Dobrogea, o provincie ancestrală, populată de ţărani srguincioşi printre care mulţi romni din Macedonia, a cunoscut o cruntă teroare, dezlănţuită mai nti de Victor Dusa şi Vasile Vlcu, nsărcinaţi de Partidul Comunist cu colectivizarea pămnturilor.

Acestor semănători de teroare li s-au adăugat: Doicaru, devenit şef al Securităţii, şi Nicolae Ceauşescu, călăul de mai trziu al naţiunii, pe atunci delegat cu activizarea colectivizării acestei regiuni desemnată de a fi prima care să cunoască "fericirea comunistă". Cum s-a procedat ? S-au numit primari noi, recrutaţi din scursorile satelor, iar jandarmeria a făcut un joc murdar. Au curs lacrimi şi s-a vărsat snge.


Pădurile Babadagului, de-a lungul Slavei, de la Ceamurlia şi pnă la izvoarele din Casimcea, s-au cutremurat n 1947 de jalea ţăranilor umiliţi şi ameninţaţi in nsăşi existenţa lor şi a familiilor lor. n vara anului 1947, cei arestaţi n păduri erau supuşi interogatoriilor, unii la Ministerul de Interne din Bucureşti, alţii la Constanţa. Populaţia judeţelor Tulcea şi Constanţa ncepuse să reacţioneze la opresiune. Jandarmii i arestau pe ţăranii care refuzau să-şi predea recoltele.

n vara respectivă a fost adus la Bucureşti, pentru a fi anchetat de miliţie, un legionar de origine macedo-romnă, Gogu Puiu, revenit din Germania cu cţiva oameni, printre care Eugen Teodorescu din Constanţa. La nceputul lui 1948, Gogu Puiu este eliberat de Curtea Marţială din Bucureşti, situată pe strada Uranus, după o ntlnire cu anumiţi şefi politici ai Partidului Comunist.

n luna martie a luat fiinţă grupul de rezistenţă din pădurea Babadag, care s-a constituit n urma discuţiilor ce au avut loc n comuna Panduru şi la care au participat: Gogu Puiu, Garofil Gheorghe, Piştalu Stere, Gogu Minai, Moceanu Gheorghe, Manafu Gheorghe, Zoricu lancu, Pirnea lancu şi profesor Florian.

Organizarea s-a făcut pe grupe de cte trei persoane, păstrndu-se un secret absolut, şi s-a extins att n judeţul Tulcea, ct şi n judeţul Constanţa. Gogu Puiu se deplasa ntre cele două judeţe, mai ales că s-a căsătorit la Cobadin, lngă Viişoara, unde era un puternic centru al macedonenilor care luaseră locul nemţilor plecaţi n Germania.

Pentru a ne da seama de gravitatea situaţiei care domnea la nceputul anului 1949 n regiunea celebrelor păduri de la Babadag, trebuie subliniat faptul că după arestarea şi deportarea din 3-5 martie 1949 a proprietarilor cu mai mult de 50 de hectare, s-a decis colectivizarea ntregii suprafeţe agricole a ţării, ncepnd cu Dobrogea.

Comuna aleasă pentru a face experienţă a fost Ioan Corvin, situată pe şoseaua naţională Constanţa-Silistra, la mijlocul drumului Cobadin-Silistra. Această comună era celebră pentru grădinile sale de legume şi s-a găsit un nvăţător de joasă speţă, un anume Chiru Marin, de ascendenţă bulgară, rudă cu călăul Vasile Vlcu, şi el tot bulgar, care s-a angajat să execute ordinele comuniştilor de a distruge ţărănimea.

După ce l-a ndepărtat pe preotul Manea Panait şi a arestat cţiva ţărani, el a decis colectivizarea, nceputul a fost dificil, dar aceasta nu l-a mpiedicat pe Nicolae Ceauşescu să-l considere ncurajator, cazul de la Ioan Corvin, pentru generalizarea colectivizării n toată Dobrogea, unde a nceput să curgă snge.

Cu sprijinul armatei, ca la război, şi cu securiştii n spatele său, a pornit campania de sclavizare a Dobrogei. Şi, judeţul Tulcea a fost colectivizat. Dar cum?

Satele din regiune: Ciucurova, Mihai Viteazu, Visterna, Cemen, Baspunar, Slava, Stejaru, Panduru, Baia, Fntnile, Sarighiol şi Zebril au fost cutreierate n lung şi n lat de jandarmi, aducnd oamenii la disperare. Acei care refuzau să cedeze erau nevoiţi să se refugieze n pădurile de la Babadag. Aici, n mare parte, ţăranii narmaţi au opus rezistenţă.

S-au produs ciocniri sngeroase. Se povesteşte că, n timpul confruntărilor, Florica Bagsadar, sora lui Ciumeti, membru marcant al P.C.R., a fost trimisă la faţa locului, cu fostul prefect de Tulcea, un anume Gioga, pentru a discuta cu macedonenii şi a le promite măsuri de proiecţie. Dar n timpul tratativelor a intervenit Securitatea şi a făcut arestări.

Un prim incident avusese loc prin luna mai 1949, cnd intr-o seară, pe la orele 23-24, grupul partizanilor format din Gogu Puiu, Giuvea, Garofil Gheorghe, Beca şi Cioşca se ndreptau din comuna Panduru spre comuna Baia. Soldaţii din patrulă au fost somaţi şi arestaţi. Constatndu-se că erau de la Postul de Jandarmi Baia, condus de plutonierul Cenuşe care-i aprovizionase cu arme şi muniţie, li s-a dat drumul, iar a doua zi Garofil Gheorghe a aranjat cu plutonierul ca să liniştească, pe soldaţi să nu mai facă raport. Mai trziu plutonierul Cenuşe a fost condamnat şi, ridicat de la Gherla, a fost executat aproape de Timişoara, pe perioada 4-6 aprilie 1950, n vestitul tren al morţii.

n luptele din pădurea Babadag, din iunie 1949, Fudulea Micea a fost ucis n tranşee, iar fratele lui, Fudulea Cuşa, şi Grasu Stere au fost arestaţi şi condamnaţi la moarte de Tribunalul Militar Constanţa.

Securitatea, lucra intens şi căuta să-şi infiltreze informatori n rndul partizanilor. Astfel, n luna mai 1949 a fost descoperit Corneliu Oţelea, care căuta prin Hapa să intre n mijlocul lor. A fost prins la marginea comunei Panduru, şi Garofil Gheorghe l-a convins pe Gogu Puiu să-l lase n viaţă. Strngndu-se cercul n jurul lor, la nceputul lunii iulie, s-au mpărţit in două grupe. Unii au plecat prin Gălbioru, spre a ieşi din ncercuire, şi la Sarei, fiind urmăriţi de Securitate, au fost arestaţi: Giuvea lancu, Beca şi Ciocia.

Gogu Puiu cu alţii s-au ndreptat spre Cobadin unde urma să aibă loc căsătoria religioasă a acestuia. Acolo a căutat să discute cu macedonenii din regiune un plan de acţiune. Dar Securitatea a nconjurat satul şi casa lui Radu Fieraru, n care se găsea adăpostit. Tot acolo se găsea ascuns n pod Dică Petre, care făcea legătura ntre grupele din nord şi din sud. Gogu Puiu s-a trezit din somn şi, la somaţia de a se preda, a deschis focul.

Securitatea a aruncat pe fereastră o grenadă care n-a explodat şi imediat Gogu Puiu a luat-o şi a aruncat-o, omornd un securist. A reuşit să sară pe fereastră şi să fugă spre marginea satului. O parte din locuitori s-au refugiat ntr-o plantaţie de arbori, nspre comuna Viişoara. Trupele Securităţii şi tractoriştii de la I.A.S. l-au ncolţit pe Gogu lngă o şură de paie.

După ce a folosit muniţia ce o avea şi nemaiavnd nici o şansă de scăpare, Gogu Puiu a făcut să explodeze ultima grenadă şi s-aruncat pe ea, fiindu-i distrusă astfel partea stingă a trupului. S-au produs numeroase arestări pe tot teritoriul Dobrogei. Printre cei din Cobadin s-au numărat: Filip Gheorghe, Radu Fierar gazda din momentul asaltului Securităţii, preotul Ionescu şi alţii. Ceamurlia de Jos a fost răscolită şi zeci de ţărani au luat drumul nchisorilor, printre ei: Gima Enache, Gima Stere, Gioga Stere, Stere, Mătărangă Nicolae care a fost rănit n luptă la Babadag.

Din comuna Cameria au fost prinşi: Loliu Gheorghe, Econon Dumitru, Gheaşu şi alţii.

Din comuna Beidaut au trecut prin nchisoare: Gogu Alexandru Jianu Tudor, Caracostea Dimcea şi alţii.

Din comuna Cotelia au fost arestaţi: Ghindiş Gheorghe, Tudorache Bebe şi alţii. Din comuna Sinoe printre cei arestaţi s-au numărat: Vlahbei Dine Gioga, avocat Hristu şi alţii. n oraşul Tulcea a existat un grup format din: Constantinescu (avocat), Mircea Aslan (avocat), Stratulat (profesor de istorie), un grup de 12 elevi cu Gndca, fraţii Gheorghe şi Dinu Iorgulescu, şi alţii. n noaptea de 29/30 iulie 1949, a fost arestat şi mpuşcat la margine satului Arau Gioga, din comuna Panduru, şi tot atunci a fost ucis Pulp din satul Sarighiol.

Printre arestaţii din comuna Baia se numărau: Afgante, Anagnost Iane, plutonierul major Cenuşe, iar din comuna Gălbioru au fost prinşi Rădulescu Gheorghe, Bazac Nicolae, Oancea Nicolae, zis Boeru, şi mulţi alţii.

Numărul celor ce-au luat drumul nchisorilor, legaţi de pădure Babadag, s-a numărat cu miile. Printre ei se mai numără trei fraţi Vlcu din Pantelimon, Dragor din Ciocrlia, Nicolae Cocoş, Gheorghe Beiu.

Tribunalul Militar Constanţa s-a transformat ntr-o fabrică de procese, n care veneau, schilodiţi de la Securitate, bieţii oameni ce ncercaseră să-şi apere proprietatea şi dreptul de a trăi liberi.

De la nchisoarea din Constanţa a evadat Grosu Stere, care n poartă a fost mpuşcat de sentinelă, şi Fudulea Cuşa care a luat calea codrului unde s-a ntlnit cu Stere Alexe. Acesta din urmă a fost prins viu mai trziu şi, după condamnarea pe viaţă, a murit in temniţa Aiudului. Fudulea Cuşa a dispărut şi nu se mai ştie nimic despre el.

Giuvea Iancu, Beca, Ciocia, Hapa, Haşoti şi alţi condamnaţi la moarte au fost executaţi.

Garofil Gheorghe, dintre organizatori, a fost prins n iulie 1949: condamnat la 10 ani muncă silnică şi, la expirare, i s-au mai dat alţi 5; condamnare administrativă. A trecut prin Tulcea, Constanţa, Gherla, Peninsula, Baia Sprie, Aiud, pnă n 1964. Fratele lui, Garofil Dimcea, care reuşise să fugă, a fost prins la Triest şi, dat napoi de srbi, a avut o soartă tragică. Condamnat, a trecut prin Gherla unde n decembrie 1950 a fost omort, se zice de către grupul de studenţi reeducaţi, vorbindu-se de numele unuia Ambruş Romulus.

Nu trebuie uitaţi cei care i-au oprimat pe ţăranii din Dobrogea, printre aceştia numărndu-se: Doicaru Nicolae, Panait (ofiţer din Ciocrlia), căpitanul Dinu (ţigan din Ovidiu), Bota Mihăilă, Codin şi alţi oameni ai Securităţii. Cum am spus, banda era comandată de Nicolae Ceauşescu, care cu acest prilej a dovedit o cruzime neroniană.

Dobrogea a cunoscut zilele terorii nainte de a fi ngenuncheată. Pentru a-i pedepsi pe ţăranii care refuzau să se nscrie n gospodăriile colective, s-a tras cu tunul asupra satelor, din ordinul personal al lui Ceauşescu. ntr-o comună din judeţul Tulcea, un tnăr ţăran şi socrul său au fost mpuşcaţi n propria grădină. Tnăra ţărancă Ioana Lefterache a fost aruncată n nchisoare să-şi plngă soţul şi tatăl.

Operaţia de "pacificare" a satelor a durat mult. Pentru a o desăvrşi, a trebuit ca numeroşi ţărani să fie trimişi n lagărele de exterminare ale Canalului Dunăre - Marea Neagră.

CICERONE IONIŢOIU. Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei, 1946 - 1958. Ediţia a II-a, revizuită şi completată. "Gndirea Romnească", 1993, 140 p. ISBN 973-95688-1-2

================================
Cicerone Ioniţoiu a protestat permanent mpotriva terorii comuniste, devenind un personaj indezirabil pentru autorităţi. n 1979, la intervenţia preşedintelui de atunci al Franţei, Valry Giscard dEstaing, a fost lăsat să plece din Romnia şi să se stabilească n Franţa. Bibliografie : AICI, album foto : AICI, indexul lucrărilor publicate : AICI, acces la mesageria electronică : AICI. Cont gestionat de membrii fondatori. Lucrări regrupate n biblioteca electronică: Procesul Comunismului


Documente preluate din :
http://www.procesulcomunismului.com/...efault.asp.htm