Results 1 to 3 of 3

Thread: Stat Major al mişcării de rezistenţă (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-VII-)

  1. #1

    Arrow Stat Major al mişcării de rezistenţă (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-VII-)

    Anul 1947 aduce pe primul plan intensificarea organizării şi pregătirii retragerii n munţi, n caz de pericol, a unui "stat-major" al mişcării de rezistenţă. Pe data de 9 martie am fost invitat să discut cu domnul "Alecu" despre posibilităţile de cazare şi securitate din masivul Piatra Craiului, ntlnirea a avut loc la Biserica Albă din Bucureşti, n cadrul convorbirii am expus situaţia din munţi, locurile de popas, de acces şi cazare. După părerea noastră, erau munţii cel mai puţin frecventaţi, deci prezentau un plus de siguranţă, şi cu legătura cea mai sigură spre Bucureşti, Braşov, Cluj sau Sibiu. Mi s-a dat de nţeles că domnul "Alecu" era persoana care conducea această mişcare pregătitoare n vederea unei acţiuni de salvare de sub comunişti.

    Prezentarea tuturor aspectelor referitoare la viaţa nouă ce-i aştepta pe cei ce se retrăgeau n munţi a fost analizată cu deosebit interes, urmnd să se pregătească posibilităţile de aprovizionare şi depozitare de alimente care pot fi conservate pe timp ndelungat. Despre aspectul legal de apărare urma să se discute cu o persoană de specialitate, avndu-se n vedere configuraţia terenului. Ne-am despărţit, urmnd să ţinem contactul prin legătura creată.

    Lunile martie, mai, iulie au adus valuri de arestări din ce in ce mai masive. Eu am picat; au picat şi alţii. Domnul "Alecu" de asemenea. El nu era altul dect inginerul Pop, directorul "Uzinelor Reşiţa", şi a fost implicat n procesul Mişcării de rezistenţă, alături de inginerii Bujoiu şi Balş; amiralul Horia Măcelaru, profesorul George Mnu, Dumitru Zama, Nelu Pădureanu şi mulţi alţii. Printre alte nvinuiri li s-a adus şi aceea că, printr-un tunel săpat sub localul Adunării Deputaţilor, urmăreau să-l arunce n aer.

    Tot n primăvara anului 1947 am dat de o fracţiune a acestei mişcări, dirijată de un anume Paul Tomescu. Cu acea ocazie unul din membrii acestei mişcări m-a avertizat să ne ferim de Drăgulescu, care devenise agent din septembrie 1946, cnd a fost ridicat şi dus la Serviciul Secret al lui Bodnăraş, de pe Calea Victoriei colţ cu Grigore Alexandrescu.

    Discuţia am purtat-o la una din locuinţele conspirative de pe strada Hagi Ghiţă, unde se găsea şi Costică lonaşcu, care a fost arestat după multe peripeţii, n mai puţin de un an au fost arestaţi şi ceilalţi. Pe unii i-am văzut prin nchisori. Dar despre Paul Tomescu nimeni n-a mai auzit nimic. Se bănuieşte că avea alt nume. nsă nici figura nu i-a mai fost zărită. Printre cei exterminaţi n nchisori s-au reţinut următorii: Ion Pop, Ion Bujoiu, Petre Balş, George Mnu.

    PREGĂTIRI DE LUPTĂ ŞI LA CRAIOVA

    La Craiova, maiorul de cavalerie Lucian Dimitriu conducea o ramură a organizaţiei militare a generalului Ion Carlaonţ. El a fost romn de mare curaj, gata oricnd să-şi sacrifice viaţa pentru ţară. De trei ori Lucian Dimitriu a fost voluntar pe frontul antibolşevic şi de trei ori a fost rănit. De pe patul spitalului i ruga pe doctori să-l pună mai repede pe picioare pentru a pleca ca-şi facă datoria pe front. Imediat după confiscarea puterii de către comunişti, maiorul Lucian Dimitriu s-a gndit la modul prin care să-i nlăture şi să dea posibilitatea poporului să-şi aleagă adevăraţii reprezentanţi.

    Activnd pe această linie, Lucian Dimitriu a aflat că pe data de 6 martie 1948, cu ocazia inaugurării Depoului C.F.R. din Craiova, cel mai mare depou din Sud-estul european, Gheorghe Gheorghiu-Dej urma să ţină o cuvntare n Piaţa Prefecturii judeţului Dolj. Atunci a propus ctorva ofiţeri din Organizaţia generalului Carlaonţ să-l asasineze pe secretarul Partidului Comunist. Urma ca atentatorul să fie desemnat prin tragere la sorţi şi n ziua respectivă să se afle ct mai aproape de vorbitor, iar după executarea planului să se sinucidă pe loc. Dar cu cteva zile nainte de inaugurare s-a anunţat schimbarea vorbitorului, prin Niculae Guină, un comunist marcant, n această situaţie ofiţerii au renunţat la plan.

    Printre cei care făceau parte din grupul maiorului Lucian Dimitriu se aflau ofiţerii de cavalerie: Remus Radina, din comuna Segarcea, judeţul Dolj, Tiberiu Ţolescu, din comuna Crcea şi ofiţerul de artilerie Constantin Grădinaru. Fiecare membru al organizaţiei avea obligaţia să recruteze alţi 5 membri, fără a comunica numele lor nici superiorilor şi nici inferiorilor. Maiorul Lucian Dimitriu absolvise şi A.N.E.F.-ul (Academia Naţionala de Educaţie Fizică). El strnsese n jurul lui un grup de tineri elevi din Craiova, cărora le dădea lecţii de not şi cu care făcea gimnastică la aparate, pregătindu-i pentru lupta armată, pe care cei mai mulţi ofiţeri superiori din vechea armată o vedeau izbucnind n cel mult doi ani.

    Lucian Dimitriu l-a sfătuit pe Remus Radina să facă şi el la fel cu elevii claselor superioare de la Şcoala Normală "Ştefan Velovan" din Craiova, unde era pedagog. Organele comuniste l-au criticat n public pe Remus Radina afirmnd că face instrucţie militară cu elevii, şi nu simple lecţii de gimnastică, ce l-a surprins şi i-a creat impresia că cineva divulgase intenţiile lui. n vara anului 1948 Lucian Dimitriu s-a dus să facă o recunoaşterea regiunii munţilor Olteniei, cu scopul de a pregăti declanşarea luptei armate mpotriva regimului comunist.

    n toamna anului 1948, la sugestia maiorului Lucian Dimitriu, Remus Radina a trecut frontiera n Iugoslavia, pentru a discuta cu autorităţile iugoslave posibilităţile lor de a sprijini cu armament şi muniţie această organizaţie. Cum iugoslavii au dat un răspuns evaziv, iar situaţia acolo era total diferită de afirmaţiile făcute de presa romnă, şi anume că pe teritoriul iugoslav se află trupe anglo-americane, Radina a transmis o scrisoare lui Tiberiu Ţolescu, comunicndu-i următorul mesaj pentru maiorul Dimitriu: "Să nu ducă oile n Iugoslavia, ci să le ducă la Vlcea".

    Conform nţelegerii prealabile, aceasta nsemna că Maiorul Dimitriu Lucian trebuia să se retragă n munţi, deoarece soluţia iugoslavă era periculoasă. ntre timp grupul respectiv a fost arestat n Romnia.

    La Securitatea din Craiova, Lucian Dimitriu a fost bătut de anchetatorul Oancă, un renumit călău. Cum Lucian Dimitriu era un tip atletic şi nu suporta să fie njosit, ntr-una din zile, cnd Oancă a ncercat să-l lovească, s-a sculat de pe scaun, l-a prins n braţe şi a plecat cu el pe sus, pnă la fereastră. Oancă ngălbenise şi-i pierise graiul. Era un fulg n minile maiorului Dimitriu, care, ţinndu-l sus, i-a zis, uitndu-se pe fereastră: "Vezi ?" Numai atta, după care l-a lăsat jos. Din acel moment călăul Oancă şi-a schimbat complet atitudinea faţă de maiorul Dimitriu.

    Sublocotenentul Constantin Grădinaru a murit n nchisoare din cauza torturilor suferite n timpul anchetei. Ş i maiorul Lucian Dimitriu a murit la scurt timp după arestare, tot din cauza tratamentului la care a fost supus in nchisoare.

    Singur n lupta cu opresorul ţării

    n judeţul Dmboviţa oamenii şi amintesc, mai degrabă de "Gogu Geagu" dect de Marinescu, ţăranul din comuna Izvoarele, cu o casă de zece copii, dintre care patru băieţi. Şi dacă bătrnii satelor s-au stins, vestea despre Traian "Geagu" a ajuns pnă n zilele noastre; mărturie fiind şi crucea din marginea satului, rămasă pnă acum vreo zece ani! Şi dacă astăzi nu mai este, omul şi Jocul s-au proiectat n veşnicie.

    Traian Marinescu s-a născut n anul 1922. După ce a terminat liceul "Ienăchiţă Văcărescu" din Trgovişte, a urmat Academia Comercială. n ziua de 19 noiembrie 1946, cnd comuniştii au ncercat să falsifice alegerile de la secţia Izvoarele, introducnd buletine străine, Traian Marinescu a pus mna pe urnă şi i-a dat foc, n timp ce pistoalele şi mitralierele au nceput să răsune şi din partea comuniştilor jefuitori ale voinţei naţionale, şi din partea poporului ce-şi apăra dreptul să decidă liber asupra soartei lui.

    Rezultatul alegerilor falsificate a fost publicat fără cel al comunei Izvoarele. Traian Marinescu a luat calea codrului; prefectul comunist, nvăţătorul Gogu Popescu, vinovat de teroarea şi operaţiile de falsificare a alegerilor din judeţul Dmboviţa, a plecat n Goana.

    După trei ani, n 1949, Traian Marinescu a fost descoperit n comuna lui natală. Securitatea a ocupat casa din apropierea ascunzătorii lui şi a pregătit asaltul. Traian Marinescu a simţit pericolul şi a ieşit narmat cu o grenadă şi cu o mitralieră. A tras o rafală n casa n care se aflau securiştii şi a aruncat grenada spre fereastră; aceasta a lovit nsă cerceveaua şi s-a rostogolit pe pantă; el a prins-o şi a ncercat să o arunce din nou, dar cnd a ridicat-o a făcut explozie şi i-a rupt degetul mare de la mna dreaptă. Plin de snge s-a retras n camera lui. Cnd a intrat potera, era ntins pe pal. A mai avut putere să-l lovească cu piciorul pe primul care a intrai şi să-l doboare. A fost dezarmat şi i s-a spus că-l vor duce să-l panseze. Voi să mă pansaţi pe mine ? Şi cu mna stngă şi-a rupt degetul ce-i atrna n piele şi l-a azvrlit n ei. A fost dus la Securitate.

    După cteva luni, ntr-o noapte, l-au dus cu maşina la marginea comunei Izvoarele şi i-au spus să coboare şi să se ducă acasă. Traian Marinescu cunoştea sistemul criminalilor comunişti, al mpuşcării pe la spate. El le-a zis: Vă mulţumesc că m-aţi adus să mă mpuşcaţi n satul meu pe care l iubesc ! Au fost ultimele lui cuvinte; n timp ce păşea semeţ pe calea fără ntoarcere, o rafală l-a dărmat pe vecie.

    După ani de zile, la marginea satului a răsărit o cruce, care marca locul sacrificiului. Pnă acum vreo zece ani mai era. Poate mai este şi azi? Dumnezeu ştie! Aşa a fost exterminat Traian Marinescu, eroul din comuna Izvoarele, pentru că a ncercat să se mpotrivească liftelor care au năbuşii voinţa ţării şi au vndut-o ruşilor.

    Organizaţia de rezistenţă din judeţul Gorj

    Ca protest mpotriva politicii comuniste de subjugare a ţării de către mercenarii aduşi şi instalaţi la conducere de trupele sovietice, un mănunchi de romni, refugiaţi n munţii judeţului Gorj, au nceput să răspndească o scrie de manifeste prin care era demascată politica nefastă a regimului, precum şi o broşură intitulată "Spaţiul etnic şi istoric romnesc".

    Din această organizaţie au făcut parte: Locotenent-colonel Ionescu Vintilă Micandru; căpitan Brncuşi Grigore, nepot de văr al lui Constantin Brncuşi; nvăţătorii Ion Rădoi şi Alexandru Stoichiţescu, din comuna Arcani şi Constantin Tabacu, din comuna Hobiţa; Martin Gheorghe, din Valea Mare, comuna Runcu, condamnat la 10 ani muncă silnică; Dineu Gheorghe, din comuna Broşteni; Tabacu Constanţa (născută Brncuşi) şi Srbulescu Polina (născută Brncuşi). Acţiunea a fost lansată la nceputul anului 1949 şi a durat pnă n 1951. Printre cei care au sprijinit răspndirea manifestelor se afla şi Ionel Isac. Coordonarea se făcea din cabana situată n zona muntoasă de deasupra satului Topeşti, din judeţul Gorj.

    Pe data de 10 mai 1951, agenţii de securitate din Trgu Jiu au nconjurat regiunea şi au dat foc cabanei, unde se găsea numai căpitanul Grigore Brncuşi; nsoţitorul sau, Gheorghe Marău, ţăran din Valea Mare-Runcu, coborse pentru a aduce apă. Deşi căpitanul Grigore Brncuşi era narmat şi se afla n poziţie bună de apărare, n-a deschis focul asupra soldaţilor, preferind să se prăvălească n valea din spatele cabanei, n schimb ofiţerul de securitate Goga a tras şi l-a mpuşcat n plămnul drept şi n deltoid, cu două gloanţe. Rănit grav şi pierznd mult snge, Grigore Brncuşi a fost cobort pe o targa improvizată şi dus la Trgu Jiu cu un camion al Securităţii.

    La spital a fost operat de doctorul Adameşteanu, care şi-a dat tot interesul pentru a-l salva. Dar, imediat după operaţie. Securiştii l-au aruncat ntr-un grajd, unde rănile s-au vindecat cu greu şi numai după o nouă intervenţie chirurgicală. Condamnat la 20 de ani muncă silnică, Grigore Brncuşi a trecut prin iadul nchisorilor comuniste, la Craiova, Jilava, Valea Nistrului, Satu Mare, Aiud, Gherla, Grindu şi prezenţa lui a fost semnalată n numeroase greve de protest mpotriva regimului de exterminare.

  2. #2

    Default Re : Stat Major al mişcării de rezistenţă (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-VII-)

    Luptele din munţii Olteniei

    Dacă ieşi din Cornereva şi traversezi Munţii Cernei, pe splendida vale cu acelaşi nume, pentru a ajunge pe creasta Munţilor Mehedinţi, ţi se deschide n faţa ochilor panorama măreaţă a Munţilor Subcarpatici şi a platoului Mehedinţi. n această regiune cuprinsă ntre izvoarele torenţilor Topolniţa, Cosustea şi Motru, unde timpul a săpat pentru totdeauna nenumărate peşteri, ca cele de la Balta, Molaresca, Cloşcani, luase fiinţă o altă mişcare de partizani. Este posibil ca ea să fi avut legătură cu mişcarea de partizani din Munţii Banatului, cu att mai mult cu ct, n aceste două sectoare, a fost nregistrată trecerea lui Petre Domăşneanu.

    Luptele cu securiştii, angajate după căderea partizanilor din Banat, s-au soldat cu morţi de ambele părţi. Printre partizani se găseau fraţii Bocrnea, băieţii şefului de gară din Turnu Severin. Primul, Ion-Puiu, student n drept la Cluj, a murit n luptele de la Isverna - din judeţul Mehedinţi. Al doilea, Ovidiu, licean la Turnu Severin, a murit de asemenea n luptă. Un alt elev de la liceul "Traian" din Turnu Severin. Gheorghe Eftimie, a murit n aceleaşi condiţii. Printre cei care au participat la asasinarea celor trei tineri se găseau plutonierul Cioabă, mare torţionar, şi şeful Securităţii, Mihuţ, acelaşi care l-a ucis pe Vărzan n pădurea din Bistriţa, n noaptea de 19 spre 20 noiembrie 1946.

    n anul 1950 numeroase trupe de Securitate au invadat judeţul Mehedinţi, de la Hinova la Gruia. Aici a fost mpuşcat n spate un partizan, care şi avea ascunzătoarea n hambarul aparţinnd unor bătrni din comuna Dănceu. Singura lui armă era o puşcă cu ţeava tăiată. Doctorul Ion Ciontescu din Flămnda, care a fost adus să-i facă autopsia, a fost nchis la scurt timp după aceea pentru că nu scrisese n raportul său concluziile pe care le ceruse Securitatea asupra felului cum fusese ucis partizanul.

    Numărul partizanilor arestaţi n acest sector este de ordinul ctorva zeci. Condamnaţii, după torturi teribile, aplicate de Securitate, au trecut apoi prin nchisorile şi lagărele de exterminare. Printre ei se găseau numeroşi studenţi. Arestările de la nord de mănăstirea Arnota, pe valea Bistriţei, demonstrează existenţa unei voinţe de a construi un front solidar contra regimului comunist.

    Prezenţa n mijlocul partizanilor din Munţii Olteniei a doi generali, fraţii Dimitrie şi lancu Carlaonţ, şi a doi colonei, Grigorescu şi Ştefan Hălălău (comandantul Şcolii de ofiţeri de rezervă de artilerie din Craiova), ale căror corpuri sunt astăzi n gropile comune ale nchisorilor de exterminare, va rămne pentru generaţiile viitoare o mărturie a luptei mpotriva comunismului nscrisă n "Cartea de aur a rezistenţei romne".

    Haiducii se nfrăţesc n codrii Mehedinţiului

    Ş i n acest colţ de ţară teroarea comunistă se dezlănţuise ncă din 1946. Atunci doi tineri ţărani din comuna Pristol, Constantin Vărzan şi Vasile Brutaru, au fost mpuşcaţi de către jandarmul Minut n noaptea alegerilor din 19 noiembrie 1946, n pădurea Bistriţa, de lngă Turnu Severin. Teroarea a continuat an de an, prin arestările masive efectuate n 1947, 1948 şi 1949, perioadă cnd fruntaşii intelectualităţii, profesorii Constantin Danciu şi Constantin Dicu-Diculescu, avocaţii Licea şi Mircea Dumitrescu, au pornit prin infernul comunist urmaţi de mii de feciori ai acestor plaiuri.

    După ce n anul 1949 conducătorii mişcării de rezistenţă din Banat fuseseră exterminaţi, la Mehedinţi se njghebase o altă mişcare, condusă de Dumitru Totir, profesor şi fost deputat naţional ţărănist, avocatul Gheorghe Florescu şi Dumitru Năsărmbă, reprezentantul Partidului Social Democrat Titel Petrescu. Cei trei acţionează ncurajnd lumea la rezistenţă şi reuşesc, prin intermediul tipografului Sabin Cotarcea, să tipărească şi să răspndească manifeste. Dumitru Totir era născut n comuna Vladimireşti, de lingă Baia de Aramă şi, după ce desfăşurase o activitate susţinută la Turnu Severin, a fost arestat pe 27 mai 1952. Grupul respectiv ncepuse să-şi creeze legături la sate şi printre muncitorii din oraş.

    Ramura activă a mişcării de rezistenţă acţiona cu arma n mnă, n regiunea dintre rurile Motru, Coşustea şi Topolniţa, ajungnd vestea despre trecerea lor pnă la Isverna, Cloşani şi Turnu Severin. Ea izvorse din nemulţumirile provocate de opresiunea ţăranilor. Sufletul acestei mişcări s-a dovedit a fi tnărul Nicolae-Nae Trocan, născut pe 14 martie 1923, n comuna Zegujani. După ce terminase liceul Traian" din Turnu Severin, Nicolae Trocan plecase voluntar pentru dezrobirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, iar n anul 1944 l găsim paraşutist la Rotila -l- Pantelimon-Bucureşti.

    Revenit din armată se zbate ntre mizeria acelor timpuri, provocată att la oraş ct şi la sate de trupele invadatoare ruseşti, pnă cnd mama lui, Polina Trocan, a fost arestată abuziv din ordinul pretorului Iulian Ciuciu din Broşteni, pentru nepredarea cotelor extraordinar de mari. Feciorul, Nicolae Trocan, narmat, s-a dus şi şi-a eliberat mama. Jandarmii vor ncerca să-l urmărească şi să-l dezarmeze, dar n zadar. El refuză să predea arma şi muniţia şi, mpreună cu vărul lui, Nicolae Vulcănescu, din Şovarna, se retrag n pădurea de la Zegujani, unde se găseşte şi Sever Popescu, ascuns la fratele lui, Victor Popescu.

    Denunţaţi de notarul din Zegujani, au fost nconjuraţi de miliţie şi n lupta ce a avut loc a fost mpuşcat mortal Sever Popescu. Atunci, Nicolae Trocan şi Nicolae Vulcănescu se retrag n codrii de la Ohaba şi se ascund la stna familiei Copilu de la Ilovăţ. Aici, n cursul unei lupte, a fost mpuşcat un miliţian, iar un altul a fost rănit, n continuare, sunt aduse noi forţe armate, iar cei doi se retrag spre pădurile din jurul comunei Noapteş. Pe aceste meleaguri ncep să fie arestaţi zeci de ţărani.

    Prin trădarea nvăţătoarei din comună, se află ascunzătoarea celor doi partizani, n lupta de la Malu, de lngă comuna Noapteş, va fi mpuşcat Nicolae Vulcănescu. Rămas singur, Nicolae Trocan se va ascunde la familia Ursunoiu, din comuna Şovarna. Tot prin trădare s-a aflat şi aici locul unde era ascuns, n lupta ce a avut loc, Nicolae Trocan a reuşit să scape mpuşcnd pe şeful trupelor ce-l urmăreau. Pentru a ngrozi populaţia, drept represalii, miliţia, condusă se pare de vestitul borfaş Aiimănescu, va spnzura pe fata lui Ursunoiu.

    Pădurile din jurul Ohabei devin loc de ascunzătoare, iar preotul Jorga, care l-a ajutat n această perioadă, a fost arestat şi condamnat. Un nou val de arestări s-au abătut asupra locurilor şi printre cei trecuţi prin schingiuiri s-au numărat: Dumitru Viasu din Floreşti, Jort din Noapteş, Copilu din Dlbocita şi mulţi alţi zeci de ţărani de la Peşteana. Drept represalii, familia lui Nicolae Trocan a fost ridicată pe 18 iunie 1951 şi dusă cu domiciliul obligatoriu n comuna Dropia de lngă Călăraşi.

    Un prim lot fusese condamnat n legătură cu ei, iar prin sentinţa 458 din 5 iunie 1950 lui i se dăduse pedeapsa cu moartea n contumacie. n schimb Nicolae Trocan, deghizat, colinda regiunea din Gorj, pnă la Turnu Severin, ngrozind trupele de miliţie. Pe capul lui se pusese un premiu de 100.000 lei. Devenise un personaj de legendă, ndrăgit de populaţie, care vedea in el un salvator. n timpul arestării profesorului Dumitru Totir (mai 1952), Nicolae Trocan se găsea ascuns n regiunea Cătune-Valea Perilor din judeţul Gorj. De aici a fost arestat pe 27 august 1952, fiind trădat de vechi prieteni din copilărie, nvăţătorul Boulescu şi Ticu Chiţimia, care, n loc de premiul aşteptat, au fost condamnaţi pentru omisiune şi găzduire.

    Procesul a avut loc la Craiova, n noiembrie 1952, unde se găseau arestaţi cteva sute de oameni. Nicolae Trocan a spus că oamenii nu au ştiut nimic despre scopul acţiunii lui. Prin sentinţa 307 din 26 noiembrie 1952, Nicolae Trocan a fost condamnat la moarte, iar pe 20 iulie 1953, n ziua de Sfntul Ilie, a avut loc executarea acestui erou ai Olteniei.

    Partizanii din Arnota

    Primăvara anului 1949, care năbuşă mişcarea de rezistenţă din Banat, nu reuşeşte să stăvilească organizarea grupurilor de partizani care se nmulţesc n Munţii Olteniei. Prin intermediul lui Aristide Ionescu ncepe să se facă lumină asupra grupului Arnota, de care a fost legat prin sprijinul acordat acestora şi prin relatările revelatoare ale lui Tărăşescu Nicolae şi Văduva Constantin.

    Ciocnirea grupului cu Securitatea a avut loc in zilele Pastelul din 1949, cnd urmau să sosească cteva zeci de studenţi de la Bucureşti. Cel care făcea legătura cu cei din munte a fost observat că urca urmărit de filatori, care au fost somaţi să se predea, n timp ce frizerul Săndulescu, din Rmnicu Vlcea, a fugit, ceilalţi doi agenţi au fost prinşi. Este vorba de Nistor Nicolae, din Călimăneşli, şi de Mitroi Nicolae, din comuna Pietrari, de lngă Arnota. Cel fugit ,desigur, a alertat Securitatea, care a nconjurat muntele cu batalionul din Drăgăşani şi cu o unitate de vnători de munte din Sibiu.

    La ora 5 dimineaţa, n a treia zi de Paşti, s-a deschis focul asupra partizanilor şi Pavel Ion, student din Bucovina, a fost mpuşcat in timpul luptei. Cu acea ocazie au fost prinşi: Huţan Ion (student din Bucovina), Anghelescu Nicolae (student), Bencescu Mircea şi Bănică Ion, care au fost mpuşcaţi pe ioc. Tot n munte au fost arestaţi Petrescu David (din judeţul Romanaţi) şi Copilu (din judeţul Mehedinţi), care după procesul de la Tribunalul Militar au fost condamnaţi la moarte şi executaţi.

    Printre cei arestaţi şi trimişi n judecată pentru participare la grupul partizanilor din Arnota se numără: nvăţătorul Văduva Constantin (condamnat la 18 ani muncă silnică, prin sentinţa 1562/1949, după ce i se ceruse pedeapsa cu moartea). Tărăşescu Nicolae (scăpat din ncercuire a stat ascuns la Cupea Gheorghe, din comuna Oteşani, pnă la 10 ianuarie 1950, cnd a fost arestat şi condamnat la 20 ani muncă silnică), lonescu Gheorghe, lonescu Ilie (din Şuteşti-Vlcea), Marinovici Ion (din Ş uteşti), Popescu Sergiu (din Bucureşti, condamnat la 12 ani temniţă grea), lonescu Aristide (economist, din Ştefăneşti), Păunescu Nicolae (C.F.R.-ist, din Rmnicu Vlcea), Sanfrancisco Emil (elev din Rmnicu Vlcea), Grecu Ion (din Şuteşti), Ocnescu Mişu (student din Olăneşti), Nicolae Constantin, Penciu Oprea, Stoianu Gh., Teodorescu Ion şi alţii.

    Mai merită menţionat faptul că maiorul Creţu, din Slatina, şi locotenentul Simescu, din Piatra Olt, au furnizat arme grupului din Arnota şi au fost condamnaţi prin sentinţa nr. 1562/1949 la cte 12 ani muncă silnică, după ce li se ceruse pedeapsa capitală. Pnă azi a rămas o enigmă grupul partizanilor din pădurea Saru, care ţinea legătura cu ceilalţi prin Costin Ion, responsabilul din gara Piatra Olt. Se ştie numai că era compus din 28 de persoane, sub conducerea colonelului Enăchescu. Costin Ion a fost omort n torturi de locotenentul Fracase şi locotenentul Mihuţ, n Securitatea Craiova, la 21 mai 1949, pentru că refuza să facă declaraţii. Şeful grupului, Opriţescu Mişu, şi ajutorul lui, Cetăţeanu Ion, au scăpat din ncercuire şi se pare că au fost prinşi şi executaţi cu un grup de partizani din Hunedoara. Datoria noastră este de a descoperi pe toţi aceşti martiri ai neamului romnesc n lupta anticomunistă.

  3. #3

    Default Re : Stat Major al mişcării de rezistenţă (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-VII-)

    MARAMUREŞUL PREZENT N LUPTA PENTRU LIBERTATE

    Maramureşul, această minunată fortăreaţă naturală, e locuit de o populaţie autohtonă, produs al pămntului şi istoriei locale, care a păstrat legătura cu marea masă romnească, reuşind, n ciuda vitregiei vremurilor, să-şi conserve intact trecutul glorios, manifestat pe toate planurile. ncununat cu cinstea de a fi dat descălecători de ţară, Maramureşul a ştiut să-şi apere cu demnitate onoarea şi drepturile. Maramureşenilor le-a rămas neştearsă n memorie data de 4 septembrie 1717, cnd din văi s-a ridicat pnă la unul, salvnd de la sclavie peste 7000 de creştini şi zdrobind peste zece mii de tătari ce le călcaseră ţara, după ce prădaseră regiunile vecine.

    Au intrat n legendă faptele de vitejie ale lui Pintea, care a organizat o ceată de haiduci, ridicndu-se mpotriva terorii nobililor maghiari. Răsunetul faptelor a fost aşa de mare, nct, pentru respectarea memoriei eroului popular, coiful şi armura lui au rămas n păstrarea bisericii din Budeşti, comuna natală a haiducului.

    Proaspătă le era amintirea măreţelor fapte ale gărzilor naţionale, care au colaborat cu trupele romne la curăţirea provinciei de bandele ungureşti bolşevizate ale lui Bela Kun, dar mai vii le erau, n faţa ochilor şi pe trupuri, chinurile suferite sub vremelnica ocupaţie maghiară din 1940-1944. De aceea, intrarea ruşilor şi pngărirea vetrei strămoşeşti, cu toată suita blestemăţiilor "eliberării frăţeşti", au făcut pe mult ncercaţii copii ai durerii să se ridice şi să pedepsească.

    Au fost nfruntări crncene n acea primăvară a lui 1945, cnd se zicea că ordinul "la arme" l-a dat şeful de plasă Gavrilă Strifundă. La Vadul Izei, pe data de 5 martie, cteva mii de maramureşeni au nceput lupta mpotriva instaurării noii dictaturi. Gavrilă Strifundă, originar din comuna Borşa, a fost arestat n august 1949 şi a dispărut fără urmă.

    n perioada premergătoare alegerilor din 1946, teroarea comunistă s-a accentuat pe aceste locuri, unde popularitatea tribunului Ilie Lazăr devenise şi mai mare după condamnarea lui n procesul "Sumanelor Negre". Acest fapt dovedea adevăratele intenţii ale comuniştilor. Mişeii au săvrşit crime pe văile Mare, Cosăului şi Izei.

    Cnd s-a instaurat teroarea, ciobanul Dunca Vasile era prezent n lupta protestatară, făcndu-şi dreptate n felul lui. Cum i prindea pe comunişti, i punea să-şi mănnce hrtiile de la partid. Originar din comuna Budeşti, Vasile Dunca şi crease un mic nucleu de rezistenţă, cutreiernd satele, pentru a plăti celor ce comiteau nedreptăţi. Poterele puse pe urmele lui au reuşit să-l prindă, tot prin trădare, ca de obicei. Arestarea a avut loc la moara Bcului, din comuna Călineşt, de pe malul prăului Cosău, afluent al Marei. Odată cu el a căzut şi Părăseau n minile Securităţii. Despre cei doi se spune că au fost mpuşcaţi de plutonierul Coza din Săpnţa.

    n una din ciocniri a fost rănit n mnă şi pădurarul Şerban Vasile-Simion, din comuna Călineşti, care ducea alimente partizanilor. Condamnat, acesta a murit n nchisoarea Gherla, n anul 1961, lăsnd orfani 5 copii. Tot atunci au mai fost arestaţi cei doi fraţi Gherman din comuna Srbi (unul avea prenumele Vasile), Frunză Ion, tot din comuna Srbi, doi fraţi Şandordin Budeşti (unul dintre ei, Puiu, era nvăţător n comună), Andreiea Ion din comuna Călineşti, Tomoioagă Vasile, Gheorghe Dunca din Borşa şi alţii. Cu numele de Dunca vom găsi prin nchisori mulţi arestaţi.

    Elevii de liceu, crescuţi n dragostea de neam şi ţară pe locurile legendare ale Iui Dragoş şi Bogdan, sunt prezenţi cu armele n mnă in această luptă de rezistenţă. Pe Aurel Vşovan, profesor la liceul din Sighet, l vom găsi att la cursuri, ct şi n organizarea mişcării, alături de cei ce reprezentau viitorul ţării. După Sărbătorile Paştelui din anul 1949, elevii de liceu ai claselor 5 şi 6 din leud şi Dragomireşti nu se mai duc la şcoală. Părinţii, fraţii şi rudele lor zăceau n nchisori. Copiii se pregătesc de luptă pentru a-şi salva neamul. Se retrag n munţi şi cutreieră satele, ncercnd să adune cit mai multă lume ntr-o acţiune de nlăturare a trădătorilor care confiscaseră conducerea stalului.

    Securitatea, aflnd de această fierbere, introduce o iudă n mijlocul lor, şi anume pe Vlad Dănilă, elev din comuna Sălişte. Acesta a vndut parola folosită pentru a se ajunge la cel ce se ocupa de organizare şi pregătea declanşarea acţiunii. Cnd Securitatea a trimis un agent să ntrebe, conform consemnului "unde este popa", gazda, de bună-credinţă, a răspuns că se află la Gavrilă Pţu.

    Colonelul Ludovic Cseller, comandantul regiunii Baia Mare, şi căpitanul Retezan, care conduceau operaţiile de năbuşire a mişcării, s-au apropiat cu soldaţii de casa lui Gavrilă Piţu din comuna leud şi i-au somai pe cei din interior să se predea. Din casă s-a răspuns cu focuri de arme şi grenade.

    Popşa Vasile-Lică, student, originar din Sighet, a fost mpuşcat mortal de către căpitanul Retezan. Fratele lui, Popşa Ion-Mihai, tot student, a sărit pe fereastră cu puşca mitralieră şi a nceput să tragă, croindu-şi culoar şi reuşind să dispară n pădure. Casa a fost luată cu asalt şi ocupată, n pivniţă au mai fost găsiţi doi elevi: lusco Gavrilă-Sfcă din Ieud şi Iusco Doru din Sieu.

    Arestările s-au ridicat la peste 100 de persoane, dintre care sunt cunoscuţi pnă n prezent: Bogdan Ion, elev, condamnat la 12 ani; Dunca Ion, elev din Jeud; Dunca Vasile, elev din leud; Dunca Vasile-Petre, funcţionar din Dragomireşti; Mn Nestor, elev din leud, condamnat la 5 ani; Susco Gavrilă, medic din Dragomireşti; Motrea Ion, elev; Ofrim Vasile-Morea, ţăran, condamnat la 6 ani şi arestat din nou după 1958; Otic Vasile, contabil din Dragomireşti, condamnat de două ori; Radu Costică, elev; Rubel Ianoş, meseriaş; Ticăia Vasile, ţăran din Dragomireşti, mort n anul 1950 n lagărul de exterminare de la Peninsula; Aurel Vlad, elev; Vlad Gheorghe, medic; Vlad Mihai, elev din Sighet; Vlad Minai, tehnician din Dragomireşti: Zubaşu Ilie, ţăran din Dragomireşti.

    Corpul nensufleţit a lui Popşa Vasile-Lică a fost plimbat prin Sighet pentru a nfricoşa populaţia, care a fost obligată, inclusiv copiii, să iasă pe stradă. Pentru a aresta pe celălalt frate, Popşa lon-Mihai, fugit n munţi, colonelul Cseller, care conducea operaţia, l-a eliberat pe un anume Vlad Mitrucă, condamnat de drept comun, unchiul trădătorului Vlad Dănilă, cu condiţia ca să-l ademenească pe cel dispărut. După ce şi-a ndeplinit misiunea, această iudă a fost arestată pentru a-şi continua pedeapsa. Popşa Ion-Mihai, din cauza bătăilor şi a regimului de pedeapsă la care a fost supus, a murit n nchisoarea de la Trgu Ocna.

    CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gndirea Romnească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2

    Documente preluate din : http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm


    ================================
    Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului



Similar Threads

  1. Muntele Mare n flăcări - Rezistenţa (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-XII-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 1
    Last Post: 02-01-11, 05:17 PM
  2. Rezistenţa n Munţii Banatului (1946 1958) - Urmările - Cicerone Ionitoiu (cap-VI-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 2
    Last Post: 02-01-11, 01:29 PM
  3. Rezistenţa anticomunistă din Banat (1946 1958) - Cicerone Ionitoiu (cap-IV-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 3
    Last Post: 01-01-11, 05:31 PM
  4. Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-III-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 01-01-11, 05:15 PM
  5. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei (1946 1958) Cicerone Ionitoiu (cap-I-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 1
    Last Post: 31-12-10, 12:37 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •