Results 1 to 3 of 3

Thread: Romnia, aşezată n calea celor două imperialisme, slav şi german...

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Post Romnia, aşezată n calea celor două imperialisme, slav şi german...

    Romnia, aşezată n calea celor două imperialisme, slav şi german...

    Aceasta era părerea lui Iuliu Maniu după un an de la instaurarea dictaturii regale şi n analiza făcută cu acea ocazie a spus, printre altele: „După anexarea Austriei, după acordul de la Munchen şi după revizuirea frontierelor Cehoslovaciei,Germania a făcut un pas uriaş spre inima Europei Centrale şi bazinul dunărean, ceea ce nseamnă reluarea vechei politici de expansiune.Romnia şi-a nstrăinat simpatiile aliaţilor din apus, nstrăinaţi deja n bună parte prin atitudinea neclară şi şovăielnică, manifestată n raporturile internaţionale, fără să se poată apropia de puterile totalitare ale axei Roma-Berlin care susţin revizuirea tratatelor, chiar şi a clauzelor teritoriale, după cum au mărturisit-o de at*tea ori. Ungaria, care mai desparte Romnia de Germania, a ajuns un stat la discreţia politicei dictate de Berlin. Dacă ne dăm seama că vizitele M.S. Regelui la Londra şi Paris - de altfel att de mult dorite - au rămas fără rezultate practice pentru Romnia şi că vizita la Berchtesgaden, n loc să netezească, a năsprit şi mai mult raporturile dintre Germania şi Romnia, după ce Mica Antantă şi Societatea Naţiunilor nu mai aminteşte vocabularul diplomaţiei noastre, a mai rămas numai nţelegerea balcanică, singurul reazim diplomatic al Romniei.

    Urmează de aici că epoca dictaturii regale a rămas cu totul infructuoasă n materie de politică externă şi nseamnă şi n privinţa aceasta un regres evident n ce priveşte fortificarea siguranţei noastre naţionale şi de stat. Am pierdut forţe amice şi n-am reuşit să cştigăm pe nimeni pentru noi n această epocă de ncordare extraordinară internaţională. Aceasta s-a ntmplat şi n urma neclarităţii şi nesincerităţii politicii noastre externe, care, n lipsa concursului naţiunii şi a controlului opiniei publice, este lipsită de o directivă precisă şi este jocul inspiraţiei momentane şi a influenţelor oculte dirijate de interese capricioase, de incidente interne şi externe ntmplătoare.

    Naţiunea nu este informată, nu este ntrebată şi prin urmare nu este sufleteşte solidarizată cu politica oficială a statului. n această situaţie, Romnia, pentru apărarea integrităţii hotarelor sale, nu se poate ncrede dect n propriile ei forţe. "

    Previziunile lui Iuliu Maniu că politica dictatorială a lui Carol II ducea ţara la dezastru se adevereau pe zi ce trecea. Dacă influenţa germană se făcea din ce n ce mai simţită n ţară, nu eram scutiţi nici de ochiul Moscovei care ne privea cu atenţie şi pregătea opinia publică n vederea unei acţiuni contra Romniei. De exemplu, circulau n URSS hărţi care includeau Basarabia, iar ministrul de externe Litvinov pretindea că sunt pentru uz intern.

    n cuvntarea din congresul partidului comunist, de pe 10 martie 1939, Stalin a căutat să menajeze Germania, atribuind loviturile de forţă ale lui Hitler slăbiciunii ţărilor occidentale. Iar a doua zi, n acelaşi congres, Manuilski declara: „Planul burgheziei reacţionare engleze este ca să sacrifice statele mici din sud-estul european fascismului german, urmărind astfel să mpingă Germania spre răsărit, contra URSS-ului, pentru a ncerca prin-tr-un război contrarevoluţionar să ntrzie progresul socialismului şi victoria comunismului n URSS". Kremlinul era deja angajat ntr-un joc dublu urmărindu-şi numai interesul lui. Criza era declanşată n jurul Ţării noastre, iar Franţa se străduia s-o prelungească pnă-n august cnd i vedea deznodămntul.

    După protestul rusesc contra invaziei Cehoslovaciei din 19 martie 1939 Litvinov a propus o conferinţă a statelor interesate asupra acestei probleme: Anglia, Franţa, Polonia, Romnia, Turcia şi URSS, dar a fost de părere să se facă mai ales o declaraţie comună semnată de Anglia, Franţa, URSS şi Polonia. Pnă la urmă, o declaraţie unilaterală de garanţii a Angliei.

    Pe 14 aprilie Franţa a propus Rusiei să facă o declaraţie prin care să precizeze că va adera la Franţa şi Anglia dacă acestea se vor găsi implicate ntr-un război de agresiune provocat contra Poloniei şi Romniei. Polonia nu voia să facă o declaraţie comună alături de URSS şi pe deasupra primul ministru Beck nu prea era de acord cu garanţii date Romniei.

    Ruşii au lansat o altă propunere pe 18 aprilie 1939 cernd ca cele trei state, Anglia, Franţa şi URSS să semneze un pact pentru protecţia propriilor state ameninţate de agresiunea fascistă, dintre Baltica, inclusiv Ţările Baltice, şi Marea Neagră, iar n caz de război să se angajeze să nu semneze pace separată. Dar discuţiile au trenat pnă pe 3 mai 1939 cnd Litvinov, adeptul securităţii colective a fost nlocuit la ministerul de externe cu Molotov, adeptul unei alte politici externe, din cauza căreia Romnia a avut de suferit peste o jumătate de secol, iar consecinţele nu sunt nlăturate nici azi, n 1997.

    Propunerea perfidă a URSS-ului, ca toate ţările ce aveau frontieră comună cu Romnia să semneze acest pact, era numai propagandă, fiindcă ştia că Ungaria pretinde Transilvania, n care scop mobilizase armata, iar Bulgaria urmărea să ocupe Sudul Dobrogei şi aceasta o putea face numai cu ajutorul Germaniei.

    Italia nemulţumită că Hitler ntreprinsese o serie de acţiuni, asumndu-şi unele anexiuni sub numele de protectorate, a nceput să se agite pentru a prinde cte ceva, făcndu-şi cunoscute pretenţiile. După ce sugestia lui Musolini făcută Franţei pe 26 martie 1939 de a discuta problema Djibuti, Suez şi Tunisia a fost respinsă de Eduard Daladier, radio Bari a anunţat pe 4 aprilie că regele Albaniei a cerut să poarte discuţii pentru ntărirea alianţei cu Italia.

    La mai puţin de 24 de ore, pe 5 aprilie 1939, Fuhrerul „avizase" operaţia n Albania, care s-a tradus n invadarea de pe 7 aprilie şi trecerea acestei ţări sub protectorat italian. Un nou focar de data aceasta n Balcani. Romnia trecea prin momente dificile la nceput de aprilie cnd ministrul Angliei la Bucureşti, Reginald Hoare, discuta cu primul ministru - Călinescu - şi cu regele problema foarte acută a zonei petroliere n cazul unei invazii germane. Puţin mai trziu s-a aflat că „marele Reich" plănuise ocuparea militară a zonei Galaţi, Delta Dunării-Constanţa spre a asigura protecţia petrolului din valea Prahovei.

    Desigur, englezii prevăzători trimiseseră un expert la Bucureşti pentru a studia posibilitatea distrugerii sondelor. Perfectarea acordului ar fi fost posibilă cu acordarea despăgubirilor, dar mai era precedentul că n 1916 se acceptase, dar după război nu se mai respectase dect parţial. Această problemă precum şi blocarea Porţilor de Fier va fi ncă n preocupările englezilor.

    n acest nceput de aprilie, Londra a extins acest sistem de garanţii şi asupra Romniei, dar avea mai mult un caracter platonic, venind după ce Germania oferise armamentul uzinelor Scoda, armament pe care Anglia nu-l putuse furniza, iar petrolul şi grnele romneşti ncepuseră să se scurgă spre Reich.

    Hitler, n ncercarea lui de a extinde alianţa militară şi n extremul orient, a fost refuzat pe 2 aprilie de Japonia. Problema care se punea la acea oră depăşea Europa şi ajunsese să preocupe şi Statele Unite al Americii care ncercau să dea sistemului garanţiilor un aspect internaţional.
    Pe 14 aprilie 1939 Roosevelt n discursul lui şi-a pus ntrebarea dacă „civilizaţia noastră se va lăsa antrenată ntr-o cursă a narmărilor fără sfrşit, marcată de războaie periodice, sau vom reuşi să salvăm pacea, libertatea individuală şi civilizaţia ca bază a vieţii noastre".

    Pe 16 aprilie s-a adresat lui Hitler şi Mussolini cerndu-le să declare că n următorii 10 ani nu vor face agresiuni contra a 29 de ţări, nominalizndu-le ntr-o listă anexă, propunnd ca n cazul aprobării să se facă declaraţii de toţi cei interesaţi şi să se discute ntr-o conferinţă problema dezarmării şi a unei drepte repartiţii a materiilor prime ntre naţiuni. Răspunsul lui Hitler s-a făcut auzit prin discursul de pe 28 aprilie din Reichstag, denunţnd acordurile germano-engleze, revendicnd anexarea Danzigului...

    n aceeaşi zi Camera Comunelor a adoptat legea serviciului militar obligatoriu. n articolul „Convorbirile de la Paris" publicat pe 28 aprilie 1939, se arată că se fac mari sforţări diplomatice (ministrul de externe Grigore Gafencu era acolo) pentru a mpiedica căderea bogatelor terenuri petroliere şi a porturilor romneşti de la Marea Neagră sub dominaţie germană.

    Ca urmare a extinderii garanţiilor unilaterale franco-engleze asupra frontierelor Romniei, de pe 13 aprilie 1939, se semnează un acord franco-romn dublnd livrarea produselor petrolifere şi un altul economic, romno-englez, pe 11 mai 1939, dar vor fi sufocate de rapiditatea cerinţelor germane susţinute prin forţă.

    Situaţia internă a Romniei

    Datorită politicii personale a regelui Carol, prin folosirea oamenilor certaţi cu moralitatea şi corectitudinea, s-a ajuns ca Romnia să navigheze n păienjenişul politicii internaţionale, pierzndu-şi prestigiul şi ncrederea, ajungnd n momentele tragice de supravieţuire, izolată, aşa cum prevăzuse Iuliu Maniu. n cursul lunii mai 1939, trecnd prin Cluj, Iuliu Maniu a făcut următoarea declaraţie, din care extragem: „... Un regim dictatorial nu poate fi nici drept şi nici nu poate aduce linişte n sufletele cetăţenilor. In lumea modernă de azi, cu diversele ei mijloace tehnice, care fac posibilă comunicarea ideilor si sentimentelor ce frămntă opinia publică, un astfel de regim nu poate fi dăinuitor. Nu va fi dăinuitoare nici noua ordine dictatorială de stat, introdusă de noi neconstituţional, prin voinţa unilaterală a Suveranului, pentrucă ea a nemulţumit adnc pe cetăţenii Ţării şi Ie-a nsufleţit hotărrea de a lupta pentru nlăturarea ei, cu convingerea sigură că această luptă va rentrona, n apropiatul viitor, drepturile constituţionale ale Naţiunii şi libertatea politică şi civică a cetăţenilor... Adnc revoltat de această ncălcare a drepturilor Naţiuniei, protestez mpotriva acestui abuz al puterii executive şi invoc cu toată hotărrea viciul de formă al impunerii noui a cetăţenilor Ţării, impunere cari a fost ridicată cu 4 miliarde şi jumătate n raport cu cea a anului trecut. Mă mărginesc să subliniez numai două defecte esenţiale ale noului buget:

    Acest buget nu ţine cont de consideraţiunea primordială de a nu se ntemeia numai pe venituri pur fiscale... n acest buget, guvernul şi rezervă o sumă neobişnuit de mare de un miliard şi jumătate pentru deschideri ulterioare de credite, extraordinare şi suplimentare, ceea ce nseamnă că prevederile acestui buget lasă mijloace fără precedent de mari, la dispoziţia unui guvern dictatorial, lipsit de orice control public, pentru jocuri bugetare conduse de consideraţiuni att de obişnuite şi bine cunoscute, la regimuri de acest fel..."

    Regele era preocupat de afaceri şi de cştig ct mai mare, patronnd cercurile oculte ce se aciuiaseră n jurul Elenei Lupescu. Ministerul de comunicaţii, direcţia căilor ferate şi ministerul nzestrării armatei erau la discreţia unor potentaţi ai industriei, regele avnd o participare substanţială la beneficii. Mitiţă Constantinescu numit guvernatorul Băncii naţionale şi menţinut n acelaşi timp şi ministru de finanţe, reprezenta un canal de scurgere al beneficiilor regale n străinătate.

    Cnd generalul Iacobici numit pe postul de ministru al nzestrării Armatei, a refuzat să semneze unele contracte care erau păgubitoare statului, dar aducătoare de mari beneficii anturajului Carol-Lupeasca, atunci regele a remaniat guvernul şi l-a ndepărtat pe corectul general.

    Pentru ilustrarea situaţiei şi atmosferei ce domnea n ţară merită subliniat articolul „Pentru hotarele şi independenţa noastră" al lui Nicolae lorga, din 27 mai 1939: „... Moliciunea, decăderea morală şi spiritul de nesănătoasă aventură care au caracterizat, din nenorocire, viaţa noastră publică după un Război care părea chemat, dimpotrivă, să răscolească toate energiile noastre vitale se datorau fără ndoială lipsei uneia din acele misiuni imperative prin care se ţine viu sufletul unui popor, ndemnnd spre muncă şi frăţească unire. Era un scop, dar pentru a-l nţelege şi a-l urmări, se cereau alte mijloace intelectuale dect ale omului din grămadă, şi mai ales cultură dect nisipul de cunoştinţi al şcolilor noastre: trebuia să ne gndim şi noi la un Lebensraum, la un spaţiu de viaţă, care ar fi nsemnat, nu pofta vulgară de a ntinde hotarele, chiar pe linia dreptului naţional, ci de a răspndi peste dnsele produsele unei harnice economii naţionale şi unei culturi pecetluite cu firea noastră proprie.

    La acest scop va trebui neapărat să ajungem, dar pnă atunci un altul, nu de expansiune, ci de strictă conservare ne e fixat, ca o poruncă imperioasă, de soarta care frămntă nenorocita Europă. Se văd hotare atacate, sprcuite, ocupaţiilor a reapărut n legăturile dintre State. Avem de apărat hotarele noastre cum sunt, cum cer relaţiile, dar şi necesităţile naţionale, devenite astăzi un principiu pe care noi l-am proclamat, şi avem de păstrat independenţa noastră absolută, contra oricărei intrusiuni şi contra oricărui stat..."

    Tot Nicolae lorga, ntr-un alt articol intitulat „Naţiunile şi politica" din 27 mai 1939 subliniază un aspect foarte actual: „... Sarcina oamenilor de Stat cuminţi - mai sunt cţiva -, este astăzi deosebit de grea. Ei au de lucru n fiecare clipă, cu acei oameni politici - din nefericire foarte numeroşi -, care nu fac alta dect, prin necumpătările lor n vorbă, să strice puţinul la care au ajuns ceilalţi pentru ca să asigure putinţa de muncă paşnică a fiinţei omeneşti ngrijorate. Nu mai e nevoie să se adauge această fierbere a urii venind din adncurile necontrolate ale societăţilor. Naţiile au altceva de făcut. Ele servesc statele, ntruparea a lor onestă n toate domeniile. A sparge capetele altora nseamnă a se degrada..."

    O nouă samavolnicie regală

    După ce se făcuse cel mai mare străjer, regele dorea să devină şi cel mi mare preşedinte de partid, prin distrugerea celorlalte partide autohtone, prin tot felul de oferte celor ce acceptau să se plece n aleea Vulpache.

    Iuliu Maniu continua să trăiască n modesta lui cameră din sediul parlamentului pe care nu-l părăsea. Rămăseseră cţiva credincioşi care vegheau n schimburi alături de el, printre ei numărndu-se: Aurel Dobrescu, Victor Anca, Virgil Solomon, Cornel Coposu...Cnd se ntorceau din „trg" pentru a se schimba unul pe altul, fiecare venea cu zvonurile ce alergau pe uliţe.

    Unul spunea: domnule preşedinte a plecat cu FRN-ul Mihai Ghelmegeanu... Nu-i nimic, venea răspunsul „sfinxului" fără nici o tresărire pe obraz.

    Altă dată venea vestea că a plecat şi Livezeanu... Nu-i nimic, era răspunsul invariabil, fără nici o tresărire pe faţa lui Iuliu Maniu.

    Azi aşa, mine aşa, cu Grigore Gafencu, cu Petre Andrei, cu Victor Jinga, cu G.K. Constantinescu, cu Ion Răducanu...pnă ntr-o zi cnd Victor Anca l-a ntrebat: „Cum domnule preşedinte, pleacă unul, nu-i nimic, pleacă altul... nu-i nimic, ni se subţiază (rndurile şi tot nu-i nimic...?

    Ehei drăguţule, dacă ai şti cum i face pălăria pe cap lui Carol, uite aşa... şi nvrtind degetul arătător de la mna dreaptă... şi surzător de data aceasta, ...uite aşa i joacă pălăria... bănuieşte că nu-i a bine şi nu mai ştie cum să se descurce... sfrşitul i se apropie... şi de el nu poate scăpa...

    n disperare a ncercat după attea ilegalităţi, să legalizeze FRN-ul prin alegeri şi a convocat „corpul" electoral pe 1-2 iunie să desemneze deputaţii fabricaţi peste noapte, mbrăcaţi n uniforme ca şi miniştrii, o adevărată parodie de tip fascist. Furiosul Iorga era fălos n uniformă, deşi ura „cămăşile". A fost numit şi un senat, fiindcă nu au existat contracandidaţi.

    n „Monitorul oficial" nr.127 din 5 iunie 1939 s-a anunţat şi depunerea jurămntului de cei repartizaţi a fi deputaţi şi senatori şi care erau obligaţi să poarte uniformă. Au fost şi oameni care au refuzat să depună jurămntul fiindcă legea electorală, diabolic cuprindea ca senatori de drept şi pe alţii, cu stagiu n slujba poporului, aleşi pe drept cuvnt. Cei ce au refuzat să se prezinte şi să depună jurămntul au fost excluşi, printre ei numărndu-se Iuliu Maniu, Ion Mihalache, dr. Nicolae Lupu, Mihai Popovici, Aurel Dobrescu, Nicolae Grigorescu-Tulcea, hotărrea plină de demnitate a fost lămurită de Iuliu Maniu prin declaraţia „spre a nu colabora nici măcar n calitate de opoziţie cu un regim care pentru noi era absolut evident că va duce ţara la un dezastru extern şi intern sigur."

    Referitor la această mascaradă regală de alegeri, Partidul Naţional Ţărănesc a publicat următorul comunicat pe 6 iunie 1939: „Alegerile din 1 şi 2 iunie a.c. pentru Parlament, au demonstrat din nou caracterul despotic al regimului instaurat n februarie 1938. Făcute n temeiul unei legi elctorale care exclude de la vot pe cetăţenii sub vrsta de 30 de ani şi pe neştiutorii de carte, n avantajul evident al elementelor minoritare, cu eliminarea prin nsăşi lege a oricărei posibilităţi de control att n timpul procedurii votului ct şi lămurire a alegerilor prin ntruniri şi presă asupra adevăratei semnificaţii a acestor alegeri, n sfrşit exclusiv cu candidaţii oficiali ai stăpnirii, aceste alegeri nu puteau fi dect o sinistră parodie menită doar să proiecteze n faţa străinătăţii aparenţa unei vieţi constituţionale şi a unor corpuri legiuitoare. Spre a crea pseudo-Parlamentul acesta fabricat exclusiv al puterii executive, ales cu nlăturarea de la vot a acelora care au făurit hotarele Romniei Mari sub pretextul că nu ştiu carte, s-a fracţionat naţiunea şi s-au născut formaţiuni artificiale şi improvizate, unele alegnd reprezentanţii chiar şi cu 3 voturi spre a decide de soarta drepturilor publice. Era de prevăzut că n asemenea condiţiuni rămăşiţa de corp electoral va reacţiona n singurul chip ce i mai era cu putinţă, prin abţinerea sau prin anularea voturilor n masă. Guvernul a dat publicităţii numărul voturilor nule şi anulate pe care le trece cu totul sub tăcere.

    Este nsă absolut nendoielnic că fără nici unconsemn alegătorii cu sutele de mii şi-au anulat votul, cei mai mulţi dintre ei făcnd cu prilejul votului manifestări evidente de ostilitate şi dezgust pentru regim şi mai ales pentru anume canditaturi reprezentative ale guvernului... Partidul Naţional Ţărănesc a hotărt să combată regimul expunnd la tribuna Senatului rezervele, criticile şi nemulţumirile pe care le mpărtăşeşte cu toată ţara... nsă a mpiedicat pe senatorii de drept ai PNŢ-ului să intre n Senat sub pretextul că nu sunt mbrăcaţi n uniforma FRN... se adaugă un motiv n plus la cele vechi, n baza cărora PNŢ-ul socoteşte activitatea acestor adunări ilegală şi de efect nul şi arată valoarea morală a operei legislative ce se nfăptuieşte. Partidul Naţional Ţărănesc condamnă cu toată hotărrea actele de guvernămnt ale regimului actual şi constată ncă o dată că numai un regim de libertate şi de sinceră democraţie va putea să elibereze ţara de nepăsarea unui regim de tiranică năbuşire a libertăţilor publice şi de mpiedicarea revoluţiei naturale politice, economice şi culturale a naţiunei."

    Asupra problemei „spaţiului vital" care se agita mereu de Germania şi acoliţii ei, Nicolae lorga a publicat n 14 iunie 1939 un articol cu acelaşi titlu, din al cărui conţinut subliniem: „...O nouă formă s-a adaos la cele care pot să scuze orice: - SPAŢIU VITAL - După răscolirea drepturilor istorice, a căror călcare e foarte relativă, după invocarea unui drept naţional, a cărui exagerare ar rupe putinţa de colaborare ntre popoare, ni se vorbeşte de nevoia fiecărui grup naţional de a pregăti ncă de acum terenul n care generaţiile viitoare ar vrea să-şi desfăşoare activitatea. Sunt oameni care sunt, ori se fac a fi, seduşi de această lozincă. Ei nu se gndesc, sau refuză a se gndi că la pretenţiile lor pot răspunde altele pe aceiaşi bază: tu cauţi spaţiul tău vital la mine de ce nu l-aş căuta şi eu la tine? De cte ori statele vor crede că trebuie să vorbească de aşa ceva, ele se vor nşela. Spaţiul vital, au să-l caute naţiunile, dar la ele sensul e altul. Ele se pot ntinde prin spirit n spirit, prin activitate n activitate. Aşa au făcut, devenind mari vechile naţiuni nobile." n faţa situaţiei grave ce aşteaptă Romnia, după acest simulacru de alegeri, cei doi preşedinţi ai celor mai mari partide călite n lupta pentru obţinerea drepturilor romneşti, Iuliu Maniu şi C.I.C. Brătianu s-au adresat preşedintelui şi senatorilor pe 18 Iunie: „...Am moştenit de la naintaşii noştri o ţară independentă, pe care ne-a fost drag să o ntregim, n hotarele ei de astăzi. Renaşterea Romniei, ntre cele două uniri, s-a ndeplinit prin deşteptarea spiritului public şi dobndirea treptată a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti...

    Prin diferite decrete-legi şi mai cu seamă prin legea electorală din 9 mai a actualului guvern, aceste principii cari au stat la temelia ntregirii şi consolidării Romniei au fost călcate n picioare... Adunările ce au ieşit din Alegeri, n cari nimeni nu s-a putut nfăţişa alegătorilor dect cu voia guvernului, mbrăcat n uniformele „Frontului Renaşterii Naţionale" nu pot fi dect o imagine nşelătoare a regimului parlamentar... Le lipseşte orice control al acţiunii de guvernămnt.

    Puterea executivă nu-şi poate acoperi greşelile prin mandatarii numiţi tot de ea, opinia publică nu află apărătorii pe care i aşteaptă şi i doreşte, mpotriva urgiei mereu sporite a fiscalităţii şi scumpetei, a nedreptăţilor şi samavolniciei, ea nu ntrevede nădejdea unei destinderi. Ţara nu poate admite un sistem de crmuire, care ngăduie totul minoritarilor şi opreşte orice manifestare liberă romnească. Noi nu voim ca popor să asuprim pe nimeni, dar nu putem ngădui ca n Romnia, Romnii să nu aibă nici una din libertăţile publice, pe cnd minorităţile să se bucure de toate, iar peste jumătate din Ţărănimea romnească să fie lipsită de vot... Alegerile astfel făcute sunt o parodie, iar Parlamentul rezultat din ele este o ficţiune, care nu reprezintă voinţa ţării, şi deci nu poate angaja Naţiunea Romnă.

    La asemenea alegeri noi nu am luat parte şi nu vom recunoaşte legiuirea unor adunări, cari nu sunt expresia adevărată a ţării şi nu au mputernicirea de a se rosti n marile probleme ale independenţei şi integrităţii...

    Pentru apărare drepturilor cetăţeneşti partidele păstrătoare ale legii şi ale ordinei, care au contribuit la ntemeierea Statului şi ntregirea neamului, ridică astăzi protestul lor mpotriva suprimării libertăţilor publice şi cer revenirea la viaţa de Stat democratică şi constituţională."

    Preşedintele Senatului, pe 22 iunie 1939, i-a restituit lui Iuliu Maniu printr-o scrisoare att adresa ct şi memoriul naintat, cu menţiunea că ar constitui „un act de răzvrătire mpotriva legilor ţării.

    A doua zi, printr-o scrisoare Iuliu Maniu răspunde: „...Memoriul şi adresa sunt oglinda fidelă a convingerilor noastre şi ale tuturor claselor sociale din ţară, năbuşite de starea de asediu şi de cenzură şi era de datoria noastră să le aducem la cunoştinţă Adunării Legislative din care facem parte, pentru a nlătura adncile nemulţumiri provocate de actualul regim care a confiscat drepturile şi libertăţile cetăţeneşti... mi permit să vă atrag atenţia, că nimic nu mă va mpiedica să-mi fac datoria şi că voiu năzui, prin toate mijloacele legale, ca Naţiunea să modifice actuala stare de lucruri, izvortă dintr-o lovitură de stat şi să-şi redobndească toate drepturile sale cucerite prin lupte şi sacrificii tocmai n interesul unei stări de spirit normale.’’
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 08-01-11 at 03:26 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  2. #2
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Romnia, aşezată n calea celor două imperialisme, slav şi german...

    Ameninţările lui Hitler continuă - Romnia din nou n obiectiv

    Hitler nu renunţa la expansiunea germană prin forţă şi pentru aceasta avea nevoie n primul rnd de petrolul romnesc pentru a aproviziona maşina de război care devenise de nenlăturat.
    La adăpostul relaţiilor economice şi a activităţilor diplomatice Germania crease n Romnia o stare de incertitudine şi mai ales de ameninţare. Cu toate acestea rezistenţa poporului creştea şi incita pe conducătorii de la Berlin căutnd soluţia de a stoarce ct mai mult fără riscuri.

    n acest sens, colonelul Karle Wahle, ataşatul militar german din Romnia s-a dus la Berlin pe 7 iulie susţinnd că: „Romnia, n caz de conflict şi chiar n cazul neutralităţii, va avea o atitudine mpotriva puterilor axei... n caz de război, nu va ajunge din Romnia, către puterile axei, nici un fel de produse... pe cale paşnică, adică prin tratative diplomatice n-ar fi asigurate livrările... după părerea lui fiind nevoie de o ocupaţie militară a ţării, pentru a folosi izvoarele de materii prime ale sale, ntruct populaţia romnă, n bloc, s-ar opune acestei ocupaţii şi ar duce rezistenţa pnă la extrem..."

    Faţă de această teamă a distrugerii materiilor prime, n special petrolul, Germania a mizat n cazul Romniei pe ntărirea coloanei a V-a deoarece planul declanşării invaziei Poloniei era n curs.

    Armnd Călinescu ntr-o discuţie cu regele şi ministrul de externe Grigore Gafencu a afirmat că: „Germania n căutarea spaţiului vital (sud-est european şi colonii) va ncepe cu noi ... Toată chestia e momentul..."

    A avut dreptate că momentul a sosit doar pentru el deocamdată. A fost asasinat după cum vom vedea, n septembrie 1939 de o echipă a morţii venită de la Berlin. Iuliu Maniu, nu cu mult timp nainte, pe 17 februarie 1939 declarase „Romnia aşezată n calea celor două imperialisme, slav şi german, a rămas astăzi aproape izolată... Germania a făcut| un pas uriaş spre inima Europei Centrale şi n bazinul fluvial dunărean, ceea ce nseamnă reluarea vechei politici de expansiune..."

    Tot Iuliu Maniu, la sfrşitul sesiunii parlamentare, pe 30 iulie 1939, ntr-o declaraţie a făcut un rechizitoriu regimului carlist. „Parlamentul e un organ nchircit, lipsit de orice iniţiativă, de influenţă şi de o acţiune de control, avnd un rol redus şi mai mult decorativ, pentru nşelarea opiniei publice... Cetăţenii trebuie să plătească şi să tacă... Dar, alături de nevoile oştirii, sporul de miliarde al bugetului este nghiţit de alte organizaţii, care nu sunt dect apanajul unei dictaturi năbuşitoare de libertăţi şi ruinătoare de ţară. Dictatura costă miliarde. Străjeria, instituţie impopulară, detestată att de copii ct şi de corpul didactic, costă vreo 800 de milioane pe an. Serviciul social, Garda naţională, un aparat poliţienesc mult mărit, tribunalele militare, nchisorile şi funcţionarii F.R.N.-ului necesită sume formidabile, care nu au nimic de a face cu apărarea naţională... Este un caz unic şi monstruos, un partid plătit direct şi pe faţă din bugetul Statului se compune din oameni care n schimbul nscrierii n partid primesc leafă şi bilet liber pe căile ferate... Sunt deadreptul senzaţionale mărturisirile făcute de domnul Iamandi că guvernul Tătărăscu s-a folosit de mişcările de extremă ca de o masă de manevră pentru a mpiedica venirea la guvern a Partidului Naţional Ţărănesc... trecnd peste jertfa lui I. G. Duca.

    E o confirmare eclatantă a celor ce am afirmat ntodeauna si a acelora ce atunci se tăgăduiau cu seninătate... Nu democraţia, ci dictatura şi sprijinitorii ei au fost patronii fi adesea părinţii extremei drepte, care fără acest sprijin nu ar fi putut niciodată să ia proporţiile pe care le-a luat. De altfel domnul Tătărăscu s-a făcut vinovat, n afară de greşelile inerente programului său politic, de două concepţii fundamental eronate: a presupus că poate să prefacă o mişcare ideologică naţionalistă indiferent de conţinutul acelei ideologii ntr-un instrument orb, presupunere naivă şi de la nceput absurdă, şi apoi a crezut că ncurcăturile internaţionale vor continua a se rezuma la discuţii teoretice, domnia-sa n-a prevăzut că ele se vor preface n fapte, care ating n mod tragic de apropiat interesele noastre vitale.

    Aceste concepţii greşite ne-au dus n situaţia internă şi externă de azi, catastrofal de periculoasă, prin faptul că suntem materialiceşte şi mai ales sufleteşte, complet nepregătiţi pentru greutatea zilelor de azi...
    Să ncerce guvernul actual, care se laudă cu starea de mulţumire şi linişte ce ar fi nfăptuit n ţară, să desfiinţeze regimul baionetelor şi al gloanţelor numai 24 de ore şi va vedea cu ce repeziciune fulgerătoare se va desfiinţa regimul său dictatorial, care n-a reuşit să rezolve n mod organic nici o problemă importantă a vieţii de Stat. Un regim dictatorial nu se poate menţine dect prin atitudini şi acţiuni imperialiste ori prin exaltarea şovinismului naţional, sau, n sfrşit, printr-o bună stare materială, evident nfloritoare.

    Regimul actual la expansiuni teritoriale nici nu se poate gndi, căci este strmtorat ntr-o atitudine de defensivă, adesea penibilă şi umilitoare. n materie naţională este forţat să cedeze teren zi de zi tendinţelor minoritare, n lipsa unui program precis care să salvgardeze alături de consideraţiunile de echitate, şi interesele permanente ale naţinunii romne. Căci politica minoritară este direct catastrofală. Ea are o singură scuză: că factorii determinanţi nu o cunosc. Ei au mai şi făcut marea greşeală de a o fi ncredinţat unor oameni fără judecată politică. Iar aceştia, n realitate, deşi au făcut promisiuni nestudiate, n-au rezolvat nici chestiunea limbei, nici a şcolii, nici a bisericii, lăsnd materiale de agitaţie politică.


    Pe de altă parte au dat minorităţilor libertăţi politice complete, constituindu-le n naţiuni separate, cu drepturi şi libertăţi pe care noi Romnii, nu le avem. Un parlamentar minoritar a avut curajul şi ndreptăţirea să declare că poporul lui teritorial aparţine Romniei, dar ca naţiune aparţine neamului său propriu, unitar, oriunde s-ar găsi fiii lui. El desigur şi-a rs n pumn de naivitatea guvernului romn, care n-a găsit de pe banca ministerială dect cuvinte de laudă la adresa acestui parlamentar... Am ajuns acolo că un conducător minoritar a putut declara acum că sunt asigurate drepturile lor, subnţelegnd că vor fi ei nsuşi arbitrii n ce priveşte respectarea acestor drepturi...

    Astfel cetăţenii sunt puşi n imposibilitatea să aducă jertfele lor de avere şi snge cu nsufleţirea şi devotamentul necesar... sfrşitul regimului se poate vedea cu siguranţă. Soarta lui este pecetuită... Cum ar putea dăinui un regim care declară voinţa Coroanei drept lege şi se pretează la o răsturnare ce nu poate fi calificată şi caracterizată după merit; căci ctă vreme pnă acuma legile emanau de la Naţiune şi Regele trebuia să jure că le va respecta, acum Regele face legi, iar Naţiunea este obligată să jure că le va păzi. Dar naţiunea va lupta cu hotărre pentru desfiinţarea acestei stări paradoxale."


    Ruşii trag pe sfoară democraţia

    Ruşi ncercau n luna iunie să obţină de la diplomaţia franco-engleză o convenţie militară nsoţită de o convenţie politică, dar fiind angajaţi şi n convorbiri secrete cu Germania căutau să cştige timp.

    Occidentalii se puseseră de acord şi la 1 iulie au propus garanţii asupra Ţărilor Baltice şi Finlanda, adăugnd şi pentru Olanda şi Elveţia ceea ce Molotov n-a aceptat. Pnă la 24 iulie 1939 nu se putuse semna nimic. Atunci s-a refuzat să se dea un comunicat comun, dar s-a trecut la discuţiile militare, de data aceasta cu Voroşilov care reprezenta partea rusă.

    Delegaţia anglo-franceză a venit n Rusia cu vaporul şi cu consemnul de a tergiversa şi ei discuţiile. Ruşii au condiţionat continuarea tratativelor de lămurirea dacă Polonia va accepta trecerea trupelor sovietice pe teritoriul ei, ceea ce aceasta nu voia. La 20 august un delegat, căpitanul Beaufre, l cita pe preşedintele Poloniei, Mareşalul Smigly-Rytz care i-ar fi declarat: „Cu nemţii riscăm să ne pierdem libertatea, cu ruşii vom pierde sufletul."

    ntre 2 şi 4 august 1939 s-au purtat discuţii germano-ruse mai ales pe zonele de influenţă. Hitler fiind grăbit cu declanşarea războiului planificat pe 1 septembrie, a cerut să urgenteze şi să primească o naltă personalitate germană, mputernicită a rezolva toate diferendele, aceasta mai ales după ce a auzit că delegaţia militară franco-engleză ajunsese la Moscova. După ncă o intervenţie a lui Hitler, Stalin a acceptat ca să fie primit Ribbentrop pe 23 august 1939 la Moscova, mai ales că pe canalele secrete se spusese că Germania poate oferi mai mult dect Anglia.

    n noaptea de 23 august s-a semnat de către Molotov şi Ribbentrop un tratat de neagresiune ce s-a făcut public a doua zi, nsoţit de un protocol secret n care s-au delimitat zonele de interese a celor doi parteneri, subliniindu-se trecerea Ţărilor Baltice sub dominaţie bolşevică, Vistula delimitnd frontiera germano-rusă, iar pămntul romnesc al Basarabiei neinteresnd pe nemţi era lăsat pradă Rusiei care punea mna pe gurile Dunării.

    Asupra acestui protocol secret, Berlinul a dat dispoziţie ca toţi oficialii germani implicaţi n discuţiile acestea să se angajeze prin jurămnt scris că vor păstra secretul absolut. Hitler era hotărt să atace Polonia n noaptea de 25/26 august 1939, dar Musolini luat prin surprindere a sugerat o conferinţă generală, motivnd şi nepregătirea lui din punct de vedere militar. Dar Hitler doreşte cu ncăpăţnare Danzigul, provoacă incidente cu ostaşi germani mbrăcaţi n uniforme poloneze, dă un ultimatum Poloniei care pe 30 august decretează mobilizare generală şi n zori zilei de 1 septembrie invadează teritoriul Poloniei. Cel de-al doile război mondial ncepea.

    Pe ziua de 3 septembrie, Hitler refuznd să-şi retragă trupele din Polonia, Franţa şi Anglia au declarat război Germaniei. Berlinul a atras atenţia Romniei să nchidă graniţa cu Polonia de unde populaţia ncepuse să fugă din faţa tăvălugului german. Ruşii au nceput prin presă să se plngă de persecuţia ucrainenilor şi ruşilor albi care trăiau pe teritoriu polonez.

    Pe 17 septembrie ruşii au declarat nule toate tratatele ncheiate cu Polonia, au intrat cu trupele ca să salveze populaţiile lor şi a doua zi s-a dat un comunicat comun ruso-german prin care se manifesta dorinţa comună a celor două state de a instaura n Polonia ordinea tulburată de dezintegrarea statului polonez şi de a ajuta populaţia poloneză. Linia de demarcaţie ntre ruşi şi nemţi a fost fixată pe 22 Septembrie de-a lungul rurilor Pisa, Narew, Bug, Vistula şi San.

    U.R.S.S. a continuat să-şi ia partea din protocolul trecnd deocamdată la anexiune deghizată a ţărilor baltice prin tratate de neagresiune şi fixare de trupe terestre şi baze navale şi aeriene.

    Romnia n sfera intereselor germane

    Dispoziţia germană de a bloca intrarea polonezilor n Romnia nu a fost respectată. Romnii au acordat azil celor veniţi, ţara a fost folosită şi ca tranzit pentru cine dorea, mari personalităţi politice şi chiar tezaurul polonez, de circa 70 tone, a fost ncărcat la Constanţa, pe un trolier şi au luat drumul apusului, operaţie facilitată de Anglia.

    Tot Anglia s-a angajat ntr-un război economic cu Germania pe teritoriul ţării noastre, pentru deturnarea petrolului romnesc destinat Germaniei, iar trezoreria engleză a subvenţionat acoperirea diferenţei dintre preţurile mondiale şi cele romneşti. Blocada navală britanică a reuşit să nchidă Mediterana navigaţiei nemţeşti, Reichului rămnndu-i doar calea ferată Ploieşti-Braşov şi Dunărea care era ngheţată două luni pe an.

    Pe 16 septembrie 1939 inginerul Leon Wenger, cel care n 1916 sabotase sondele din Valea Prahovei pentru a mpiedica exploatarea lor de către nemţi, era prezent şi acum la Marele Stat Major ntr-o reuniune cu reprezentanţi ai misiunilor anglo-franceze, ofiţeri englezi, francezi şi romni, mpreună cu ingineri petrolişti de pe Valea Prahovei, pentru a discuta planul sabotării bazinului petrolifer.

    La 19 septembrie, ambasadorul Rusiei la Londra, Maisky, a declarat fostului preşedinte al Cehoslovaciei, Eduard Beneş, că Rusia va oferi protecţie Romniei numai n schimbul Basarabiei (de fapt, ei o obţinuseră prin protocolul secret ncheiat la Moscova). A doua zi, Molotov a comunicat ambasadorului romn Dianu, care era la Moscova, că Rusia e nemulţumită că a acordat azil guvernului şi şefilor militari ai Poloniei şi că primise 500 de avioane pe teritoriul ei.

    Pe 21 septembrie, n jurul orei 14, s-a ntrerupt transmisiunea de la Radio Bucureşti şi s-a anunţat omorrea primului-ministru Armnd Călinescu, de către o echipă de legionari.
    Radioul german, anunţnd această crimă a precizat că ea a fost comisă de agenţi polonezi şi britanici pentru a compromite bunele relaţii dintre Romnia şi Germania. Dar nimeni nu credea aceasta. Era opera lui Horia Sima, care a declanşat executarea a foarte numeroşi şefi legionari, care erau nchişi n lagăre, nete-zindu-şi calea spre şefia Gărzii de Fier.

    Germania scăpase şi ea de omul ce i se mpotrivea. Totuşi Hitler i spune, pe 1 octombrie, lui Ciano că dacă Romnia nu va păstra stricta neutralitate o va pedepsi prin ncurajarea Rusiei ca s-o atace, precum şi pe unguri şi pe bulgari.

    Iuliu Maniu, n faţa situaţiei destul de grave a Romniei, i s-a adresat regelui Carol II, pe 3 octombrie 1939, relatndu-i cruda realitate n care a adus ţara, att pe plan intern ct şi pe cel extern. Cteva sublinieri din această scrisoare curajoasă:

    „...Primejdiile care ne ameninţă din afară sunt agravate azi de situaţia internă. ntr-o vreme de prăbuşire de state n imediata vecinătate a hotarelor noastre poziţia Romniei este din cele mai critice si poate deveni catastrofală.

    Ţara noastră, astăzi fiind lipsită de orice alianţă sau prietenie temeinică cu vreuna din ţările puternice, nu se poate bizui dect pe propriile sale puteri... Toţi am fost sguduiţi de tragicul eveniment al asasinării primului-ministru care nu putea să provoace n sufletul fiecărui om dect un sentiment de repulsie si de condamnare categorică". ...Opinia publică este ngrozită de vederea ce i se nfăţişează periodic; cetăţeni care asasinează un prim-ministru, organe ale Statului care ucid la rndul lor pe făptuitori fi pe adepţi fără cea mai sumară judecată, apoi alţi cetăţeni care, drept răzbunare, asasinează din nou un alt prim-ministru. n loc de a termina acest macabru lanţ de răzbunări fi represiuni, cu durere fi indignare aflăm din presă că asasinii au fost n stradă pufi de autorităţi fi mpuşcaţi de organele oficiale, fără o judecată dată de justiţia ţării fi că pe urmă au fost expufi vederii publice.

    Se confirmă că au fost săvrsite astfel de fapte sngeroase n mai multe judeţe ale ţării fi n lagărele de concentrare cu scopul de a răzbuna victima fi de a nspăimnta lumea. Mai mult, cu ngăduirea cenzurii, se semnalează chiar n ziare că aceste acte de represiune fi intimidare se vor extinde fi asupra membrilor familiei celor suspecţi. Sire, un stat civilizat ntemeiat pe ordinea legală, judecă fi execută sentinţa adusă cu forme legale, n contra celor urmăriţi, dar nu face acte de răzbunare. Numai statele barbare sau cele n descompunere aleargă la asemenea măsuri lipsite de orice prevedere politică, care nu-fi ating scopul niciodată.
    Aflu cu ct de sadică bucurie si cu ctă ironie nregistrează minorităţile din Ardeal si Banat omorurile săvrfite fără judecată contra unor fii ai neamului romnesc, care revendicau odinioară libertatea lui naţională si emanciparea de sub stăpnirea străină, tocmai pentru a introduce o viaţă de stat civilizată fi domnia unei stricte legalităţi.

    Este o mare greseală politică de a face răspunzători de o crimă sau un act de nebunie un grup ntreg nu numai fără o prealabilă judecată legală, dar chiar fără verificarea identităţii fiecăruia dintre cei sancţionaţi... Situaţia ce s-a creat este cu att mai ngrijorătoare cu ct, fără dreptate desigur, opinia publică face Coroana răspunzătoare de toate cele ce se ntmplă, fiindcă tocmai n aceste vremuri Ea a găsit de cuviinţă să-fi asume răspunderi directe fi personale, att n relaţiile externe ct fi n cele interne, adoptnd un regim politic care anihilează orice urmă de voinţă naţională fi de posibilitate de acoperire a Coroanei. ... Un regim se judecă după rezultatele lui, nu după intenţiuni. Rezultatele, după aproape doi ani ai sistemului actual, sunt:

    n politica internă: generalizarea sentimentului că Naţiunea este despuiată de drepturile ei fi că este considerată nu ca un subiect de drept, ci ca un instrument de execuţie la discreţia unor forţe suprapuse... O nemulţumire ce clocotefte n toată ţara din cauza apăsării fiscale fi a scumpetei crescnde, a abuzurilor organelor administrative fi poliţieneşti, care prefac arbitrarul organelor centrale ntr-o asuprire nedreaptă. Regimul dictatorial a nmulţit abuzurile fi corupţia, n loc de a le strpi. In politica externă: nconjuraţi de vrăjmafi seculari, fără nici un aliat, strmtoraţi ntre două puteri formidabile, conduse de resentimente, suntem permanent ameninţaţi de a fi măcinaţi ca un grăunte căzut ntre două pietre de moară. Suntem redufi la propriile noastre puteri, pe care nsă nu le-am organizat la timp nici sufletefte, nici sub raport administrativ fi nici sub raportul nzestrării militare... Se mai pot găsi nsă remedii...

    Nici un romn nu mai voieste să se ntoarcă sub jugul asupririi străine. Desfăfurarea evenimentelor externe este nsă n spiritul ardelenilor fi bănăţenilor, mai agravată de greşelile nenumărate ale politicii noastre interne. Ei nu ar putea să se vadă dect n revenirea la o viaţă politică normală un motiv de linişte, o garanţie de consolidare, de rezistenţă mpotriva oricărei primejdii..."

    Preocupaţi de soarta petrolului din Romnia, ntre 10-12 octombrie 1939, Canaris, şeful serviciului secret, a hotărt la Berlin să se nfiinţeze o unitate de 500 oameni cu misiunea de a păzi zonele petrolifere din Romnia mpotriva sabotajelor engleze, n acest scop au plecat diversionisţi nemţi deghizaţi n turişti, negustori de vinuri, reprezentanţi comerciali, ingineri...

    Cu ocazia aniversării ntemeierii partidului, pe 26 octombrie 1939, ntr-un grup de reprezentanţi ai partidului, care au venit să-l felicite, Iuliu Maniu a declarat, printre altele, n legătură cu situaţia internă şi externă a Romniei:

    „...Statul nostru se sbate ntr-o grea criză din cauza situaţiei politice interne şi n urma primejdiilor care izvorăsc din situaţia internaţională extraordinar de periculoasă pentru noi.

    ntre Coroană şi naţiune este un conflict acut din pricină că prin noua aşezare de stat octroiată asupra ţării, cu ajutorul unor oameni cari fără scrupule de conştiinţă şi fără prevedere politică s-au pus n serviciul unor idei preconcepute, naţiunea a fost lipsită de drepturile sale asigurate prin pactul fundamental al naţiunii, trecndu-se toate asupra Coroanei... Demnitatea naţională şi viitorul fericit al acestei ţări pretind, din punctul de vedere al vieţii noastre interne de stat, grabnica nlăturare a acestui regim, dar n mod nzecit pretinde aceasta situaţia externă n care se găseşte ţara...Ultimele evenimente externe au schimbat multe din aspectele politicii internaţionale mondiale...

    Ţin de data aceasta să accentuez numai att, că ele şi n special hotărrile de la Munchen, au dat un avnt neobişnuit tendinţelor de revizuire a Tratatului de la Trianon, care a creat statutul teritorial al statelor din bazinul dunărean, n special Ungaria a nceput o acţiune oficială pentru revizuirea acestui tratat, ndreptndu-se ntiu contra hotarelor actuale ale Cehoslovaciei, dar cu evidenta tendinţă şi hotărre de a trece imediat la o acţiune oficială pentru a revizui n favorul ei hotarele noastre şi ale Iugoslaviei. ... Toate mijloacele de propagandă sunt folosite n Ungaria pentru a ntări ideia revizionistă... Presa italiană şi o parte a presei germane, engleze şi chiar franceze discută n mod favorabil teza maghiară... Opinia publică romnească, necunoscnd planurile Ungariei şi pericolul real ce zace n ele, stă impasibilă, dar opinia publică din străinătate, nevăznd nici o mişcare adversă n Romnia, rămne cu impresia că pretenţiunile maghiare sunt att de juste nct nici romnii nu se revoltă, contra lor...

    Evident că nu este suflet romnesc care să nu se revolte la auzul acestor planuri inadmisibile şi care să nu fie hotărt a nu lăsa să se rupă din teritoriul nostru nici o palmă de pămnt... Ori guvernul actual este incapabil să ndeplinească aceste ndatoriri; sub regimul actual şi cu menţinerea directivelor generale pe care se ntemeiază el, este imposibil să se schimbe starea deplorabilă internă de azi şi să se introducă un mers normal al lucrurilor. Este deci o necesitate urgentă nlăturarea acestui guvern... e un postulat naţional pentru a salva ţara din primejdia iminentă n care se găseşte... Accentuez că trebuie o luptă politică, iar nu o luptă prin violenţă... Această luptă nu o poate duce nsă cu şansă de reuşită dect Partidul Naţional Ţărănesc..."
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 08-01-11 at 03:25 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

  3. #3
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Default Re : Romnia, aşezată n calea celor două imperialisme, slav şi german...

    Romnia şi ntreţinerea războiului

    Hitler, ncă de la nceputul lui octombrie, după ce a distrus Polonia, s-a arătat dispus să se ajungă la nţelegere, fiind gata să-şi expună scopurile ce le urmăreşte; n afară de colonii, el nu mai pretindea nimic Angliei şi Franţei. Pacea astfel ncheiată, s-ar fi trecut cu vederea toate loviturile de forţă prin care se mărise spaţiul vital" hitlerist. Răspunsul lui Chamberlain a subliniat absurditatea propunerilor germane şi faptul că ele nu propun nimic pentru repararea prejudiciilor aduse Cehoslovaciei şi Poloniei.

    Pentru a-şi demonstra forţa şi hotărrea de a distruge Franţa şi Anglia, Hitler a concentrat 90 de divizii la frontiera Belgiei şi Olandei, ţări care au propus medierea ntre cei doi coloşi ce urmau să transforme şi apusul ntr-un cmp de bătaie. Propunerea susţinută de mai multe ţări din nordul şi apusul Europei, a fost respinsă pe 9 noiembrie, dată cnd pripit, Hitler a părăsit berăria din Munchen distrusă de o bombă; de fapt, ncă un trucaj, acest presupus atentat la viaţa lui.

    Aliatul lui Hitler, Stalin, se pregăteşte febril şi, după pretinse discuţii fără rezultat cu Finlanda, atacă această ţară pe 1 decem*brie, cu toate bunele oficii propuse de Roosevelt.

    Serviciul secret romn condus de Moruzov, peste capul lui Armnd Călinescu, ncepuse de la nceputul lui septembrie discuţii cu serviciul similar german condus de Canaris, dar se pare cu asentimentul lui Ernest Urdăreanu, mareşalul palatului, şi aceasta nu o făcea de capul lui.

    n cursul lunii noiembrie, unele sabotaje s-au produs; este vorba de explozia de la rafinăria Romno-Americană" (8 noiembrie), un vas petrolier naufragiază pe Dunăre, deraieri de vagoane-cisternă n drum spre Braşov...Datorită faptului că politica internă dictatorială era tot mai falimentară, Constantin Argentoianu - Preşedintele Consiliului de Miniştri - la nceputul lui noiembrie 1939, ntr-o cuvntare, a propus o reconciliere" prin intrarea n FRN a tuturor formaţiunilor...

    Din refuzul lui Iuliu Maniu desprindem: ... FRN-ul susţine un regim dictatorial cu toate consecinţele lui, iar noi stăm pe baza democraţiei naţionale şi a unui regim constituţional cu răspundere ministerială reală, cu respectarea dreptăţii sociale şi a moralei creştine. Intrarea noastră n FRN ar nsemna renegarea credinţei noastre sau plutirea noastră ntr-o atmosferă de continuă falsitate, insuportabilă pentru noi... Or destinderea se poate nfăptui numai prin lecuirea rănilor şi prin crearea unei moralităţi care trebuie să stăpnească societatea şi ntreaga viaţă publică. Dar se ştie că orice dictatură este menită să fie o pepinieră de imoralitate şi corupţie...

    Pilda Poloniei ne arată unde se găseşte adevăratul patriotism n momentele grele: nu la acei care ntind mna, cum i-aţi caracterizat chiar Dv., foarte bine, ci la acei care preferă să spună adevărul, poate supărător, cu riscul temniţelor şi chiar al vieţii, suferind cu răbdare pentru o ţară, pentru nchegarea şi ntărirea căreia au luptat viaţa ntreagă. Aceste pilde din vecini ne arată calea ce trebuie să fie urmată, dacă se urmăreşte o destindere politică adevărată..."

    Preocuparea Germaniei devenise din ce n ce mai atentă faţă de Romnia şi acest lucru l constatăm din declaraţia lui Canaris (şeful serviciului de spionaj german) venit la Bucureşti pentru 48 de ore, pe 10 decembrie 1939 şi care-i declară lui Moruzov: naltul Comandament şi guvernul german sunt ntr-o stare de extremă enervare, datorită importanţei considerabile ce se acordă eventualelor acţiuni de sabotaj n Romnia, avndu-se n vedere că această ţară, la ora actuală, este singura sursă de aprovizionare a celui de-al treilea Reich, n special cu petrol. Am socotit ca foarte necesar să-mi dau seama personal, dacă măsurile luate de autorităţile romne pentru prevenirea actelor de sabotaj sunt sincere si suficiente spre a oferi Germaniei siguranţa si liniştea necesară n această privinţă, urmnd ca n caz contrar, Germania să-şi spună cuvntul..."

    Nu mai era nici o ndoială că nu numai ochii, dar şi armata aveau Romnia n vizor.
    Iuliu Maniu şi da seama de pericol şi n permanenţă l sublinia şi i făcea răspunzători pe toţi politicienii, n frunte cu regele, de instaurarea dictaturii şi aservirea ţării intereselor nemţeşti. n apropierea Crăciunului 1939, pe 25 decembrie, Iuliu Maniu a declarat următoarele: ... Partidul Naţional Ţărănesc, care a avut un rol hotărtor n trecutul neamului romnesc, fi va avea cu siguranţă şi n viitor, nu poate admite să i se prescrie gndirea, organizarea şi acţiunea sa politică depusă ntotdeauna n serviciul şi spre binele ţării şi al Dinastiei...

    Este ofensă pentru poporul romnesc a presupune că el nu-şi poate apăra Statul şi individualitatea dect prin porunci şi prin constrngere, cum e regimul dictatorial de azi şi prin organizaţiuni impuse cum e FRN... ntr-un război ca acesta, ideologic, cum omenirea poate nu a mai nregistrat, de la care prin urmare nu atrnă numai soluţionarea conflictului actual narmat, ci ntreaga evoluţie umană, trebuie luate n seamă şi examinate toate considerentele dintre care unele sunt cqmplet neglijate de regimul actual. n această ncăerare ideologică nici un stat european şi din Orientul apropiat nu poate fi considerat neutru. Statele se mpart după criteriul dacă sunt beligerante sau nu sunt beligerante. Neutru poate fi numai un stat căruia i este indiferent rezultatul războiului.

    Dar pentru statul romnesc, nu este indiferent ce ideologie va triumfa. ntr-o astfel de situaţie, extrem de dificilă, a conduce Naţiunea prin porunci şi fără contribuţia sufletească şi intelectuală, e o ncercare cu totul primejdioasă n contra căreia protestăm cu toată energia...".

    n ziarul Ţăranul Ardelean" din 25 decembrie 1939, fostul ministru şi fruntaş al P.N.Ţ.-ului, Ghiţă Popp, a scris un articol intitulat Ţăranul ardelean contra revizionismului" n care subliniază: Cuvntările rostite n ultima vreme n capitala Ungariei ne arată că vecinii noştri de la apus se gndesc din nou şi cu tot dinadinsul la nfăptuirea revizionismului, adică la ntoarcerea stăpnirii maghiare n Transilvania şi Banatul nostru. Trebuie să se spuie revizioniştilot apăsat şi cu hotărre că revizionismul, adică schimbarea hotarelor, poate fi visul lor, dar el nu este şi al nostru, al ardelenilor".


    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-026)
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Unirea este un imperativ: Calea Germana - unica solutie!
    By Ilie Bratu in forum Romnii de lngă Ţară
    Replies: 0
    Last Post: 11-03-13, 09:15 PM
  2. APEL pentru convergenta tuturor celor ce doresc o Mare Schimbare n Romania
    By Ţeavă Gheorghe in forum 07) Miscarea DACIA - schimbarea paradigmei
    Replies: 0
    Last Post: 02-01-12, 03:22 PM
  3. Creşte influenţa germană n Romnia
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 0
    Last Post: 05-01-11, 05:37 PM
  4. Cercul Cultural romno - german DIALOG - Kln !
    By Tudor in forum Diaspora: exilul, emigraţia, migraţia
    Replies: 0
    Last Post: 24-10-10, 11:05 PM
  5. Capitalul german din Romania si rolul sovromurilor in cooperarea germano-rusa
    By Hancoockk in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 18-09-10, 09:45 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •