Results 1 to 1 of 1

Thread: Răscoala ţăranilor din judeţul Vlaşca a fost năbuşită n snge - (cap-XVII-)

  1. #1

    Arrow Răscoala ţăranilor din judeţul Vlaşca a fost năbuşită n snge - (cap-XVII-)

    Toata admiraţia şi recunoştinţa noastră o nchinăm ţărănimii care s-a ridicat, uriaş zăgaz de oţel, opunndu-se celor ce voiau să-i cheltuiască att de ieftin independenţa şi demnitatea naţională. Acest omagiu a fost adus de Iuliu Maniu ţărănimii, căreia regimul comunist i-a furat voinţa exprimată pe 19 noiembrie 1946. Ţăranul a apărat cu străşnicie burată de pămnt moştenită din moşi-strămoşi. Şi atunci cnd au venit să-i măture ultimul bob din hambar, părinţii, crescuţi in suferinţa, au murit apărnd pămntul copiilor lor, dar nu s-au lăsat ngenuncheaţi.

    Dnd la o parte vălul uitării intenţionate, aşternut de mercenarii aduşi de sovietici şi instalaţi n guvernele şi comitetele centrale n ultimii patruzeci şi cinci de ani, descoperim tributul de snge plătii de ţăranii romni n apărarea ogorului lor. Ne oprim asupra dramei ce a cuprins Vlaşca şi Teleormanul, ntinzndu-se pnă la comuna Prisaca din judeţul Olt.


    n noaptea de 6 spre 7 iulie 1950, securiştii l-au arestat pe nvăţătorul Marin Ionescu, din comuna Ciuperceni, pentru că ceruse revizuirea cotelor, care erau foarte mari, n timp ce seceta prjolise pămntul. Oamenii trudeau să ducă grul Ia şura de la batoză, cnd o bură de ploaie i-a nmuiat pnă la piele. Cu toate acestea, cţiva ţărani din Ciuperceni au alergat la fraţii lor din Siliştea, anunţndu-i că securiştii au nceput să-i aresteze pe cei care ncercau să obţină scăderea cotelor.

    Asupra satului Ciuperceni se abătuseră focuri de puşcă şi de mitralieră. Cei de pe cmp, uzi de ploaie şi nsoţiţi de zgomotul armelor de foc, au njurat şi au plecat spre casă. Călin Petre, din Siliştea, a spus: Măi, oameni buni, hai spre casă că nu-i a bine cu mpuşcăturile astea. n satul Siliştea plutonierul-major de miliţie Trifan V., originar din comuna Fereiu, judeţul Teleorman, arestase doi ţărani din Ciuperceni.

    Pe la orele 8 dimineaţa, peste douăzeci de ţărani, care asistaseră la scena arestării, s-au ndreptai spre postul de miliţie, au spart uşa şi i-au eliberat pe cei doi fraţi ai lor. Călin Petre, după ce a dejugat, i-a spus lui Cornel să intre n casă pentru că ce se petrece n sat nseamnă răscoală. Era speriat de mulţimea care pusese mna pe topoare, coase şi furci şi se ndrepta spre sediul partidului comunist. Copiii, cu pietre n mnă, şi nsoţeau mamele şi taţii, care strigau:

    - Fraţilor, haideţi să spargem sediul partidului, să spargem moara şi să ne luăm pămntul, fiindcă murim de foame. n timp ce Călin Petre şi schimba hainele ude, a nceput să se tragă clopotul de la biserica unde oficia preotul Rafailescu. Cornel, la cei nouăsprezece ani ai lui şi cu gndul la cei doi copilaşi pe care trebuia să-i hrănească, a sărit pe fereastră şi s-a ndreptat spre centrul satului.

    Şoseaua era plină.

    Gărăgăianu Maria, de nouăsprezece ani, se urcase n jurul orei nouă dimineaţa n clopotniţa bisericii şi trăgea nencetat clopotul, care pusese satul n picioare; şi nu numai Siliştea, ncepuseră să sosească ţăranii din Purani, Mirea, Talpa, Preajba, Ciuperceni, Buteşti. Ţăranii de pe valea Glavaciogului erau n mare fierbere, n timp ce două-trei ore clopotul de alarmă n-a ncetat să bată. Lumea era ndrjită.

    Pe ascuns, activistul Vrlan Dumitru s-a dus şi a mpuşcat pe tnăra Maria Gărgăianu n stomac, dar ea a continuat să tragă clopotul. Atunci bestia comunistă s-a urcat la ea şi a tras-o n jos n timp ce intestinele i atrnau din abdomen, n faţa acestui spectacol barbar, oamenii au fugit după Vrlan.

    Ţăranul Badea Bou l-a dezarmat şi activistul a fost frămntat n pumni şi călcat n picioare de furia poporului. n cteva minute n-avea să mai rămnă nimic n sediul partidului comunist, simbol al opresiunii şi crimei. Printre primii intraţi n sediu s-au numărat: Călin Cornel, Badea Bou, Ionel Bou (invalid de război, n crje), fraţii Ion şi Nicolae Crăiţă, Frusina Bratu şi mulţi alţii. Tablourile satrapilor comunişti au fost rupte şi jucate n picioare. Maculatura marxistă a fost arsă. Geamurile şi uşile au fost făcute praf. Comuniştii găsiţi năuntru, aici şi la primărie, au fost legaţi şi nchişi n şcoală., n jurul prnzului au sosit trei camioane cu soldaţi de la Giurgiu, care i-au ncercuit pe cei trei-patru mii de ţărani.

    O parte din soldaţi cărau lăzile cu cartuşe intr-o şură. Femeile li s-au adresat cu cuvintele: Măi băieţi, aveţi şi voi părinţi, fraţi sau copii. Gndiţi-vă că şi ei mor de foame ca şi noi. Hoţii ăştia de comunişti ne-au jefuit pe toţi şi acum vor să ne omoare.

    Călin P. Cornel s-a repezit şi a pus mna pe un pistol cu treizeci şi două de focuri şi pe doi saci cu cartuşe, n timp ce mulţimea nfuriată a dezarmat şi legat pe cei veniţi n frunte cu un maior. Au fost duşi tot n şcoală, unde se găseau cozile de topor ale comuniştilor. Pe la orele 4 după-amiază a sosit armată foarte multă, cu tunuri şi cu mitraliere fixate pe maşini, şi s-a tras n ţărani.

    Activistul comunist Dumitrescu a luat o pelerină de ploaie de la un securist şi cu un automat ascuns sub aceasta s-a ndreptat spre Popa N. Stan, din comuna Siliştea, care striga: Să dăm comuniştii jos! Eu am văzut n Rusia ce nseamnă comunismul, care a adus pe om in stare animalică. Nici n-a apucat bine să-şi termine caracterizarea sistemului diabolic marxist, şi călăul Dumitrescu a descărcat un ncărcător n el. Capul lui Popa N. Stan n-a mai existat... din el a rămas doar trupul nensufleţit.

    Trăgnd n mulţime, bestia a strigat: Cine se mai opune intrării n colectiv. Şi Ontică Ion, din satul Purani, tată a două fetiţe (Tita de şase luni şi Aristiţa de doi ani), a ieşit n faţă ridicndu-şi cămaşa şi, cu pieptul gol, a strigat: Trageţi, că şi aşa murim de foame. Călăul Dumitrescu a tras o rafală n piept şi o a doua la picioare. Ontică Ion a căzut lund n braţe ulucile din gardul bisericii n timp ce i se auzeau ultimele cuvinte: M-aţi ucis, nenorociţilor. Lacrimile se scurgeau de pe obrajii lui Călin Cornel n timp ce Burcea Ion, tot din comuna Purani, care ieşise după Ontică, era şi el secerat de gloanţe. Mulţimea a fost respinsă circa cinci sute de metri. Aproape douăzeci de persoane au fost rănite.

    Pe loc au rămas moarte două fete avnd fiecare şaisprezece ani, ambele din comuna Siliştea: Aurica Crăciun şi Olimpia Colibaşu. De pe jos l-au adunat pe Ontică Ion, de douăzeci şi opt de ani, care mai sufla. A fost aruncat ntr-o maşină şi n drum spre spital l-au frămntat cu patul puştii. Au dat jos un cadavru. Burcea Ion, n vrstă de treizeci şi opt de ani, a ajuns la spital n nesimţire, iar pe ziua de 14 iulie 1950 a murit din cauza rănilor. Printre cei răniţi au fost semnalaţi: Gărgăianu Maria, Mantu Mihai, Crăiţă Elena, Neagu Ion, Băjenaru Stere, Gărgăianu Tudor, Rizea Tudor.

    n noaptea de 7 spre 8 iulie, Călin P. Cornel a fost pnă la ora trei ntr-un ulm foarte mare şi de acolo mpuşca numai cauciucurile maşinilor. Cnd a fost depistat, s-a pierdut n noapte cu pistolul şi, furişndu-se prin păduri, a ajuns după cinci zile la Rucăr, unde s-a angajat la o stnă n munte. Auzind că părinţii i-au fost arestaţi şi, soţia cu cei doi copilaşi (de doi ani şi de un an) a plecat la părinţii ei, Călin Cornel s-a hotărt să se predea. A venit acasă şi nu s-a lăsat prins dect după ce s-a luptat cu securiştii. Chinurile pe care le-a ndurat acest tnăr de nouăsprezece ani sunt de neimaginat şi, cnd le citeşti, te cutremuri. Dar, ntr-o zi vor fi cunoscute!

    O bună parte din ţăranii care s-au răsculat au fost condamnaţi şi purtaţi prin nchisori şi lagăre de exterminare. Printre cei şaizeci şi patru de ţărani ce au trecut pe la "Canalul Morţii" s-au numărat: Vasilescu Tudor (zece ani), Popa N. Constantin (şase ani), Neagu Ion (cinci ani), Călin Cornel (cinci ani), Bratu Frusina (trei ani), Badea Bou (un an), Bratu Sterea (doi ani), Tălpeanu Sterea (doi ani), Gheorghe Ciortan (doi ani), Ene Oprea (un an), Stancu Ene (un an), Crăiţă Nicolae (trei ani), Berbecaru Ilie (şase ani), Trăistaru Ilinca (trei luni), Vasilescu Durica (trei luni).

    Printre schingiuitorii din anchetele răsculaţilor au fost: Stănescu Marin (locotenent-major), Seceră (plutonier), Cristea (locotenent-major), Ionescu (elev la Şcoala de Securitate).

    Alţi 211 ţărani au fost chinuiţi n cercetări, fără să fie condamnaţi, sau au fost pur şi simplu deportaţi n Bărăgan. Printre cei anchetaţi au fost identificaţi: Băjenaru Stere, Băjenaru Vasile, Anghelescu Gogu, Bou Stan, Ciobănescu Radu, Bou Maria, Bou Păun, Bou Ionel, Bou Ilie, Crăiţă Constantin, Crăiţă loan, Dragnea Stan, Dicu lancu, Dicu Nicolae, Dicu Ion, Dobre Firică, Dan Alexandru, Dănac Grigore, Gărgăianu Radu-Ion, Ghinea Traian, Gărgăianu Nicolae, Irimescu Răducu, Modoran Nicolae, Neagu Tudor, Minai Ion, Păun Bou Ioana, Radu Petre, Rizca Alexandru, Turcu Constantin, Urian llie şi alţii. Anchetele au ncetat pe 23 august 1951, după care a urmat exodul.

    Familii ntregi au fost dislocate şi deportate in Bărăgan, după ce li s-au luat toate bunurile, tot ce agonisiseră: Albuţel Constantin, Burcea Marin, Braticievici Iancu, Ciobănescu Florea, Dănac Vasile, Constantinescu Aurica, Constantinescu Gheorghe-Gică, Constantinescu Nicolae, Florescu Barbu, Dinculescu Ecaterina. Dumitrescu Mihai, Golescu Marin, Sonescu Elena, lonescu Gheorghe, Ionescu Mircea, lonescu Cornelia, Iliescu Gheorghe, Mărgărilescu Stelian, Manole Dumitru, Marin Mişu, Negoescu Gogu, Neaţă Traian, Păun Maria, Petrescu Gheorghe, Oprea I., Tucu loan, Vişan Marin, Maican Grigore, Maican Crstea, Saru (din Udeni), Tucu Nicolae, Pană llie, Ghinea Grigore, Ghinea Alexandru (Augustin) şi alţii.

    Satele care au avut de suferit de pe urma acestei răscoale ţărăneşti au fost: Ciupercem, Siliştea, Buteşti, Purani, Şoprleşti, Poeni, Moşeni, Ghimpaţi, Cămineasca, Udeni, Srbeni, Ungureni, Blăjeşti. Sericu, Talpa Biscoveni, Babele, ntinzndu-se focul nemulţumirilor pnă dincolo de Corbii Mari, Drăgoeşti de Ilfov, Vnătorii Mici şi Vnătorii Mari.

    Chinurile au continuat dezlănţuindu-se nu numai asupra celor arestaţi, dar şi asupra urmaşilor acestora. Nu se poate uita batjocorirea tatălui Iui Călin P. Cornel, care era obligat să ducă recolta la Videle, nsoţit de ţiganii lăutari, n timp ce fiul muncea ca un sclav la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Nici familiile celor mpuşcaţi n timpul răscoalei nu erau scutite de teroarea dezlănţuită de forţele opresive. Timp de 14 ani Ioana Ontică a fost dusă pe la Securitate, interogată, ameninţată şi lovită, iar cele două fetiţe o nsoţeau de teamă să nu fie arestată.

    Jalea se aşternuse peste glia strămoşească....Răscoala ţăranilor din judeţul Olt a fost năbuşită n snge

    Şi sătenii din Băiculeşti, comuna Oporeu, de pe valea prului Teslui, nu departe de Scorniceşti, s*au răsculat n anul 1960 mpotriva colectivizării forţate. Trupele de securitate au intervenit cu promptitudine şi au mpuşcat pe ţăranul Nătărău Ion, zis Codreanu. Printre zecile de arestaţi s-au numărat: Cristea Ion din satul Beria Mare şi Burciu Gheorghe din comuna Oporelu. Cu această ocazie asupra locuitorilor s-a dezlănţuit o cruntă teroare. Sute de săteni au fost aduşi la primăria din Oporelu şi, după ce au fost bătuţi bine, au sfrşit prin a iscăli intrarea n colectiv. Un nou val de teroare s-a abătut n regiunea de sud a judeţului Dmboviţa n anul următor. De data aceasta au avut de suferit sătenii din apropierea comunei Petreşti, locul de naştere al Elenei Ceauşescu.

    Şalele de la izvorul Neajlovului pnă la Corbii Mari, printre ele numărndu-se: Răscăieţi, Broşteni, Vişina, Jugureni, Croitori, Ragu, Ulieşli, Morteni, grupate n vestita Cmpie a Neajlovului, s*au văzut de-a dreptul ameninţate n existenţa lor. Fugăriţi prin pădurile din apropiere, arestaţi şi trimişi n nchisori pe baza unor procese nscenate, asaltaţi de politrucii care mergeau din casă n casă pentru a smulge adeziunea la colectiv, ţăranii n-au mai putut suporta şi au trecut la acţiune, chemnd, prin tragerea clopotelor, pe tot omul să se alăture pentru a mpiedica colectivizarea forţată.

    Autorităţile şi agitatorii politici au fugit şi au cerut ajutor. Trupele de securitate şi-au făcut apariţia, prinzndu-i ca ntr-un cleşte pe răsculaţi, după care a venit nemernicul de Ceauşescu, care le-a promis libertatea de a hotăr asupra nscrierii. Dar numai pnă a doua zi, fiindcă peste noapte armata i-a ocupat şi au nceput chinurile şi semnarea cererilor de intrare n colective sub tortură. Mulţi au murit după aceste schingiuiri care au avut loc mai ales n comuna Vişina. Şi nu puţini au fost cei care au luat drumul lagărelor de exterminare din bălţile Dunării.

    Şi, cu acest sistem de transformare a ţăranului n sclav, s-a ajuns n 1962, cnd s-a hotărt ca nici un ţăran să nu rămnă n afara colectivelor, cu alte cuvinte putea să fie chiar omort, dar pămntul trebuia să-i fie adus n colhoz.

    n acea primăvară anului 1962 au nceput să bată clopotele pe valea Iminogului, din judeţul Olt. n dangătul lor de alarmă ce prevestea urgie, locuitorii satelor: Miceşti, Dealul Mare, Bărcăneşti, Măndineşti, Liceşti, Vlcele s-au ndreptat spre primăria din comuna Olteni, narmaţi cu ce apucaseră: furci, topoare, sape, coase. La podul de pe prul Iminog i aşteptau trupele de securitate şi miliţie. Li s-a cerut sa se nscrie n colectiv "de bunăvoie" şi să se retragă pe la casele lor. Refuznd, asupra miilor de ţărani s-a deschis focul, n plin.

    Au fost mpuşcaţi mortal: Păduţ Pavel, Brăileanu Ion şi Liciu Marin al lui Anton Lazăr, frate cu Străinu. In total au murit şase ţărani. Cteva zeci au fost răniţi, alte sute, după ce au fost torturaţi, au luat drumul lagărelor de exterminare din bălţile Dunării. S-a reţinut numele unuia dintre ei, anume Florescu C. Constantin, zis Vintilă.

    După aceste groaznice represiuni, trupele de securitate au ocupat satele timp de trei săptămni. Ţăranii n-au putut ieşi din curţile lor pnă nu au iscălit cererile de intrare n colective. mpotriva acestor sate s-a tras şi cu tunul, ca la Babadag, Suraia. Un caz ce nu poate fi uitat este cel al Elenei Petcu, gravidă, care a fost arestată şi chinuită la Piteşti.

    CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gndirea Romnească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

    ================================
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului
    Last edited by Rex Histrianorum; 02-01-11 at 06:37 PM.

Similar Threads

  1. Lămpașii lui Ilici - au ieşit n stradă să ceară snge
    By Inachumma in forum Situaţia Romniei: criza identitară, politică, socială, sistemică
    Replies: 0
    Last Post: 19-02-12, 08:38 AM
  2. Sange romanesc pe strazile Chisinaului 7 aprilie 2009 (1)
    By Sfinx in forum Romnii din Basarabia (Moldova Orientala)
    Replies: 0
    Last Post: 27-12-10, 10:33 PM
  3. Snge pe Nistru, un nou thriller politico-militar-Cristian Negrea
    By Railgun in forum Opinii, Comentarii, Stiri, Sondaje de opinie!
    Replies: 0
    Last Post: 30-10-10, 07:51 PM
  4. Noi reglementări de asuprire a ţăranilor - Deportarile n Bărăgan
    By Cicerone Ionitoiu in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 6
    Last Post: 21-03-10, 04:36 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •