Results 1 to 2 of 2

Thread: Balcanii n flăcări - Pe 6 aprilie 1941 a nceput atacul asupra Iugoslaviei

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Balcanii n flăcări - Pe 6 aprilie 1941 a nceput atacul asupra Iugoslaviei

    n Grecia, italienii, după invadarea ei, au continuat să bată pasul pe loc şi să sufere pierderi. Englezii, după atacul asupra flotei italiene de la Taranto, deveniseră liberi n mişcări, n Mediterana, asigurnd aprovizionarea Maltei, Greciei şi Egiptului. Spre jumătatea lui ianuarie, Hitler şi-a fixat cteva baze aeriene pe teritoriul Italiei şi a accelerat pornirea operaţiei Mariţa. Pe 9 februarie 1941 W. Churchill, ntr-un discurs, atrăgea atenţia asupra infiltrării germane n Bulgaria. Deoarece insuccesele italiene erau şi n Africa de nord, unde pe 3 februarie englezii au ocupat Cirenaica, Mussolini, pe 10 februarie, a acceptat ajutorul german şi n Africa.

    n faţa ameninţării germane cu invazia Bulgariei, englezii au hotărt ca trupele greceşti să fie transferate n Macedonia pentru a distruge pe italieni nainte de venirea nemţilor. Marea Britanie a ţinut să ajute cu prioritate Grecia pentru a arăta ţărilor neutre (n special Turciei) că ea nu-şi abandonează aliaţii şi n acelaşi timp să ncurajeze rezistenţa greacă contra nemţilor şi astfel să mpiedice ocuparea ei, fapt ce ar fi devenit un pericol pentru Orientul mijlociu. Venirea aviaţiei germane n Italia a făcut pe englezi să treacă la ocuparea arhipelagului Dodecanez, n special insula Rodos, spre a preveni atacurile germane asupra Suezului şi Alexandriei şi a ntări legăturile cu Turcia.

    Pe 31 ianuarie, Churchill a trimis un mesaj preşedintelui Turciei arătnd pericolul unei invazii germane n Bulgaria, oferindu-i asistenţă militară. Dar Turcia a refuzat, spunnd că rămne neutră şi se va apăra dacă va fi atacată. Pe 22 februarie, W. Churchill a mers la Atena pentru ntărirea frontului spre Bulgaria, ncercnd să alieze pe iugoslavi cu grecii, arătnd că singura aprovizionare a lor trece prin Salonic, deoarece Marea Adriatică devenise un lac italian. Cu această ocazie, Marea Britanie a aprobat trimiterea de trupe n Grecia şi Churchill a trimis un mesaj ministrului său de externe, A. Eden, nainte de toate sugerndu-i să facă tot posibilul să antreneze Iugoslavia şi Turcia şi, n cel mai greu caz, să le convingă la rezistenţă n faţa pericolului iminent.

    Italia suferea o nouă nfrngere n Africa prin pierderea Somaliei italiene, pe 25 februarie 1941. De la Atena veneau ncurajări. Primul ministru spunea: Vreau să repet foarte categoric că Grecia, ca un aliat credincios, este hotărtă să continue să lupte cu toate forţele pnă la victoria finală. Această hotărre nu se limitează la Italia ci se va aplica şi oricărei agresiuni germane... Oricare ar fi rezultatul şi indiferent dacă Grecia are sau nu speranţa de a respinge duşmanul n Macedonia, ea şi va apăra teritoriul naţional, chiar dacă va conta doar pe forţele proprii. " n urma aderării Bulgariei la pactul tripartit, pe data de 1 martie, trupele germane au intrat n Bulgaria, iar bulgarii au luat poziţie de-a lungul frontierei cu Grecia.

    Italienii ncepuseră o ofensivă n Grecia, creznd că vor obţine o victorie răsunătoare nainte ca germanii să intre n acţiune. Dar ofensiva lor a fost blocată pe 18 martie, suferind mari pierderi n oameni şi materiale. La ea s-a adăugat o mare nfrngere navală suferită din partea englezilor la capul Matapan, pe 27 martie 1941. La intrarea germanilor n Bulgaria, Anglia se găsea ntr-o mare dificultate n ceea ce priveşte ajutorarea Greciei, din cauza unei naintări rapide germane şi a imposibilităţii unei angajări apreciabile a trupelor imperiale britanice. Churchill a trimis un mesaj lui Eden, care se găsea la Cairo, venind de la Atena:

    ...Am făcut tot posibilul să determinăm o combinaţie n Balcani mpotriva Germaniei. Trebuie să fim atenţi să nu ndemnăm Grecia la o rezistenţă fără speranţă, singură, mpotriva părerii ei, cnd noi nu avem dect o mnă de trupe care ar putea ajunge n timp la locul respectiv. Se ridică grave probleme pentru imperiu dacă antrenăm trupe din Noua Zeelandă şi Australia ntr-o acţiune care, după cum spui, a devenit şi mai hazardată. Trebuie să-i eliberăm pe greci de ideea că sunt legaţi să respingă un ultimatum german..."

    Ambasadorul englez la Atena, cnd a citit telegrama, i-a scris lui Eden: Cum putem să-l abandonăm pe Regele Greciei după asigurările pe care le-a primit de la comandantul şef şi de la Şeful Statului Major imperial privind şansele rezonabile de succes? Aşa ceva mi se pare de neconceput. O să fim puşi la stlpul infamiei de lume, n general, pentru că nu ne-am ţinut de cuvnt. Nu e vorba să-i eliberăm pe greci de ideea că sunt legaţi să respingă un ultimatum. Ei au decis să lupte contra germanilor chiar şi singuri, dacă e necesar. Problema este dacă i ajutăm sau i abandonăm."

    Şedinţa Cabinetului britanic a fost scurtă şi a luat rapid măsura: Şefii de Stat Major au stabilit că, avnd n vedere opinia exprimată hotărt de comandantul şef de la faţa locului, de şeful de Stat Major Imperial şi de comandanţii forţelor ce urmează să fie folosite, ar fi just să mergem mai departe. Cabinetul a hotărt să vă autorizeze să continuaţi acţiunea şi acceptă răspunderea sa totală. "

    Şi a venit rndul Iugoslaviei. La 2 martie 1941, ambasadorul Angliei la Belgrad s-a deplasat la Atena pentru a discuta cu Eden. Acesta i-a dat o scrisoare prinţului Paul, arătndu-i soarta ce o va avea Iugoslavia dacă va intra sub ocupaţie germană şi verbal trebuia să-i comunice hotărrea Marii Britanii de a ajuta Grecia cu arme terestre şi aeriene. Pe 4 martie prinţul Paul a plecat ntr-o vizită secretă n brlogul lui Hitler, care a făcut presiuni pentru aderarea la alianţa cu Germania şi-a reuşit să fie intimidat. Opoziţia era şi mpotriva aderării, dar mult prea mică. După o discuţie aprinsă ce a avut loc n noaptea de 20 martie, guvernul a nclinat spre aderare. Pe 25 martie primul ministru, Drag Cvetkovic, a aderat la Axă, semnnd pactul la Viena. După două zile guvernul a fost răsturnat de Duşan Simocic, fapt ce 1-a nfuriat pe Hitler, hotărndu-l să distrugă Iugoslavia: Trebuie să le cerem Italiei, Ungariei şi Bulgariei să acorde ajutor militar efectiv mpotriva Iugoslaviei... Le vom face promisiuni teritoriale: Italiei - litoralul Adriaticii, Ungariei - Banatul şi Bulgariei - Macedonia. "

    Iuliu Maniu, plecat la Braşov pe 25 martie, s-a ntors precipitat pe 27 martie 1941 şi, n discuţiile purtate cu apropiaţii lui politici, a spus printre altele. Evenimentele din Iugoslavia explică starea de spirit a tuturor popoarelor din sud-estul Europei, care vor să trăiască n libertate naţională. Această reacţiune trebuia să se ntmple şi n Romnia, n mod normal, după abdicarea Regelui Carol. Iugoslavia a avut prevederea să facă din vreme o nţelegere cu Uniunea Sovietică. Această nţelegere trebuia s-o facem şi noi, iar acum chiar momentul nu este pierdut.

    Socotesc că generalul Antonescu a făcut o greşeală n declaraţia făcută ieri ziariştilor germani şi italieni, vorbind de atrocităţile maghiare din Maramureş mpotriva preoţilor, adăugnd caracterizarea ca n Rusia (Informaţii luate după un text al declaraţiilor generalului Antonescu difuzate de agenţiile germane din Bucureşti). Nu este momentul să provocăm Uniunea Sovietică. Dacă am avea siguranţă la răsărit, ne-am putea mişca n voie la vest. Problema Balcanică se complică. Reacţiunea poporului iugoslav, care a nlăturat un principe Regent şi a provocat arestarea unui guvern va fi plină de ur*mări pentru ntreaga Peninsulă Balcanică.

    Popoarele din sud-est au crezut că pot fi ferite de război, dar cnd se aşează o nouă hartă a Europei, nici un popor ce vrea să-şi apere teritoriul şi demnitatea nationala nupoate face politica de rezerve, care duce din concesii n concesii, la pierderea teritoriilor şi a independenţei. Am ajuns, n această situaţie, un exemplu tipic pentru ntreaga lume. Sunt ncredinţat că noua poziţie a Iugoslaviei are importanţă considerabilă pentru desfăşurarea războiului, indiferent ce atitudine va lua Axa. Este, de altfel, greu de conceput ca Axa să intervină prea energic, fiindcă aceasta ar duce la nimicirea bazelor de aprovizionare ale Germaniei din sud-est şi la acel Front Balcanic pe care englezii l doresc de multă vreme. (Şi luptele de partizani din Iugoslavia şi Grecia s-au născut din cauza represiunii şi au durat tot timpul războiului, provocnd mari pierderi ocupantului).

    Ct priveşte starea de spirit din rndurile poporului nostru, este de ajuns ca cineva să viziteze oraşele din Ardeal şi să primească lume din toate colţurile ţării, cum fac eu, spre a-şi da seama că şi poporul romn este capabil de asemeni atitudini patriotice."

    Primul ministru ungar, contele Teleki, care semnase Pactul Tripartit, a refuzat să se alieze atacului mpotriva Iugoslaviei. n seara de 2 aprilie, Pal Teleki a primit o telegramă din partea ministrului ungar de la Londra, anunţndu-l că, n caz de participare la acţiunea mpotriva Iugoslaviei, Marea Britanie va declara război Ungariei. n timpul nopţii de 2/3 aprilie, el s-a mpuşcat, după ce a auzit la telefon comunicarea că trupele intraseră n Ungaria.

    Pe data de 3 aprilie, ntre generalul Antonescu şi feldmareşalul von Brauchitsch, comandantul trupelor de uscat ale Germaniei, a avut loc o ntrevedere n cursul căreia s-a precizat că Romnia să fie pregătită să facă faţă oricărei eventualităţi militare n răsărit. Antonescu a amintit feldmareşalului că nu va admite o extindere a Ungariei asupra Iugoslaviei, n Banatul srbesc. Hotărrea lui Antonescu a făcut pe germani să nu mai apeleze la trupele maghiare şi să le folosească tot pe cele naziste.

    Situaţia din Balcani fiind foarte gravă, Iuliu Maniu, pe 4 aprilie, a naintat un memoriu n care exprima punctul de vedere al Partidului Naţional-Ţărănesc: Domnule General,

    Ultimele evenimente din Peninsula Balcanică, n special refuzul Iugoslaviei de a se alătura la Pactul Tripartit şi schimbarea regimului din acest stat aliat al nostru, ating n mod direct Romnia şi pot avea repercusiuni catastrofale pentru noi. Efectul acestor repercusiuni nu se poate evita dect printr-o precizare clară a atitudinii Romniei şi prin luarea urgentă a unor măsuri precise. In această grea situaţiune, plină de răspundere pentru toţi, conducerea Partidului Naţional-Ţărănesc ţine şi acum ca ntotdeauna să-şi manifeste punctul său de vedere. Conflictul armat ntre Germania şi Iugoslavia, cu greu va putea fi evitat. Imprejurarea că Romnia s-a alăturat Pactului Tripartit poate să ndemne evident fără temei. Germania şi Italia să ceară de la noi două lucruri: să permitem ca ofensiva germană să se dezlănţuie contra Iugoslaviei, pe teritoriul nostru, la fron*tiera romăno-iugoslavă, şi apoi ca armata noastră să participe la acţiunea armatei germane alături de Germania.

    Aceste cereri sunt nsă, de la nceput, inadmisibile. Poporul nostru a trăit, n trecut, totdeauna, n relaţii de prietenie cu poporul iugoslav. n prezent şi n viitor, ntre noi şi această naţiune există o strnsă comunitate de interese şi trebuie să existe o solidaritate de acţiune. n afară de aceasta, statul nostru a semnat un tratat de alianţă cu Iugoslavia, tratat care, pnă n prezent, nu a fost denunţat şi care implică pentru noi obligaţia elementară de a nu ngădui, de pe teritoriul nostru, o acţiune militară n contra ei. Cu att mai mult, o participare directă a Romniei la o astfel de agresiune ar constitui o gravă greşeală politică pe care naţiunea romnă nu o poate nici concepe, nici agrea. Ar constitui o greşeală istorică de neiertat dacă Romnia ar contribui n orice formă la slăbirea Iugoslaviei şi la pătrunderea unei mari puteri n Balcani, ceea ce ar primejdui grav libertatea şi securitatea naţiunilor balcanice.

    ...Ţara se cutremură la gndul că, n loc să lupte pentru interesele ei fireşti, se i vede angajată n acţiuni străine de aspiraţiile ei cele mai sfinte, cu riscul de a se \ transforma n teatrul unui război devastator şi sngeros. In sfrşit, la toate acestea se adaugă, domnule general, perspectiva unor consecinţe grave pentru revendicările noastre naţionate n momentul ncheierii păcii generale. Imixtiunea Romniei n războiul actual contra democraţiilor occidentale nu ar corespunde nici sentimentului romnesc, nici intereselor ţării noastre. Partidul Naţional-Ţărănesc, ca expresie reală şi sinceră a opiniei publice romneşti, ţine să protesteze n modul cel mai categoric contra intenţiunii de a se ngădui o agresiune a armatei germane de pe teritoriul nostru ct şi a unei participări directe a armatei noastre contra Iugoslaviei...
    4-04-1941; I. Maniu"

    n aceeaşi zi de 4 aprilie, Iuliu Maniu reuşea să facă primul contact prin radio cu Istanbulul, cu ajutorul şefului de atelier reparaţii de la o ntreprindere germană de instru*mente electrice AEG şi cu ajutorul a şaisprezece componente de pe bancul de lucru, conectate, fără a fi asamblate ntr-un aparat. (Ivor Porter Operaţia autonomus", pag. 97).

    Problema agravării situaţiei din Balcani este văzută şi de alţi diplomaţi străini. Ministrul Romniei la Berlin, Bossy, raporta Bucureştiului n aceeaşi perioadă, pe 5 aprilie, o discuţie avută cu Dekanozov, ambasadorul Uniunii Sovietice de la Berlin:

    Domnia sa mi-a spus că nu poate exista război n Europa fără ca acesta să nu se ntindă şi asupra Balcanilor. O dată aprinsă această regiune, diferitele ţări care o compun sunt silite, prin forţa lucrurilor, a lua poziţiune. După ce a trecut n revistă diferitele state balcanice, s-a oprit asupra Romniei, exprimndu-şi părerea că locul ei depinde de interesele ei actuale. Domnia sa s-a mărginit a-şi manifesta compătimirea faţă de exodul populaţiei romneşti din Ardealul ocupat, manifestndu-şi surprinderea că puterile Axei nu reuşesc a impune guvernului de la Budapesta o purtare diferită faţă de Romnia, dat fiind că att Romnia ct şi Ungaria sunt aderente ale Pactului Tripartit. "

    Hitler s-a nfuriat cnd a auzit că Iugoslavia s-a revoltat mpotriva aderării la Pactul Tripartit şi s-a hotărt s-o distrugă, nu numai militar, dar şi ca unitate naţională, printr-o lovitură dură şi fără milă. Mussolini, auzind că este vorba de acţiunea mpotriva Iugoslaviei, şi-a anunţat participarea, gndindu-se la avantajele teritoriale. Marea Britanie, la data aceea, era angajată n Libia, unde se făceau pregătirile debarcării blindatelor germane pentru ofensiva preconizată de generalul Rommel şi englezii dispuneau n Grecia de o brigadă blindată căreia i se alăturaseră două divizii australiene şi o divizie neozeelandeză. Armata iugoslavă era slabă numericeşte şi neinstruită.


    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 15-02-11 at 08:50 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Balcanii n flăcări - Pe 6 aprilie 1941 a nceput atacul asupra Iugoslaviei

    Hitler, ncurcat, deoarece i se ntrzia planul de atac al Rusiei, prin planul Barbarossa" cu 5 săptămni, a hotărt pe 30 martie 1941 să se treacă la atac. Şi n dimineaţa de duminică 6 aprilie 1941 a nceput atacul masiv al Belgradului, pe care pnă seara l-a transformat n ruine şi a provocat moartea a 17.000 de persoa*ne. Timp de 2 zile a durat acest calvar. Ultimatum s-a dat, după obiceiul german, la multe ore după nceperea invaziei. Germania şi detaşase 6 divizii şi 2 corpuri de armată din cele destinate Rusiei la care s-au adăugat diviziile germane venite din Austria şi armata ungară care, ca şi cea italiană, urmărea scopuri teritoriale pe care nu voia să le piardă.

    Asaltul terestru a nceput pe 8 aprilie n direcţia Niş-Belgrad, paralel cu invazia Sloveniei cu trupele venite din Austria şi a Croaţiei cu trupele ungureşti pe 11/12 aprilie. Acestea au pornit invazia sub pretextul apărării minorităţii lor din Voj vodina, urmnd să se nfrupte cu cmpia cuprinsă ntre Dunăre şi Tisa. Paralel, Mussolini, care şi-a anunţat şi el participarea, tot pe 11 aprilie, a cobort de-a lungul coastei Adriatice şi, fără a ntmpina rezistenţă, a trecut Zara, intrnd cu muzica n frunte pe 17 aprilie la Dubrovnic.

    N-a fost nici o surpriză că de la nceputul ostilităţilor, la Maribor, minorităţile germane, aprovizionate cu arme din timp - pe ascuns - i-au atacat pe srbi pe la spate, n timp ce croaţii nu aveau de gnd să se bată pentru statul iugoslav n care nu mai credeau de mult. n seara de 12 aprilie, n faţa fulgerătorului atac, a capitulat Belgradul, iar comandamentul militar iugoslav nu mai avea legătură dect printr-un singur fir telefonic cu armatele răspndite şi n derută. n această situaţie, guvernul a fugit cu avionul la Atena, apoi la Cairo, reuşind să njghebeze un grup de armată ce se va pune la dispoziţia aliaţilor, format din 15.000 de ostaşi, cteva nave şi 25 de avioane.

    Cnd pe 17 aprilie s-a semnat capitularea armatei iugoslave, nemţii au vrut ca aceasta să fie semnată şi de un membru al guvernului, dar a fost n zadar. S-au mulţumit cu un fost demnitar, dinainte de 27 martie 1941, pe care, găsindu-l n provincie, l-au dus cu avionul la solemnitatea" de la Belgrad. La acest ospăţ" s-a mpărţit prada: Ungaria a ocupat, cum am văzut, cmpia Dunării, Bulgaria - Macedonia, Italia punea mna pe sudul Sloveniei, litoralul dalmat, Muntenegru şi regiunea Cosovo, Croaţia şi declara independenţa, agăţndu-se de remorca germană, pe cnd nemţii se mulţumeau cu ce mai rămăsese din Slovenia şi din fosta Iugoslavie şi cu conducerea orchestrei" din Balcani.

    Nemţii, n această uluitoare acţiune, ntr-o săptămnă, pierduseră 151 de morţi, n schimb ajunseseră la graniţa Greciei, căreia i-a mai oferit ncă o săptămnă pnă la capitularea din 24 aprilie. Peste Iugoslavia s-au aşternut 42 de luni de ocupaţie dură nemţească. După 3 luni, inginerul partizan Broz se va răscula n Serbia şi i va hăitui pe nemţi, sub numele de Tito, pnă la sfrşitul războiului din Balcani, n toamna lui 1944. Asia Mică şi nordul Africii strigau: Hitler bate la poartă şi aceasta cu toate că nemţii eşuaseră n faţa Tobrukului, n timp ce se pregăteau asiduu pentru ntărirea fortăreţei de la Bengazi, cu blindatele generalului Rommel.

    Influenţa germano-italiană din Siria a fost răsturnată pe 17 aprilie, prin debarcarea engleză de la Basora (la vărsarea Tigrului şi Eufratului n golful Persic) care a impus respectul independenţei Irakului şi n zonă s-a schimbat situaţia prin intervenţia şi a unui grup de armată franceză liberă", care a anunţat renunţarea Franţei la mandatul ei şi fiind de acord cu independenţa Siriei şi Libanului, care au fost recunoscute pnă n septembrie de generalul Charles de Gaulle.

    Dar, pe continent, după 24 aprilie, englezii erau n faţa unui nou Dunkerque, pierznd 12.000 de oameni, n timp ce comandamentul se retrăgea n Creta, pe care voiau s-o transforme n fortăreaţă. Pe 20 mai germanii au nceput asaltul Cretei, prin invazia paraşutată a armatei, combinată cu planoarele. Numărul lor era de 12.000. După 10 zile, operaţia din Creta s-a soldat cu o nouă retragere engleză, foarte riscantă. 17.500 de soldaţi englezi au fost duşi n Egipt şi 1.000 au fost scoşi ulterioar, prin acţiuni de comando. Pierderile s-au ridicat la 13.000 de oameni prizonieri, ucişi, şi răniţi, la care s-au adăugat vieţile a 2.000 de marinari.

    Pierderile germane s-au ridicat la circa 15.000 de oameni, morţi şi răniţi. După război, s-au găsit n Creta 4.000 de morminte nemţeşti. Dar cei necaţi n mare n timpul invaziei? Pierderile aviaţiei au fost de circa 170 de avioane. Divizia a 7-a aeropurtată a fost distrusă n Creta. Marea Britanie pierduse 3 crucişătoare, 2 distrugătoare, iar alte 9 crucişătoare erau n reparaţie la Alexandria. Era o supremaţie aeriană germană asupra Mediteranei, dar de care n-a ştiut să profite. Se ncheia astfel acest capitol al supremaţiei Axei n Balcani şi Hitler se pregătea să pornească pe drumul dezastrului, antrenndu-i n marea nenorocire al Europei răsăritene pe toţi cei care se agăţaseră la remorca lui.


    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-036)
    Cicerone IONIŢOIU. Viata politica si procesul lui Iuliu Maniu. Vol.2, Ed. Libra Vox, Bucuresti, 2003, 560p. ISBN 973-8489-04-0
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Salvati Romania - Atacul terorist din decembrie 1989, asupra Romaniei
    By Charlemagne in forum Psihologie sociala - Manipulare, dezinformare, propaganda!
    Replies: 9
    Last Post: 06-02-11, 10:48 AM
  2. Paraşutiştii Atacul ambasadei de la BERNA (1946 1958)- C. Ionitoiu (cap-XIV-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 02-01-11, 05:38 PM
  3. Denigrarea valorilor sociale si atacul la imaginea publica
    By Golem in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 1
    Last Post: 12-11-10, 01:11 PM

Tags for this Thread

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •