Results 1 to 2 of 2

Thread: Rebeliunea Legionară - Anarhia era generalizată n ţară

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Exclamation Rebeliunea Legionară - Anarhia era generalizată n ţară

    Căsnicia forţată din Romnia n „statul naţional legionar", un trup cu două capete, unul de general şi altul de caporal, mergea vertiginos spre divorţ. Abuzurile nu conteneau şi se făceau n toată ţara: arestări abuzive, bătăi şi legări la stlpul infamiei, furturi, violări de domicilii, case confiscate prin abuz şi altele nsuşite prin declaraţii forţate, cetăţeni romni bogaţi şi evrei aduşi n Prefectura Poliţiei Capitalei şi jefuiţi n interes personal, toate acestea şi multe altele erau aduse permanent la cunoştinţa autorităţilor şi multe ajungeau şi sub ochii lui Antonescu.

    Toate le striga n Consiliu de Miniştri, spunndu-le: „Toate acestea sunt ilegalităţi şi toţi care le fac nu au nici o acoperire atunci cnd spun: am primit ordinul şi trebuia să-l execut... nti trebuie anchetă şi apoi luate măsuri... n stat ordinea nu se ţine dect de organele statului, nu de servicii paralele, poliţii paralele, justiţii paralele... Aceste elemente descreierate nu-şi dau seama că opera lor duce la dărmarea statului... omul dezordinii nu are ce căuta n stat, să stea afară... Nu este posibil să se petreacă ceea ce s-a petrecut la Jilava. Nu se poate să rezolvăm problemele cu pumnul şi nu se poate ca ntr-un stat organizat, o minoritate infimă să ne terorizeze pe noi."

    Acestea sunt cteva aspecte pe care generalul le striga şi părea că pierduse controlul acolo unde se cnta „să se facă o ţară mndră ca soarele de pe cer". Ministrul de interne raportează n Consiliul de Miniştri că se produce o penetraţie de comunişti n mişcarea legionară, iar generalul Antonescu că „anul acesta ei vor profita de faptul că situaţia nu este bine pusă la punct... la Galaţi, un fost comunist activ, escroc şi găinar arestat n repetate rnduri, a fost acceptat ntr-o unitate legionară. Contactele ntre legionari şi comunişti se ţineau de oficiali.

    Pe 16 dec. 1940, prefectul de Romanaţi, Liber Trnoveanu, nsoţit de directorul presei şi propagandei legionare, Stroe, a cerut comandantului lagărului să stea de vorbă cu fruntaşii comunişti. Erau acolo Constantinescu-Iaşi, Ilie Cristea şi Mihai Gh. Bujor. Stroe le-a spus că ideologia legionară şi comunistă se aseamănă, singura deosebire este că mişcarea comunistă se bazează pe comunism şi le-a cerut să-şi revizuiască vederile, căci legionarii nţeleg să se mobilizeze toate capacităţile intelectuale şi să se unească, mai ales că peste 20.000 de muncitori de la atelierele Griviţa, STB şi Malaxa au trecut de partea lor... Mihai Gh. Bujor a spus că cei 20.000 sunt produsul comunismului, educaţi şi formaţi de comunişti, dacă poartă cămaşă verde o fac de formă, căci n suflet sunt tot roşii.

    Anarhia era generalizată n ţară.

    Pe plan extern, Hitler dăduse ordin pe 5 decembrie 1940 să se pregătească planul „Barbarossa" pentru atacarea URSS, iar pentru că lucrurile nu mergeau bine nici n Balcani, pe 13 decembrie emite directiva 20, Operaţiunea „Mariţa", referitoare la Bulgaria, care trebuia aplicată n luna martie 1941.

    Degradndu-se situaţia economică din ţară, C. I. C. Brătianu, pe 18 decembrie a naintat un memoriu generalului Ion Antonescu subliniind pericolul ce-l reprezintă subordonarea economică a Romniei n faţa economiei Germaniei naziste: „...Germania, prin puterea armelor, a cucerit continentul european, pe care-l consideră ca destinat exclusiv numai exploatării germane...Comerţul european se pune sub conducerea Germaniei care pune mna pe ntreprinderile comerciale şi financiare ale acestor ţări, cumpărnd sau comandnd ntreprinderile lor, pnă atunci naţionale. Ea ncepe opera sa, impunnd programul său de lichidare a averilor evreieşti, apoi a celor naţionale pe care le poate nlocui... Rolul acestor ţări ajunge de colonii germane...

    Interesul unei ţări este de a transforma ea nsăşi materiile sale prime, dndu-le maximum de valoare prin munca ce a băgat-o n ele, fie pentru consumaţia internă, fie pentru export...Prin capitalul ce Germania pune la dispoziţia Romniei pentru crearea de căi de comunicaţie, ea devine un mare creditor al statului romn care va fi ncărcat cu datorii importante de o ţară străină... Dar se adaugă o chestie gravă, aceea a desnaţionalizării ntreprinderilor din ţară.

    nchiderea ntreprinderilor evreieşti pe care romnii nu le pot cumpăra, teroarea creată de tinerii nerăspunzători, silesc pe mulţi comercianţi şi industriaşi ca să-şi pună averea la adăpost să o vndă pe sume mici la minoritari, subvenţionaţi din afară, sau chiar de organizaţii direct străine. n loc de naţionalizare, se face desnaţionalizare, mai periculoasă ca starea de astăzi. n fiecare zi aud de firme evreieşti sau altele care au trecut n minile germanilor sau saşilor. S-au creat foarte mari ntreprinderi comerciale germane, care monopolizează exportul ţării. Starea de nesiguranţă a creat o criză de scădere de valori, care face posibilă nstrăinări, n care capitalul romn nu poate concura..."

    Spre sfrşitul anului, pe 28 decembrie, Iuliu Maniu a trimis un memoriu lui Hitler şi Mussolini, dar o copie o expediase şi generalului Antonescu şi n care le arăta că Dictatul de la Viena a fost o mare nedreptate făcută poporului romn. După ce trece n revistă trecutul poporului romn din Transilvania, arătnd din punct de vedere istoric a cui este Transilvania, a arătat politica dusă de desnaţionalizare a elementului romnesc, persecuţiile ndurate şi lupta pentru unire, după ce arată situaţia etnică şi contextul politic n care s-a făcut arbitrajul, subliniind că ungurii n-au urmat dect o politică de oportunitate şi duplicitate, schimbnd faţa a doua zi după nfrngerea englezilor şi francezilor, sau oferirea Coroanei Sf. Ştefan oricui, Iuliu Maniu atrage atenţia asupra unei fidelităţi conti*nue şi nentrerupte către Germania, care nu va induce n eroare pe nimeni şi mai ales nu pe Fuhrer.

    „Dl Adolf Hitler are n snge toată tragedia austriacă şi cunoaşte raporturile ei cu maghiarii. Dar dacă pentru germanism austriacismul a fost o tragedie, ce a putut fi oare pentru romni, ntr-o formă şi mai gravă, maghiarismul? Nimeni, ca Adolf Hitler, nu poate nţelege mai bine problema romnească. Noi am văzut cum Fuhrerul nu a ezitat a arunca n balanţă totul pentru salvarea şi alipirea celei mai mici rămăşiţe ce n-a intrat ncă n unitatea germană. Cum n-ar nţelege hotărrea noastră de a sacrifica totul nu pentru mici rămăşiţe romneşti, ci pentru nsuşi leagănul naţionalităţii noastre, care este Transilvania? Despărţirea Transilvaniei sau a unei părţi a ei de Romnia constituie cea mai mare greşeală a noului statut politic al Europei centrale. In ceea ce priveşte Italia, se pare că invectivele ungureşti străbat tot mai viu, iar adevărurile noastre tot mai estompat la Roma.

    Renaşterea noastră ca popor şi ca stat s-a făcut prin Italia. De acolo ne-au adus istoricii nvierea! Acolo zac şi astăzi oasele părintelui naţionalismului nostru politic, ale lui Inocenţiu Micu-Klein. Nu vrem să ne abandonăm unui patetism romantic. Putem totuşi să ne ntrebăm: Ce aşteaptă Roma de la maghiari. Bararea anarhiei de la răsărit? Noi suntem aceia care am ndeplinit acest rol şi care l putem ndeplini şi n viitor, cu sau fără ei. Dar, mergnd pe această cale, ducele va dezarma cea mai serioasă, dacă nu unica rezistenţă a hotarelor de la nord ale Imperiului Roman resuscitat.

    Factorul cel mai de căpetenie n acest sud-est european este armata romnă. Nu trebuie demoralizat acest factor. Primim o colaborare cu ungurii, dar nu printr-o mutilare prealabilă a noastră. De aceea, ndreptăm apelul nostru către duce, nu patetic, totuşi sincer, cald: Duce, posturile avansate de la Dunăre cer Romei dreptate! Dacă glasul nostru va fi ascultat, pacea şi liniştea pot fi salvate."

    Ca un adevărat „magister", Iuliu Maniu, de la bara justiţiei imanente, a continuat pledoaria, strivind cu argumente istorice, geografice, de circulaţie a bunurilor şi oa*menilor, de nerespectarea principiului naţionalităţilor, acel numit - dictat de la Viena -, dovedind că este un verdict dat cu eroare de drept şi eroare de fapt.

    Merită evidenţiată „CONCLUZIA", ca un corolar al pledoariei lui Iuliu Maniu, n această lecţie de istorie şi morală dată celor doi ce voiau să impună o nouă ordine europeană, dar imorală:

    „Din toate acestea reiese că Transilvania, care formează o admirabilă vatră geografică şi economică, nu poate fi desfiinţată, nici subjugată sau sfşiată n bucăţi, ci trebuie să urmeze soarta pe care a avut-o n trecut de attea ori - şi suntem siguri că o va avea şi n viitor - adeziunea poporului german. Voinţa unanimă a poporului romn din Ardeal este realizarea unităţii naţionale ntr-un stat, deci o voinţă n perfectă armonie cu marile idei ce domină doctrina naţional-socialistă germană şi cea fascistă italiană. Căci nu se poate să nu ne fie nouă ngăduit a menţine ceea ce Reichul şi Italia au realizat: ntrunirea ntr-un singur stat a tuturor germanilor şi italienilor.

    Ideea unităţii naţionale este la temelia gndirii politice moderne n ce priveşte formarea statelor. Poporul romnesc compus din 16 milioane de suflete, aspiră de secole la unitatea naţională. El şi-a nfăptuit-o. Un neam nzestrat cu o perfectă continuitate geografică şi etnografică, cu o conştiinţă naţională, cu o unitate culturală şi identitate de limbă uimitoare, mpărţit n două confesiuni creştine, dar cu rit cu desăvrşire identic, cu o concepţie de viaţă ntemeiată pe o morală creştină, nu poate fi lipsit de dreptul unităţii sale naţionale. Din această Romnie unită nu poate lipsi ndeosebi Transilvania, sau o parte a ei, care este leagănul neamului romnesc şi care a fost scena a trei revoluţii naţionale n decursul a 150 de ani numai, urmărind libertatea, independenţa şi unitatea neamului romnesc.

    Distrugerea acestei unităţi este nu numai cea mai mare nedreptate pentru neamul romnesc, ci şi o ncălcare a principiilor moderne de stat şi oprirea unei activităţi care abia n 22 de ani a făcut mari şi salutare progrese pentru civilizarea acestei părţi a Europei. Desfiinţarea feudalismului oprimator, reforma agrară, reforma totală a serviciului sanitar, nglobarea ntregului bazin dunărean şi a regiunii Carpaţilor ntr-o reţea modernă de comunicaţii sunt nu*mai o parte a nfăptuirilor care au apropiat regiunea noastră de Apus.

    Arbitrajul de la Viena a sfşiat Transilvania de Nord, lăsnd pradă Ungariei o populaţie majoritară romnească şi ţinuturi locuite ntotdeauna de romni. Verdictul de la Viena nu a voit să ţină seama de faptul că Transilvania nu a fost niciodată mpărţită n cursul istoriei sale şi că revendicările ungureşti nu au nici un temei şi nici o ndreptăţire.

    Dacă Romnia şi Ungaria n tratativele directe ce le-au avut la Turnu-Severin nu au putut ajunge la o nţelegere n ce priveşte Transilvania, nseamnă că ntre aceste două ţări nu este posibilă o nţelegere pe cale paşnică, n sensul dorinţelor nejustificate ale maghiarilor.[..]

    Bucuresti , 28 decembrie 1940 Iuliu Maniu "

    [..]
    Şi ntr-adevăr nu s-a mai ntmplat nimic n noaptea de Anul Nou. Lt. col. Rioşeanu reuşise şi de data aceasta să salveze, ca pe 27 noiembrie. Ca n nenumărate rnduri, şi cu ocazia Anului Nou, Iuliu Maniu, n Proclamaţia adresată naţiunii, oferită presei spre publicare, dar cenzurată, a acuzat regimul totalitar din ţară, propunndu-şi să continue lupta pentru instaurarea democraţiei ca formă de guvernare, instaurarea ordinii şi restabilirea adevăratelor hotare.

    Ordinea nu se poate face prin crime şi cu oameni exaltaţi. Aceasta cu att mai mult cu ct setea de snge nu este n firea poporului romn şi ea este inspirată de peste hotare. Răpăitul mitralierelor att de drag celor doi şefi conducători ai aceleiaşi orche*stre ce-şi rvneau bagheta de comandă din mna unui caporal străin au năsprit spiritele n ţară şi au făcut ca ei să fugă la Berlin de unde să primească sfaturile. Se ajunsese n situaţia deplorabilă ca emisarii străini să-i caracterizeze şi să le dea confirmări asupra capacităţii lor n disputa ce se ntrezărea pe viaţă şi pe moarte.

    Astfel, de la constituirea „statului naţional legionar", generalul Kurt von Tippelskirch raportase O.K.W-ului: „Părerea generală este că generalul Antonescu se găseşte cu mult deasupra nivelului pe care-l are conducătorul Legiunii, Sima, att n ceea ce priveşte puterea de voinţă, ct şi capacitatea intelectuală."

    W.Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti, ntr-o telegramă trimisă Berlinului, şi exprima părerea pe 1 noiembrie 1940: „... Garda singură este prea slabă ca să redreseze viaţa economică şi politică grav atinsă a Romniei şi generalul ne garantează linişte şi ordine n Romnia. "

    Horia Sima, nregimentat n doctrina şi tactica naţional-socialistă, a ncercat să-l lămurească pe general asupra cauzelor de nenţelegere pentru „ca să păşim pe un drum limpede şi nsorit", pe data de 28 octombrie:

    „...Regimul legionar cere guvernare n spirit legionar, guvernare totalitară. Guvernare totalitară nseamnă monopolul politic al unei mişcări, aceea care a biruit exclusivitate, dacă doriţi, aşa este n Germania, aşa este n Italia. n Romnia legionară nu mai există loc pentru nici un alt partid, pentru nici o altă grupare. Cine ndrăzneşte, să fie sancţionat. Pentru că acest lucru este un atribut fundamental al statelor totalitare. La noi constatăm contrariul.

    Nu numai că vechile partide, asasine ale tineretului, odioase n faţa opiniei publice şi răspunzătoare de dezastrul actual al ţării, nu sunt puse la index, dar sunt ncurajate şi, n taină, ndemnate să se reorganizeze... Orice ncurajare a lor nseamnă pierderea ncrederii n Axă, care se sprijină aici, n Romnia, exclusiv pe cuvntul de ostaş al generalului şi pe mişcarea legionară... Constat că toţi oamenii aceştia din lumea veche găsesc o largă nţelegere n sufletul dv. pe care-l speculează aceşti nemernici, n detrimentul regimului.

    Să nu uitaţi că este regim legionar, că legionarii au ntietate, că ei trebuie ascultaţi mai nti şi asupra lor trebuie să se ndrepte grija dv. părintească... Orice mpiedicare a revoluţiei legionare este fatală ţării.

    Bucureşti, 28 octombrie 1940 ss. Horia Sima"

    Era clar şi după această scrisoare, pe cine reprezentau legionarii şi de ce nu acceptase Iuliu Maniu nici o colaborare, nici un sprijin. Ei şi Antonescu erau rezultatul unei lovituri de stat, pe care-l transformaseră şi-l puseseră la dispoziţia unei puteri străine.

    Ministrul Germaniei, W. Fabricius, alarmat de ce se petrece n ţară, a comunicat pe 20 noiembrie Berlinului:„...experienţe diletantiste, lipsa de disciplină şi abuzurile de tot felul se nmulţesc n domeniul economic şi administrativ. Situaţia politică şi economică a Romniei, precum şi interesul nostru ca administraţia, comunicaţiile şi economia să funcţioneze, necesită ca tulburările revoluţionare n domeniul economic să ia sfrşit. Generalul Antonescu mi-a promis că este hotărt să restabilească, cu orice preţ, ordinea..."

    Ordinea se transforma pe zi ce trecea n dezordine şi anarhie, iar Sima urmărea să obţină nlăturarea lui W. Fabricius n timpul convorbirilor pe care conducătorii Gărzii de Fier le-au avut pe 21-23 noiembrie 1940 la Berlin, cu Hitler. Contrar aşteptărilor, generalul Antonescu şi-a consolidat poziţia n faţa Fiihrerului, ceea ce l-a făcut să-i nfrunte pe „ngerii dreptăţii" care justificau asasinatele din 26/27 noiembrie n loc să le condamne.

    Situaţia agravndu-se prin cererea demisiei lui Sima, de către Antonescu, şi chiar dorinţa lui de a lua conducerea Gărzii de Fier, a făcut ca reprezentanţii Germaniei (Neubacher şi Fabricius) să intervină pentru aplanare. n acelaşi timp, legionarii l asasinaseră pe Virgil Madgearu şi se ndreptau cu Nicolae Iorga spre locul de execuţie. Intervenţia germană va căuta numai să amne „răfuiala" dintre general şi caporal. Acesta din urmă avea nevoie de un răgaz pentru narmare şi instruirea celor ce vor ridica strada.

    Ordinele lui Antonescu sunt nesocotite şi chiar pe 28 noiembrie, cnd Ştefan Zăvoianu, prefectul Poliţiei Capitalei, unul dintre principalii vinovaţi de masacru, a fost destituit şi nlocuit cu col. Emil Plăngeanu, acesta n-a fost primit şi Prefectura s-a transformat n „cetate", scoţndu-se chiar tancurile pe planşeul din faţă. Berlinul trimite emisari politici care să-i ntărească ncrederea lui Sima, ceea ce a provocat reacţia reprezentanţilor oficiali care solicită lui Ribbentrop ca totul să fie dirijat numai prin legaţie.

    Sima luptă din răsputeri, prin mijloace perfide, să-l nlocuiască pe W. Fabricius pe care-l socotea o piedică n planurile lui. Şi reuşeşte. Generalul furios l nlocuieşte pe Mihail Sturza, prelund Ministerul de Externe. Lupta de culise continuă şi, n perfidia lui, Sima l „prăşte" pe general lui Hitler că este oportunist şi duce o politică duplicitară, el rămnnd tot anglofil, ataşnd notei informative şi discursul ţinut cu ocazia plecării de la Londra, unde fusese ataşat militar: „...Marea Britanie trebuie să nvingă ntotdeauna, pentru că civilizaţia trebuie să nvingă ntotdeauna barbaria."

    Reclamaţia lui Sima a fost arătată de Hitler lui Antonescu, pe 14 ianuarie 1941, taxnd-o drept idioată. Horia Sima continua să nvenineze situaţia din ţară, lucru pe care W. Fabricius l-a adus la cunoştinţa Berlinului pe 3 ianuarie:

    „...generalul ţine morţiş la linia sa: să impună n Romnia linişte şi ordine pe bază statală, pe ct posibil mpreună cu legionarii. Sima, dimpotrivă, ncă nu are un program bine fixat şi este influenţat puternic de diferiţi consilieri, ba de către moderaţi, ba de către extremişti... n momentul de faţă are mai multă simpatie pentru orientarea mai radicală. Aceasta vrea să răstoarne, prin toate mijloacele, chiar prin vărsare de snge, vechea ordine socială, generalul nsă consideră că această mişcare de răsturnare nseamnă distrugerea economiei romneşti.

    Sima i-a promis generalului că nu se vor mai produce abuzuri. Negustorii, nu numai evrei, sunt izgoniţi din prăvăliile lor, averea lor este confiscată şi preluată de Legiune. Din cauza abuzurilor continue ale poliţiei legionare, neliniştea ntregii populaţii este mare, există temerea, după cum s-a mai raportat, că şi alţi politicieni şi ofiţeri vor fi nlăturaţi, vorbindu-se de o iminentă noapte a Sf. Bartolomeu... "
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Rebeliunea Legionară

    nceputul anului nou se făcuse prin intensificarea narmărilor, instrucţia formaţiunilor paramilitare ale Mişcării Legionare şi marşuri urmate de exerciţii de tragere cu tot felul de armament. Continund abuzurile şi violările de domiciliu, generalul l-a chemat pe Horia Sima n birou şi, după ce l-a admonestat, l-a dat afară, pe 7 ianuarie 1941. Totul mocnea, n acelaşi timp, legionarii ocupaseră Prefectura Poliţiei, fiind pregătiţi să treacă la nlăturarea generalului.

    A doua zi, Alexandru Ghika ordonase subalternilor lui să execute numai ordinele venite de la el. Generalul Antonescu, după descinderile făcute la sediul masoneriei, a nceput să fie acuzat de către legionari ca „mason", cerndu-se nlăturarea lui din fruntea statului. Relaţiile dintre cele două capete se deterioraseră, nct generalul s-a văzut nevoit să ceară pe 9 ianuarie o audienţă la Hitler şi aceasta a fost fixată pe 14 ianuarie.

    nainte de plecare, pe 11 ianuarie, generalul a ţinut ultima şedinţă a Consiliului de Miniştri unde, revoltat de lucrurile grave ce se petreceau n ţară, le-a strigat miniştrilor; „Ţara este bolşevizată. Au intrat bolşevicii n Mişcarea legionară."

    Pătraşcu a vizitat şi el pe comunişti la Doftana naintea revoltei. n aceste condiţii, Antonescu a plecat la Berlin, unde Sima n-a vrut să facă deplasare, motivnd chiar că ar fi fost eclipsat de general. Drumul generalului nu a fost făcut n zadar, nţelesese că Germania acordă importanţă numai relaţiilor oficiale cu el. Şi Hitler mai subliniase că „el este convins că Antonescu este singurul om capabil de a călăuzi destinele Romniei".

    Şi tot referitor la această ntlnire care a fost preludiul alungării legionarilor din istoria Romniei, n „Memorial Antonescu", pag. 72-76, se spune: „Statul este monopolul mitralierei, zise el, apăsnd pe fiecare cuvnt. Gndiţi-vă la forţa concentrată ntr-un astfel de instrument. Cum se evaluează forţa motoarelor n cai putere, tot aşa trebuie să evaluăm pe aceea a armelor la oameni. Mitraliera valorează cel puţin o mie. Acela care posedă monopolul maşinilor de război moderne posedă puterea absolută. Omul care lasă să i se ia postul de comandă (şi privirea lui fixă pe general cu insistenţă) probează că nu a ştiut să ntrebuinţeze mitraliera. Un dictator al secolului XX nu poate fi răsturnat. Dacă el cade, nseamnă că s-a sinucis."

    Observăm că jocul politicii interne a Romniei se făcea n Germania. Dar nici opoziţia nu avea altă optică, nu era rezervată, ci foarte preocupată de evoluţia ei. Maniu se găsea n mijlocul preocupărilor. Iată ce ne relatează ntr-o notă Serviciul Secret, n aceeaşi perioadă: ..Notă 13 ianuarie 1941

    Acţiunea dlui Maniu n armată are un caracter special şi de aceea nu se poate urmări n mod zilnic şi nici nu se pot produce precizări şi detalii. Ce urmăreşte dl Maniu prin această acţiune:

    1. Să canalizeze nemulţumirile din armată, nemulţumiri provocate de politica externă şi internă a regimului şi ndeosebi nemulţumiri provocate de excesele legionare.

    2. Să poată provoca o reacţiune pentru cazul n care s-ar ncerca noi excese mpotriva fruntaşilor partidului (cazul Madgearu , temeri n ce priveşte persoana dlui Mihalache). Acesta ar fi un obiectiv imediat.

    3. Să creeze o forţă internă, n sensul concret al cuvntului, forţă care ar fi capabilă să preia puterea la momentul potrivit. Dl Maniu socoteşte că după regimul actual trebuie să urmeze un regim militar de tranziţie. Acest procedeu ar nlătura o zguduire internă şi ar putea asigura trecerea spre un regim de partid. Dar acest regim militar trebuie să aibă acoperire politică; această acoperire ar fi asigurată de cele două partide unite. Durata regimului militar ar fi n funcţie de evenimentele externe şi de desfăşurarea lor.

    4. Dl Maniu vrea ca, pentru moment, să realizeze un contact şi o nţelegere deplină cu mai mulţi ofiţeri, care deţin posturi n comandamentele teritoriale. Unii iniţiaţi pretind că din cei 7 comandanţi de armate, majoritatea lor ar fi stabilit un contact cu d-nii Maniu şi Brătianu.

    5. Dl Maniu nu vede apropiat „momentul potrivit". Domnia sa socoate că deocamdată este nevoie de aşteptare. Situaţia externă va crea noi conjuncturi interne, nsă după domnia-sa aceste conjuncturi nu sunt aşa apropiate. n deosebire de domnia-sa, dl Dinu Brătianu şi cţiva amici intimi (dr. Costinescu, bunăoară) socot că o schimbare ar fi posibilă şi n conjunctura actuală. Dl Maniu răspunde la aceasta că şi n conjunctura actuală lucrurile nu sunt ncă coapte. Este nevoie să se aştepte, precizează domnia-sa, pnă ce procesul regimului se va consuma, producnd nemulţumiri generale. Acest proces este n curs, dar nu terminat.

    6. Acţiunea nu e ndreptată mpotriva dlui general Antonescu, ci a mişcării legionare. De aceea a fost ntrebuinţată expresia „eliberarea dlui general Antonescu". n această privinţă nu se cunoaşte părerea dlui Maniu, nsă cţiva fruntaşi liberali şi naţional-ţărănişti cred că n noua acţiune s-ar putea realiza o colaborare şi cu dl general Antonescu, mai ales n urma discursurilor rostite de Anul Nou.

    Situaţia devenise incendiară şi la frontiere şi n interiorul ţării. n decursul lunii decembrie ruşii au ocupat insulele din braţul Chilia, iar n noaptea de 2/3 ianuarie 1941 vase de război sovietice au ncercat să intre cu forţa n canalul Sulina. Continund seria incidentelor, pe 6 ianuarie, grănicerii sovietici au deschis focuri de armă asupra pichetului romnesc de la Vicoleni (Fălciu), iar pe 9 ianuarie au tras ntr-un grup de refugiaţi romni ce treceau pe la punctul de grăniceri Braniştea-Ştefăneşti, omornd un ostaş. n timpul rebeliunii, pe 21 ianuarie 1941 s-au adus ntărituri militare n regiunea Bucovina-Ungheni, la acest din urmă punct sosind un tren blindat şi două trenuri cu ostaşi.

    La graniţa de vest se observau mişcări de trupe, iar ungurii din Ardealul ocupat erau ndemnaţi să-şi procure arme, iar prin manifeste să fie pregătiţi „că n cel mult 45 de zile Ungaria veche va fi refăcută cu ajutorul Rusiei şi Iugoslaviei, iar armatele maghiare nu se vor opri pnă la Bucureşti."

    Şefilor de cuib din Bucureşti, convocaţi la Academia Comercială pe 16 ianuarie, Nicolae Pătraşcu, finul lui Horia Sima, le spune că „divorţul dintre legiune şi general este iremediabil... şi să se mai ştie că avem n Bucureşti 21.000 de arme şi grenade şi din fiecare fereastră se va trage."

    „ncălzirea legionară" continuă pe 19 ianuarie cu discursul lui Iaşinschi, de la Facultatea de drept: „Legiunea-i n marş şi marşul ei nu poate fi oprit", urmată de marşul spărgătorilor de fronturi pe străzile Capitalei:

    „Urle patru veacuri peste ţară
    Răzbunarea noastră legionară...
    Din spnzurători şi leşuri frnte
    Diavolii trădărilor să cnte... "

    Era ceva concertat. Manifestaţii şi pregătiri febrile aveau loc n toată ţara. Legiunea pornise pe drumul pieirii....

    Maiorul german Doring a fost mpuşcat n plin centrul Capitalei şi pentru că timp de nouă ore generalul Petrovicescu, ministru de interne, nu luase măsuri mpotriva crimei, generalul Antonescu a comunicat nlocuirea ministrului pe 22 ianuarie 1941. Al doilea motiv al nlocuirii era „curmarea actelor de anarhie, nsuşirile de avere n scopuri personale..."

    Horia Sima a dat ordin să se treacă la acţiune mpotrivindu-se dispoziţiilor generalului şi manifestele incitatoare ncep să circule: „Hidra iudeo-masonică, demascată şi adusă n faţa conştiinţei naţionale legionare spre a da socoteală de nelegiuirile şi crimele din trecut, s-a agăţat de ultimul fir de iarbă; prin uneltiri viclene au ncercat să răstoarne statul naţional legionar şi să ntroneze iarăşi domnia jidanilor şi jidoviţilor. Un maior german a fost ucis mişeleşte n Bucureşti de un agent al Angliei. Sub masca acestui pretext, s-a ncercat nlăturarea ministrului de interne, viteazul general Petrovicescu, ct şi a subordonaţilor săi.

    Pe ntreg cuprinsul ţării, viteaza noastră armată este alături de noi. Aliaţii noştri germani s-au alăturat imediat Mişcării Legionare, avnd acelaşi ţel: dezrobirea omenirii de jidani...Nu uitaţi că duşmanii Gărzii de Fier sunt duşmanii poporului romn. Fraţii tăi buni sunt legionarii Căpitanului şi ai lui Horia Sima... Rugaţi-vă pentru mntuirea neamului n aceste zile. "

    Pe 21 ianuarie Horia Sima dăduse ordinul să se treacă la acţiune, iar Ghika şi Maimuca la Siguranţa generală şi Radu Mironovici la Prefectura Poliţiei Capitalei s-au baricadat şi au deschis focul mpotriva militarilor veniţi să-i evacueze. Pnă n seara de 21 ianuarie focul se generalizase n Capitală, jafuri, asasinate, schingiuiri, incendii... Capitala e ngrozită de nebunia distrugerilor nfăptuite de le*gionari, de asasinatele din pădurile din jurul Capitalei, de pe străzi sau din locuinţe...

    Trei zile Antonescu n-a ripostat, a stat n defensivă. Horia Sima nu era de găsit. Văznd că generalul nu acţionează, căpeteniile legionare au formulat pretenţii inacceptabile: retragerea lui Antonescu de la conducere şi numirea lui Sima ca prim-ministru şi chiar voiau puterea armată.

    ntre timp Antonescu şi-a adus n Bucureşti o divizie şi jumătate şi peste 100 de tancuri. Paralel şi Horia Sima căuta să-şi atragă conducătorii germani de partea lui, generalul Erik Hansen, Hermann Neubacher.

    n ziua de 21 ianuarie, generalul Antonescu l-a rugat pe W. Fabricius să afle părerea lui Hitler care i-a fost transmisă: „Dat fiind că a curs snge, generalul să intervină energic şi să facă curăţenie. Apoi, sub conducerea sa, să se ntemeieze din nou Legiunea."

    Gheorghe Barbul, n „Memorial Antonescu", pag. 104 relatează că pe 22 ianuarie seara a mai avut loc o convorbire la care el a fost interpret şi n care Hitler făcea apel stăruitor ca Antonescu să restabilească ordinea oferindu-i şi sprijinul generalului Hansen cu armata. I-a adăugat că nu are nevoie de fanatici, ci de o armată romnă sănătoasă. Generalul Antonescu i-a răspuns că ordinea va fi restabilită n 24 de ore şi că armata este sănătoasă.

    Pe 22 ianuarie 1941, ministrul de externe Ribbentrop trimisese lui Fabricius la Bucureşti o telegramă cu unele indicaţii: „Recomandăm generalului Antonescu următorul mod de procedare:

    - ntruct ntre generalul Antonescu şi Legiune a curs snge, nu mai este loc pentru jumătăţi de măsură. Numai măsuri radicale pot duce la ţintă. Generalul, ca şef al statului ar trebui să proclame pe legionari ca rebeli şi să declare că nu tratează cu rebelii.

    - n afară de aceasta, generalul ar trebui să ceară retragerea imediată şi dizolvarea tuturor formaţiunilor legionare. n cazul cnd acest lucru nu se realizează, el trebuie să-şi asigure cu toate mijloacele de forţă pe care le are la dispoziţie, dominaţia n Capitală şi n ţară.

    - ncă n această noapte generalul ar trebui să proclame starea excepţională şi să ordone arestarea tuturor capilor participanţi la rebeliune.

    - Generalul ar trebui să se proclame imediat conducător al Legiunii."

    n după-amiaza zilei de 22 ianuarie Antonescu a ordonat trecerea la acţiune pentru reprimarea rebeliunii şi pnă seara era stăpn pe situaţie. Pe timpul nopţii fruntaşii legionari au căutat să obţină sprijin de la reprezentanţii Germaniei. Şi chiar arbitrajul Regelui, care a fost stopat de generalul Antonescu.

    Spre dimineaţa lui 23 ianuarie, Hermann Neubacher a ajuns n apartamentul unde fusese adus Horia Sima din ascunzătoarea germană şi după ce l-a informat că Germania consideră pe generalul Antonescu singurul care reprezintă garanţia pentru ţară, care e cea mai importantă pentru economia de război germană, a dictat ordinul de ncetare a focului, n ntregime, pe care Iaşinschi l-a scris şi Horia Sima l-a iscălit.

    „ Ordin către toţi legionarii,

    Pentru mpiedicarea vărsării de snge, pe care noi nu am vrut-o şi care n-a servit dect duşmanilor comuni ai Romniei şi Axei, cunoscnd că politica Germaniei şi Italiei cere condiţiuni speciale pe care Mişcarea legionară le recunoaşte şi avnd n vedere că ntre conducerea statului şi Mişcarea Legionară au nceput tratative pentru limpezirea situaţiei, ca să uşurăm mersul acestor tratative.

    Ordon ca să nceteze imediat orice luptă. Legionarii vor părăsi de ndată instituţiile publice ocupate şi vor reintra n viaţa normală. Cer ca acest ordin să se execute fără şovăire şi cu cea mai mare stricteţe. Vreau ca n cel mai scurt timp ţara să-şi reia aspectul normal.

    ss Horia Sima."

    După cum se vede, totul se rezolva prin Berlin şi cu oamenii mputerniciţi ai Germaniei. Rămnea partea „delicată" a aducerii la cunoştinţa generalului. Ordinul fusese transmis prin radio şi comunicat n ziarul „Cuvntul", ntr-o ediţie specială pe 23 ianuarie. Discuţiile ntre reprezentanţii Germaniei (Hansen, Fabricius şi Neubacher) şi generalul Antonescu au fost dificile, deoarece acesta din urmă voia să lichideze toată conducerea mişcării legionare. Conducătorii şi-au găsit adăpost la Căminul german şi la locuinţe particulare ale unor reprezentanţi ai Germaniei.

    Pnă la urmă Antonescu a pus condiţia ca şefii mişcării legionare să fie scoşi din ţară şi internaţi n Germania.

    La rndul lui, generalul Antonescu s-a adresat ţării: „ROMNI...,

    ...Capitala şi multe oraşe ale ţării au trăit ceasuri de spaimă şi de război. Am ncercat zadarnic să opresc pe răzvrătiţi. Valuri de ură şi asuprire năvăleau pe străzi. Am fost silit să scot armata.

    ...Pretutindeni s-au tras focuri de pe acoperişuri şi de la ferestre n contra ostaşilor care şi jertfeau viaţa pentru ordinea statului... Vina gravă şi pedeapsa cea mai aspră o merită aceia care i-au dus la moarte, nşelndu-i, care i-au trt ntr-o acţiune nebună, dezlănţuitoare, de anarhie şi ură pentru a-i părăsi n momentul nceperii luptei. Ordinea a fost astăzi redobndită...

    mi fac o datorie de onoare să mărturisesc ntregii naţiuni că n aceste zile de zbucium sfşietor am simţit n spatele meu umbra loială a marelui Fuhrer si onoarea Reichului german, care ne-a garantat frontierele...

    De aceea, ca ostaş şi ca romn curat, nu pot dect să spun naţiunii că trebuie să fie mndră şi sigură de alipirea ei la Axă şi că cer tuturor să simtă ca şi mine, făgăduind că mine vom şti să facem din destinul nostru naţional ceea ce ne nvaţă marele său exemplu, deschiznd un drum romnesc n Europa nouă a viitorului.

    ...Din spiritul legionar, din entuziasmul sincer şi curat, din puterea de nfăptuire şi de credinţa noastră, tineri dragi, vom topi firele cu care vom ţese noua noastră aşezare politică..."

    Aşa s-au terminat cele 4 luni de convieţuire perfidă, cu snge vărsat din belşug şi cu ncă un angajament, mai solemn, de nfeudare la politica Axei. In acele zile de revoltă, Iuliu Maniu primea pe 21 ianuarie 1941 o scrisoare de la Nicolae Titulescu, din Franţa, care-şi simţea sfrşitul aproape:

    „Dacă din ntmplare voi muri, vă rog pe d-voastră, doctorul Lupu, Mihai Popovici şi oricare alt membru al partidului nostru să-mi rezerve un loc de nmormntare la Braşov. Vreau să-mi dorm ultimul somn printre morţii fraţi din Transilvania."

    Dar cnd a survenit moartea, pe 17 martie 1941, şi Iuliu Maniu a solicitat să meargă la funeraliile lui Nicolae Titulescu, generalul Antonescu a refuzat. Era şi acesta un semn de a nu supăra pe nemţi, dat fiind că Romnia devenise o trambulină germană pentru operaţiunile din Balcani.

    Unii legionari au socotit pornirea rebeliunii ca o acţiune dementă, iar soţia lui Codreanu sublinia că „Sima nscrie n istorie unicul caz al unui guvern care face rebeliune ca să cadă de la putere. "

    Terminată rebeliunea, unii din stăpnii de la Berlin ncercau totuşi să salveze legiunea. Noului ministru, Manfred von Killinger, i s-au transmis n noaptea de 24/ 25 ianuarie instrucţiuni din partea lui Ribbentrop:

    „Vă rog să folosiţi toate mijloacele potrivite şi să faceţi tot posibilul ca ele*mentele bune şi folositoare ale Mişcării legionare să se ntlnească cu noii conducători ai mişcării generalului Antonescu. n discuţiile pe care le veţi avea, rog să nu lăsaţi nici un dubiu cu privire la faptul că Fuhrerul şi Germania doresc n mod hotărt să-l vadă pe Antonescu recunoscut conducător al statului romn şi ca străduinţele lui să fie ncununate de succes. Pe de altă parte, rog să recomandaţi n mod expres generalului ca să nu facă cumva greşeala de a se sprijini, la reconstituirea noului stat romn, pe armată, ci ca bază politică a acestui nou stat să ia n consideraţie exclusiv Mişcarea Legionară. "

    Şi tot ministerul german i cerea lui Killinger să facă o investigare foarte serioasă pentru a vedea care dintre forurile germane ar fi ncurajat mişcarea legionară şi ar fi promis sprijinul forurilor germane competente n declanşarea puciului. Antonescu, cu toată stăruinţa germană, nu a pus n aplicare dezideratul, amnndu-l sine die.

    n schimb, Killinger a depistat amestecul serviciilor secrete germane ce se găseau n Romnia, exemplificnd cu nume: ofiţerii SS Bolschwing, Geissler, Krăutle şi Koenen, care au participat efectiv la rebeliune, contele Meran, Waschinowski, reprezentanţi ai agenţiilor de presă: Schickert, ziaristul Cristoph von Bolschwing, reprezentantul SD, care a avut rolul cel mai important, a fost trimis ntr-un lagăr de concentrare.

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-034)
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Doctrina Legionară - Politologie şi doctrine politice (11)
    By Gebeleizis in forum Razboiul sensurilor: teze, idei, - conceptele fundamentale!
    Replies: 8
    Last Post: 25-03-11, 02:16 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •