Results 1 to 1 of 1

Thread: Răpirea Transilvaniei - Hitler hotărăşte!

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Exclamation Răpirea Transilvaniei - Hitler hotărăşte!

    Răpirea Transilvaniei - Hitler hotărăşte!

    Constatnd că nu este posibilă nţelegerea prin tratative ntre romni şi unguri, Hitler, pe 26 august 1940, a ordonat ca 10 divizii de infanterie şi două de blindate să se deplaseze n secret nspre Romnia. n acelaşi timp se pregătesc două divizii motorizate şi patru divizii blindate care pe data de 31 august să ocupe zona petroliferă din Romnia.

    Alertaţi de unguri, care au anunţat că au optat pentru soluţia militară n rezolvarea conflictului cu Romnia, ncepe o activitate febrilă ntre Berlin şi Roma pentru a prentmpina conflictul. Miniştrii germani de la Bucureşti şi Budapesta sunt chemaţi de Ribbentrop la Berlin, iar Hitler cu consilierii săi, pe 27 august, stabileşte pe hartă noul traseu al frontierei romno-ungare pe care l-a comunicat şi ministrului de externe italian, lui Ciano.

    n continuarea derulării evenimentelor l găsim pe 28 august pe Hitler discutnd cu Ciano asupra posibilităţii de a rezolva problema romno-maghiară fără conflict şi afirmnd greutatea soluţionării deoarece pretenţiilor maghiare li se opune o revendicare incontestabilă, n care romnii deţin 2/3 din populaţie.

    Concomitent cu aceste discuţii, armatele maghiare I, II, III sunt gata de atac pe 28 august şi avioanele violează n mai multe rnduri frontiera, aruncnd manifeste insultătoare la adresa statului romn, unul din avioane ajungnd pnă la Braşov iar altul mitraliind aeroportul din Satu Mare unde a fost dobort şi echipajul făcut prizonier.

    Pentru dimineaţa de 29 august 1940 au fost convocaţi la Viena miniştrii de externe ai Ungariei şi Romniei. Ungurii au fost primii primiţi, chiar n cursul dimineţii, şi li s-a adus la cunoştinţă hotărrea lui Hitler de a accepta arbitrajul germano-italian. După unele rezerve, Csaky şi Teleky au cerut avizul Budapestei unde guvernul ungar a acceptat arbitrajul Axei, care pentru ei a fost mai mult dect se aşteptau.

    n cursul dimineţii cnd ministrul nostru de externe, Mihai Manoilescu, sosea la Viena, ministrul Romniei la Moscova, Grigore Gafencu, cerea audienţă la Dekanozov pentru a semnala o comunicare a guvernului romn n legătură cu un incident provocat de ruşi şi n care fuseseră omorţi nişte ostaşi romni. La ora 3 p.m. ministrul de externe rus a comunicat că este ocupat şi nu-l poate primi, şi i-a indicat să ceară audienţă a doua zi Secretarului general.

    Dar n aceeaşi după-amiază, Dekanozov a primit n audienţă pe ambasadorul german la Moscova care l-a ncunoştinţat asupra impunerii dictatului n problema Transilvaniei.

    Paralel, la Viena, Ribbentrop aduce la cunoştinţă hotărrea Fuhrerului de a garanta frontierele Romniei, după arbitraj, n caz contrar va fi război şi se va pierde toată Transilvania. Nu s-a acceptat să se aibă n vedere nici principiul etnic, dndu-se termen pnă la ora 22 şi cu mare greutate s-a prelungit pnă la ora 24.

    Tot la miezul nopţii, la Moscova, ministrul de externe, Dekanozov, şi-a schimbat părerea şi i-a cerut lui Gafencu să vină imediat şi i-a remis o „notă verbală" ameninţătoare asupra incidentului n care au avut loc victime. Dar, n faţa explicaţiilor scrise n care Gafencu dovedea că victimele au fost romneşti şi neprovocate de ei, rusul a lăsat tonul. A doua zi nsă agenţia TASS publica nota ameninţătoare a URSS-ului, fără a se publica şi răspunsul romnesc.

    Era clar că ntre acţiunea de ameninţare de la Viena şi cea de la Moscova era o strnsă legătură.

    La Bucureşti, n acea noapte de 29/30 august, a avut loc un Consiliu de Coroană n care Ion Mihalache, Mihai Popovici, C.I.C. Brătianu, mitropolitul N. Bălan s-au pronunţat mpotriva cedării teritoriului cerut de dictatul de la Viena.Pentru cedare s-au pronunţat unii foşti prim-miniştri: Gh. Tătărăscu, Constantin Argetoianu, Gh. G.Mironescu, Alex. Vaida Voievod. Şeful Statului Major, generalul Gh. Mihali, a spus că o rezistenţă mpotriva armatei germane ar fi posibilă numai două săptămni.

    Dar discuţiile din Consiliul de Coroană au fost ntrerupte de sosirea unei telegrame, n jurul orei 4 dimineaţa, prin care se mai acordau doar 5 minute pentru răspuns. Votul care a urmat a avut ca rezultat: 10 pentru rezistenţă armată, 1 abţinere şi 21 de voturi pentru cedare.

    In dimineaţa de 30 august 1940 delegaţilor romni nu li s-a permis să prezinte nici o expunere asupra dictatului şi, mai mult, nu s-a dat voie să prezinte nici un protest faţă de procedeele folosite n acceptarea dictatului.

    Trecndu-se la examinarea hărţii, Mihail Manoilescu, la vederea ei, a leşinat şi a fost pus să semneze n stare de semi-conştienţă. Vaier Pop, care făcea parte din delegaţie, a refuzat s-o semneze. Prin acel dictat ni se luau 42 000 kmp şi intrau sub jugul maghiar un număr de 2 600 000 romni.

    n cadrul Consiliului de Coroană, Ion Mihalache a declarat: „Cred că cea mai bună soluţie pentru Romnia este să convină la una din două soluţii: sau războiul -cel puţin să cedăm prin război, să ştie generaţiile viitoare că noi am fost nfrnţi după ce ne-am făcut datoria n marginile posibilităţilor noastre; sau, dacă nu, această situaţie să ne fie impusă din afară, fără consimţămntul nostru. Prin urmare sunt contra arbitrajului."

    Celălalt vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, Mihai Popovici, a declarat:„Sunt hotărt pentru rezistenţă, pentru sacrificiul suprem al naţiunii. O naţiune de 16 milioane de oameni nu va pieri, oricare ar fi ncercările pe care va trebui să le suporte n vremurile acestea".

    Iorga a spus: „mai bine murim n picioare dect să murim n genunchi".

    Constantin I. C. Brătianu şi Ion Mihalache au cerut ca să se menţioneze n comunicat ca propunerea de arbitraj a avut un caracter ultimativ şi că ea a fost acceptată cu majoritate de voturi. Dar, n comunicatul dat nu s-a introdus ideea majorităţii, lăsndu-se să planeze unanimitatea.

    Iuliu Maniu l nfruntă pe Carol al -II-lea

    n ziua de 30 august regele l-a primit n audienţă pe luliu Maniu care i-a spus răspicat: „Din momentul cnd M. Voastră aţi inaugurat regimul absolutist, v-aţi asumat personal răspunderea, răspundere care ntr-un regim democratic-parlamentar trebuie să o poarte guvernele. Prin o politică complet greşită, n inferior şi n afară, din punct de vedere strategic şi tactic, aţi reuşit să pierdeţi patru provincii... n politică, greşelile se plătesc şi se sancţionează ca şi n viaţa socială de toate zilele." Regele, descumpănit, cu o voce joasă, l-a ntrebat pe Maniu: „Va să zică, sunteţi de părere să abdic?" Răspunsul lui luliu Maniu a fost prompt:„Da, Majestate, nu văd altă soluţiei"

    n seara de 30/31 august a avut loc un nou Consiliu de Coroană, ultimul la care a participat regele şi n cadrul căruia Iuliu Maniu a ţinut un discurs memorabil:

    „Mulţumesc Majestăţii Voastre că mi-a dat ocazia să arăt naintea acestei distinse reuniuni punctul de vedere al Transilvaniei, privitor la ultimatumul din Viena. Mă simt n drept să afirm că reprezint Transilvania, n deosebi cnd iau cuvntul n problema deslipirei ei de la Patria Mamă. Adunarea de la Alba-lulia, care a decretat Unirea, m-a nsărcinat pe mine să pun n aplicare, n calitatea mea de prezident al Consiliului Dirigent, hotărrile dela Alba-lulia şi n special realizarea alipirii Transilvaniei la Vechiul Regat.

    Pot să afirm că m-am silit totdeauna să satisfac cu conştiinciozitate jurămntul ce am depus naintea celor patru arhierei, de a păstra integritatea Ardealului ncorporat la Romnia şi drepturile poporului romn. Nu m-am abătut un moment dela calea ce mi-a dictat acest jurămnt şi nu mă voiu abate nici n momentul de faţă, cnd duşmanii vor să ia din nou Transilvania.
    n faţa acestei tentative, declar că Transilvania şi, cu ea mpreună, şi eu, suntem categoric mpotriva deslipiriide Romnia şi n contra fărmiţării ei. Nu putem admite să ni se răpească nici cea mai mică parte din ea. Sunt revoltat adnc atunci cnd aud că se aduce chestia Transilvaniei n legătură cu Tratatul de la Trianon. Unirea Ardealului cu Patria Mamă nu se ntemeiază pe Tratatul de la Trianon, ci urmează din dreptul la autodeterminare al poporului romn din Transilvania, manifestat liber la 1 Decembrie 1918.

    Noi am luat n stăpnire Transilvania n baza acestui drept, ncă nainte de ncheierea Tratatului de la Trianon şi chiar nainte de armistiţiu. Am organizat viaţa de stat romnească n Dacia Superioară, nainte de ncheierea şi ratificarea Tratatului dela Trianon, organiznd o armată regulată, care, mpreună cu armata venită din Vechiul Regat, a dat dovadă eminentă despre buna sa organizare şi impresionanta sa vitejie, rupnd linia demarcaţională ntiu şi apoi trecnd Tisa. Asupra Ardealului nu poate dispune nimeni altul, dect poporul romn din Transilvania, care a avut şi are dreptul firesc de a uni Ardealul cu Vechiul Regat, pentru a realiza marele ideal al Unirii Naţionale.

    Poporul romn are acest drept pentru că formează majoritatea locuitorilor din Transilvania şi pentrucă unitatea geografică a Vechiului Regat şi mprejurările social-economice pretind această unitate.
    Am aflat că, delegaţii maghiari, ştiind acest lucru, au refuzat consecvent să discute această problemă din punct de vedere etnografic şi social-economic, şi au argumentat exclusiv argumentul fals că Ungaria are drept istoric asupra Transilvaniei, argument absolut nentemeiat, pentrucă Transilvania nu a fost niciodată a Ungariei, ci a fost ntotdeauna independentă pnă n 1867, cnd, mpotriva voinţei noastre, n urma războaielor pierdute de Prusia, Dinastia Habsburgică a fost nevoită să sacrifice Ardealul Ungurilor... Protestez deci cu cea din urmă energie n contra hotărrii de arbitraj şi protestez ca această hotărre să fie pusă n aplicare. Aceasta şi pentru motivul formal, că guvernul actual care a hotărt acceptarea arbitrajului şi care a semnat hotărrea, nu are nici un drept să lucreze n numele Naţiunii Romne.

    Guvernul actual nu are nici un mandat dela Naţiune. El este un guvern dictatorial, ieşit dintr-o lovitură de stat, şi nu are nici-o legătură de drept cu cetăţenii acestui stat, deci semnătura lui nu are nici-o valoare.
    Este foarte important lucru de a constata aceasta, deoarece un document nu poate fi izvor de drept dect atunci cnd semnatarii lui sunt mandatari legitimaţi, ceea ce nu e cazul n problema actuală... Chiar n ce priveşte Consiliul de Coroană de faţă, trebuie să constat respectuos, dar cu toată hotărrea, că el nu are dreptul de a hotăr nimic ndeosebi n problema Ardealului care ne preocupă.

    Consiliul de Coroană nu este o corporaţie deliberativă. Noi suntem chemaţi aici să ne exprimăm fiecare personal opinia noastră, dar nu putem hotăr nimic. Soarta Ardealului nu poate fi determinată la masa verde şi ntre patru pereţi, ori ct de distinse ar fi persoanele ntrunite. Soarta Transilvaniei trebuie să fie hotărtă de nsuşi poporul romnesc din Ardeal şi de curentele care mişcă acest popor, iar nu de persoane care nu sunt n funcţie de voinţa naţională...


    Cei vinovaţi pentru dureroasa pierdere a Basarabei şi Bucovinei trebue chemaţi la răspundere cu att mai mult, că nenorocirea pe care o suferim acum cu Transilvania şi demoralizarea n care a căzut poporul romn, este a se atribui catastrofei de atunci, care ne-a adus pierderi şi prejudicii ireparabile."

    După noaptea furtunoasă din 30/31 n care Iuliu Maniu a dat o lecţie de demnitate şi una de istorie celor ce se jucaseră cu soarta ţării, cioprţindu-i teritoriul, celor care ngenuncheaseră poporul unei dictaturi nenorocite şi care acum se plecau n faţa altor dictaturi străine, n dimineaţa de 31 august 1940 a trimis o telegramă lui Hitler şi alta lui Mussolini, vinovaţii de răsturnările prin forţă săvrşite n Europa:

    „n numele poporului romnesc din Transilvania şi n calitatea mea de fost preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Consiliu ales n istorica Adunare naţională din Alba-lulia ţinută la 1 Decembrie 1918 ndată după hotărrea de unire a Ardealului şi a Banatului cu Romnia, protestez cu puterea sufletului meu contra sentinţei arbitrare care atribuie Ungariei o majoritate de romni din Ardeal, pentru a ngloba ţării lor o minoritate de maghiari. Această sentinţă nesocoteşte principiul naţionalităţilor şi concepţiile cele mai elementare de dreptate, crend n Europa orientală un focar de nelinişte care va fi un izvor de permanentă tulburare a păcii.

    Solicit pe Excelenţa Voastră să binevoiască a anula această sentinţă fi mi permit să Vă supun n curnd un memoriu pentru motivarea acestei cereri. Transilvania, Banatul si Poporul romnesc nu vor accepta niciodată această hotărre, care s-a adus fără consultarea sa. Cu distinsă stimă ss. Iuliu Maniu"


    Drama ce s-a abătut asupra poporului romn, a fost adusă la cunoştinţa celor ameninţaţi cu jugul robiei, la iniţiativa lui luliu Maniu, pe 1 septembrie 1940 prin următoarea CHEMARE către poporul romn din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş

    Fraţilor

    „Hotarele ţării noastre sunt n primejdie. Vecinii din toate părţile rvnesc la pămntul Romniei ntregite, de la Nistru pnă la Cmpia Tisei, cu jertfa scumpă a sngelui nostru.Rusii ne-au smuls Basarabia si Nordul Bucovinei; Bulgarii ne cer cele două judeţe din Cadrilaterul Dobrqgei, iar Ungurii vor Ardealul.

    n faţa acestei primejdii, noi fruntaşii Romnilor din Ardeal, Banat, Crişana si Maramureş, fără deosebire de păreri politice, chemăm poporul romnesc din numitele ţinuturi la o mareADUNARE NAŢIONALĂ LA ALBA-IULIA pe ziua de duminică, 8 septembrie 1940 orele 10 dimineaţa ca să protestăm mpotriva ciuntirii graniţelor noastre dinspre apus.

    Din fiecare comună romnească mai ndepărtată să vină cel puţin un delegat, iar din comunele mi apropiate ct mai mulţi ca să arătăm lumii ntregi voinţa noastră hotărtă de a păstra, cu orice jertfe, pămntul scump, n care ne-am născut si n care odihnesc oasele strămoşilor noştri.

    Veniţi să protestăm mpotriva poftelor ungureşti de a ne răpi fşii din Ardealul şi Banatul unit pentru vecie cu Romnia liberă şi independentă.

    Veniţi să ne apărăm drepturile noastre consfinţite prin hotărrile Adunării de la Alba-lulia din 1918.

    Veniţi să ne apărăm fiinţa noastră naţională şi pămntul nostru strămoşesc!"
    - Sfrşitul volumului -I -

    Postfaţă

    Această carte ne ajută să cunoaştem şi să nţelegem mai bine viaţa şi activitatea politică a lui luliu Maniu, ce se mpleteşte cu o parte a istoriei poporului romn.

    Intrnd n politică, animat de gndul eliberării de sub ocupaţia austro-ungară şi unirii Transilvaniei cu Romnia, Iuliu Maniu a pus mai presus de toate interesele naţionale, fiind artizanul Unirii de la 1 Decembrie 1918. In perioada interbelică Iuliu Maniu a reprezentat cu fidelitate interesele vitale ale poporului romn şi a luptat pentru libertate. S-a opus permanent tendinţelor dictatoriale ale regelui Carol al -II-lea şi a fost mpotriva dictaturii antonesciene, militnd pentru păstrarea regimului democratic parlamentar. n ceea ce priveşte evoluţia societăţii romneşti, după Marea Unire, Iuliu Maniu aprecia că „la bază trebuie să stea ideea naţională, democraţia şi" dreptatea socială", iar statul „să apere şi să sprijine pe cei mici şi slabi".

    In privinţa minorităţilor, Maniu avea o concepţie cu adevărat democratică: „problema minorităţilor trebuie privită şi rezolvată nti din punctul nostru de vedere, al statului naţional, n nţelesul, importanţa culturală, economică şi socială a minorităţilor şi influenţa lor n legislaţie, administraţie şi justiţie".
    Apărător ferm al regimului democratic, adversar al tendinţelor dictatoriale, Maniu a desfăşurat o luptă energică, utiliznd n acest scop memorii, scrisori, tribuna parlamentară, ntrunirile politice, interviurile şi declaraţiile făcute presei.

    La 5 februarie 1953 se stinge din viaţă n temniţa de la Sighet, „un mare om de stat, luptător pentru ntregirea neamului şi pentru democraţie". Viaţa şi activitatea lui politică a fost estompată şi deformată n faţa opiniei publice romneşti, atta timp ct Romnia a fost condusă de un regim comunist, Iuliu Maniu fiind unul dintre cei mai implacabili adversari ai instaurării regimului comunist n această ţară.

    La mai bine de 4 decenii de la moartea sa, să-l onorăm, interpretndu-i corect gndurile şi faptele. Conţinutul acestei cărţi este o pildă pentru generaţiile mai tinere care au fost văduvite de cunoaşterea adevărului istoric.

    Prof. Lucian Buică

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-029)
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 08-01-11 at 03:56 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Apel către preşedinţii Romniei şi Moldovei pentru condamnarea Pactului Hitler-Stalin
    By Hamilton in forum Teme de actualitate: investigaţii, documentare, dezvăluiri
    Replies: 0
    Last Post: 13-04-11, 02:26 PM
  2. Atentatul contra lui Hitler, 20 iulie 1944, asumat de Colonelul von Stauffenberg
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 1
    Last Post: 18-02-11, 10:24 AM
  3. Hitler a nvitat" pe mareşalul Ion Antonescu la Salzburg 12 aprilie 1943
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada 1940-1944 : războiul - frămantarile politice
    Replies: 0
    Last Post: 16-02-11, 05:17 PM
  4. Voievozii Principii Transilvaniei- pnă n 1867
    By Transylvanus in forum Principatele Romne - Transilvania
    Replies: 0
    Last Post: 28-03-10, 02:09 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •