Results 1 to 2 of 2

Thread: Grupul "Haiducii Muscelului" - Rezistenţa anticomunistă (1946 1958) (cap-IX-)

  1. #1

    Arrow Grupul "Haiducii Muscelului" - Rezistenţa anticomunistă (1946 1958) (cap-IX-)

    Grupul "Haiducii Muscelului" condus de Gheorghe Arsenescu şi fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu ............. n primăvara anului 1948, deci după ce fruntaşii conduşi de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, reprezentanţii rezistenţei naţionale mpotriva barbariei sovietice, fuseseră ntemniţaţi, s-a declanşat, din instinctul salvării naţionale, ca o comandă, mişcarea armată n toţi munţii Romniei. Astfel asistăm la gruparea elementelor active de la poalele Făgăraşului, din nordul judeţelor Argeş, Muscel şi Dmboviţa.

    Mişcarea ce se va nfiripa avea să stăpnească această regiune peste un deceniu urmărind nfricoşarea şi la nevoie pedepsirea celor vnduţi ruşilor n scopul terorizării poporului şi distrugerii instituţiilor de bază ale Romniei. Odată cu nceputul primăverii anului 1948, Apostol Dumitru-Milu, originar din comuna Seci-Argeş, profesor la liceul Brătianu din Piteşti, a trecut la organizarea grupului de rezistenţă de pe Valea Topologului, din Munţii Frunţii. A fost prins n toamna lui 1948 şi, după condamnarea la 25 de ani muncă silnică, a fost ridicat din nchisoare de căpitanul Crnu, călăul Securităţii din Piteşti, şi mpuşcat la marginea comunei natale.


    Dar ceea ce nu ştia Securitatea la acea dată era faptul că Dumitru Apostol luase legătura şi cu Gheorghe Arsenescu, care ncepuse organizarea pe valea Dmboviţei, ntre Dragoslavele şi Rucăr. De fapt munţii ncepuseră să fiarbă. Se ştie că n aceeaşi vară a lui 1948, colonelul Ion Uţă colinda sălaşele de pe văile Mehadicăi pnă la Luncăvăţ şi Cornereva, pe valea Belea Rea, n căutare de oameni şi locuri pentru punerea n practică a unei rezistenţe armate anticomuniste.

    Versantul nordic al Făgăraşului de asemenea ncepuse să-şi coordoneze acţiunile prin nmănuncherca ntr-un lot a organizaţiilor răzleţe ce se nfiripaseră fie la liceul Negru Vodă, fie printre muncitorii de la I.A.R. şi Astra Braşov, a organizaţiilor veteranilor de război şi ofiţerilor scoşi din armată, conduşi de nvăţătorul Ion Prodan (socotit iniţiatorul mişcării de rezistenţă făgărăşană), precum şi a grupului intelectualilor dintre văile Viştea şi Ucea de sub ascultarea lui Olimpiu Borza.

    Organizarea grupului "Haiducii Muscelului"

    După arestarea lui Apostol Dumitru, n toamna lui 1948, la Bucureşti se ntlnesc Gheorghe Arsenescu, Dumitrescu Lazea şi Toma Arnăuţoiu şi hotărăsc extinderea mişcării de rezistenţă şi trecerea la acţiune armată. La nceput se conta pe armamentul pe care Arsenescu l avea ascuns n munte. Colonelul Gheorghe Arsenescu fusese comandantul Regimentului 30 Muscel şi şef de stat major al Diviziei a IlI-a. Toma Arnăuţoiu era ofiţer de cavalerie din Garda Regală, iar Ion Lazea Dumitrescu era proprietar, fruntaş al Partidului Naţional Ţărănesc.

    n aceeaşi perioadă s-a mai ntlnit Arsenescu cu Andrei Gheorghe care, condamnat după aceea, a murit la canal, şi cu Vişoianu Iosif, trecut de asemenea pe la Canalul morţii, ambii din comuna Domneşti, judeţul Muscel. La sfirşitul lunii septembrie 1948, Gheorghe Arsenescu, Toma Arnăuţoiu şi Dumitrescu Lazea au sosit din comuna Brădetu de pe Valea Vlsanului, la locuinţa preotului Victor Popescu. n continuare merg n comuna Nucşoara, la casa nvăţătorului Iancu Arnăuţoiu, tatăl lui Toma, pentru a pune la punct problemele legate de organizare.

    Reveniţi la Bucureşii şi informaţi că snt urmăriţi de organele de securitate, la sfirşilul lui februarie 1949, Gheorghe Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu părăsesc ascunzătoarea din capitală şi pe 1 martie 1949 ajung din nou la casa preotului Victor Popescu, de unde după un scurt popas de cteva ore pleacă la Nucşoara, care se găsea la o distanţă de numai 4 kilometri de Brădetu.

    n Nucşoara, n casa lui Rizea Gheorghe, la sfrşitul lunii martie 1949 s-a constituit conducerea mişcării de rezistenţă formată din următoarele persoane: Gheorghe Arsenescu, Toma Arnăuţoiu (locotenent de cavalerie, absolvent al Liceului Militar Regele Ferdinand -I-, de la Chişinău, refugiat la Craiova; a fost coleg cu Jenică Arnăutu, tot ofiţer, care s-a ocupat de organizarea rezisienţei armate din Obcinile Bucovinei şi cu Tiberiu Ţolescu, ofiţer de cavalerie, component al mişcării de rezistenţă condusă de generalul Carlaonţ); Petre Arnăuţoiu (proprietar n comuna Nucşoara, fratele lui Toma, secretarul organizaţiei, avnd pseudonimul "Bujor"); Jubleanu Titu (din Nucşoara, şef al serviciului aprovizionare, cu pseudonimul "Prisăcaru"); Chircă Ion (ţăran, satul Slătioara, comuna Nucşoara);

    Jubleanu Constantin-Tică (fiul celui de mai sus, care a murit n luptă); Jubleanu Maria (soţia lui Tică, a murii n luptă); Milea Benone (absolvent de liceu, din comuna Nucşoara); Marinescu Virgil (nvăţător din salul Secături, comuna Nucşoara, membru P.N.Ţ.); Marinescu Ion (student la medicină, fiul celui de mai sus, omort n munte n condiţii neclare); Marinescu Alexandru (elev de liceu, fratele celui de mai sus); Mămăligă Gheorghe (ţăran basarabean stabilit n Nucşoara); Plop Maria (refugiată din Basarabia, stabilită n Nucşoara); Drăgoi Cornel (student la litere n Bucureşti, fiul preotului din Nucşoara); preotul Drăgoi Ion (la acea ntlnire a oficial o rugăciune invocndu-se ajutorul lui Dumnezeu pentru cauza la care participanţii s-au legat prin jurămnt ca să lupte cu arma n mnă mpotriva comunismului).

    Cu această ocazie s-a hotărt ca statul major al organizaţiei să fie la Rucăr, de unde păstrau legătura cu satele. Despre constituirea organizaţiei ştia tot satul, care era foarte solidar; pnă şi jandarmii din localitate, Ionescu Nicolae (şef de post) şi Dumitrescu Luca (plutonier), au fost la curent cu aceasta, fiind ulterior arestaţi şi condamnaţi. Procurarea şi transportul armamentului ncepuse să se facă ncă din toamna lui 1948 spre adăposturile din munte pregătite de Chircă Ion. Printre cei ce au contribuit la această operaţie s-au numărat: Ciolan Nicolae şi Niţă Iosif din Petroşani, Cosea Aurelia din satul Slatina pendinte de comuna Nucşoara, apoi Chircă Elena cu fiul ei, Popescu Constantin, Samoilă Constantin, Chircă Marina şi Simion Ana, toţi din Nucşoara, şi alţii.

    Casa nvăţătorului Toma Arnăuţoiu a fost pusă sub observaţia Securităţii din Piteşti, condusă de căpitanul călău Crnu. n vinerea Paştelui din 1949 a sosit acasă al treilea fiu al nvăţătorului, anume Anton Arnăuţoiu, care venea din sanatoriul Turia (judeţul Trei Scaune - azi Covasna) pentru a face sărbătorile mpreună cu familia. Era bolnav de T.B.C. n urma rănilor de la plămni pe care le suferise n timpul celui de al doilea război mondial n timpul unei lupte aeriene. Nu ştia nimic din ceea ce se petrecuse pe acasă. Ajuns n curte a fost somat de căpitanul Crnu. Acesta şi nsoţitorii lui au intrat n casă, după ce Anton a deschis uşa, şi au răscolit toate ncăperile, după care au arestat pe bătrnul Iancu Arnăuţoiu, spunndu-i să-şi la hainele de schimb. După două zile Anton a plecat la sanatoriu, acasă rămnnd numai Laurenţia, mama lui.

    n a treia zi după Duminica nvierii, din acelaşi an, organele de Securitate au arestat pe preotul Popescu Victor şi pe fiul acestuia, Daniel. După şase zile de anchetă n arestul Securităţii din Piteşti, timp n care au fost supuşi la diferite torturi fizice, ancheta nu a reuşit să stabilească probe pentru implicarea lor n proces. Au fost eliberaţi att tatăl ct şi fiul şi ameninţaţi de Crnu că, dacă nu vor colabora la prinderea "bandiţilor", vor fi omorţi ca nişte cini şi aruncaţi la marginea drumului.

    La nceputul verii, după frecvente căutări n munte şi mprejurimile satului, soldate cu eşec, organele de Securitate au hotărt să ntreprindă o acţiune de mare anvergură, n acest scop au pregătit cadre speciale şi numeroase camioane cu ostaşi gata de intervenţie cnd se va da alarma de acţionare. Alarmarea Securităţii se făcuse din luna aprilie cnd grupul lui Toma Arnăuţoiu fusese semnalat că acţiona n munţii Şteviuţa şi Olicu, la vărsarea prului cu acelaşi nume n prul Zrnei, ce-şi mna apele spre rul Doamnei. Se aflase acest lucru prin agenţii infiltraţi printre forestierii din regiunile respective.

    n seara de 18 iunie, Toma Arnăuţoiu s-a ntlnit cu plutonierul Paul Paul, din comuna Brăduleţ, căruia i-a solicitat să-i procure armament. Dar a doua zi dimineaţa, duminică 19 iunie, securiştii au dat buzna n casa nvăţătorului Arnăuţoiu, fiind informaţi că se găsesc acolo membrii organizaţiei "Haiducii Muscelului", ntr-adevăr erau cei doi fraţi Arnăuţoiu, Gheorghe Arsenescu, Milea Benone şi Chircă Ion. Această grupă de securişti a fost condusă de Ionel Iorgulescu. Soldaţii se aflau postaţi la toate colţurile clădirii. Doi plutonieri, Apăvăloaiei Constantin şi Lungu Florea, au intrat prin spatele locuinţei incercnd să forţeze intrarea n care se aflau partizanii.

    Arsenescu ţinea uşa cu piciorul şi, cnd aceasta s-a deschis, cei dinăuntru au tras, dobornd pe cei doi plutonieri. Milea Benone a băgat baioneta ntr-unul, iar Arsenescu, care era bun trăgător, folosind amndouă minile, a croit drumul pe care au dispărut cu toţii. El personal a ieşit pe uşa principală mnuind uluitor de repede cele două pistoale din mini, ca-n filme. Soldaţii s-au dezmeticit după dispariţia partizanilor şi au deschis foc n vnt.

    După acest eşec, securiştii s-au mpărţit n grupuri şi au plecat pe la casele indicate ca avnd legătură cu partizanii. Unul a ajuns şi la preotul Ion Drăgoi unde a găsit bunica şi doi copii. Preotul tocmai se ntorcea de peste dealuri cnd cineva i-a strigat să fugă căci vine Securitatea. El s-a ascuns şi de pe măgură a privit spectacolul ce a urmat. O fată a fugit şi a anunţat pe Cornel Drăgoi, băiatul preotului. Acesta a fugit imediat sărind 5 garduri, prin grădini, urmărit cu pistoalele. Ajungnd la marginea lacului a mers puţin pe potecă şi a intrat n apă, mbrăcat cum era, sub o scndură ce folosea drept punte pentru pescarii cu undiţa. Securiştii care-l urmăreau au fost ndreptaţi pe piste false de Samoilă Nicolae.

    Şi au fugit aşa pnă la oficiul telefonic de unde au făcut cale-ntoarsă. La napoiere l-au văzut pe Cornel Drăgoi care scosese capul din apă numai ct să respire. El şi cu Victoria Arnăuţoiu au fost singurii arestaţi n acea zi de duminică. Preotul continua să privească neputincios la arestarea copilului său. Toma Arnăuţoiu fusese rănit la un picior, dar a reuşit să ajungă din urmă grupul şi să se retragă n ascunzătoarea de la izvorul Grosului.

    n cursul lunii iulie 1949 partizanii s-au mpărţit n două grupuri: unul condus de Gheorghe Arsenescu, iar celălalt de Toma Arnăuţoiu. Grupurile ţineau legătura ntre ele. Schimbndu-şi locul pentru a deruta Securitatea şi pentru a-şi procura alimente, i găsim la scurt timp semnalaţi la Gura Lespezilor, pentru a-l pedepsi pe Gheorghe Dobrescu, preşedintele cooperativei Muşeteşti, care era informatorul regimului.

    Numărul partizanilor s-a mărit, printre ei făcndu-şi apariţia: Ciolan Nicolae din comuna Petroşani şi Gheorghe Mihai, Păţitu Ion, Păţitu Nicolae, Săndoiu Ion, Adămoiu Nicolae, toţi din comuna Nucşoara. Tot n luna septembrie, partizanii sunt semnalaţi ntorcndu-se de la "Cruce" şi mergnd pe valea Plăşorului unde au ntlnit oamenii cobornd cu brnză de la stnă. Li s-a dat şi lor ca să aibă de mncare, binenţeles după ce au cerut, pentru ca oamenii să nu fie bănuiţi că pactizează cu ei. Ba i-au pus să strige şi lozinci mpotriva regimului. S-au tras focuri de armă n aer, ca să se poată spune că au fost obligaţi să procedeze astfel. Oamenii fiind din regiune, erau cu sufletul alături de ei şi-i ajutau de cte ori aveau ocazia.

    Colonelul Gheorghe Arsenescu urma să se ntlnească n luna noiembrie 1949 n comuna Bughea de Sus, din apropierea oraşului Cmpulung-Muscel, la sora lui Chircă Ionel, cu nişte ofiţeri. Se pare că a fost trădat de Ionel Chircă, care se ntlnise cu maiorul Marin de la Securitatea din Piteşti, A fost trimis Popescu Moangă cu o echipă de securişti. Gheorghe Arsenescu cu Nicolae Chircă (rudă cu Ion) şi cu Mămăligă Gheorghe au picat n cursă. Ciolan fusese deja arestat, n ultimul moment Arsenescu şi dă seama de pericol, se dezbracă de haină şi fuge din ncercuire. Mămăligă a fugit şi el, dar a fost reperat după cămaşă şi l-au rănit; a reuşit totuşi să scape pentru ncă zece luni. La cteva zile a fost mpuşcat şi Chircă Ion de către Mămăligă, deoarece se dovedise că trădase Securităţii ntlnirea de la Bughea de Sus.

    Gheorghe Arsenescu fuge şi se adăposteşte la Iosif Marinescu, perceptorul din comuna Măţău de lngă Cmpulung, şi se ascunde ntr-o groapă săpată sub cameră. Nicula s-a dus şi a anunţat Securitatea unde se găseşte ascuns. Crnu a venit de la Piteşti şi a mpnzit grădina perceptorului cu soldaţi. Arsenescu, cu prezenţa lui de spirit, a ieşit şi s-a strecurat printre ei strignd "dă-i! trage, mă!" şi dus a fost. Nu a mai fost prins pnă n 1960, şi atunci printr-o trădare.Conducerea grupului a fost luată de Toma Arnăuţoiu şi de fratele său, Petre. Partizanii s-au retras n munte pentru a petrece iarna.

    După ieşirea din acţiune a lui Gheorghe Arsenescu, Milea Benone s-a predat şi a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, iar după arestarea grupului Arnăuţoiu, a fost rejudecat şi executat cu tot lotul, pe 21 iulie 1959.

    După ce fraţii Arnăuţoiu şi Gheorghe Arsenescu au scăpat din ncercuirea din 19 iulie, n comună s-a instalat un detaşament operativ şi represiv, care mult timp i-a terorizat pe ţărani; erau acostaţi toţi suspecţii care treceau pe acolo. Legăturile satului cu exteriorul au fost tăiate. Singura sursă de aprovizionare a locuitorilor o constituiau ciobanii care veneau cu brnză şi bruma de rezerve ce o mai aveau prin casă. n plus ţăranii erau obligaţi să asigure şi mncarea pentru noii ocupanţi ai satelor.

    Unul din cadrele superioare securiste, cu "experienţă", şi freca palmele n primărie afirmnd că a doua zi l va aduce pe Tomiţă legat pe cal. La ntoarcerea din misiune erau legaţi pe cai cadrul superior şi coada de topor din sat, care-i servise drept călăuză.

    n luna septembrie 1949, ţăranul Daniil Popescu, fiul preotului Victor Pupescu din Nucşoara, cu sprijinul lui Luca Florea din Brădetu, pădurar la Ocolul Silvic local, a contactat grupul de rezistenţă la punctul "Varniţa Ulmu" ajutat fiind şi de Ion Mierlită. Cu această ocazie a dat celor din grup alimente şi ţigări şi a purtat discuţii cu privire la soarta părinţilor şi rudelor familiei Arnăuţoiu, arestaţi ncă din ziua confruntării armate cu securiştii. Despre această ntlnire, Securitatea nu a fost informată dect n anul 1958, n urma denunţului făcut de pădurarul Luca Florea. ntre anii 1949-1955, preotul Victor Popescu a acordat de mai multe ori ajutoare n alimente, trimise grupului prin diverşi locuitori care păstrau contactul. Deşi unii săteni au fost descoperiţi şi arestaţi, implicarea preotului n sprijinirea grupului de partizani nu a fost dovedită dect n anul 1958, după arestarea ultimilor membri ai rezistenţei.

    n anul 1949 a fost arestată preoteasa Ecaterina Drăgoi şi a fost chinuită n mod barbar de colonelul de Securitate Mihăilă, de la Piteşti. Pe data de 15 decembrie, acelaşi an, a mai fost arestat Preda Ion, născut la Nucşoara pe 27 februarie 1907 şi a fost condamnat la cinci ani pentru legături cu mişcarea de rezistenţă, executnd pedeapsa la Peninsula şi Ovidiu. După eliberare a fost din nou arestat, pe 22 iunie 1958, şi condamnat de data aceasta la 25 de ani pentru reluarea legăturilor cu cei din munţi.

    Pe data de 2 noiembrie 1949 a fost arestat nvăţătorul Virgil Marinescu din comuna Nucşoara şi va sta n temniţă pnă n aprilie 1964. Băiatul lui, Alexandru Marinescu, va fi şi el arestat pe 2 martie 1950 şi va sta peste opt ani nchis, pnă pe 6 iunie 1958, cnd va fi eliberat numai pentru o jumătate de an, deoarece pe 26 ianuarie 1958 va fi rearestat pnă pe data de 29 august 1964.

    Un alt frate al lui a plecat pe 3 martie 1950 să ntregească grupul partizanilor. Este vorba de Ionel Marinescu, care făcuse liceul militar şi care, după doi ani şi jumătate va avea o moarte tragică. Nenorocirile se ţineau lanţ n snul familiilor din Nucşoara; şi soţia nvăţătorului, Ecaterina Marinescu, a fost arestată n acelaşi an, adică pe 16 noiembrie 1950, făcnd 5 ani de nchisoare, pnă n iunie 1955.

    Mămăligă Gheorghe, din Nucşoara, a fost mpuşcat mortal pe data de 6 iunie 1950, n munte. Tot n aceeaşi lună, Marinescu Ion, Jubleanu Constantin-Tică, Jubleanu Titu şi Jubleanu Marioara urmăresc pedepsirea unor activişti ce terorizau satul Nucşoara şi se deplasează n muntele Căpăţna unde aveau loc de ntlnire cu fraţii Arnăuţoiu şi Maria Plop, care veneau din munţii Gălăşescu. Săndoia Gheorghe, cioban, care era informatorul Securităţii, a reuşit să scape cu fuga.

    Pe 7 august, o parte din partizani coborau pe valea rului Vlsan, au fost surprinşi de un grup de securişti condus de locotenentul major Ghiţă Alexandru, care a deschis foc asupra lor, somndu-i. Acţiunea se petrecea cam n dreptul muntelui Dobrogeanu şi a avut loc pe 7 august. Partizanii au ripostat deschiznd focul: att Jublenii, ct şi Ionel Marinescu. Maria Jubleanu striga: "trage, Titule, ca să scape băieţii!". Şi ntr-adevăr locotenentul şi caporalul Balaciu Ion au fost omorţi.

    Arestările continuă n satul Nucşoara şi Poinărei. Preotul Drăgoi Ion a fost arestat n comuna Vlsăneşti şi a fost chinuit pnă n anul 1959, cnd a fost prinsă conducerea organizaţiei, şi a fost executat la Jilava; n aprilie 1950 fusese arestată Maria Popescu, soţia nvăţătorului din Poinăici, care a stat n nchisoare pnă n 1954, cnd au eliberat-o. Soţul ei, Popescu Gheorghe, a fost arestat n noiembrie acelaşi an şi a stat nchis pnă n 1956, cnd i s-a dat domiciliu obligatoriu. De acolo a fost re-arestat n iunie 1959.

    Pe data de 2 septembrie a avut loc o ciocnire armată n muntele Gălăşescu, cu agenţi ai Securităţii deghizaţi n turişti. Cu altă ocazie, n muntele Berevoiu au nconjurat cabana unde se adunaseră muncitorii pentru a fi prelucraţi n legătură cu partizanii care circulau prin regiune. Toma Arnăuţoiu a intrat năuntru, a ţinut un discurs mpotriva regimului care distrugea ţara, punnd-o la dispoziţia ruşilor. Maria Plop a distrus tablourile ce se aflau pe pereţi. Se făceau presiuni din ce n ce mai mari asupra sătenilor pentru a-i denunţa pe partizani, şi pentru ca presiunile să fie şi mai mari se trecea şi la arestări.

    Preoţii Andreescu Nicolae, din comuna Poinărei şi Constantinescu Ion, din aceeaşi comună, au nceput să se ocupe din 1952 de aprovizionarea cu arme şi alimente a celor urmăriţi de Securitate, n 1959 vor fi şi ei executaţi. Cabanele şi stnele sunt colindate tot mai des de către partizani pentru că legaturile cu satele le fuseseră tăiate. Şi deplasările le făceau ct mai des pentru a deruta Securitatea. Astfel, aceasta primea informaţii ct mai diversificate cu privire la poziţiile partizanilor. Prezenţa lor este semnalată n 1952 cnd la Gruişor, cnd la Zrna, Pecineaga, Brătila, Robiţa, Fireşti, Valea Lespezi, Năneasa, Udrea, Dobroneaga, ori n muntele Drăghia sau chiar n Bucegi, pentru derulare.

    Astfel pe 2 august 1952 securiştii trec pe la stnele presărate de-a lungul Dmboviţei şi pe 17-18 august şi fac simţită prezenţa la Padina. Pe data de 7 septembrie 1952 este omort Marinescu Ionel, n condiţii neelucidate. Tot n toamna lui 1952 este arestată preoteasa Justina Constantinescu din comuna Poinărei, care i ajutase foarte mult pe cei fugiţi şi care după tortură a stat 5 ani n temniţele comuniste.

    n anul 1953 cei din grupul "Haiducii Muscelului" se retrag spre comuna Poinărei şi n apropiere de aceasta, la "Rpa Colţului", şi fac un adăpost principal; de aici vor ieşi numai la nevoie, pentru aprovizionare, deoarece poterele se nteţesc pe urmele lor. Sunt făcute noi recrutări, printre care Tomeci Gheorghe cu soţia lui, Elisabeta, Sorescu Nicolae, Sorescu Gheorghe, Sorescu Maria şi alţii.

    Acţiunea lor se ndreaptă şi spre pedepsirea cozilor de topor care i terorizau pe ţăranii din comunele Corbi, Stăneşti, Brăduleţ, Nucşoara... Legăturile cu oamenii de ncredere ncep să fie făcute prin căsuţe poştale pentru a-i feri de arestări. Un anume Grigore Ion, zis Lepărău, le procură un aparat de radio pentru a putea asculta ştirile posturilor străine.

    Fata preotului Nicolae Constantinescu va fi bănuită că i-a ajutat pe partizani cu alimente ntre 1954-57. Căsătorită Pedruţ, a fost numită profesoară de istorie la Cobadin. De acolo a fost arestată pe 21 iunie 1958 şi a primii 12 ani prin sentinţa 174-21 septembrie 1959. Pe data de 18 septembrie 1958 născuse n temniţa de la Văcăreşti pe Justina-Libertatea, care a trebuit să stea nchisă cu mama ei. Dar cu doi ani nainte, n anul 1956, răsărise o "Floare de colţ" n voievodatul partizanilor. S-a născut Oana, fata Măriei şi a lui Tomiţă. Pe lingă bucurie au apărut şi mai multe griji.

    Anul următor s-au ntors din nchisoare părinţii, Iancu şi Laurenţia Arnăuţoiu, după 7 ani de detenţie. Locuitorii comunei l-au ntmpinat pe nvăţătorul lor cu bucurie şi simpatie conducndu-l trei kilometri pnă la Nucşoara. Tot n acest an, preotul Vasile Popescu a fost anchetat şi torturat timp de 36 de ore, intr-un pavilion al băii de la staţiunea Brădetu, de către ofiţerii de securitate Ploscaru şi Zamfirescu, pentru a-l determina să recunoască oficierea botezului Oanei. Nici de această dată ancheta n-a reuşit să obţină probele pentru arestarea preotului. Adevărul s-a stabilit numai după arestarea grupului partizanilor n 1958.

    Pentru a deruta pe urmăritori, bărbaţii din grup apăreau pentru scurt timp n munte, se făceau văzuţi, şi goana pornea după ei, n timp ce se retrăgeau cu atenţie spre grota de la Poinărei.

  2. #2

    Arrow Re : Grupul "Haiducii Muscelului" - Rezistenţa anticomunistă (1946 1958) (cap-IX

    Arestările din "Grupul Nucşoara"

    După anul 1955 grupul de conducere al partizanilor era ascuns n pădurea Aluniş, ntr-o grotă naturală situată la marginea comunei Poinărei. ntre 1-5 aprilie 1958 fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu au fost invitaţi de inginerul agronom Grigore Poinăreanu la o povarnă (cazan cu ţuică), din satul Poinărei (Corbi). Aici au fost nconjuraţi de securişti, conduşi de locotenent-major Bădicuţ Tănase şi Micuţelu, n urma unui denunţ lesne de nţeles, convinşi fiind că somniferul pus n ţuică şi va face efectul.

    Cei doi fraţi Arnăuţoiu au deschis focul şi au reuşit să iasă din ncercuire prin livezi. Petre Arnăuţoiu a fost mpuşcat n picior şi după cteva sute de metri a fost prins; Toma Arnăuţoiu a fost şi el capturat ceva mai departe de povarnă. Cei doi fraţi au fost duşi la grota unde erau ascunşi ceilalţi. Toma Arnăuţoiu a fost obligat să ceară celor din grotă să se predea pentru că nu mai era nici o scăpare. Securiştii i-au arătat pe cei doi arestaţi.

    Fundul "grotei" se găsea la 6-7 metri adncime. Tnărul Ion Jubleanu a ajutat-o pe Maria Plop să iasă mpreună cu fetiţa de 2 ani. După ce cele două fiinţe au cobort pe platou, Titu Jubleanu a ridicat scara şi a spus că el nu se predă. A urmat un intens schimb de focuri n care Jubleanu a tras pnă la ultimul cartuş dobornd mulţi securişti, printre care locotenent-major Enache Aurică. Titu Jubleanu s-a aruncat cu grenada n grotă, de unde a fost scos mort.

    La două-trei zile după ce arestaţii au fost duşi la Piteşti, s-a trecut la arestarea principalilor acuzaţi: preotul Ion Drăgoi, Iancu şi Laurenţia Arnăuţoiu care fuseseră eliberaţi n 1955, Alexandru Moldoveanu, preoţii Ion Andreescu şi Constantinescu din comuna Corbşori, fraţii Gheorghe şi Ion Popescu din comuna Poinărei şi alţii.

    n lotul principal al organizaţiei de rezistenţă mpotriva comunismului au fost executaţi 17 bravi partizani. Printre ei se numără:
    Fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu, colonelul Gheorghe Arsenescu, preoţii Nicolae Andreescu, Constantinescu Ion, Ion Drăgoi, Alexandru Moldoveanu, nvăţătorul Gheorghe Popescu, Ion Popescu, Nicolae Sorescu (ciobanul care s-a opus la povarnă securiştilor), nvăţătorul Ion Mica, Nicolae Sufan şi alţii. Sentinţa a fost executată pe 21 iulie 1959 la Jilava. După arestarea fraţilor Arnăuţoiu şi pnă la executarea lor au avut loc sute de arestări.

    n luna aprilie 1959, n noaptea de 18 spre 19, preotul Victor Popescu a fost ridicat de la domiciliul său din comuna Brădet-Argeş, iar fiul Daniel de la domiciliul din Bucureşti şi au fost deţinuţi amndoi n arestul Securităţii din Piteşti. După numeroase şedinţe de anchetă, unele nsoţite de torturi, confruntări cu alţi deţinuţi implicaţi n dosarele grupului, dar niciodată cu fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu, ancheta a probat vinovăţia de favorizare a infracţiunii de organizare n grup "terorist" (n limbajul Securităţii), prevăzută de art. 207 al. l cp., republicat la 27 februarie 1948.

    Au fost judecaţi la data de 4 noiembrie 1959 şi condamnaţi: tatăl, preotul Victor Popescu, la 8 ani nchisoare corecţională, 5 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii, şi fiul, la 5 ani nchisoare corecţională, 4 ani interdicţie corecţională şi confiscarea totală a averii. Preotul a fost eliberat n vara anului 1964, iar fiul n noiembrie 1961 printr-un decret de graţiere motivat de faptul că fiind medic veterinar era necesar acţiunii de consolidare a agriculturii recent colectivizate.

    Adevărul ntreg, precum şi sutele de condamnări pronunţate de Tribunalul Militar al Regiunii a -III-a Militare Bucureşti, nu poate fi cunoscut dect din dosarele cu peste 10.000 de pagini ntocmite de Securitatea din Piteşti şi care privesc grupul de rezistenţă anticomunistă Arnăuoţiu-Arsenescu care a activat peste 10 ani n zona Munţilor Făgăraşi. La aceste dosare nu s-a permis accesul nici unuia din supravieţuitorii temniţelor comuniste, dezvăluirile urmnd a fi făcute numai după consolidarea democraţiei n ţară, care 45 de ani a stat sub teroarea comunistă.

    n procesele intentate persoanelor implicate n această acţiune de rezistenţă anticomunistă s-au pronunţat şi s-au executat pedepse de sute de ani, precum şi 17 condamnări la moarte executate pe 21 iulie 1959 la nchisoarea Jilava. Printre cei condamnaţi la moarte au fost şi fraţii Toma şi Petre Arnăuţoiu. n detenţie au rămas părinţii acestora şi alţi mulţi condamnaţi.

    Suferinţele supravieţuitorilor din temniţele comuniste nu s-au ncheiat odată cu eliberarea din nchisori, ele continund sub cele mai diverse şi sofisticate forme, pnă la prăbuşirea sistemului comunist ncepută odată cu revoluţia din decembrie 1989, cnd ntregul popor, ajuns la limita oricărei sfinte răbdări, a distrus dictatura ceauşisto-comunistă, plătind cu numeroase jertfe de snge ale tineretului acestor pămnturi strămoşeşti. Date importante au fost furnizate de doctorul veterinar Daniil Popescu din Argeş, arestat şi condamnat n acest grup, precum şi de Cornel Drăgoi.

    Aria de acţiune a partizanilor

    Deşi la nceput colaborarea dintre fraţii Arnăuţoiu şi Gheorghe Arsenescu a fost strnsă, nu după mult timp s-au despărţit. O fostă ordonanţă l-a reclamat pe colonelul Arsenescu că are materiale şi arme ascunse prin clăile de fn. O parte din acestea au fost depistate prin trădare. Se pare că din anul 1952 colonelul Arsenescu s-a retras complet, ascunzndu-se pnă prin 1959 cnd a fost arestat, n urma unui denunţ. Conducerea partizanilor a trecut sub fraţii Arnăuţoiu şi este cunoscută sub denumirea de "Gruparea Nucşoara" sau "Haiducii Muscelului".

    Sub această denumire se identifică de fapt partizanii cuprinşi ntre rul Topolog şi Dmboviţa. Ca demarcaţie spre sud am putea socoti o linie ce porneşte din comuna Sălătruc (pe Topolog), trece pe la Arefu, Căpăţneni (pe Argeş), Brădetu (pe Vslan), Nucşoara şi Slatina (pe rul Doamnei), Cndeşti (pe Bratia), Lereşti (pe rul Trgului), mergnd pe la nord de Rucăr, mai departe pe Răuşor, peste Pleaşa Podasei pnă la Cheile Dmbovicioarei. La nord de această linie domnea partizanul romn de pe versantul sudic al Făgăraşului, care se nvecina la nord cu fratele lui din grupul lui Gavrilă.

    Cine cunoaşte configuraţia terenului şi poate imagina libertatea ce domnea n această ţară de piatră şi năzuinţă romnească, unde drumurile sălbatice te conduceau prin pădurea care tăcea ca şi piatra pe care o călci, tulburată doar spre vecernii de vreun cntec de caval, mbiindu-te să mergi spre obrşie şi să te crezi stăpnul spaţiului mioritic. Această regiune, caracterizată prin dealuri nalte, dar cu pante uşoare ce fac legătura ntre munte şi deal, formează o salbă de depresiuni n jurul masivelor maiestuoase ale Negoiului şi Moldoveanului: Cmpulung-Muscel (pe rul Trgului), Nucşoara-Corbi (pe rul Doamnei), Brădet (pe rul Vlsan), Aref (pe rul Argeş), Sălătruc (pe rul Topolog) şi Jiblea.

    Unul din centrele de rezistenţă de durată a fost n triunghiul Sălătruc-Arefu-Rudeni. Mulţi săteni de pe valea Topologului şi mai ales de la Şuiei s-au retras n catacombele naturale din apropierea satului Cărpenişu, de pe prul cu acelaşi nume. Pădurea deasă de jugastru şi carpen, n special, care a dat şi numele mprejurimii, acoperea de minune aceste grote n care se ascundeau partizanii. Aici şi făcuseră depozite de alimente şi mbrăcăminte. De aici plecau să aprovizioneze şi alte locuri, cnd situaţia devenea precară acolo.

    Găsindu-se n apropiere de ntretăierea drumurilor Curtea de Argeş-Valea Danului-Berislăveşti-Călimăneşti, cu drumul ce venea de jos pe valea Topologului şi de la Cepari şi se bifurca spre Rucăr-Goranu-Rmnicu Vlcea, aceste ascunzişuri naturale, mascate de rădăcinile copacilor, puteau fi uşor aprovizionate din timp şi fără a da de bănuit, pentru a se evita efectuarea acestei operaţiuni iarna, cnd urmele pe zăpadă constituiau un indiciu n depistarea partizanilor. Aici se instalase şi un atelier de croitorie, unde croitorul Dincuţă din comuna Şuiei şi adusese chiar şi o maşină de cusut şi se ocupa de repararea hainelor uzate.

    Femeile şi fetele erau cele care cărau alimente de la locurile de depozitare din sate. O fată din regiune, Margareta, mi povestea că mama ei făcea pine n cuptor, ct mai mare, pe care o căra n straiţă, pusă după gt, avnd iarbă deasupra. Le ducea şi mălai, pentru ca, atunci cnd nu putea merge la ei, să-şi prepare singuri mămăliga, n timpul rece erau nevoiţi să-şi facă foc n ascunzătoare şi să-şi pregătească ceva cald de mncare. Dar cu toate măsurile de precauţie, nu şi-au dat seama că din cauza norilor deşi, persistenţi, fumul plecat pe firul văii atrăgea atenţia securiştilor, care astfel le-au descoperit grotele.

    n anul 1951 regiunea Şuiei a fost ocupată de peste 30 de camioane pline cu ostaşi şi armament greu. Trei zile şi trei nopţi oamenii n-au putut ieşi afară din case. Peste tot se făceau percheziţii şi arestări. Camioane după camioane cărau oamenii prin valea Danului-Curtea de Argeş, la Piteşti. Chinurile ncepeau odată cu ridicarea şi continua la Piteşti unde bestialităţile nu cunoşteau limită. Din conducerea acestor trupe de Securitate care au terorizat regiunea, au putut totuşi să fie identificaţi, dar numai o mică parte: Tericeanu, Bădica Ilie (fost zugrav la Craiova, ajuns general de Securitate), Drăghici Alexandru (ajuns ministru), Stănculescu, State (ajuns general), Dincă Ion (ajuns n Comitetul Central). Baza operaţională era formată, pe lngă trupele Regimentului l Securitate de la Băneasa, şi din activiştii şi securiştii din regiune. După trei ani de rezistenţă, acest grup a fost arestat.

    Nume şi ntmplări despre oamenii care s-au mpotrivit regimului comunist n această regiune:

    Silişteanu, un om nstărit care, din cauza persecuţiilor, mpreună cu soţia, au luat calea codrului.

    Preotul Donescu Nicolae, din comuna Şuiei, a fost mpuşcat pentru că a botezat copilul lui Silişteanu, născut n catacombe, precum şi pentru alte fapte creştineşti săvrşite n timpul prigoanei mpotriva neamului romnesc.

    Se mai vorbeşte de preotul Dinescu Haralambie, socotit ca duhovnicul partizanilor din Făgăraş, care de asemenea a fost mpuşcat n 1952.

    nvăţătorul Dorobanţu, din comuna Cărpiniş, a avut o soartă tragică. Fata lui voia să se căsătorească cu un ofiţer de Securitate. El nsă s-a opus spunnd că e mai bine sa moară dect să-şi ştie fata măritată cu un astfel de om. După ce securistul a mpuşcat un partizan n regiunea Şuiei, l-a obligat pe nvăţător să meargă să-l recunoască pe mort. Cnd Dorobanţu s-a aplecat, să-l identifice, securistul a scos pistolul şi l-a descărcat n capul acestuia. Fata s-a măritat cu ucigaşul tatălui său.

    nvăţătorul Dumitrescu Gheorghe din comuna Rudeni a dispărut. Agenţii care mpuiau satele se duceau acasă pe la cei urmăriţi, dădeau bomboane copiilor, cerndu-le să spună unde e tatăl lor. Vznd că nu primesc nici un răspuns, le luau bomboanele din mnă, scoţndu-le chiar şi din gură, cu promisiunea că, atunci cnd vor spune, vor primi şi mai multe. Pnă la sfrşit nvăţătorul a fost găsit ascuns n casă ntr-o groapă ce-i servise drept adăpost şi unde ieşea numai cnd trebuia să mănnce. n acea groapă, care era mai mică dect o carceră, a stat trei zile. A fost arestat şi condamnat. A murit n anul 1965, la foarte scurt timp după ce s-a eliberat de la Aiud.

    Un alt nvăţător, Dumitrescu Alexandru, din comuna Şuiei, a fost de asemenea condamnat n lotul partizanilor.

    Se poate spune că intelectualii satelor, n mare parte, la această dată erau alături de ţăranii care sufereau din cauza unui regim spoliator. De fapt nchisorile au cunoscut un mare număr de preoţi şi nvăţători, din toate ţinuturile romneşti, care nu şi-au dezminţit misiunea de făclieri ai satelor.

    Profesorul Ştefănescu de la Şcoala de Meserii din regiune, bănuit a fi opozant al regimului comunist şi sprijinitor al partizanilor, a fost găsit mpuşcat şi aruncat ntr-un şanţ de pe marginea drumului.

    Cam n acelaşi timp un avocat radiat din Barou a fost de asemenea găsit mpuşcat intr-un şanţ. Toate aceste sălbăticii se făceau pentru a nspăimnta populaţia.

    Preotul Rudeanu, originar din comuna Rudeni, profesor la Rmnicu Vlcea, refuznd să se ncadreze pe linia comunistă, a fost dat afară din nvăţămnt. Fiind bănuit că ajută pe partizani, a fost bătut ngrozitor şi la scurt timp după aceea a murit.

    Un alt grup de partizani acţiona n jurul localităţii Cmpulung-Muscel. n luna iunie 1952, fiind surprinşi la Furnicoşi, membrii grupului, care se pare că erau legionari, s-au retras ntr-o casă lngă cantonul C.F.R., la intersecţia cu şoseaua Cmpulung-Piteşti, şi de acolo au deschis focul; n timpul luptei care a avut loc, trei partizani au fost mpuşcaţi mortal. Cel de al patrulea, Constantin D.Stănescu, fost elev al Liceului Militar, originar din comuna Ţigăneşti-Topoloveni, a căzut grav rănit. El era de fapt şeful acestui grup. n drum spre spital a murit. Cu această ocazie au mai fost arestaţi: Dumitru Stănescu, tatăl lui, care a murit n nchisoare; Marioara lonescu-Lungu, soţia lui, şi Sabina Ionescu din aceeaşi comună. Ultimele două au trecut prin nchisoarea Miercurea-Ciuc.

    Tot din satul Ţigăneşti-Topoloveni au mai trecut prin nchisori n acea perioadă: preotul Gheorghe Tomescu, care murit la Botoşani n anul 1961; Gheorghiţă (Dodiţă), fiul lui, student la Farmacie; Fiencheş, din comuna Călineşti, care se pare că a murit n nchisoare; Ionel Vălimăreanu, licenţiat n teologie, fost director al Federalei Negru-Vodă din Cmpulung; Furtunescu Gheorghe.

    Securitatea a ntreprins acţiuni de amploare mpotriva partizanilor de pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş, n primul rnd au mpnzit satele cu sute de agenţi civili. Lumea nu mai avea curajul să iasă pe dealuri pentru a-şi cultiva pămntul sau a strnge recolta. La cel mai mic denunţ se trecea la arestarea şi schingiuirea celui vndut de vreo iudă. Era timpul răzbunărilor.

    Securiştii, mbrăcaţi ca ciobani, cu pistolul-mitralieră sub sarică, colindau muscelele şi stnele n căutarea partizanilor. Uneori rămneau la stne n aşteptarea venirii lor pentru aprovizionarea cu mncare. ndrăgostiţii de natură nu mai aveau curajul să meargă pe munte din cauza agenţilor care mişunau şi nicidecum din a partizanilor, care nu aveau de lucru dect cu comuniştii şi uneltele lor. Rareori se mai ncumeta cineva să mai ajungă pnă la cabana Cumpăna, care se găsea n zona de exploatare forestieră, la capătul liniei ferate. Chiar printre muncitorii forestieri fuseseră infiltraţi agenţi pentru a putea observa prezenţa oamenilor străini sau chiar a acelor lucrători ce ar fi putut aproviziona pe partizani. Această situaţie de alarmă n regiune a durat un deceniu, cam pnă prin 1957 -1958, cnd au fost arestaţi ultimii partizani.

    n această perioadă de dominaţie a partizanilor, satele au fost depopulate, locuitorii lund drumul nchisorilor, binenţeles după ce erau schingiuiţi. Localităţile cele mai greu lovite de Securitate, această calamitate ce s-a abătut asupra Romniei, au fost: Albeşti, Alunişu, Aninoasa, Arefu, Berevoieşti, Bocăniţa, Bughea, Bumăşeşti, Dmbovicioara, Domneşti, Dragoslavele, Fntneni, Gideni, Groşi, Furnicoşi, Lereşti, Măţău, Muşeteşti, Mărcuş, Malu, Măneşti, Negreşti, Nucşoara, Oeşti, Pămnteni, Poderi, Păuleni, Răceni, Ruden, Rucăr, Sălătruc, Stăneşti, Stroieşti, Stoeneşti, Suslăneşti, Şuiei, Turburea, Valea Danului, Valea Ursului, Verneşti, Vlsăneşti, Voineşti, Ungureni şi Zboghiteşti.

    ntmplările prin care au trecut ţăranii din aceste localităţi te ngrozeau cnd le ascultai; de asemenea şi motivele pentru care au fost arestaţi. Trecuseră prin clipe tot att de groaznice ca şi ale partizanilor din Banat cu care se găseau acum mpreună prin iadul nchisorilor comuniste, supuşi de data aceasta la alte torturi. Unii dăduseră sau nu un caş sau poame, dar recunoscuseră, mai mult pentru a scăpa de chinuri. Alţii au dat un flanel sau o căciulă unui nepot, care le transmisese altuia, care la rndul lui se dovedise că strngea mbrăcăminte pentru partizani. Acum se găseau mpreună, fuseseră chinuiţi pentru acelaşi lucru, deşi nu se cunoscuseră vreodată. Şi pentru aceasta făceau cte 5-10 ani nchisoare.

    Printre cei care au fost reţinuţi, din numărul mare de arestaţi, subliniem o serie, urmnd ca ulterior să fie cunoscute şi celelalte:

    Arnăuţoiu Petre şi Arnăuţoiu Toma (executaţi), Arnăuţoiu Iancu şi Arnăuţoiu Laurenţia (părinţi, morţi n temniţă), Arnăuţoiu Victoria, Arnăuţoiu Anton, Arnăuţoiu Ioana, Florea Elena (născută Arnăuţoiu), Arsenescu Gheorghe (executat), Andreescu Nicolae (preot, executat), Andreescu Maria (preoteasă), Andreescu Ion, Adămoiu Nicoiae, Alecu Eugen şi Alecu Ion (din comuna Goleşti-Brăduleţ), Andrei Gheorghe (mort la canal), Bălţel Petre, Băsoiu Filoftea, Băsoiu Gheorghe şi Băsoiu Nicolae (toţi din Stăneşti), Belu Gheorghe, Belu Ion, Belu Laurenţia şi Belu Vasile (toţi din comuna Nucşoara), Berevoianu Victor-Vică şi Berevoianu Titel (ambii din satul Slatina de Nucşoara), Borjag Gheorghe (din Domneşti), Butoi Gheorghe (din comuna Brăduleţ), Beija Petic (Nucşoara), Crstea (din Arefu), Chircă Aurel (executat), Chircă Ion (mort n munte), Chircă Elena (moartă n munte), Chircă Ion, Chircă Eugen, Chircă Gheorghe, Chircă Marina, Chircă Nicolae şi Chircă Aurica (toţi din Nucşoara), Ciolan Nicolae şi Ciolan Traian (din comuna Pietroşani), Cocuţă Nicolae, Coman Victoria, Comăndăşescu Justina şi Comăndăşescu Mucenic (amndoi din comuna Stăneşti, morţi n temniţă),

    Cojocaru (căpitan), Constantinescu Ion (preot, execulat) şi Constantinescu Justina (preoteasă din Poinăreni), Cosiea Aurica (Nucşoara), Cotenescu (preot n Stăneşti), Cujbescu Toma (Nucşoara), Dămăţeanu Ion (doctor din comuna Corbi), Deriroiu Nicolae şi Deriroiu Simion (ambii din comuna Nucşoara), Diaconu Ion ( Poinărei), Diaconescu Andrei şi Diaconescu Nicolae (ambii din Nucşoara), Drăgoi Cornel (student), Drăgoi Ion (preot, executat), Drăgoi (preoteasă), toţi trei din aceeaşi familie, din comuna Nucşoara, Dudaş Ion (Brădet), Dragomirescu Ilie (preot din Cmpulung-Muscel), Dumitraşcu Minai (din Corbi), Dumitrescu Luca ( Nucşoara), Dumitrescu (plutonier de jandarmi), Enescu Nicolae (din comuna Petreşti), Florea Ion (din comuna Nucşoara), Grigore Ion Lepărău, Grigore lon-Podea, Grigore Nicolae (mort n temniţă), toţi trei din comuna Domneşti, Greculescu Constantin (mort n nchisoare), Greculescu (nvăţător din Lăicăi), lacobescu Nicolae ( din comuna Pietroşani),Iliescu Nicolae, IonescuNicolae (şef de post n comuna Nucşoara, care a pactizat cu mişcarea de rezistenţă), Jubleanu Ion, Jubleanu Maria (moartă n luptele din munţi),

    Jubleanu Tica (moartă n luptele din munţi), Jubleanu Titu (a luptai pnă la ultimul cartuş şi după aceea s-a sinucis cu ultima grenadă), toţi din comuna Nucşoara, Lemnaru Ion (nvăţător), Lemnaru Elena, Lemnaru lulia (toţi din Nucşoara), Luca Petrică (din comuna Domneşti), Manolescu Nela, Manolescu Virgil (din comuna Brădeiu), Maricescu Nicolae (executat), Marinescu Alexandru, Marinescu Ion (omort n munte), Marinescu Ecaterina, Marinescu Virgil (nvăţător), Marinescu Vndă (toţi din comuna Nucşoara), Matei Constanţa (din Nucşoara), Mălureanu Ecaterina (din Nucşoara), Mămăligă Gheorghe (din Basarabia, refugiat, stabilit n comuna Nucşoara, a murit n munţi), Mănescu Nicolae (din Nucşoara), Mica Ion (executat), Mica Elena (amndoi din comuna Corbi), Mihai Gheorghe (din Nucşoara), Milea Benone (executat), Milea Nicolae (amndoi din Nucşoara), Moldoveanu Alexandru (nvăţător din Nucşoara, executat), Năstase Ecaterina (din Nucşoara), Nicolae Petre (din comuna Domneşti), Niţu Iosif (din Pietroşani), Niţu Nicolae (nvăţător din Pietroşani, executat), Oproiu Ion (din comuna Nucşoara),

    Paul Paul şi Paul Gheorghe (din comuna Brăduleţ), Pasai Constantin, Păţitu Gheorghe, Păţitu Ion şi Păţitu Nicolae (toţi din comuna Nucşoara), Plop Maria-Arnăuţoiu (moartă n temniţa de la Miercurea Ciuc), Pascu Vasile (din comuna Slatina-Nucşoara), Popescu Constantin (executat), Popescu Constantin, Popescu Daniil, Popescu Eugen, Popescu Gheorghe (nvăţător din Poinărei, executat), Popescu Maria (soţie, din Poinărei), Popescu Ion (nvăţător din Nucşoara), Popescu Petre ( din comuna Muşeteşti), Popescu Victor (preot), Preda ion, Preda A. Maria (toţi din comuna Domneşti), Preduţ luliana (fata preotului Constaminescu Ion din Poinărei, executat; ea a născut o fetiţă n temniţa de la Văcăreşti), Purnichescu (mort n luptă, proprietar de darac), Radu Libertatea, Rizea Elena-Elisabeta şi Rizea Gheorghe (soţ şi soţie din Nucşoara), Ruxandra Ion (din comuna Nucşoara), Roşea Ion (din comuna Cetăţeni), Samoilă Constantin,

    Samoilă Laurenţia şi Samoilă Nicolae (toţi din Nucşoara), Săndoiu Ion (din Nucşoara, executat), Săndulescu Constantin, Simion Ana, Stancescu Gheorghe şi Stancescu Verona (din comuna Stăneşti), Sorescu Gheorghe, Sorescu Maria şi Sorescu Nicolae (executat), toţi trei din comuna Poinărei, Ştirboiu Gheorghe Gigel (din comuna Nucşoara), Şufan Elena şi Şufan Ion (omort n ancheta de la Piteşti, amndoi din comuna Nucşoara), Şuşală Ion (din comuna Domneşti, omort n ancheta de la Securitate), Şuţu Luca (din comuna Domneşti), Şuţu Nicolae (din Domneşti), Şeitan Aurel (din comuna Şapte sate, de lngă Braşov), Tache Ion (din comuna Pietroşani), Tefeleu Constantin şi Tefeleu Ion (ambii din comuna Slatina-Nucşoara), Tomeci Elisabeta (moartă n temniţă), Tomeci Gheorghe (executat), amndoi din comuna Brăduleţ, Tomeci lon-Doru (din satul Galeş-Brăduleţ), Vasilescu Nicolae (din comuna Domneşti), Vişoianu Iosif-Titi (din comuna Domneşti, a murit n temniţă).

    Tot din grupul Arsenescu-Arnăuţoiu au mai făcut parte: Bănăţeanu (comuna Corbi-Argeş), Băncescu Verona (din Slatina-Nucşoara), Avrămuţă Nicolae (mort la Poarta-Albă), Bunel Petre, Catrinu Alexandru (ţăran din comuna Mateiaşu), Hackenzelbern Gheorghe, Nicolae Pavel şi Nicolae Maria (din Măţău-Cmpulung), doctor Pslaru Serafim (din Cmpulung-Muscel), Postoacă Apostol (n casa căruia a fost arestat colonelul Gh. Arsenescu care va fi executat n februarie 1962, la Jilava), Potcoavă Florian (contabil la "Concordia"), Predoiu Longin (ţăran din Dragoslavele, care din 1950 a luptat de unul singur), Suţu Marin (din Domneşti), Săndescu Vasile şi Ion (din Cmpulung), Suicescu Vasile, Rosetti Radu (inginer), Vijolan (inginer), Voicescu Florian (din Merişani-Argeş), Zechil Gheorghe şi Zechil Ioan (din Rucăr)...

    Aceştia au fost o parte din "Haiducii Muscelului" care au nscris o pagină de epopee n istoria luptei mpotriva celui mai barbar sistem: ornduirea comunistă.

    CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gndirea Romnească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2
    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm

    ================================
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului

Similar Threads

  1. "Alesii poporului" jefuiesc - Rezistenţa (1946 1958) - Cicerone Ionitoiu (cap-XVI-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 02-01-11, 06:26 PM
  2. Rezistenţa anticomunistă din Banat (1946 1958) - Cicerone Ionitoiu (cap-IV-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 3
    Last Post: 01-01-11, 05:31 PM
  3. Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-III-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 01-01-11, 05:15 PM
  4. Sumanele Negre - Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei (1946 1958) (cap-II-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 31-12-10, 12:45 PM
  5. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei (1946 1958) Cicerone Ionitoiu (cap-I-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 1
    Last Post: 31-12-10, 12:37 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •