Results 1 to 1 of 1

Thread: Creşte influenţa germană n Romnia

  1. #1
    Rang-N-04(Grup sp)
    Cicerone Ionitoiu's Avatar
    Join Date
    Mar 2010
    Location
    Paris-Franta
    Posts
    207
    Rep Power
    312

    Arrow Creşte influenţa germană n Romnia

    Creşte influenţa germană n Romnia

    Romnia se bucura de prestigiu, fiind considerată ca parte a Europei democrate, omul capabil ca să scoată ţara din demoralizarea n care fusese aruncată de fiinţe ingrate ahtiate numai de avantaje: Iuliu Maniu, preţuit pentru integritatea sa şi totala dăruire faţă de interesele ţării, ameninţate de dictatură, a fost socotit „conducător al destinelor neamului romnesc" şi n-a abdicat de la acest titlu de nobleţă, nici n faţa condiţiilor de exterminare. Acest om reprezenta comoara de nţelepciune politică a democraţiei n faţa asaltului furibund al celor mai abjecte dictaturi: nazismul şi comunismul.

    Nimeni şi nimic nu-l putea intimida, lată ce declara pe 14 septembrie 1938:

    „Calomniile adversarilor mei supăraţi pentru cunoscuta mea acţiune politică nu mă vor intimida, nicinu mă vor abate de la hotărrea de a lupta contra regimului dictatorial de azi, umilitor pentru naţiune, păgubitor pentru ţară şi nedrept pentru provinciile alipite.

    Urăsc din tot sufletul tirania, iubesc cu fanatism libertatea şi ordinea legală şi ţin neclintit la democraţia naţională. Vreau să fie nfăptuit constituţionalismul parlamentar n Romnia pe veci unită, de la care prostia şi răutatea profitorilor de conjuncturi ruşinoase nu mă vor putea nstrăina.

    ...Păcătoşenia celor care n dansul
    lor macabru n jurul puterii calcă n picioare şi cele mai sfinte interese naţionale şi de Stat, nu va mpiedica nsă mulţimea şi mpreună cu ea pe noi, să ne nchinăm pentru binele Naţiunii şi tăria nenvinsă a Romniei mari."


    Iuliu Maniu era perfect conştient de situaţia gravă n care se lăsaseră antrenaţi „profitorii politici" din jurul dictatorului Carol al –II-ea, n timp ce la Munchen, se căuta obtinerea acordului apusenilor pentru noua ordine, ce se va rasfringe asupra Cehoslovaciei, paralel cu agitarea revendicărilor Ungariei asupra Romniei.

    Lovitura de forţă a lui Hitler a reuşit, acceptndu-se pe 30 Septembrie dezmembrarea Cehoslovaciei de către Chamberlain şi Daladier, n timp ce lucrările pentru terminarea liniei de fortificaţie din coasta Franţei - Siegfried - se continuau cu febrilitate.


    Acordul de neagresiune semnat imediat ntre Hitler şi Chamberlain a fost urmat pe 6 decembrie 1938 de cel francez semnat de Ribbentrop cu Bonnet la Paris.
    Churchill, n faţa delirului lui Chamberlain că „acordul nsemna pacea pentru epoca noastră" a declarat că „Munchenul e un dezastru". Şi a avut dreptate.
    Şi Iuliu Maniu a avut dreptate cnd n acea perioadă tragică pentru Cehoslovacia, vedea pericolul ce ne ameninţa şi declara:

    „...Guvernul acesta trebuie să plece neapărat si să vină un regim democratic de partid, sau format din mai multe partide, dar pe bază democratică, căci altfel ni se ciunteşte ţara. Soarta Romniei se va decide la conferinţa celor patru mari puteri. Două din acestea, Itali si Germania, vor susţine interesele Ungariei. Totul depinde de măsura n care Franţa şi Anglia se vor angaja pentru noi. Ori aceste două mari puteri nu se vor expune pentru o ţară cu regim asemănător celui din Germania, si a cărui politică externă nu reprezintă nici o garanţie. Este n general cunoscut că toate guvernele personale ale M. S. Regelui gravitează către Germania."

    Şi tot atunci, pe 13 octombrie 1938, Iuliu Maniu a făcut declaraţii ferme n legătură cu atitudinea lui politică n contextul politicii naţionale şi internaţionale:

    „Nu ştiu de cte ori să repet; eu sunt democrat convins şi hotărt n contra oricărei dictaturi. Sunt pentru acordarea de drepturi ct mai largi minorităţilor şi am condamnat ntotdeauna politica şovinistă a guvernelor liberale şi aşa zis naţionaliste. Sunt hotărt pentru o politică alături de Franţa şi a aliaţilor noştri istorici n contra expansiunii germane. Am declarat toate acestea, n legătură cu atitudinea mea faţă de fosta organizaţie Garda de Fier, chiar la procesul lui Codreanu."

    Asupra felului cum vede o schimbare politică a Romniei a răspuns cu aceeaşi francheţe ce l-a caracterizat toată viaţa:

    „Pentru a se ajunge n Romnia la democraţie, n primul rnd trebuie să se ajungă la un lucru: trntirea guvernului dictatorial al M. S. Regelui şi constrngerea lui de a instala un regim absolut constituţional. După ce vom fi realizat aceasta atunci va veni rndul să ne socotim cu Garda de Fier. Eu nu sunt nici comunist, nici social-democrat şi nici gardist. Eu sunt naţional-ţărănist cu convingeri democratice n contra oricărei dictaturi. Condamn att dictatura fascistă ct şi dictatura comunistă şi dictatura regală. Acum avem o dictatură a M. S. Regelui.

    După ce voi trnti această dictatură voi avea eu grijă să nu se instaleze o alta nici gardistă, nici comunistă. Dar pnă atunci de ce să fac eu actualei dictaturi plăcerea să mă lupt cu gardiştii, cu comuniştii sau cu social-democraţii, n loc să concentrez toate forţele şi toate simpatiile faţă de mine şi n contra actualei dictaturi. Nu, această plăcere nu o fac guvernului."



    Punnd pe acelaşi plan comunismul cu fascismul din punct de vedere al aplicării lor prin metode dictatoriale, a făcut deosebirea dintre acestea spunnd:

    „Dictatură este şi a lui Hitler şi a lui Mussolini şi a lui Stalin. Nu accept niciuna din ele şi voi lupta contra tuturor. Comunismul are nsă marele avantaj că e progresiv, pe cnd fascismul e reacţionar. Recunosc că prin comunism se realizează mari reforme sociale n favoarea ntregii omeniri, pe cnd prin fascism se urmăreşte asuprirea omenirii n favoarea unei singure clase sociale. Nu accept nsă metodele comunismului, sunt contra nu numai a lor ci şi a social-democraţilor, căci eu sunt numai naţionalist. Dar ntr-un sistem naţionalist democrat, pentru care militez eu, se poate colabora cu social-democraţii şi chiar cu comuniştii. Trebuie recunoscut că şi n mişcarea legionară sunt elemente cinstite. Au vederi greşite, ceea ce nu mă poate mpiedica nsă să colaborez cu ei pe teren tactic pentru ajungerea la un anumit scop, combătndu-i totodată pe teren ideologic şi programatic;

    n ce priveşte politica externă, eu am fost primul care am susţinut că trebuie să trăim n relaţii normale şi chiar prieteneşti cu Uniunea Sovietică. Astăzi nu ne leagă nsă nici un pact de ea şi nu avem nici o obligaţie. Legături de alianţă nu avem cu această ţară dect prin irtermediul Franţei. Marea noastră aliată este Franţa şi prietenii ei sunt şi prietenii noştri. Noi nu ştim ce s-a ntmplat de fapt la Munchen, s-ar putea ca n urma celor discutate acolo relaţiile dintre Franţa şi Rusia să se fi schimbat. Atunci cum o să luăm noi o hotărre alături de Rusia şi eventual contra Franţei? Pentru noi nu se pune problema să fim alături de Germania sau alături de Rusia. Nici cu una, nici cu alta, n caz de război Franţa ne va apera, iar n caz de pace şi de tratative diplomatice alături de ea ne vom susţine interesele. Ori pentru aceasta este necesar ca Romnia să ducă o politică fermă şi deschisă alături de Franţa.


    Atitudinea noastră faţă de Germania şi Rusia trebuie să depindă exclusiv de aceea a Franţei. Nu se poate n nici un caz practica nsă politica actualului guvern care vrea să fie şi cu Franţa şi cu Germania."


    Iuliu Maniu, care-l descifrase bine pe Carol al -II-lea era convins de pericolul ce-l reprezenta pentru ţară şi ducea o luptă permanentă contra lui, chiar n momentul cnd pe plan internaţional se ntrezăreau manevrele occidentalilor de a se apropia, sau a calma pe Hitler, n vara anului 1938, cnd după ndepărtarea lui Goga de la putere, spiritele n Anglia se mai calmaseră iar presa britanică nu se mai interesa de viaţa particulară a regelui nostru, Iuliu Maniu a dat un interviu ziarului „Daily Express" foarte violent la adresa celui ce batjocorea viaţa politică. Ministrul de externe, lordul Halifax, a intervenit pentru ca acest articol să nu apară.


    ncercnd să reducă liderii opoziţiei la predicatori n deşert, Carol al -II-lea se pregătea pentru o excursie n apusul Europei spre a tatona „piaţa economică" n vederea plasării grului şi petrolului ntre Anglia şi Germania, contracarnd intenţia celor două mari puteri, care se declaraseră interesate făţiş n egală măsură de soarta Poloniei şi Romniei, obtinind acordarea garanţiilor din primăvara anului 1939.


    După Munchen, Germania socotea datorită noilor relaţii cu Apusul, că a sosit momentul „adevărului" pentru o apropiere directă de Bucureşti, fără ascunzişuri, incitnd chiar la concurenţă valutară asupra solului şi subsolului romnesc, pe cei ce s-ar mai fi lăsat tentaţi de bogăţia de la gurile Dunării.

    Pericolul munchenez l-a făcut pe Iuliu Maniu să reacţioneze imediat şi nainte de a pleca n excursie Carol al-II-lea, să i se adreseze pe 7 noiembrie 1938 printr-un memoriu:

    „...Revendicările germane faţă de Cehoslovacia, la cari s-au alăturat Polonia şi mai, ales Ungaria, precum şi metodele prin care se caută a fi impuse, arată pericolul 1a care şi Romnia poate fi expusă, căci ele sunt ndreptate contra tuturor statelor ce cuprind n graniţele lor minorităţi etnice... Atitudinea luată faţă de criza cehoslovacă de către Anglia şi Franţa a putut găsi o justificare, nu numai n dorinţa firească a se menţine pacea, dar şi n lipsa de unitate şi de coeziune, de care a dat dovadă Mica nţelegere n acelaş timp.

    Independent, nsă, de aceste consideraţiuni, reacţiunea Angliei şi Franţei faţă de revendicările germane - şi anume acceptarea din partea lor a revizuirii frontierelor cehoslovace, n scopul mărturisit de a pacifica Europa - ne pune n faţa unei situaţii clare: chiar dacă pacea va fi păstrată, preţul ei va fi plătit astăzi de Cehoslovacia prin dureroase concesiuni teritoriale, deschizndu-se mine calea sacrificiilor asemănătoare, ce ar putea fi cerute şi ţării nostre, deşi condiţiunile nu sunt aceleaşi. Aşadar, situaţia Romniei poate deveni foarte critică, chiar dacă pacea nu va fi tulburată..."


    n timp ce viaţa partidelor politice de la noi era interzisă de regimul dictatorial carlist, n timp ce Iuliu Maniu arăta pericolul ce ne paşte după Munchen, la Timişoara se ţinea adunarea comunităţii germane unde Fabricius, prezent, spunea: „Acolo unde germanii sunt mulţumiţi, nu trebue ridicate forturi, fiindcă ei vor apăra frontierele cu viaţa lor proprie."

    Şi pe drept cuvnt presa sublinia că: n legătură cu această adunare trebuie remarcate neapărat două lucruri de o deosebită importanţă:

    „a) Dacă nu avem nimic n contră, ca oricare cetăţean romn de orice origine ar fi el, să-fi poată organiza partidul său politic si să-si poată manifesta convingerile sale, nu putem nsă admite că această organizaţie politică să fie o parte ntregitoare sau un apendice al unei organizaţii politice din străinătate.

    Or, forma n care s-a prezentat adunarea de la Timisoara este identică cu a Partidului Naţional-Socialist din Germania, care este astăzi nsusi statul german. Ar fi ridicol să bănuim poporul german de iredentism, putem nsă să protestăm contra confuziei care s-ar putea produce si contra precedentului pe care l-ar putea crea această adunare, n ţară la noi pentru cetăţenii romni. Ceea ce admitem germanilor nu vom putea refuza maghiarilor, rutenilor fi bulgarilor. De aceea cuvntul nostru de energic protest este necesar.


    b) Cum este posibil romnilor să nu li se admită drepturi care sunt admise minoritarilor? Cum se poate tolera ca romnilor să li se interzică adunări politice de partid, cnd minoritarilor li se ngăduie libera exercitare a dreptului de ntrunire?Cum se poate ca germanii din Ardeal să aibă mai multe drepturi dect au nsusi romnii transilvăneni?



    Am ajuns n trista soartă ca noi, romnii, să ne plngem pentru inegalitate de drepturi n raport cu popoarele minoritare - un motiv mai mult ca să pretindem respectarea drepturilor civile si politice a cetăţenilor si ntronarea unui regim de libertate. La al 20-lea an de la Unire vom avea fi noi romnii, măcar atta drept, ca să pretindem acest lucru."


    Politica externă romnească, spre acest sfrşit de an, 1938, e alinia tot mai mult politicii germane, ceea ce-l făcea pe Fabricius să sublinieze anturajului regal, cu satisfacţie „ct de greşită a fost politica economică a Romniei n ncercarea ei repetată de a se angaja spre orice altă orientare, dect una viznd Germania."

    Cicerone IONITOIU-Viaţa politică-Procesul Iuliu MANIU-Volumul -I- (A-023)
    Last edited by Cicerone Ionitoiu; 05-01-11 at 05:40 PM.
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. .......Bibliografie: AICI, album foto: AICI, repertoriu de lucrări publicate: AICI, discurs: Numai cine nu vrea, nu poate!, acces la mesageria electronică: AICI (cont gestionat de membrii fondatori). Lucrări regrupate n biblioteca electronica-arhiva de studiu: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Romnia, aşezată n calea celor două imperialisme, slav şi german...
    By Cicerone Ionitoiu in forum Perioada interbelică: 1919-1939
    Replies: 2
    Last Post: 08-01-11, 03:25 PM
  2. Cercul Cultural romno - german DIALOG - Kln !
    By Tudor in forum Diaspora: exilul, emigraţia, migraţia
    Replies: 0
    Last Post: 24-10-10, 11:05 PM
  3. Capitalul german din Romania si rolul sovromurilor in cooperarea germano-rusa
    By Hancoockk in forum Criza financiar-economică. Finanţe-Economie-Buget-Resurse
    Replies: 0
    Last Post: 18-09-10, 09:45 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •