1940: Anul sfşierii Romniei

Cu toate asigurările regelui din mesajul de Anul Nou 1940 că el stă de veghe neclintit ca Romnia să păşească hotărt pe calea desvoltării paşnice", Carol II nu era nici acum conştient că dusese ţara la dezastru datorită politicii lui nefaste şi că va fi nevoit să fugă, culcat pe burtă n trenul urmărit de gloanţe... Dezastrul Romniei a fost precedat de cel din apusul Europei care s-a cutremurat de la Narvik pnă la Toumon.

Pe 16 februarie 1940, un distrugător britanic a atacat o navă germană n apele teritoriale norvegiene pentru a elibera marinarii englezi făcuţi prizonieri. Germania cumpărase mari cantităţi de minereu de fier norvegian şi acest lucru nu convenea Angliei care urmărea să blocheze regiunea şi va mina apele teritoriale norvegiene pe 8 aprilie 1940, aflnd de intenţiile nemţeşti care a doua zi vor invada Norvegia şi Danemarca.


Războiul lua o altă turnură, pe care aliaţii o presimţeau şi luaseră măsuri: după demisia guvernului Daladier, noul prim-ministru francez, Paul Reynaud a semnat pe 28 martie, cu Anglia, o declaraţie prin care cele două puteri se angajau să nu ncheie nici armistiţiu, nici pace separată.

n acest context al politicii internaţionale, guvernul regelui Carol II a trecut la unele măsuri dure mpotriva P.N.Ţ.-ului, internnd cu domiciliu obligator la Bistriţa, n judeţul Vlcea, pe Virgil Madgearu, secretarul general al partidului, ntre 22 martie şi 14 aprilie. Regimul carlist a mai internat şi alţi fruntaşi naţional-ţărănişti, printre ei numărndu-se: Ghiţă Popp, Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia, Augustin Popa, generalul Gabriel Negrei, Emil Socor, Corneliu Coposu, Ion Livianu...

Ţinnd cont de ameninţările tot mai accentuate cu privire la Romnia: primul-ministru ungur declarase că Ungaria nu a renunţat la nimic n ce priveşte pretenţiile ei teritoriale faţă de Romnia"; că Mussolini i atrăsese atenţia lui Ribbentrop că minoritatea germană din Transilvania nclină mai mult spre Romnia dect spre Ungaria; şi că spionajul german era n luptă surdă cu cel englez descoperindu-se armament şi materiale pentru blocarea Dunării la Porţile de Fier; deci, n faţa acestor semne că regele ar năspri măsurile interne mpotriva opoziţiei, unii lideri P.N.Ţ., n frunte cu Ion Mihalache, s-au declarat pentru negocieri n speranţa că-l vor mblnzi pe rege să renunţe la unele măsuri antidemocratice.

La acestea se mai adăugau şi ameninţările tangenţiale ruseşti care se făcuseră n Sovietul Suprem, unde Molotov afirmase că n problema litigioasă a Basarabiei U.R.S.S.-ul nu va recurge la arme pentru redobndirea ei" şi numai după 10 zile, pe 10 aprilie 1940, acelaşi Molotov i-a reproşat ministrului romn de la Moscova că incidentele de frontieră depăşesc orice limită" şi că guvernul său nu va mai tolera repetarea unor asemenea cazuri", incidente ce nu avuseseră loc, ele fiind imaginaţia diplomaţilor ruşi, pentru a găsi pretexte.

Iuliu Maniu, n faţa solicitărilor prietenilor din partid, Ie-a dat mnă liberă să trateze cu Palatul, care acceptase să-l elibereze pe Virgil Madgearu n schimbul unei atitudini nţelegătoare a P.N.Ţ.-ului. Ion Mihalache a acceptat pe 17 aprilie să ocupe postul de consilier regal şi, ntr-o scrisoare trimisă lui Iuliu Maniu, a precizat: ... că n ciuda intrării n Consiliul de Coroană şi va păstra nealterată atitudinea politică si ideologică, iar raporturile cu tovarăşii de idei comune rămneau intacte."

La numai 4 zile, pe 21 aprilie 1940, Iuliu Maniu răspundea: ntruct consilieratul regal cu care ai fost distins nu te obligă la altceva dect expunerea sinceră a convingerilor d-tale cnd ele vor fi cerute, numirea d-tale ca consilier regal nu poate influenţa asupra legăturilor personale şi ideologice ce ne unesc". ntr-adevăr, Virgil Madgearu fusese eliberat pe 14 aprilie.

Pe 18 şi 19 aprilie, Carol II se consultă la Palat cu Primul-ministru, cu ministrul de externe şi ministrul palatului, asupra eventualităţii unor atacuri din partea Germaniei şi a Rusiei, sub diferitele ipostaze sub care s-ar comite.

n acelaşi timp, Carol II iniţiază tratative cu legionarii din ţară şi chiar pe 18 aprilie primeşte n audienţă pe 3 dintre ei (Bideanu Augustin, Noveanu Vasile, Radu Budişteanu).

Ministrul de externe, Grigore Gafencu a plecat la Berlin şi pe 20 aprilie purta discuţii cu Hitler asupra garanţiilor germane, aceeaşi problemă fiind rediscutată şi cu Gheorghe Brătianu ca să fie transmisă regelui, adică să primească şi garanţia Germaniei alături de cele anglo-franceze. Hitler ar fi spus: Garanţiile anglo-franceze nu vă vor folosi la nimic. Dar eu nu mă formalizez. Cunosc slăbiciunea dv. pentru Franţa. Cu totul alta ar fi atitudinea mea, dacă v-aţi alătura Sovietelor n acest plan vast de ncercuire a Germaniei pe care o prepară guvernul de la Londra."

Se urmărea un fel de obţinere a neutralităţii din partea Romniei n acele momente cnd Hitler pregătea asaltul mpotriva vestului Europei. Tot n acest timp se pregătea şi plecarea lui Horia Sima şi Nicolae Petraşcu din Germania spre Romnia unde se schimbase atitudinea faţă de legionari, deveniseră o necesitate n combinaţiile lui Carol n jocul faţă de Germania.

Legionarii din lagărele romneşti fuseseră eliberaţi, iar Horia Sima soseşte pe 17 mai şi pe 29 mai va fi scos din arest şi va discuta cu regele Carol. Germania, căutnd şă dea o nouă lovitură alianţei franco-engleze va invada Belgia şi Olanda, zi n care Churchill nlocuieşte ca prim-ministru pe Chamberlain şi ordonă ocuparea Islandei (dependentă de Danemarca), cu acordul Statelor Unite.

Situaţia Romniei se agrava la frontiera de răsărit unde ruşii concentraseră numeroase unităţi. n ntrevederea lui Grigore Gafencu asupra acestui subiect cu Fabricius, ministrul german de la Bucureşti, primeşte răspunsul din partea germanului că au intervenit schimbări profunde n raporturile ruso-germane şi că liniştea Romniei va depinde de nţelegerea acesteia cu vecinii din răsărit.

n faţa situaţiei alarmante, Şeful Statului Major, generalul Florea Tenescu a adresat un raport regelui Carol II n care sublinia: Pactul germano-sovietic lasă posibilitatea Rusiei să atace Basarabia" şi că a sosit ultimul moment n care guvernul mai poate hotăr apărarea sau evacuarea Basarabiei. De această alternativă depinde pregătirea dispozitivului de apărare sau de evacuare; n caz de evacuare, este necesar un anumit timp pentru retragerea materialelor militare si a bunurilor mobile. Şi atrage atenţia că răspunsul este urgent."

Presiunile se fac şi din partea germană, dar acestea sunt doar economice, fiind obligaţi pe 27 mai să semnăm al treilea acord economic prin care vindem produsele la preţurile din 1938 şi cumpărăm armament german la preţul zilei.

Cu fiecare zi ce trecea, situaţia Romniei devenea tot mai dramatică. Concentrările maghiare la graniţa de apus erau tot aşa de masive ca şi cele ruseşti de la Nistru; iar la ntrebările guvernului romn, guvernul german răspundea tot prin ntrebare: Dacă şi n ce măsură Romnia ar fi dispusă să discute eventualele dorinţe de revizuire ale vecinilor săi, ca de exemplu acelea ale Rusiei n problema Basarabiei".

După părerea germană, ruşii se plngeau că Odessa era prea aproape de frontiera Romniei şi cum era periclitată existenţa oraşului ruşii construiseră şosele spre Nistru şi pregătiseră 26 de divizii ca să mute mai spre apus frontiera dintre noi şi ei. Şi toate acestea erau gata din partea sovietică la jumătatea lui iunie 1940.

n seara de 22 iunie, Franţa semnase armistiţiu cu Germania. Ultimul nostru strigăt de alarmă l-a dat generalul Florea Tenescu n noaptea de 25/26 iunie 1940 cnd a prezentat Palatului regal următoarea notă: ncepnd din această noapte, la ora 24, pregătirile ruse sunt ncheiate şi ofensiva rusă poate fi deslănţuită n orice moment. Marele Stat Major aşteaptă ordine".

ncă din cursul zilei de 25, Molotov anunţase guvernul german că Rusia trece la soluţionarea grabnică a Basarabiei, la nevoie prin forţă, adăugnd că va avea pretenţii şi asupra Bucovinei, această porţiune lipsind Ucrainei. Cu toată mpotrivirea, zice-se, a lui Hitler asupra Bucovinei care nu era cuprinsă n protocolul secret, pe data de 26 iunie 1940, la ora 22, Molotov a nmnat ultimatum-ul rusesc n acelaşi timp cu invadarea teritoriului, dndu-se termen de evacuare de 4 zile. Şi n ce condiţii s-a făcut evacuarea?

A doua zi şi ungurii făceau o declaraţie n care spuneau că Romnia trebuie constrnsă să satisfacă şi pretenţiile teritoriale ale Ungariei.
Ziua următoare, adică pe 28 iunie, Csaky cerea Germaniei aprobarea ca Ungaria să nceapă nentrziat acţiunea militară mpotriva Romniei.

n aceste zile de tragedie naţională, Carol se juca cu soarta ţării şi n loc să ia măsuri,de apărare a frontierelor, el a hotărt transformarea Frontului Renaşterii Naţionale" ntr-o altă formaţie hibridă, Partidul Naţiunii", partid unic şi totalitar, ordonnd pedepse grele pentru cei ce făceau propagandă n vederea schimbării organizaţiei politice a ţării (desigur, era vizat Iuliu Maniu şi P.N.Ţ.-ul) şi cei ce urmăreau discreditarea Partidului Naţiunii.

Carol ncerca să capete bunăvoinţa Germaniei neutraliznd pe legionari şi spera să-l facă pe Maniu să dea voie ţărăniştilor să se nscrie n Partidul marionetă creat. Dar numai pe Maniu nu a reuşit. A fost susţinut de legionari. Mihalache şi-a dat şi el demisia pe 26 iunie 1940 din Consiliul de Coroană.

Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-027)