor Axei s-a făcut Romniei cea mai mare nedreptate care s-a făcut vreodată n istorie, răpindu-i-se o parte din Ardeal, provincia cea mai romnească, cu o populaţie majoritar romnească, avnd conştiinţa naţională dezvoltată n mod puternic. Dacă veţi judeca obiectiv, veţi nţelege temeiurile acţiunii noastre. Prin sabie nu poate fi organizat nimic. Ce se organizează cu sabia se năruie. Att timp ct Anglia şi Franţa nu declară că sunt nvinse şi nu ne dezleagă de obligaţiile ce le avem faţă de ele, eu merg alături de Anglia şi Franţa. "

    Principele Karl Anton de Rohan i-a propus lui Maniu să se ntlnească cu o personalitate autorizată germană pentru că situaţia s-ar putea schimba şi aceasta depinde de bărbaţii de stat romni. La propunere i s-a răspuns că poporul romn a avut multe decepţii n relaţiile cu marile puteri şi că va reflecta şi va da un răspuns prin Minai Popovici. După această ntrevedere, Iuliu Maniu a declarat prietenilor lui:

    „N-am nici o ncredere n făgăduielile lui Hitler, deoarece i-a nşelat pe toţi. Germania se află astăzi ntr-o situaţie dificilă şi de aceea vrea să profite de acţiunea anticomunistă, pentru a strnge n jurul său toate statele. Romnia trebuie să aibă n vedere numai interesele sale şi trebuie să ţină seama că şansele Angliei au crescut şi mai mult. Noi trebuie să apărăm interesele Ardealului şi aceste interese nu ni le poate satisface Germania. Cu att mai mult trebuie să lucrăm alături de Anglia, cu ct Ungaria exercită o propagandă extraordinară n America, Anglia şi Elveţia."


    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 15-02-11 at 09:20 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Declanşarea celui de-al doilea război mondial

    n faţa măsurilor ce se anunţau pentru organizarea vieţii n Basarabia şi Bucovina de nord, măsuri care nu erau făcute pentru a linişti populaţia alungată de cotropitorul bolşevic, Iuliu Maniu a trimis o scrisoare generalului Antonescu spunnd, printre altele:

    „Domnule general, ......Opinia publică a reţinut declaraţiile dlui vicepreşedinte al Consiliului de miniştri privitoare la organizarea administrativă şi economică... Nu nţeleg bine raţiunea care a prezidat la oprirea refugiaţilor de a intra n Basarabia şi Bucovina, spre a-şi reocupa din primul moment proprietăţile, cnd este ştiut că n actuala criză de alimente e firesc ca pămntul să fie administrat de proprietarii lui, care l vor lucra cu mai multă tragere de inimă dect alte elemente.

    Nu nţelege opinia publică raţiunea şi dedesubtul pasagiului următor: Pnă la sfrşitul ostilităţilor, cnd va interveni un decret de anexiune, pnă atunci autorităţile militare şi regimul de ocupaţie sunt singura situaţie legală a acestor teritorii. nti: despre care ostilităţi este vorba, acelea pentru Basarabia şi Bucovina, sau cele contra Rusiei, sau cele ale conflictului armat mondial? Al doilea: pentru ce trebuie un decret de anexiune? Basarabia şi Bucovina s-au contopit cu regatul Romniei, pe baza autodeterminării, cu 23 de ani nainte, prin hotărrile de unire aduse n adunările naţionale. Pentru ce trebuie acum un nou decret de anexiune, care dă o altă nfăţişare bazei de drept a unirii acestor două provincii cu patria mamă? Pentru ce trebuie un expert german, anunţat cu atta stăruinţă?

    Deodată cu recuperarea acestor provincii, trebuie un restitutio in integrum şi apoi măsuri de guvernămnt care urmează n mod firesc din experienţele trecutului, respectnd hotărrile de unire ale provinciilor...Lupta armatelor noastre pentru recucerirea lor nu este, prin urmare, agresiune cu intenţii de cucerire, intenţiuni care trebuie să ne fie străine, ci urmarea unei invaziuni care trebuia respinsă din primul moment. n această luptă, ntreaga naţiune şi toţi fiii ei trebuie să se nşire sub drapel sau acolo unde cred că pot fi utili n serviciul voinţei naţionale unanime, de a ne păstra hotarele şi a recştiga Basarabia, Bucovina şi toate provinciile pierdute prin slăbiciunea unei crmuiri vinovate, impusă ţării prin lovitură de stat.

    ntreaga naţiune a fost cuprinsă de o nespusă bucurie cnd a aflat că Cernăuţii, Chişinăul şi alte oraşe au fost eliberate de cotropitori...Vom ncerca cu toţii cea mai mare satisfacţie, cnd vom afla n comunicate că reocuparea ntregii Basarabii şi a Bucovinei s-a terminat... Recunoştinţa ţării pen*tru generalii, ofiţerii şi soldaţii romni şi pentru d-voastră, d-le general, va fi eternă. Dacă ntreaga opinie publică romnească, cu noi toţi, am fost pentru recucerirea provinciilor rupte prin agresiune de la patria-mamă, suntem categoric contra ca Romnia să urmărească obiective de agresiune.

    Nu este admisibil să ne prezentăm ca agresori faţă de Rusia, astăzi aliata Angliei, aceasta din urmă probabil nvingătoare, pentru alt obiectiv dect Basarabia şi Bucovina, n tovărăşia de arme a Axei şi a Ungariei, care ne-au rupt printr-un act arbitrar, neratificat de nimeni, o parte importantă a ţării noastre, vătămndu-ne teritoriul, mndria şi onoarea noastră naţională...Nu avem nici un soldat romn de sacrificat pentru scopuri străine. Trebuie să cruţăm armata noastră pentru scopurile noastre romneşti. Care sunt multe şi mari şi de o tragică actualitate, pentru foarte apropiate vremuri...

    O tendinţă de cucerire şi ocupaţiune mai conţine şi un pericol pe care mulţi nu-l cunosc. Opinia publică maghiară şi conducătorii ei sunt ntr-un mod semnificativ frămntaţi, iar ideea tot mai vnturată de publicitatea maghiară şi cercurile lor importante este că spaţiul vital al Romniei este la est de Carpaţi, iar al Ungariei n partea din vest a Carpaţilor. Nu-i admisibil ca noi să servim argumente şi motive n sprijinul celor ce urmăresc să ne mpingă spre răsărit, eliminndu-ne din cetatea naturală a Transilvaniei, leagănul romnismului şi mai ales nu este admisibil să ne legăm soarta prin războaie de cucerire şi agresiune cu Axa.

    Zvonuri tot mai persistente vorbesc despre masacre săvrşite asupra populaţiei minoritare, n special evreieşti, din Moldova. Simţul de umanitate al poporului nostru şi bunul lui renume nu trebuie atinse prin executări şi schingiuiri n masă, prin intoleranţe care s-ar răzbuna n primul rnd asupra noastră şi a conaţionalilor noştri. Pentru acest motiv... protestăm n contra lor sau a continuării lor, dacă s-ar fi săvrşit."

    I. Maniu.

    După o lună de la nceperea războiului, după o lună de cnd generalul Antonescu i trimisese scrisoarea de 57 de pagini justificndu-şi acţiunile de care se considera acuzat de către Iuliu Maniu, pe data de 3 iulie, preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc i-a răspuns ntr-o scrisoare, cam tot att de lungă şi mai documentată, trecnd n revistă sectoarele la care se referise generalul, dar mai ales cele economice, comerciale, industriale şi chiar morale. Hotărrea fermă şi preocuparea lui Iuliu Maniu pentru soarta ţării şi a neamului romnesc se reliefează ca un fir călăuzitor. Cteva pasaje:

    „...Afirmaţiile care ating onoarea naţională şi reputaţia celor ce se preocupă de ea nu pot rămne fără răspuns categoric. Aţi găsit bine ca n ziua cnd Romnia a intrat n război să-mi trimiteţi răspunsul d-voastră, care a putut ntrzia foarte multe luni şi care mai putea ntrzia ctva timp, fără nici un prejudiciu.

    Am fost foarte mişcat de accentele sentimentale ale cuvintelor d-voastră care exprimă necesitatea unirii dintre fraţi... O asemenea atmosferă nsă nu se poate produce prin acuzaţiuni jignitor de nedrepte din partea d-voastră care, asumndu -vă rolul de conducător al statului, aveţi tocmai menirea de a nlătura asperităţile, refuznd să vă prezentaţi, n acelaşi timp, acuzator şi judecător...D-voastră aţi precizat că deosebirile de vederi sunt ireconciliabile... Orice păreri am, ele sunt puse n slujba celui mai desăvrşit patriotism: să ne refacem hotarele ţării... Alături de discursurile mişcătoare, nu aţi putut face nimic pentru fraţii subjugaţi de unguri... persecuţiile de tot felul continuă.

    Congresul refugiaţilor convocat pe 2 iunie cu ncuviinţarea autorităţilor a fost oprit n ultimul moment... şi oameni respectabili au fost forţaţi să se mprăştie... nu s-a făcut nimic n interesul refugiaţilor... acordarea mprumuturilor pentru refugiaţi aşteaptă numai un aviz care se amnă necontenit. n faţa caracterizării partidelor şi a vieţii noastre politice, mi exprim adnca mea mhnire şi protestul cel mai categoric.

    Zi de zi, prin lupte crncene, comerţul german a dobndit modificarea cursului monedei naţionale şi modificarea procentelor din volumul comerţului nostru extern. Trebuie să recunosc că dv., de la nceput, n 24 de ore, cum spunea Corneliu Codreanu, aţifostfrăţiţipe o singură linie şi aţi alăturat poporul romn soartei puterilor Axei, ceea ce Regele Carol al Il-lea nu a avut curajul să o facă total şi pe faţă; dar, o dată cu această alăturare la aceste puteri, le-aţi dat tot potenţialul economic al poporului romn... Nu lăsaţi să se dărăpăneze tot ceea ce au făcut generaţiile anterioare... Nu dezorganizaţi sistemul nostru de apărare economică...Grija noastră, a tuturor, este existenţa, puterea, progresul şi spaţiul vital al naţiunii romne şi nicidecum existenţa, puterea, progresul şi spaţiul altor naţiuni... " Şi Iuliu Maniu a continuat, arătnd dezastrul „colaborării" cu Germania n sectorul agricol, industrial, bancar, comerţ exterior...

    „Partidele politice vechi şi-au făcut datoria, avertizndu-vă prin aceasta, oferindu-vă concursul; pentru a vă elibera, pe ct posibil, de cătuşele pe care singur vi le-aţi pus. Aţi refuzat şi le-aţi cerut solidarizarea la opera d-voastră... Le-aţi interzis activitatea şi pe fruntaşii lor i-aţi lăsat pradă asasinatelor, i-aţi arestat... Nu am pretenţia că n această expunere făcută n grabă aş fi epuizat ntregul material necesar acestor complexe şi tragice probleme... Ceea ce nu vreau eu, nu poate vroi nici un romn, ca economiceşte să fim aserviţi Germaniei... Ţara noastră trebuie să fie liberă n toate mişcările ei şi, prin urmare, n cele economice... "

    Preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc care ntreţinea relaţii cu unii repre*zentanţi ai occidentului urmărea să convingă pe cei ai Statelor Unite că ţara se află sub ocupaţie germană, cu o situaţie asemănătoare Poloniei şi că nu ar trebui tratată ca inamic. Cele 2 democraţii ar putea să convingă URSS să declare că cele 2 provincii, Basarabia şi Bucovina, au fost ocupate n 1940 ca o măsură de siguranţă n faţa Germaniei. Pentru aceasta Maniu insista să se oprească trupele la Nistru. La cererea ruşilor, Anglia a trimis un ultimatum Romniei ca n termen de 5 zile să se retragă trupelela Nistru. Era o acţiune conjugată, deoarece şi radio Londra, ce servea interesele anglo-americane, cerea oprirea armatelor la Nistru.

    Nistrul a fost trecut pe 26 iulie 1941 şi pierderile nregistrate de armata rom*nă s-au cifrat la 1268 de ofiţeri, 566 subofiţeri şi 29.741 de ostaşi. Pe cnd Mannerheim, după recucerirea Careliei (ameninţat de Churchill că Anglia va declara război Finlandei dacă nu stopează acţiunile militare spre răsărit),a oprit naintarea trupelor finlandeze n Rusia, Antonescu a continuat războiul care s-a soldat cu 147.000 de morţi şi 180.000 de prizonieri. Continund operaţiunile mili*tare dincolo de Nistru, numai la Odesa au murit 71.585 de militari, dar la Sevastopol, Stalingrad...

    Luaţi prin surprindere, ruşii au nceput prin retragere pe tot frontul, după ce aviaţia prinsă pe aeroporturi a fost distrusă n bună parte chiar din prima zi. Hitler jubila, prevăznd o nfrngere rapidă a lui Stalin şi atacurile mpotriva Angliei slăbiseră ntr-o oarecare măsură. Puterile Axei erau stăpne pe situaţie, mai ales că puterile democratice primiseră o lovitură serioasă şi din partea Japoniei care, la sfrşitul lui iulie 1941, ajunsese cu trupele n sudul Indochinei, ameninţnd „cheia" Pacificului, portul Singapore.

    Winston Churchill ncerca, chiar din 22 iunie 1941, să-1 trezească pe Stalin şi să-i propună ajutorarea n lupta care devenea comună. De-abia după cel de-al treilea mesaj, pe 19 iulie, Stalin a răspuns:

    „...Poate că nu este locul să menţionez că poziţia forţelor sovietice pe front rămne ncordată... De aceea, mi se pare că situaţia militară a Uniunii Sovietice, ct şi a Marii Britanii, ar fi considerabil mbunătăţită dacă s-ar putea stabili un front mpotriva lui Hitler n partea de nord-vest a Franţei şi n nord, n Arctica. Un front n nordul Franţei nu numai că ar ntoarce forţele lui Hitler din est, dar, n acelaşi timp, ar face imposibilă o invadare a Marii Britanii din partea lui Hitler... mi dau seama pe deplin de dificultăţile n crearea unui asemenea front. Acesta este momentul cel mai propice pentru crearea unui asemenea front, pentru că acum trupele lui Hitler sunt ndreptate spre est şi ncă nu au avut ocazia să-şi consolideze poziţia ocupată n est.

    In nord este şi mai uşor de creat un front. Aici, pentru Marea Britanie ar fi necesare doar operaţiuni navale şi aeriene, fără debarcare de trupe sau de artilerie. Forţele militare sovietice, navale şi aeriene ar lua parte la o asemenea operaţiune. Am saluta dacă Marea Britanie ar putea transfera pe acest teatru de război ceva n jurul uneia sau mai multor divizii uşoare de voluntari norvegieni, care ar putea fi folosite n nordul Norvegiei, pentru a organiza o răscoală mpotriva germanilor."

    Această problemă a celui de-al doilea front a fost ridicată tot timpul, pnă cnd s-a deschis, ba n nordul Africii, ba, n sfrşit, n nord-vestul Franţei, după cum vom vedea. Dar, pnă atunci, imediat a nceput aprovizionarea Rusiei cu materiale transportate cu convoaie englezeşti la Murmansk şi Arhanghelsk, sub ploaia de reproşuri moscovite sau telegrame rămase fără răspuns. Churchill, n memoriile sale, ne semnalează greul nceputului:

    „Guvernul sovietic avea impresia că ne face nouă o mare favoare să lupte n propria ţară pentru propria lui viaţă. Cu ct luptau ruşii mai mult, cu att creştea datoria noastră. Nu era un punct de vedere echitabil. De două sau de trei ori, n această lungă corespondenţă, a trebuit să protestez n limbaj dur, n special mpotriva prostului tratament al marinarilor noştri care transportau, cu attea pericole, aprovizionarea la Murmansk şi Arhanghelsk; totuşi, aproape invariabil, suportam intimidările şi reproşurile, cu o ridicare din umeri răbdătoare, căci ngăduinţa este emblema tuturor celor care trebuie să aibă de-a face cu Kremlinul."
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 15-02-11 at 09:21 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Declanşarea celui de-al doilea război mondial

    Cu ct Anglia şi Statele Unite dădeau mai mult, cu att reproşurile ruseşti erau mai mari; este semnificativă relatarea lui Churchill asupra unei ntrevederi la Londra avută cu Maiski, ambasadorul rus, n ceea ce priveşte ajutorarea URSS:„Dar cnd am simţit imediat dedesubt un aer de ameninţare n apelul lui, m-am nfuriat, l-am spus ambasadorului: Aminteşte-ţi că doar acum patru luni, noi, pe această insulă, nu ştiam dacă nu cumva veţi intra n război mpotriva noastră, de partea Germaniei; de fapt, am crezut chiar că, probabil, o veţi face. Chiar şi atunci am avut sentimentul că vom nvinge pnă la urmă. Noi nu ne-am gndit că supravie*ţuirea noastră depinde de acţiunea voastră, indiferent care ar fi fost ea. Orice s-ar ntmpla şi orice aţi face, voi aveţi cel mai puţin dreptul dintre toate popoarele să ne faceţi reproşuri."

    Referitor la sublinierea lui Churchill că ruşii au „ cel mai puţin dreptul dintre toate popoarele să ne facă reproşuri" merită reliefat din cartea lui Nicolae Ciachir „Marile puteri şi Romnia 1856-1947" pasajul de la pag. 297, unde reproduce din cartea autorului bulgar Petar Constantinov „Istoria na Blgaria (Istoria Bulgariei)", informaţia: „Rusia sovietică, n speţă Stalin, prin ţarul Boris, a ncercat să ncheie pace separată cu Reichul german; tatonările le făcea ministrul Bulgariei acreditat la Moscova, Stamenov. După Stalingrad, Hitler cerea Bulgariei să intre n război de partea sa şi a insistat, mai ales după nfrngerile de la Kursk, din vara anului 1943. La 14 august 1943 a avut loc ultima ntlnire ntre Hitler şi ţarul Boris al Bulgariei. Din păcate, Boris al IH-lea a murit pe 28 august 1943"

    Pentru anglo-americani situaţia devenise ngrijorătoare n Pacific, prin ocuparea Indochinei, care ajunsese la porţile Singaporelui. De aici putea n orice moment să-i lovească pe britanici n Malaia, pe americani n Filipine şi pe olandezi n insulele orientale, care reprezentau baza de aprovizionare japoneză cu petrol. O primă măsură, paralelă cu avertismentul dat, americanii au ngheţat toate bunurile japoneze din SUA.

    Imediat, Churchill şi Roosevelt s-au ntlnit la Terra Nova şi au făcut cunoscute omenirii ţelurile urmărite de anglo-americani prin „Declaraţia comună a preşedintelui SUA şi a primului ministru al Marii Britanii" de la 12 august 1941:

    1. Nu urmăresc vreo mărire teritorială sau de alt fel.

    2. Nu vor să vadă schimbări teritoriale care să nu concorde cu dorinţele liber exprimate ale popoarelor n cauză.

    3. Respectă dreptul tuturor popoarelor de a-şi alege forma de guvernămnt sub care vor trăi şi vor ca drepturile suverane şi autoguvernarea să fie redate celor care au fost lipsiţi de aceasta cu forţa.

    4. Se vor strădui ca, respectnd obligaţiile lor existente, să contribuie ca toate statele mari sau mici, nvingătoare sau nvinse, să se bucure de accesul, n termeni egali, la comerţ şi la materiile prime ale lumii, necesare prosperităţii lor economice.

    5. Dorinţa lor de a determina cea mai deplină colaborare ntre toate naţiunile n domeniul economic cu scopul de a asigura tuturor standarde de muncă mbunătăţite, dezvoltare economică şi securitate socială.

    6. După distrugerea finală a tiraniei naziste, speră să vadă stabilită o pace care să aducă tuturor naţiunilor mijloacele de a trăi n siguranţă n graniţele lor şi să acorde asistenţă ca toţi oamenii, din toate ţările, să-şi trăiască viaţa, eliberaţi de teamă şi nevoi.

    7. O asemenea pace trebuie să permită tuturor oamenilor să traverseze mările şi oceanele fără oprelişti.

    8. Cred că toate naţiunile din lume trebuie să ajungă la abandonarea forţei, din motive realiste şi spirituale. ntruct nici o viitoare pace nu poate fi menţinută dacă armamentele de uscat, mare sau aer continuă să fie folosite de naţiuni care ameninţă, sau pot ameninţa, cu agresiune, n afara graniţelor lor, cred, legat de stabilirea unui sistem mai larg şi mai permanent de securitate generală, că dezarmarea unor atari naţiuni este esenţială. Vor ajuta şi ncuraja toate măsurile practicabile care să uşureze popoarele iubitoare de pace de povara armamentelor. Acest angajament, luat n faţa omenirii, a fost primul prin care cei doi conducători de popoare anunţau hotărrea de a distruge „tirania nazistă" şi nu peste mult vor anunţa că nu vor ncheia ostilităţile pnă la victoria finală.

    Romnia, sau mai precis generalul Antonescu, trecuse Nistrul şi se angajase pen*tru două luni n bătălia pentru cucerirea Odessei, unde au murit 71.585 de ostaşi. n acest timp, pe 6 august 1941, generalul Antonescu fusese decorat cu Crucea de cavaler şi Crucea de fier clasa I şi clasa II (fiind primul romn care primea asemenea dinstincţii), iar pe 23 august 1941 se avansa la gradul de Mareşal, purtnd bastonul numai trei ani. La mai puţin de la acordarea dinstincţiilor, Hitler, referindu-se la Romnia şi conducătorul ei, spunea: „Aliaţii noştri, trupele romne, sunt deosebit de buni. După evenimentele ngrijorătoare care au avut loc n trecut n Romnia, au existat la nceput anumite temeri n privinţa lor; generalul Antonescu a făcut adevărate minuni..."

    Iuliu Maniu, n cursul unei ntrevederi cu Antonescu, i arătase din nou pericolul cu privire la trecerea trupelor romne dincolo de Nistru. Credinţa lui Maniu n victoria democraţiilor este subliniată de Grigore Gafencu, n Jurnalul lui, pe 3 august: „Maniu crede n victoria Angliei. Şi mai crede că Romnia nu-şi poate salva neatrnarea, fiinţa naţională şi hotarele dect n urma unei victorii britanice. De aceea, socoteşte că ar fi cea mai mare nenorocire dacă sfrşitul războiului ne-ar găsi ntr-o tabără duşmană puterilor anglo-saxone... După părerea lui Maniu, armata romnă ar fi trebuit să se oprească pe Nistru. Tot ce se petrece dincolo de fostul nostru hotar nu ne interesează. Nemţii caută să ne intereseze de problemele transnistriene, pentru a ne lega şi mai strns de soarta lor, pentru a ne vr şi mai adnc n războiul lor, pentru a ne sili să rămnem, orice s-ar ntmpla, sub oblăduirea şi dependenţa lor. Scopul politicii noastre ar fi să ne slobozim şi nu să nnodăm mai rău firele acestei dependenţe..."

    Şi de ce i era teamă lui Iuliu Maniu s-a nfăptuit, pe 30 august 1941, cnd la Tighina s-a semnat un tratat ntre Romnia şi Germania, prin care Romnia primea dreptul să administreze Transnistria, porţiunea dintre Nistru şi Bug, n suprafaţă de 44.000 kmp., cu circa 20% populaţie romnească. Şi ct ne va costa această administrare? Dar punctul de vedere asupra opririi armatelor romne la Nistru nu l aveau numai oamenii politici, ci şi militari, conducători de mari unităţi, care acţionaseră pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei. Amintim, deocamdată, pe generalii Nicolae Ciupercă si Iosif Iacobici, care pnă la urmă şi vor prezenta demisia n scris.

    Atitudinea romnească mpotriva continuării războiului dincolo de Nistru nu putea să treacă neobservată celui ce reprezenta pe Fuhrer n mijlocul „zăcămintelor de petrol şi de holde" romneşti, ministrului Manfred von Killinger. Acesta, ntr-un discurs ţinut n faţa coloniei germane din Bucureşti, mulţumindu-le pentru contribuţia la accentuarea cooperării germano-romne, dar neuitnd să insulte pe cetăţenii ţării care făceau „greutăţi", numindu-i „politicieni ticăloşi", pentru că se mpotriveau continuării războiului.

    Declaraţia ofensatoare a fost publicată n ziarul „Timpul", din 6 octombrie 1941, şi imediat generalul Nicolae Rădescu i-a trimis lui Killinger un răspuns plin de demnitate: „Mă număr, domnule ministru, printre acei nenumăraţi romni care au săvrşit, după părerea dvs., marea crimă de a crede că armatele noastre nu trebuiau să depăşească linia Nistrului şi cărora, fiindcă părerea lor nu vă convenea, le-aţi aruncat epitetul de „politicieni ticăloşi". Şi ar trebui să mă socotesc cel din urmă dintre laşi... dacă n-aş răspunde aşa cum se cuvine atacului d-voastră necugetat şi insolent.

    Nu poate fi ticălos patriotul romn care, cu inima sngernd din pricina nenorocirilor care i-au copleşit ţara, ncearcă să-şi exprime gndul asupra a ceea ce crede el că ar fi bine de făcut spre a fi nlăturate o parte, cel puţin, din suferinţe. Ticălos este, d-le ministru, străinul căruia, neconvenindu-i atitudinea patriotului, profită de situaţiunea privilegiată ce deţine şi, nesocotind cea mai elementară ndatorire ce i impune ospitalitatea de care se bucură, nu se mulţumeşte să-i smulgă pinea de la gură spre a-şi potoli, el şi ai lui, foamea, dar l şi acoperă de injurii şi ameninţări, ncercnd astfel să-l nfricoşeze şi să facă să amuţească glasul care grăieşte adevărul...

    Vă credeţi prea puternic, d-le ministru, şi abuzaţi fără măsură de puterea trecătoare pe care o aveţi...Ca bun cunoscător al istoriei, cum bănuiesc că sunteţi, ar trebui să mai ştiţi că domnia celor prea trufaşi n-a fost niciodată de prea multă durată; astfel că s-ar putea ca ntr-o zi şi trufia dvs. să fie nfrntă. Ziua aceea, d-le ministru, va fi ziua răzbunării tuturor celor pe care i-aţi umilit, batjocorit şi asuprit." (răspunsul a fost publicat de-abia pe 4 septembrie 1944, tot n ziarul „Timpul")

    Pnă la publicarea răspunsului oprit de cenzură, pe baza „ntăririi" colaborării germano-romne, mareşalul Antonescu şi-a internat colegul de armă şi generaţie, pe generalul Nicolae Rădescu, n lagăr.

    Deoarece generalul Ion Antonescu se ferea să lovească direct n Iuliu Maniu pen*tru propaganda mpotriva continuării războiului, a trecut la internarea n lagăr a ctorva din apropiaţii care multiplicau şi răspndeau scrisorile lui Maniu. Printre ei se numărau: Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia şi Răchiteanu, arestaţi pe 31 iulie 1941, şi a continuat cu Virgil Solomon, Zaharia Boilă, Emil Ghilezan şi numărul lor va creşte.

    Arestarea fruntaşilor naţional-ţărănişti care erau ardeleni a făcut ca n Transil*vania să se ntreţină o agitaţie la care se adăugau şi măsurile intense ce le făceau ungurii n porţiunea răpită prin Dictatul de la Viena. Datorită acestei agitaţii interne, consecinţă a unor implicaţii internaţionale, Iuliu Maniu a trebuit să plece de urgenţă peste Carpaţi şi 1-a rugat pe dr. Nicolae Lupu să aducă la cunoştinţă starea de fapt şi luarea unor măsuri preventive.

    Din scrisoarea adresată lui N. Lupu se evidenţiază următoarele probleme, subliniate de Iuliu Maniu: „...n urma mijloacelor mele de informaţie, destul de ramificate, n teritoriul fostei monarhii austro-ungare, n statele succesorale şi, n special, Ardealul rupt din ţara noastră, am aflat:

    Guvernul maghiar a respins cererile lui Hitler de a da noi trupe contra Rusiei, iar propaganda antigermană se face n public. Ungaria se pregăteşte n mod serios şi febril de război contra Romniei: fortificaţii, şcoli de paraşutişti şi brigăzi de voluntari, concentrări de trupe, severe restricţii de combustibil pentru civili, vorbindu-se că Ungaria trebuie să se găsească bine pregătită ca să-şi ia revanşa faţă de Romnia, care şi-a redus esenţial posibilităţile armatei prin expediţia n Rusia... Sensul prieteniei italo-maghiare este că Italia vrea să facă din Ungaria un stat tampon ntre Marea Adriatică şi Germania...

    Aceste planuri au bază politică internă, cu att mai serioase cu ct, după cum este ştiut, n Ungaria este de mult consolidată direcţiunea politică externă italo-engleză, sub conducerea intelectuală a contelui Bethlen. Este uşor de prevăzut tragedia ce ne aşteaptă ntr-un caz de nfrngere a Germaniei.

    n primul rnd nu este admisibilă scoaterea nici unui soldat şi a nici unei trupe din Ardeal; armata expediţionară combatantă din Rusia trebuie urgent readusă, trebuie refăcută şi nzestrată de urgenţă. Graniţa nspre Ungaria trebuie fortificată şi prevăzută cu noi şi suficiente trupe, ceea ce este cu att mai necesar cu ct Ungaria a făcut ntărituri importante pe valea Brgăului, a Someşului, pe Rotunda şi pe toate trecătorile dintre Bucovina şi Moldova n scopul ca trupele noastre care operează n Rusia să nu poată trece cu grabă n apărarea Ardealului n caz de atac unguresc. Este foarte semnificativ că Ungaria a dat ordin ca toţi bărbaţii ntre 20-60 ani din Ardealul ocupat să fie trecuţi n liste, ca să fie deportaţi n caz de război. Romnii nu sunt recrutaţi n armată.

    Trebuie urgent contrabalansată propaganda maghiară din Anglia, Italia şi America, care nu poate fi lăsată n seama ex-Regelui Carol, care vrea să se releve n opinia publică pe această temă...Te rog să găseşti o cale potrivită pentru a mpărtăşi dlui mareşal Antonescu...
    Iuliu Maniu 27 sept. 1941"
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 15-02-11 at 09:22 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  4. #4
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Declanşarea celui de-al doilea război mondial

    Trupele romne erau angajate n acel moment n lupta pentru cucerirea Odesei, n care, după mai mult de 2 luni, au reuşit să intre, după cum relatează un document de epocă:

    „... ntr-un baraj de foc, de branduri, arme automate, grenade şi explozii la fiecare pas. Străzile sunt nfundate cu baricade, apărate cu deznădejde de militari şi civili. Peste tot sunt presărate nenumărate curse şi mine din care ţşneşte moartea la fiecare pas. Bolşevicii, n cea mai mare parte dezbrăcaţi de uniforme, ascunşi prin pivniţe şi catacombe, continuă a lupta, trăgnd prin ferestre şi crenele şi incendiază sau aruncă n aer clădiri, imediat după ce soldaţii noştri pătrund n ele."

    In ziua de 16 octombrie 1941, Hitler consemna: „Lăsndu-l pe Duce printre aliaţii noştri, Antone seu face cea mai puternică impresie. Este un om brav, pe care nimic nu-l sperie; n plus, este incoruptibil, un om cum Romnia n-a avut."

    Mareşalul Ion Antonescu, socotind ocuparea Transnistriei ca o nouă etapă a activităţii lui, a convocat populaţia ţării la un nou plebiscit, pe data de 9 noiembrie 1941, pentru a se exprima prin „Da" sau „Nu" asupra aprobării sau dezaprobării cu privire la guvernarea de la 6 septembrie pnă atunci. Cu o zi nainte, Iuliu Maniu, pe 8 noiembrie, a naintat un memoriu mareşalului, arătnd printre altele:

    „In baza plinelor puteri ce mi s-au acordat de către Comitetul Central P.N.Ţ., vin respectuos să vă aduc la cunoştinţă că PNŢ nu poate lua parte la plebiscit, n plin război, sub stare de asediu, ale căror constrngeri exclud posibilitatea exprimării libere a voinţei obşteşti; el nu vrea să consfinţească, prin colaborare, practica dictaturilor ce s-au perindat n ultimii ani, de a chema naţiunea romnă, contrar con*cepţiei ei politice, la plebiscite, pentru a se cştiga o justificare aparentă pentru regimul autocratic, inaugurat contra dispoziţiilor clare ale aşezărilor noastre fundamentale; ...este un simulacru de consultare obştească, repetat de 3 ori n 3 ani şi jumătate...Decretul interzice discutarea chestiunilor asupra cărora cetăţenii sunt chemaţi să-şi spună opinia, deci face imposibilă clarificarea şi precizarea meritelor, greşelilor, succeselor şi insucceselor regimului actual...

    D-voastră cereţi opinia cetăţenilor ntr-un singur răspuns asupra unui ntreg complex de chestiuni. De pildă, PNŢ, mpreună cu ntreaga opinie publică, aprobă acţiunea militară ntreprinsă pentru dezrobirea Basarabiei şi Bucovinei şi eliberarea elementului romnesc de peste Nistru de sub regimul comunist şi aclamă cu nsufleţire rezultatele obţinute n această privinţă; dar dezaprobă continuarea acţiunii militare n formă agresivă şi cu intenţiuni de ocupaţie pe teritoriul rusesc, dincolo de hotarele noastre naţionale fireşti şi deplnge pierderile de morţi şi răniţi ce am suferit...

    Aprobă nlăturarea regimului ex-Regelui Carol, dar dezaprobă categoric continuarea regimului dictatorial...

    Aprobă nlăturarea corupţiei, terorii şi a dezordinii, dar dezaprobă introducerea n serviciile şi ntreprinderile de stat a persoanelor ce au fost completamente compromise prin atitudinea lor, sub regimul ex-Regelui Carol II.

    Aprobă restabilirea inamovibilităţii magistraţilor şi tendinţele de a se introdu*ce un regim de legalitate, dar dezaprobă nlăturarea unor magistraţi şi profesori, n mod cu totul arbitrar...

    Aprobă tendinţa de romnizare legală, dar dezaprobă, n modul cel mai hotărt, germanizarea ntreprinderilor industriale, comerciale şi bancare...

    Aprobă tendinţa de a ridica producţia economică, dar dezaprobă, n mod hotărt, lipsa de competenţă a organelor administrative centrale şi exterioare...

    D-voastră ordonaţi un plebiscit cu vot pe faţă... cu perspectiva lagărelor de concentrare...

    Nu putem consfinţi prin participarea noastră la vot intenţiunea d-voastră de a menţine n viaţa de stat sistemul dictatorial, care exclude afirmarea democratică şi paşnică a voinţei naţionale, n ce priveşte chivernisirea afacerilor publice şi face imposibilă orice activitate de control, ceea ce duce la corupţie n viaţa publică şi abuz n viaţa de stat şi pe urmă la transformări zguduitoare, adeseori catastrofale, n evoluţia naţională. n faţa acestei perspective, orice intenţiune bună a conducerii de stat rămne infructuoasă...

    8 noiembrie 1941 Iuliu Maniu"

    Nemulţumirile n armată sunt evidente şi unii generali şi vor da demisia. Este vorba de Nicolae Ciupercă, comandantul armatei a IV-a, şi de generalul Alexandru Orăşanu. Vor fi urmaţi şi de alte luări de poziţie, chiar demisii, la nceputul anului viitor. Iuliu Maniu, rămas apărătorul tuturor suferinţelor din ţară, a luat poziţie şi a intervenit mpotriva persecuţiilor evreieşti, iar conducătorul acestora, av.W. Filderman, i-a furnizat date cu privire la acest capitol pe care nemţii voiau să-l rezolve ca la ei, prin internări şi deportări.

    Cu toate eforturile depuse pentru a limita operaţiunile militare, cel puţin dacă nu putea să le ngheţe, Iuliu Maniu a văzut cu durere că angajarea totală a mareşalului Antonescu ne-a pus n conflict direct cu puterile aliate, care au nceput după 1 decembrie 1941 să ne declare război, una după alta, o dată cu intrarea şi a Statelor Unite n marea bătălie pentru distrugerea lui Hitler.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-038)


    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 15-02-11 at 09:18 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. nfiinţarea Asociaţiei Mişcarea Dacia
    By Ţeavă Gheorghe in forum 07) Miscarea DACIA - schimbarea paradigmei
    Replies: 4
    Last Post: 08-12-13, 07:47 PM
  2. Tara lor: Am ajuns lideri ai spionajului mondial - 7 servicii de securitate
    By Tomahawk in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 09-02-12, 08:55 AM
  3. Noua mea Ordine Mondială şi noua lor Ordine Mondială
    By Judex in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 1
    Last Post: 04-12-11, 05:17 PM
  4. Desfiinţarea mişcării C.A.D.A.-Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 22-06-10, 05:55 PM
  5. nfiinţarea grupului de iniţiativă al C.A.D.A.- Neliniştea Generalilor-Nicolae DURAC
    By N.D._C.A.D.A. in forum Revolutia (Insurectia, Revolta, Rascoala) - Contrarevolutia
    Replies: 0
    Last Post: 05-06-10, 09:08 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •