n vara anului 1948, un singur om, Adrian Mihuţ, a aprins flacăra rezistenţei armate contra comunismului n judeţul Arad. Timp de 7 ani, acest tnăr a făcut să tremure securiştii şi comuniştii din regiune. Fiu de ţăran din Măderat, judeţul Arad, a fost elev al liceului Deva, iar in 1943 regele Mihai l-a felicitat pentru ca obţinuse la bacalaureat cea mai bună medie pe ţară. n perioada liceului i-a meditat pe băieţii lui Petru Groza. Şi-a continuat studiile strălucite la Politehnică şi era aproape de sfrşit cnd, n 1948, au nceput arestările.

Bănuit că ar fi făcut parte din "frăţiile de cruce", a reuşit să scape de cei ce-l urmăreau şi a luat drumul codrilor, devenind, cu arma n mină, un redutabil partizan. E! acţiona n paralel cu cei din Munţii Semenicului şi cu cei din Munţii Apuseni, cu care se nvecina. Sectorul lui de activitate era delimitat la vest de o linie ce mergea de la Şiria-Pncota la Seleuş-Şicula-Ineu, iar la est se continua prin Depresiunea Zarand şi Munţii Codrului.


Adrian Mihuţ, care-şi asigurase concursul ţăranului Suciu, ajunsese stăpnul acestui sector. Ei şi instalaseră un adăpost ntr-un bordei din pădure unde aveau şi un aparat de radio. Pe cnd Adrian Mihuţ era un foarte bun trăgător, Suciu avea pe deasupra experienţa de luptă şi de rezistenţă mpotriva terorii comuniste, deoarece făcuse frontul pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi cu puţin timp n urmă se ntorsese din infernul sovietic, unde stătuse cţiva ani n prizonierat. Pe urma lor s-a pus potera şi n ciocnirile care au avut loc un militar a fost grav rănit, iar altul a fost mpuşcat in coloana vertebrală. A rămas paralizat pe viaţă.

Cnd a auzit că primarul din Giarmata teroriza populaţia pentru a se nscrie n colective, lundu-le oamenilor totul din case pentru datorii imaginare, Adrian Mihuţ s-a apropiat ntr-o noapte de casa acestuia şi a vrut să tragă un glonte prin fereastră cu intenţia de a-i omori. Dar, ca prin minune, lampa s-a stins. Atunci Mihuţ a spart fereastra şi a intrat n casă. A vrut să-l prindă pe primar de un picior, dar acesta i-a scăpat, lăsndu-i papucul n mnă. Primarul a fost cuprins de o teamă aşa de mare nct şi-a pierdut minţile pe tot restul vieţii. A fost nlocuit, binenţeles, din funcţia lui de primar şi astfel locuitorii comunei n-au mai avut a se teme de el. Faptele pe care le săvrşea ici şi colo n apărarea ţăranilor oropsiţi au făcut din Adrian Mihuţ o figură de legendă n această regiune.

n seara de Sfntul Ştefan din 1956, a treia zi de Crăciun, Remus Radina a fost adus la Securitatea din Timişoara, după ce iugoslavii l dăduseră napoi pentru a doua oară din drumul spre libertate. A fost introdus ntr-o celulă unde se găsea un ţăran bătrn care, fiind foarte agitat, nu i-a răspuns nici măcar la "bună seara" ce i-o dăduse la intrare. A doua zi bietul ţăran a nceput să-şi dea drumul la limbă. Era tatăl lui Adrian Mihuţ. Bătrnul a fost dus la anchetă unde i s-a spus că fiul său a fost arestat. Cnd a revenit n celulă i-a spus lui Radina n şoaptă:
- Mă mint, nu l-au arestat. Fiul meu nu se lasă prins. El s-ar omor mai nainte. n altă zi, venind de la anchetă, bătrnul i-a spus lui Radina: Remus, ei mi-au arătat un deţinut cu spatele şi mi-au zis că este fiul meu. Dar omul n-a spus nimic. Eu nu cred că e fiul meu, căci eu l cunosc, nu se lasă el prins. Cteva zile mai trziu, la interogatoriu, anchetatorii i l-au arătat ntr-adevăr pe fiul lui. Parcă-i căzuse cerul pe cap, bătrnului. Era complet dărmat.

Radina a fost mutat după cteva zile la penitenciarul din Timişoara. n ziua de Paşti a anului 1957, toţi deţinuţii politici au cntat "Hristos a nviat", aşa de tare, că s-a auzit n mprejurimile nchisorii. Oamenii se opreau pe stradă pentru a asculta ceea ce ei nu aveau voie să cnte. Atunci un mare număr de gardieni au năvălit n celule, urlnd şi ameninţnd deţinuţii cu btele. Radina le-a spus: Ne persecutaţi pentru că noi cntăm "Hristos a nviat" n timp ce regimurile comuniste din Polonia şi Ungaria au autorizat sărbătorirea Crăciunului şi Paştelui.

Gardienii, furioşi, l-au luat pe Radina, l-au pus lanţuri la picioare şi l-au dus la izolare unde era foarte frig. El a contractat o pneumonie care s-a transformat n tuberculoză. Apoi a fost transferat ntr-o celulă a condamnaţilor la moarte unde a ntlnit pe Adrian Mihuţ şi pe ţăranul Suciu, şi ei n lanţuri. Celula era supravegheată n permanenţă.

Comandantul penitenciarului i-a spus ntr-o zi lui Radina:

- Vezi, ai ajuns să ntlneşti astfel de oameni. Iar Radina i-a răspuns imediat: Domnule comandant, nu vă daţi seama că această odioasă dictatură se apropie de sfrşit? Purtaţi-vă omeneşte, pentru că altfel veţi răspunde şi dumneavoastră şi familia dumneavoastră.

n altă zi, cnd deţinuţii au fost scoşi puţin la aer, mergnd la distanţă unul de altul, un gardian s-a apropiat de Radina şi i-a zis:

- Domnule, păstrează bine secretele n dumneata dacă vrei să-ţi vezi atins scopul. Adrian Mihuţ i-a povestit lui Radina viaţa sa. şi amintea de timpul cnd era elev la Deva şi-i medita pe copiii lui Petru Groza. Cnd a fost prins le-a spus anchetatorilor că vrea să vorbească numai cu Groza, altfel nu spune nimic. Groza nu a venit, dar a trimis pe Avram Bunaciu care, după ce a discutat cu Mihuţ, i-a promis că nu va fi executat. Din nenorocire, fiind prins n capcană, ntre promisiuni şi tortură, Mihuţ a furnizat numele a zeci de oameni care l-au ajutat n acţiunea lui.

Adrian Mihuţ i-a povestit lui Radina numeroase episoade din viaţa lui de partizan. Printre altele fusese adăpostit de un locuitor din satul lui, care i-a dezvăluit că primea 800 de lei pe lună pentru a-l trăda, ntr-o zi amndoi priveau prin perdeaua de la fereastră cum patrulau securiştii n căutarea lui Mihuţ. Săteanul i-a spus: Priveşte, proştii te caută !

Mihuţ avea să fie denunţat, după revoluţia din Budapesta, de un văr de-al lui, un mizerabil, care le-a arătat securiştilor locul din afara comunei pe unde urma să treacă Mihuţ, indicnd şi la ce oră din noapte. Cnd Mihuţ a ajuns n locul respectiv, securiştii au deschis focul. Mihuţ a fost rănit grav la picior şi n-a mai putut merge. El s-a trt la ghizdurile unei fntni, unde a fost prins. Dus la Timişoara, a fost bătut crunt şi numai atunci s-a hotărt să spună că-i meditase pe copiii lui Petru Groza.

Remus Radina i-a spus: Domnule Mihuţ, am auzit că ntr-o ciocnire cu militarii pe unul l-aţi mutilat pe viaţă şi pe altul l-aţi omort. Cum de v-aţi lăsat prins? Tatăl dumneavoastră, care era n aceeaşi celulă cu mine la Securitatea din Timişoara, mi-a declarat solemn că niciodată nu vă veţi lăsa prins de viu. De ce nu v-aţi sinucis? Nu vă daţi seama că aţi fi devenit un nou Horia, un nou Cloşca sau un nou Crişan?

Căzut pe gnduri, Minut a răspuns: N-am putut să mă sinucid pentru că nu mai aveam gloanţe. De ce nu v-aţi aruncat n fntnă? ntrebare la care a răspuns: Nu m-am gndit la asta. Aveam piciorul fracturat de gloanţe, dar aş fi reuşit, fără ndoială, pentru că aveam multă forţă n braţe.

Cteva clipe mai trziu, Minut i-a spus lui Radina: Domnule Radina, cred că aveţi dreptate. Ar fi fost mai bine să mă sinucid. Oamenii care au crezut n mine altădată acum mă urăsc pentru că din cauza mea au fost arestaţi. Peste 70 persoane fuseseră arestate. Soţia preotului Crişan a nnebunit din cauza torturilor ndurate la Securitatea din Timişoara.

Adrian Mihuţ era un tnăr bine legat, cu o privire pătrunzătoare. Era de o inteligenţă strălucitoare şi poseda o vastă cultură generală, n timpul lungilor zile de carceră el fredona deseori cntecul "Mătăniile" cu ochii pierduţi n amintiri, i plăcea să recite din Baudelaire. Suciu era un om foarte sincer. El se luptase cu ruşii, pe care i ura de moarte, aşa cum i ura şi pe ticăloşii lor susţinători din Romnia.

Amndoi aşteptau execuţia cu seninătate, n toamna anului 1957, Adrian Mihuţ şi Suciu au fost executaţi la nchisoarea Jilava, cu toate că Bunaciu le promisese din partea lui Groza că le va salva viaţa.

Tot n actele de mare curaj se nscrie acţiunea locotenentului de tancuri Mărgineanu, care, văznd masacrul făcut de ruşi n Ungaria n timpul revoluţiei din 1956, a plecat cu unitatea lui, staţionată la Prundu Brgăului, ca să salveze pe deţinuţii politici nchişi la Gherla. A fost denunţat, pe drum unitatea i-a fost dezarmată, iar el cu ncă trei ofiţeri au fost mpuşcaţi. Alţii au trecut, condamnaţi, prin nchisoarea Gherla.


CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gndirea Romnească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2
Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm


================================
Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului