Results 1 to 1 of 1

Thread: Prăbuşirea Dictaturii Carliste

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Exclamation Prăbuşirea Dictaturii Carliste

    După un deceniu de domnie haotică, cu oameni slugarnici, lipsiţi de cultură şi pricepere, de care s-a nconjurat Regele Carol II, ţara a ajuns izolată, lipsită de aliaţi şi prieteni, la discreţia a trei dictatori care au zdrenţuit-o cum au voit, sub ameninţarea forţei distrugătoare.

    Dacă n Consiliul de Coroană se aprobase cedarea Basarabiei pe 27 iunie 1940 cu 20 de voturi din 26 prezenţi", deci numai 6 demnitari se mpotriviseră (Nicolae Iorga, Silviu Dragomir, Traian Popp, Victor Iamandi, Ştefan Ciobanu şi Ernest Urdăreanu), acum, cnd se punea problema salvării leagănului poporului romn, pe 30 august 1940, tot ntr-un Consiliu de Coroană s-au găsit numai 10 persoane să voteze contra dictatului de la Viena, n timp ce alţi 18 au fost pentru cedarea terito*riului, printre ei numărndu-se şi Alexandru Vaida Voevod. Printre susţinătorii rezistenţei romneşti pentru apărarea Transilvaniei s-au numărat: I. C. Brătianu, mitropolitul de la Sibiu, Nicolae Bălan, Silviu Dragomir, Ion Mihalache, Mihai Popovici, Nicolae Iorga ş.a.

    Lucrurile se precipitau. .........Pe 30 august, Iuliu Maniu, primit n audienţă de Rege, i-a spus printre altele: ...,,Printr-o politică complet greşită, n interior şi n afară, din punct de vedere strategic şi tactic, aţi reuşit să pierdeţi patru provincii. n politică, greşelile se plătesc şi se sancţionează, ca şi n viaţa socială de toate zilele." Concluzia reţinută de Rege şi confirmată de Iuliu Maniu a fost abdicarea.

    Pe 31 august, de la Cluj, Onisifor Ghibu, n numele „Comitetului pentru afirmarea vrerilor Transilvaniei", creat de Iuliu Maniu, a trimis o telegramă Regelui: „Intelectualii, muncitorii şi ţăranii romni din Transilvania, adunaţi n sala festivă a Rezidenţei regale a Ţinutului Someş, rennoind telegrama pe care v-am expediat-o ieri, cer să dispuneţi ca armata romnă, credincioasă misiunii ei, să nu părăsească poziţiile pe care le deţine pe frontul de vest, ci să apere cu viaţa ei pămntul sfnt al ţării, n hotarele ei depănă acum. Nu vrem să ne plecăm n faţa dictatului de la Viena. Cerem demiterea imediată a guvernului care l-a acceptat şi formarea unui guvern de rezistenţă naţională care să reprezinte cu demnitate şi energie interesele patriei primejduite."

    n baza acestui dictat, pnă la data de 15 septembrie 1940 urmau să intre sub ocupaţie ungurească 1.400.000 de romni. Ţara este n picioare şi peste tot au loc manifestaţii de protest. n ziarul „Universul" din 3 septembrie 1940 se scrie despre o mare manifestaţie care a avut loc la statuia lui Mihai Viteazul, de unde coloana s-a ndreptat spre locuinţa lui Iuliu Maniu unde fostul ministru Sever Bocu a spus, printre altele:„...Toată populaţia Capitalei trebuie să arate Ţării ntregi că nu se poate lăsa să dispară Ardealul, care este leagănul romnismului... Treziţi-vă din letargie ca să salvăm Ardealul...A fost destulă ruşinea care am suferit-o, că fără vărsare de snge am dat Basarabia şi Bucovina." De la locuinţa lui Iuliu Maniu manifestanţii s-au ndreptat spre legaţia Ungariei, unde au manifestat ostil.

    Presiunile asupra Romniei din partea Germaniei şi Italiei erau concertate cu ameninţările ruseşti. In timp ce la Viena se afla delegaţia Romniei, avioanele ruseşti zburau deasupra teritoriului romnesc şi atacau pichetele romneşti. Era evident că Germania se afla n spatele acestui scenariu. El mai fusese jucat n faţa lui Carol al -II- lea pe 27 iunie 1940 de către Manfred von Killinger, inspectorul diplomatic al Germaniei, care-i spusese Regelui: „ Colosul rus vă va strivi. In consecinţă, veţi pierde nu numai Basarabia şi Bucovina, ci n mod sigur ceva mai mult. In acest proces, probabil petrolul va fi distrus. n acest fel o sursă de bogăţie a Romniei va fi pierdută. Noi de asemenea vom avea de suferit dacă regiunea economică ar fi paralizată. n consecinţă eu va sfătuiesc să adoptaţi bunul simţ."

    Romnia intrase ntr-un joc al puterilor beligerante. Englezii sperau că romnii vor apăra frontiera de vest chiar cu preţul unui război romno-ungar ce putea ncurca livrările petroliere faţă de Germania. Anglia urmărea de aproape această problemă şi vom vedea că va ncerca să facă impracticabil transportul pe Dunăre, prin blocarea Porţilor de Fier.

    Regele Carol II era ntr-o situaţie disperată şi-l eliberează pe generalul Ion Antonescu care se găsea n domiciliu obligatoriu la mănăstirea Bistriţa, din luna iulie. La 1 septembrie, acesta ajunsese la Bucureşti. Iuliu Maniu a avut o ntlnire cu generalul Ion Antonescu, pe 2 septembrie 1940, la Floreşti, lngă Ploieşti, şi ea ne este relatată de Corneliu Coposu n „Mărturisiri", la pag. 64.

    „- Domnule general, Regele Carol II va abdica. Ca ultimă soluţie va recurge la oameni care să-i salveze tronul şi va recurge la dumneata.
    -Nu, niciodată Regele Carol II nu va recurge la mine, deoarece cunoaşte opinia mea despre el şi ştie că nu se poate juca cu mine.
    - Totuşi, ca ultimă soluţie, va recurge la dumneata, pentru că att Brătianu ct şi eu am refuzat orice fel de discuţie n domeniul acesta; va recurge la un om cu mnă tare, care să-i asigure continuitatea domniei.
    - Nu cred.
    - Domnule general, vreau să-ţi cer un angajament de onoare. Dacă Regele Carol va face apel la dumneata, dumneata vei refuza orice colaborare şi i vei cere abdicarea.
    - Asta se nţelege de la sine.
    - Vreau să am angajamentul de onoare de la dumneata.
    Aveţi cuvntul de onoare al generalului Antonescu. Dacă i-ar veni ideea să apeleze la mine, i voi cere imediat abdicarea, şi n-am să accept din partea lui nici un mandat.

    - Vă mulţumesc domnule general. "

    n ţară au avut loc unele manifestaţii legionare la Braşov-Bod, la Constanţa, Bucureşti... La Bucureşti, pe 3 septembrie, s-a tras n Piaţa Palatului regal.

    n ziua de 4 septembrie, la ora 12, generalul Ion Antonescu a fost chemat la Palat, unde, după discutarea situaţiei interne şi externe, i s-a ncredinţat misiunea de a forma guvernul. Dar la orele 21, generalul Ion Antonescu se prezintă Regelui, i prezintă situaţia consultărilor cu oamenii politici, comunicndu-i că nu este posibilă nici o soluţie, deoarece ntreaga opinie romnească a pierdut complet orice legătură sufletească cu Regele şi şi depune mandatul. Toată lumea cere abdicarea.

    Vaier Pop insistă pe lngă Rege ca să i se dea puteri depline generalului Ion Antonescu şi n dimineaţa de 5 septembrie, prin nalt Decret Regal nr. 3052, i se acordă generalului Antonescu depline puteri:

    „...Am decretat şi decretăm. Art. 1. - Investim pe dl general Ion Antonescu, Preşedintele Consiliului de Miniştri cu depline puteri pentru conducerea statului romn..."

    Generalul I. Antonescu s-a adresat Ţării printr-o proclamaţie:

    „Romni...

    Nu este un guvern nou, ci un regim nou.
    Nu vorbe, ci acţiune...
    Un trecut grav şi dureros s-a nchis...
    Dar azi trebuie să salvăm statul şi naţiunea...
    Faţa lumii se schimbă. Naţiunea noastră să-şi dovedească prezenţa n istorie...
    Voi constitui guvern pe baze noi...
    Treptat vom proceda la reforma statului....
    Preşedintele Consiliului de Miniştri:
    General Ion Antonescu."

    Tot pe data de 5 septembrie lucrurile se precipită. n jurul orei 21 se aud focuri de armă la preşedinţia Consiliului de Miniştri, n Piaţa Teatrului Naţional şi se n*cearcă să se ia cu asalt Prefectura Poliţiei Capitalei, iar unii manifestanţi se ndreaptă spre Palatul regal.

    Antonescu s-a prezentat n audienţă la Rege la ora 21, 20 şi-i cere abdicarea, ntr-o discuţie ce a durat pnă la ora 23, după care i-a dat timp de gndit pnă la orele 4 dimineaţa şi posibilitatea de a se consulta cu cine doreşte.

    Generalii Paul Teodorescu şi Gheorghe Mihail l sfătuiesc pe Rege să nu abdice, n timp ce George Brătianu, A. C. Cuza, Mihail Manoilescu şi generalul David Popescu i spun că singura soluţie este abdicarea.

    Deoarece Regele Carol II ezita, generalul I. Antonescu a trimis pe lt. col. M. Elefterescu, la orele 4 fără zece cu o scrisoare şi ultimul termen la orele 6 dimineaţa, n ziua de 6 septembrie.

    „Sire, M-am angajat să apăr cu trecutul, cu cinstea şi cu viaţa mea, ţara şi tronul. ncercările mele de a găsi oameni cu adevărat patrioţi şi pricepuţi cu care să fac o echipă nouă de redresare a statului şi de renfrăţire a Majestăţii Tale cu ţara au eşuat.

    Toţi cer abdicarea Majestăţii Tale. n faţa acestei situaţii şi a agitaţiilor pe care eu nu pot să le nec n valuri de snge, pentru a arunca ţara ntr-un război civil şi a determina ocupaţia străină, mă simt dator să supun şi n scris Majestăţii Tale glasul ţării. Cine afirmă altfel face o crimă.

    Atrag nsă serios atenţia Majestăţii Tale, şi n privinţa răspunderilor grave care vor apăsa pe vecie asupra Majestăţii Tale dacă nu dă ascultare imediat şi fără ezitare cererii mele, care este a armatei şi a ţării.

    6 Septembrie 1940, Ion Antonescu "

    De data aceasta Carol s-a executat şi a dat un manifest către ţară:

    „Romni...Azi, zile de vitregie nespusă ndurerează ţara, care se găseşte n faţa unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru pămntul n care am fost născut şi crescut, să le nlătur, trecnd astăzi fiului meu, pe care ştiu ct de mult l iubiţi, grelele sarcini ale domniei. Lăsnd poporului meu pe scumpul meu fiu, rog pe toţi romnii să-l nconjoare cu cea mai caldă şi mai desăvrşită credinţă şi dragoste, ca să poată găsi n ele reazemul de care are atta nevoie n greaua răspundere ce de azi nainte apasă pe umerii săi fragezi. Ţara mea să fie păzită de Dumnezeul părinţilor noştri, care să-i hărăzească un ct mai falnic viitor. Carol."



    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU - Volumul -II- (A-030)

    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 09-01-11 at 08:54 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste-CUPRINS
    By Dicomes in forum Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste
    Replies: 0
    Last Post: 20-03-12, 03:26 PM
  2. Posibilă Soluţie pentru ieşirea din Criză
    By Ţeavă Gheorghe in forum 07) Miscarea DACIA - schimbarea paradigmei
    Replies: 0
    Last Post: 31-10-11, 04:06 PM
  3. Prăbuşirea monetară a occidentului - Ce le-a făcut Statul banilor noştri? (4)
    By Apache in forum Puterea si bancherii: Ce le-a facut Statul banilor nostri?
    Replies: 2
    Last Post: 04-08-11, 03:44 PM
  4. Oficializarea dictaturii regale
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 05-01-11, 05:26 PM
  5. mpărţirea Maramureşului - o rană veşnică
    By Lexington in forum Romnii din Maramureşul de Nord (Ucraina)
    Replies: 0
    Last Post: 31-03-10, 03:10 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •