Results 1 to 2 of 2

Thread: Siretul şi nroşeşte apele - Rezistenţa anticomunistă - C. Ionitoiu (cap-XVIII)

  1. #1

    Arrow Siretul şi nroşeşte apele - Rezistenţa anticomunistă - C. Ionitoiu (cap-XVIII)

    Satul Vadu Roşca a fost trecut prin gloanţele ucigătoare ale călăului Ceauşescu. La un an de zile după barbaria dezlănţuită de ruşi n Ungaria, satele romneşti au fost prjolite de comuniştii romni care n turbarea lor i ucideau pe ţărani pentru a-i nscrie cu forţa n colective.

    Trecnd prin cmpia inferioară a Siretului, n triunghiul Focşani - Rmnicu Sărat - Galaţi, şi astăzi, după 35 de ani, supravieţuitorii povestesc cu groază despre cele petrecute n toamna anului 1957. Sfrşitul verii a nsemnat nceputul calvarului mai ales pentru cei mai obidiţi ai satelor, pentru ţăranii din Vadu Roşca, sat cu 500-600 de fumuri la data aceea şi fără resurse pentru a-şi hrăni copiii. Trăiau din te miri ce, fiindcă pămnt aveau foarte puţin!

    Nevoia i mpinsese să se ndeletnicească cu mpletituri din răchită. Şi plecau să-şi desfacă marfa, la sfrşitul verii, pnă la Cudalbi, Costache Negri, Pechea, pnă unde reuşeau s-o dea n schimb pe de-ale gurii. Mai făceau drumuri şi-n baltă pentru a aduce papură spre a avea de mpletit panere şi rogojini pe timpul iernii. Dar n vara lui 1957 n-au mai apucat să ajungă la destinaţie pentru că pe drum au fost vnaţi, schingiuiţi, li s-a confiscat marfa, deoarece nu erau nscrişi n colectiv. Trebuiau s-o facă acum, fie la Pechea, fie la Hanul lui Conachi, Vameş sau Iveşti, pe unde i prindeau, după ce le strngeau minile n uşă, i băteau legaţi de roata căruţii sau i nţepau cu sula n tot corpul.

    Pe deasupra, la ntoarcere, nu aveau voie să povestească despre miracolul nscrierii n colectiv. Cei ntorşi erau ngroziţi şi teama intrase şi n ceilalţi, care ndrăzneau să plece din sat hotărţi fiind să nu-i lase pe activişti să pătrundă cu colectivizarea. Raionul Lieşti fierbea din cauza primului secretar Ciocldău, care voia să-şi ndeplinească planul trasat de Ceauşescu. i pusese la dispoziţie şi regimentul din Tecuci. Vulturenii, mai docili, au acceptat, dar nu cu uşurinţă. Uliţele satului erau cutreierate de activişti străini de locuri, ce foloseau tot felul de mijloace de convingere.

    La Surafa, n schimb, au ntmpinat rezistenţă. Şi a fost confruntare ca pe timp de război, folosindu-se şi tunul. Oamenii s-au văzut nevoiţi să nfunde lunca Siretului. Octombrie şi noiembrie au fost furtunoase. Cei din Răstoaca şi Boţrlau nu s-au lăsat. Au ocupat primăriile şi au ars nu numai cererile de nscriere n colective, dar şi actele ce le găseau n cale.

    Armata a deschis focul. S-au produs zeci de arestări printre cei ce nu au luat drumul pădurilor. Pnă spre 1 decembrie regiunea Galaţi era aproape ngenuncheată. Mai rămnea Vadu Roşca. Un singur sat amărt. Dar vorba proverbului: nu ştii de unde sare iepurele.

    Vadu Roşca nu mai avea odihnă. Oamenii se organizaseră ca pe timpul năvălirilor barbare, cu străji care vegheau zi şi noapte asupra pericolului. Cum se apropia cineva suspect ncepeau fluierăturile şi clopotul de la biserică i trezea pe toţi. Torţele nmuiate n păcură se aprindeau şi lumea era gata, cu furci, coase şi ce mai apucau, să-şi apere pămntul. n ultima săptămnă a Iui noiembrie 1957 au venit de la "Comitetul comunal" din Năneşti fel de fel de sfătuitori care să-i convingă fără violenţă să accepte fericirea colectivă, nsă nimeni n-a acceptat.

    Toader Gh. Iordache opreşte cu parul pe Ceauşescu........Marţi, 2 decembrie, pe şoseaua dintre Lieşti-Călieni-Năneşti şi-a făcut apariţia o maşină care nainta spre mijlocul satului. năuntru, pe lngă Ciocldău, se mai afla o persoana. Şi maşina a naintat pnă n dreptul kilometrului 23 (de pe D.N. 23), unde i-a ieşit n faţă un disperat. După ce a tras pe şosea o linie cu parul, l-a ridicat gata să trăsnească:

    - Pnă aici! Afară din satul nostru ! O voce blbită i-a strigat pe fereastra maşinii: "La o parte, aici e partidul". Unchi Petrache, cum i se mai spunea lui Iordache Toader, a răspuns imediat: "Ce partid, mă? Tu partid, eu partid, copiii noştri mor de foame napoi, că aici vă pun cruce" şi a lăsat parul n jos. Maşina a dat puţin napoi şi Ceauşescu a scos pistolul pe fereastră descărcndu-l n sus. Lumea a nceput să huiduie şi maşina a făcut calea ntoarsă ducndu-se de unde a venit. Să fi fost ora prnzului", şi mai reamintesc oamenii.

    Satul era in fierbere. Nimeni nu-l mai părăsea. Nu mai aveau curajul să meargă nici la rudele din mprejurimi. Dar ceea ce nu ştiau era faptul că, după fugă, Ceauşescu dăduse ordin ca armata sa-i nconjoare şi să nu le permită nici intrarea, nici ieşirea. Cordonul militar era aşezat pe Putna, ntinzndu-se la 3 km de sat pentru a nu fi observat. Nici plutaşul nu mai avea voie să vină acasă după alimente. Tancurile şi maşinile erau pe poziţie de tragere.

    Miercuri sătenii au fost anunţaţi ca joi dimineaţa, la orele 8, oamenii să se adune la locul numit "strungă", de la marginea satului, pentru a se discuta cu ei deoarece se renunţă la colectivizare, n acel loc se adunau vitele satului, care plecau la păşune, şi tot acolo se găsea o cazemată rămasă intactă din timpul războiului. Joi dimineaţa se anunţa a fi o zi geroasă. Frigul ţi ngheţa pnă şi sufletul. Oamenii, cu mic cu mare, tremurau şi aşteptau. Pe la orele 9 a apărut armata şi au nceput ameninţările. La prima salvă de foc trasă n sus, oamenii au răspuns cu huiduieli şi bolovani.

    Clopotul, care se alia la 200-300 de metri, a nceput să dea alarma. Cristea Enuţă, de 22 de ani, tocmai eliberat din armată, chema pe toţi să vină ntru salvarea satului. Armata a deschis focul n plin.

    Copiii şi vrstnicii care nu au avut timp să se adăpostească n cazemată au fost seceraţi de mitraliere, rămnnd ntinşi de-a lungul drumului: Arcan Ion (14 ani), Crăciun Dumitru (28 de ani), Crăciun Toader (49 de ani, tată a 8 copii), Crăciun Stroe (31 de ani), Marin Dumitru (49 de ani), Radu Dana a lui Chilichi (28 de ani, mamă a 4 copii) şi Mihai Marin zis Roşu (42 de ani), ciuruit de gloanţe şi mort după 15 zile,

    Trupele "victorioase" au nceput naintarea n sat trăgnd salve de mitralieră prin curţile oamenilor ngroziţi. Parte din ei, cu copiii n braţe, au fugii spre pădurile din mprejurimi. Alţii, care nu ajunseseră la strungă, la auzul rafalelor s-au ndreptat spre biserică.

    La vreo 200 de metri de la nceperea naintării, trupele snt oprite, pentru un moment, n apropierea liniei unde Toader Gh. Iordache l oprise cu parul pe Ceauşecu, de un tnăr de 29 de ani, Dimofte Aurel, care se avntă spre mijlocul şoselei n faşă unei maşini strignd: "Aţi venit să ne treceţi la colectiv cu armele?" Şi mai mult n-a mai putut spune că un glonte tras de un ofiţer l-a lovit n inimă. Ai casei, cu soţia zbiernd, cu un copil de un an n braţe, s-au repezit n drum şi au luat corpul lui Aurel ducndu-l n casă. După ei au năvălit ostaşii care i-au pus cu faţa la perete şi au luat cu ei "corpul delict", pe tnărul Dimofte.

    ncă un salt şi armata a ajuns n dreptul clopotniţei de unde Cristea Enuţă, de 22 de ani, chema de zor oamenii să salveze satul. Coloana de maşini s-a oprit n faţa "obstacolului" de forma unui foişor de vie, făcut numai din scndură şi de unde continua limba clopotului "să vorbească" despre jalea aşternută. Dar nu pentru mult timp. Din vacarmul care se iscase afară, ba "trage, mă", sau "nu trage", referindu-se fie la ostaşi, fie la clopotul improvizat, a prins glas o mitralieră care a ciuruit scndurile clopotniţei făcnd ca treptat limba de fier să amuţească.

    Şi nu numai ea. Ostaşii care au urcat pe scara de lemn au adus ntr-o pătură trupul lui Cristea Enuţă şiroind de snge. Din podeaua de scndură continua să se prelingă snge nevinovat, n timp ce ntr-un colţ fusese găsit ghemuit un copil de 8 ani, Vasilică al lui Marin Şurub. Acest nou "corp delict" era şi el dat jos n pumni şi luat ca trofeu. Numai Dumnezeu l-a ocrotit pe acest copilaş n ploaia de gloanţe ce s-a abătut asupra clopotniţei.

    Sătul fusese cucerit, acoperit de snge, dar oamenilor nu li se arătaseră binefacerile comunismului. Trebuiau să le guste, să le simtă pe propria lor piele. Morţii au fost ţinuţi ntr-una din casele neterminate de la marginea satului şi li s-a pus pază serioasă. Cei răniţi au fost adunaţi de pe drumuri sau de pe unde se ascunseseră, duşi ntr-o altă casă şi trimişi după aceea la Focşani. Printre cei 27 s-au reţinut: Crăciun Domnica, Cristea Maria, Dobre Marin (rănit n mnă), Haralambie Ionel (mpuşcat n picior), Cristea Stan zis Mraniţă (rănit n mină şi picior).

    Joi, 4 decembrie, pnă la miezul nopţii, curţile şi casele au fost răscolite şi peste 100 de ţărani au fost mnaţi ca vitele n cele două clase ale şcolii de pe malul Putnei, unde au stat n frig, cu faţa la perete, pnă a venit partidul. Şi-a făcut apariţia Ceauşescu nsoţit de Ciocldău şi de o haită de securişti şi de procurori. Primul a dat ordin gingaş: "Nu plecaţi pnă nu scoateţi totul de la ei. Să fie aspru pedepsiţi. Se instituie stare de urgenţă aici. Răniţii, după ce se vindecă, să fie duşi !a anchetă. Să nu scape nimeni nepedepsit". Şi a plecat partidul, aşternnd jalea n urma lui.

    Peste zece zile a stat satul sub ocupaţie. Pretutindeni erau soldaţi care strigau şi ameninţau. Vorbeau altă limbă. Se pare că erau ceangăi din regimentul de la Tecuci. Arestările se făceau n permanenţă. Din fiecare casă lipsea cel puţin unul. Vecin la vecin nu putea merge. Nici doi nu aveau voie să meargă pe drum n timpul zilei. Pnă la cooperativă erai nsoţit de un soldat narmat, n curte, ca să-şi hrănească animalele sau pentru alte nevoi, oamenii mergeau mai mult pe brnci. Din cnd n cnd se auzeau focuri de armă trase ca să-i intimideze. La Sultana se pregătea mncarea pentru anchetatorii care schingiuiau. Oamenii din sat erau chemaţi cu păsări şi alimente pentru a-i hrăni pe călăi.

    Anchetele şi chinurile cele mai ngrozitoare aveau loc n casa lui Stanică Dumitru ajuns şeful C.A.P.-ului. Unul, Aramă, şeful Securităţii din Galaţi, şi adusese pe cei mai fioroşi dintre călăi pentru efectuarea primelor cercetări. Pentru faza următoare, ntocmirea dosarelor şi trimiterea n judecată, dubele Securităţii cărau mereu pe nenorociţii din Vadu Roşca la Galaţi. După două zile, şi morţii au fost transportaţi la Focşani.

    Schilodiţii se trăsc pe drumul Golgotei

    Dintre cei trecuţi prin cele două săli de clasă, prin casa lui Stanică, după ascultarea lor de către "domnii procurori" nainte de a ajunge n ghearele lui Aramă: Toader Gri. Iordache, născut n comuna Vulturu, pe 1 ianuarie 1917, cel care l-a oprit pe Ceauşescu a fost bătut n asemenea hal nct recunoştea tot ce doreau călăii. A declarat că avea tot felul de arme, chiar şi un tun pe care-l ţinea ascuns n mormntul mamei lui. Din om a fost făcut neom. A fost condamnat la 7 ani. .Astăzi este paralizat ca urmare a chinurilor ndurate.

    Haralambie Ioniţă, zis Mnzu, a strigat: "Jos comunismul" şi "Jos hoţii". Tată a 6 copii. A fost torturat ngrozitor şi condamnat la 10 ani.

    Grigore Irina, luata de lngă mama ei care avea 100 de ani şi nvinuită, deoarece locuia aproape de biserică, de a fi tras clopotul din prispa ei, de la 70-80 metri distanţă.

    Marinache Tudor, zis Grecu, a fost bătut att de rău că nu se putea ţine pe picioare. lonascu M. Niţu, un tnăr de 17 ani; Sandu Ion, zis Arcanu; Niţu V. Stan, condamnat la 6 ani; Voicu Sandu, al lui Ciuciubei, de 32 de ani, a fost condamnat la 5 ani; Crăciun Toader, de 45 de ani; Crăciun Marin, zis Turică, fiul, de 17 ani; Crăciun Toader, zis Holban, arestat cu fiul, Crăciun D-tru, de 17 ani; Crăciun Aurel al lui Porcolet, un copilandru; Arcan Dumitru, al lui Şoarece, a fost de asemenea bătut ngrozitor; Mihalcea Nicolae zis Albu; Popoiu Toader; Sandu Ion; Lazăr Sandu, de 17 ani...

    Tot satul a fost anchetat, n afara lui nu se ştia nimic fiind nconjurat de armată. Nimeni nu avea voie să-l părăsească; nici să intre. Preotesei Ioana Alexandrina, care nu fusese n sat n ziua măcelului şi nu avea cunoştinţă de cele petrecute, de abia i s-a dat voie să fie trecută cu pluta pentru a se ntoarce acasă. Morţii au fost ngropaţi n cele două cimitire din Focşani.

    Arestaţii, după chinurile ndurate, au fost trimişi n judecată la Tribunalul Militar din Constanţa. Recursul s-a judecat la Galaţi. O fată de 12 ani a fost anchetată şi dusă ca martor al acuzării la Bulibaşa Constantin.

    Teroarea a domnit peste sat pnă n ajunul Crăciunului, cnd a fost retrasă armata. Procurorul şef Cruceru, care a urmărit desfăşurarea anchetei, văznd sărăcia ce domnea n sat, se ntreba pentru ce oare s-au răsculat ţăranii, care nu aveau ce apăra. Dar ce bun poate fi mai de preţ dect cel de a trăi n libertate?

    Iar lui ţaţa Catrina nimeni n-a putut să-i interzică mersul la biserică. La fiecare sărbătoare o găseai ngenuncheată sub clopotniţă, pe locul unde a băltit sngele lui Enuţă al ei, bocind: "Floarea mamei, bradul mamei, mama nu mai are lacrimi!"Era durarea unui neam exprimată prin aceste cuvinte căci sute de mii de mame şi aşteptau brazii lor care nu se mai ntorceau. Aşa s-au petrecut lucrurile la Vadu Roşca. Şi nu numai aici.

  2. #2

    Default Re : Siretul şi nroşeşte apele - Rezistenţa anticomunistă - C. Ionitoiu (cap-XVIII)

    TRIBUTUL ŢĂRANILOR PLĂTIT COMUNISMULUI

    N-a rămas sat din ţară unde bieţii ţărani să nu fie jefuiţi, chinuiţi şi condamnaţi la muncă forţată. Dacă te opreşti n comuna Vişina, din judeţul Dmboviţa, ntlneşti tot atta jale ca şi n Vrancea, Bihor, Făgăraş sau Valea Glavaciocului. Aici, la izvorul Neajlovului, au fost arestaţi 64 de oameni şi s*au pronunţat 761 de ani condamnare mpotriva lor. Şi aceasta pentru a-i nspăimnta pe ceilalţi şi a-i determina ca "singuri şi nesiliţi de nimeni" să semneze intrarea n sclavie.

    După ce an de an i-au hărţuit, arestnd azi unul, mine altul, fără rezultat, n ziua de smbătă, 21 ianuarie 1961, a nceput să se tragă clopotul n comuna Vişina. Oamenii ajunseseră la disperare. Echipe de 18-20 activişti cutreierau uliţele satului obligndu-i pe ţărani să semneze cererea de intrare n colectiv. Unii disperaţi fugeau de acasă. Lăcustele comuniste intrau n casă şi nu plecau pnă ce nu mncau tot. La unui dintre ţărani, după ce s-au săturat, şi-au făcut treaba mare n putina cu brnză, n faţa copilaşilor. ntre cei care i-au condus, n casa respectivă era Ionică Lăzărescu, cunoscut n comună.

    Pe tuşa Anica au luat-o de ceafă, i-au dat cu tuşiera n nas şi apoi au dat-o cu nasul de cerere: "Uite, babo, ce-ai făcut: te-ai nscris n colectiv nesilită de nimeni". Şi Marin D. Nicolae al lui Puricei povesteşte şi-i dau lacrimile de cte a văzut. El cu Gheorghe Boiangiu şi Marin Ciuciulete au nceput să tragă clopotul. Lumea s-a adunat. Telefoanele au fost ocupate. Revolta izbucnise. Activiştii au fugit ca potrnichile şi au alarmat şefii de la Bucureşti.

    Spre seară şi-a făcut apariţia Ceauşescu, care, după nevastă, era din satul vecin, de la Petreşti. Pentru că era curajos, a sosit nsoţit de 28 de maşini ale Securităţii, unele pline, altele goale ca să plece ncărcate. Pentru a-şi arăta forţa a nceput să tragă cu armele, ca pe front. Nu a fost omort nimeni. Doar Ion Ungureanu a fost rănit. Şi a nceput vnătoarea după oameni. Stan Rădulescu s-a suit n pod şi cnd au venit să-l ridice a nceput să strige: "Săriţi, fraţilor, că au venit americanii peste mine!"

    Peste 200 de ţărani au fost ridicaţi n pumni şi loviţi cu patul puştilor n spate şi n cap. Au fost duşi la Piteşti unde a nceput chinuirea. Au fost ridicate familii ntregi. De exemplu Marin Necula a fost arestat cu fratele, cumnatul, mama şi tala. Cinci dintr-o casă !

    Torturile erau ngrozitoare. Lui Anghel Ilie, ţăran din Vişina, anchetatorul Micudelu Constantin i*a scos testiculul cu creionul. O metodă barbară prin care au fost trecuţi cu toţii era legarea fedeleş şi ridicarea cu scriptele la trei metri de unde li se da drumul să cadă pe ciment. Şi nu o dată, ci de trei-patru ori, pnă leşinau.

    Unul din sat, Dinu Gheorghe, a murit n nchisoare din cauza chinurilor ndurate pe perioada anchetelor. Erau zi şi noapte chemaţi la interogatoriu şi bătuţi zdravăn. Din sutele de arestaţi, bărbaţi şi femei, după ce au trecut prin infernul de la Piteşti, 64 din comuna Vişina şi satul Răscăi, pendinte de ea, au luat drumul nchisorilor şi lagărelor de exterminare.

    Pentru suferinţa lor ndurată n apărarea pămntului moştenit din străbuni sau cştigat prin fapte de arme pe cmpul de luptă, pentru dăruirea lor n nfruntarea cu fiarele comuniste ce urmăreau distrugerea fiinţei umane, numele acestor martiri merită să fie nscrise n cartea de aur a REZISTENŢEI ROMNEŞTI:

    Din comuna Vişina: Boiangiu Gheorghe, Busuioc Nicolae, Ciuciulei Gheorghe, Ciuciulei Marin, Ciuciulei Stan, Dinu Gheorghe (mort n temniţă), Dinulescu Alexandru, Gută Marin, llie Anghel, Istrate Marin, Istrate Nicolae, Lăzărescu llie, Motoc Anghel, Onete Gh. Marin, Popescu Maria, Popescu Petre, Popescu Zoia, Rădoi Carol, Rotaru Gheorghe, Sultana Dumitru, Sultana Ştefan, Toader Emil, Torcea Constantin.

    Din satul Răscăieţi: Anca Radu, Badea Gheorghe, Bărbulescu Constantin (student), Bărbulescu Gheorghe, Bogdan Gheorghe, Bogdan Nicolae, Buibar A. Constantin, Buibar N. Constantin, Chiriţă Zamfir, Ciocmata Marin, Ciotea Ion, Ciotea Zamfir, Cătălina Gheorghe, Chiriţă Marin, Cristea Iordan, Dănăilă llie, Filea Maria, Cavăt Constantin, Grigore D. Nicolae, Ilie Alexandru, llie Gheorghe, Ivan Dumitra, Ivan Dumitru, Mihăescu Ion, Necula M. Stan, Necula R. Gheorghe, Necula St. Marin I, Necula St. Marin , Necula I. Marin, Nuţă Ion, Nuţă Marin, Petre Constantin, Pisică Nicolae, Rădulescu Stan, Stana P. Marin, Stana R. Marin, Stanciu Gheorghe, Stancu Radu, Stănculescu Ion, Torcea...


    Răscoalele continuă

    Marţi, 7 martie 1961, Lelea Zdrca trage de zor clopotele din comuna Dobroteşti (Doage) de pe valea prului Burdea, la nord de Roşiorii de Vede. Oamenii prinseseră pe vice-preşedintele raionului, pe care l-au bătut fiindcă nu restituia cererile de nscriere n colectiv. Primarul şi activiştii snt şi ei bătuţi, dar reuşesc să fugă.

    Sătenii se constituie n echipe care blochează toate intrările n comună. Spre seară au nceput să zboare avioanele de vnătoare pentru a intimida oamenii; n acest timp apare adjunctul ministrului de interne, generalul Negrea, nsoţit de zbirii raionului (Bodrlău şi I. Stănescu), după ce trupe de securitate făcuseră intrarea şi deschiseseră focul. Ţăranul Martan Stan este rănit la picior.

    Arestările continuă toată noaptea, cei prinşi la grămadă sunt duşi n clădirea şcolii şi bătuţi. Peste o sută de ţărani sunt arestaţi, printre ei şi preotul Istrate. Teroarea se aşterne peste sat timp de 6 luni, n timp ce arestaţii iau drumul lagărelor şi nchisorilor de exterminare. Printre ei, n afară de cei de mai sus, s-au reţinut numele: Dănălache I. Ion, Mănălache Ion, Ioana Ciobanu şi foarte mulţi alţii, peste o sută de persoane.

    Astăzi urmărim să se facă lumină peste ntreaga ţară, ca să fie cunoscută drama satului romnesc şi să fie repuşi n drepturi toţi cei deposedaţi de bunurile materiale, cărora li s-au furat pămntul şi bucata de pine a copiilor lor.

    Schingiuitorii şi criminalii acestor nenfricaţi apărători ai gliei strămoşeşti să fie aduşi n faţa poporului, pentru ca lumea să afle adevărul iar astfel de lucruri să nu se mai petreacă. Ne nchinăm ţării şi sărutăm rănile şi obrajii umiliţi de mercenarii diabolicului sistem comunist, ncredinţaţi că se va face dreptate.

    CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gndirea Romnească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm


    ================================
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. Rezistenţa anticomunistă n judeţul Arad (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-XV-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 02-01-11, 06:19 PM
  2. Rezistenţa anticomunistă din Banat (1946 1958) - Cicerone Ionitoiu (cap-IV-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 3
    Last Post: 01-01-11, 05:31 PM
  3. Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-III-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 01-01-11, 05:15 PM
  4. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei (1946 1958) Cicerone Ionitoiu (cap-I-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 1
    Last Post: 31-12-10, 12:37 PM
  5. Persecuţiile, lagărele de muncă şi rezistenţa anticomunistă
    By Transylvanus in forum Republica Populară Romnă -1947-1965
    Replies: 0
    Last Post: 28-03-10, 02:57 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •