Results 1 to 2 of 2

Thread: Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei (1946 1958) Cicerone Ionitoiu (cap-I-)

  1. #1

    Arrow Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei (1946 1958) Cicerone Ionitoiu (cap-I-)

    Timp de aproape 12 ani (1946-1958), luptătorii anticomunişti retraşi n susţinuţi de populaţia satelor din mprejurimi, au rezistat eroic atacurilor trupelor de Securitate. In această luptă au fost implicaţi zeci de mii de oameni. Majoritatea au căzut n luptă sau au fost condamnaţi la moarte şi executaţi. Locuitorii satelor de la poalele munţilor, care i ajutau şi i aprovizionau cu alimente, cnd nu au fost executaţi, au umplut nchisorile şi lagărele de exterminare.

    Autorul, Cicerone loniţoiu, a memorat evenimente, nume, localităţi şi ntmplări, apoi, după mulţi ani, le-a consemnat aşa cum i-au fost povestite de cei pe care i-a ntlnit n nchisori şi lagăre. In ultimii ani, cu ocazia călătoriilor făcute n ţară, le-a completat cu noi date ncredinţate de supravieţuitori. Timpul nu i-a ngăduit o stilizare mai ngrijită, nici o sistematizare mai adecvată a materialului strns. Imprejurările au făcut posibile eventuale erori asupra denumirii unor localităţi, a numelor unor persoane şi chiar a modului cum şi-au pierdut viaţa. Vom fi recunoscători cititorilor care, n cunoştinţă de cauză, ne vor semnala eventualele inadvertenţe, pentru a fi corectate ntr-o ediţie ulterioară. Desigur, cele relatate n această carte nu reprezintă dect o mică pane din epopeea rezistenţei armate anticomuniste din munţii Romniei. Dar, aşa cum a scris marele Alexandr Soljeniţn, ca să cunoşti gustul apei de mare nu e nevoie să bei toată marea, este de ajuns şi o sorbitură.

    PREFAŢĂ

    Rezistenţa mpotriva regimului comunist din Romnia a fost generală şi a nceput imediat după aşa-zisa eliberare. Ea a nsemnat reacţia de apărare a demnităţii naţionale mpotriva jafurilor, arestărilor şi crimelor comise de ocupanţii sovietici si de uneltele lor. Aceste fărădelegi au durat peste patruzeci de ani. Poporul romn nu a acceptat niciodată să colaboreze cu dictatura. S-au găsit si trădători, aşa cum au fost peste tot. Soarta lor este pecetluită si nimeni nu le poate schimba denumirea.

    Romnia a cunoscut si lupta de partizani - acea luptă armată care timp de peste un deceniu a cuprins ntreg teritoriul şi a hărţuit autorităţile vndute intereselor străine. Am ncercat să prezint unele episoade ale acestei lupte, care trebuie să rămnă n istoria poporului romn, deoarece am cunoscut această luptă n mod direct, fiind unul dintre aceia care au simţit n ceafă ţeava pistolului sovietic şi au fost călcaţi n picioare de uneltele ocupantului vremelnic.

    Fugărit, am dormit sub clar de lună la adăpostul pădurii, avnd drept pernă cetina de brad, iar pe vreme de furtună piatra rece a grotei carpatine. I-am cunoscut pe unii din martirii acestei lupte de partizani, care s-au nfrăţit cu moartea, muşcnd ţărna, seceraţi de gloanţe sub zidul onoarei romneşti. Ei au făcut parte dintr-o generaţie fără tinereţe. Ei şi-au dat viaţa ncredinţaţi că viitorul nu va fi prezentul pe care l trăiau. Cu migală am adunat faptă lngă faptă, nume lingă nume, ca să refac o lume de eroi adevăraţi şi de martiri.

    Dumnezeu ne-a nvrednicii să avem o istorie cu mulţi martiri, pe care noi trebuie să-i cinstim. Alţii nu o vor face. Săpaţi-le adnc numele n inimă şi n piatră! Scrieţi-l n veşnici !

    Celor ce n-au auzit geamătul poporului romn, celor ce n-au văzut copiii smulşi de la snul mamei şi sngele nevinovat curgnd pentru dreptate, străinilor care se-ntreabă ce-am făcut, să le oferim dovezile pe care nici un vecin nu le poate prezenta la proporţiile epopeii noastre şi, purtndu-i de mnă, să le arătăm că pămntul nostru-i plin de oseminte de la munte pnă la mare, din bordei pnă-n palat, şi pretutindeni ntlneşti copii ce nu şi-au cunoscut părinţii sau mame cărora li s-au uscat ochii de jalea aşteptării.

    Cicerone Ioniţoiu

    ELIBERAREA A NSEMNAT JEFUIREA ŞI DEZORGANIZAREA ŢĂRII - Cicerone IONIŢOIU

    n spatele frontului se ntorceau, n "furgonetele sovietice", cei o sută sau două de comunişti ce-şi găsiseră adăpost sub pulpana lui Stalin. După aceşti trădători ai intereselor romneşti şi-a făcut apariţia o lume necunoscută locurilor, cu graiul stricat, fără ocupaţie precisă, care a mpnzit Ţara de Sus şi Ţara de Jos a scumpei noastre Moldove. Se urmărea crearea unei stări de anarhie şi instaurarea unei administraţii cu oameni străini de acele locuri, care nu ţineau cont de legile ţării noastre.

    Romnia se găsea ntr-o situaţie disperată.

    Prim-ministrul de atunci, generalul Rădescu, a declarat n faţa naţiunii : "Ne-am găsit la un moment dat n situaţia de a fi şterşi de pe hartă ca stat independent. Am scăpat graţie nţelepciunii şi curajului tnărului nostru Rege".

    Iuliu Maniu, n acele momente grele pentru ţară, a subliniat: "Trebuie să accentuez gestul Majestăţii sale Regele, care a luat n această chestiune partea leului, fiindcă prin cuvntul său, hotărt, a pus la dispoziţia acestei acţiuni ntregul său aparat militar şi civil. Desigur, fiecare am riscat ceva n această operaţiune, dar Majestatea Sa Regele a riscat cel mai mult, a riscat dinastia, tronul, şi şi-a riscat chiar viaţa".

    Lucreţiu Pătrăşcanu, reprezentantul infimei minorităţi comuniste puse n slujba Moscovei, se erija n apărător al intereselor sovietice şi, de pe poziţia de "procuror" pe care şi-o asumase, acuza de ntindere n ncheierea armistiţiului. O făcea după ntoarcerea de la Moscova.

    Iuliu Maniu a ţinut să lămurească situaţia, subliniind că nu e de vină Romnia: "Domnul Buzeşti ştia că am precizat anumite modalităţi şi nu ni s-a răspuns din partea Aliaţilor şapte săptămni, după care s-a spus: "Faceţi dumneavoastră după puterea dumneavoastră proprie, că noi nu putem face nimic" şi s-a făcut pe putere proprie...

    Am fost ntr-o situaţie groaznică, tragică. Vedeam că nu puteam ntrzia lucrurile. Şi nu aveam nici un ajutor de nicăieri. Şi a trebuit să găsim momentul cel mai potrivit, pe ctă vreme nici de la Italia, nici de Ia Franţa nu au cerut să facă acţiuni pe puteri proprii, ci au cerut să facă acţiuni cnd erau Aliaţii acolo, cu forţele lor. Noi am făcut cu puteri proprii riscnd viaţa, existenţa, dinastia şi tot bunul pe care l are Romnia".

    Şi tot n Consiliul de Miniştri a făcut unele precizări care lămuresc situaţia dramatică din acea perioadă: "Ţin să constat că textul armistiţiului nu corespunde cu acele conversaţiuni şi acele ncheieri pe care emisarii noştri ia Cairo le-au convenit cu reprezentanţii Aliaţi... constat că Aliaţii nu şi-au respectat nţelegerile.

    Baza acestor condiţiuni era fixată n şase puncte care conţineau anumite asigurări foarte preţioase pentru Romnia... am fost de credinţa că aceste stipulaţiuni vor fi respectate, dar ceea ce am stabilit la Cairo nu s-a respectat de domnii de la Moscova..

    Armistiţiul n multe privinţe se prezintă ca o capitulaţiune...",

    Pentru a putea analiza cauzele care au generat nemulţumirile poporului romn, manifestate prin rezistenţa armată şi revoltele generalizate pe ntreg teritoriul ţării, nu aveam dect să reţinem acuzaţia fruntaşului comunist Lucreţiu Pătrăşcanu adresată reprezentanţilor politici şi poporului romn "care n-a ştiut să se comporte bine cu Armata Roşie eliberatoare": "Timp de ani de zile s-a dus cea mai ticăloasă propagandă... s-a făcut din prezenţa Armatei Roşii un lucru de oroare: copiii vor fi spintecaţi, femeile vor fi siluite, sate şi oraşe vor fi distruse...tot ce mintea omenească imagina ca grozăvie a fost nfăţişat ca perspectivă a prezenţei Armatei Roşii.

    S-a creat n poporul romn o stare de panică ce a facilitat excesele, şi nu le-a mpiedicat.. Mă adresez n special domnului Maniu şi domnului Brătianu. Nu s-a intervenit ca acestei panici să i se pună capăt, cu toată autoritatea Partidului Naţional Ţărănesc şi a Partidului Liberal, deoarece cuvntul d-lui Maniu şi d-lui D. Brătianu, n zilele de panică, ar fi adus foarte mult bine Romniei. Acest cuvint nu s-a spus... n cazul cnd conducerea partidelor politice burgheze nu va avea nţelegerea momentului politic actual, Romnia şi va pierde neatrnarea". Pătrăşcanu aducea acest cuvnt de ordine de la Moscova.

    In aceste momente de tragedie naţională, membrii guvernului au fost solidari n faţa diversiunii comuniste, iar demnitatea romnească şi-a găsit un apărător strălucit n Iuliu Maniu:

    Invinuirea nu este ntemeiată. S-a făcut tot ce s-a putut face. Adevărat este că nu s-a putut face tot ceea ce se dorea să facem. Din ce cauză? Din cauza armatei sovietice. Domnul Pătrăşcanu să-şi dea seama de situaţia extrem de gravă n faţa opiniei publice romneşti. Noi am militat pentru această politică, n scris şi cu vorbirea, ca să nlăturăm acea părere care exista, potrivnică Naţiunilor Unite, determinată de prezenţa Rusiei Sovietice, n care Romnia avea o nencredere, să zicem tradiţională... Ş i am militat, prin toate mijloacele posibile, ca să producem un sentiment de linişte n opinia noastră. Astfel, am arătat că nu e de prevăzut o agresiune duşmănoasă din partea Sovietelor dacă noi vom avea o politică prietenească faţă de ele.

    Am produs un sentiment de linişte şi nainte de a fi sosit armatele ruseşti.. Eu eram decis să fac toate gesturile primitoare ca să arăt armatei sovietice că suntem cu toată ncrederea faţă de ea şi că o primim ca pe o aliată, ca pe o tovarăşă de luptă.

    Ce s-a ntmplat, nsă ?

    S-a ntmplat mai mult dect spunea domnul Pătrăşcanu. Conducătorii armatei sovietice au declarat, att oficial, ct şi n conversaţiile particulare pe care le-au avut, că vin n Romnia ca ntr-o ţară duşmană, ca o armată de ocupaţie. Va să zică, vedeţi, o atitudine ofensatoare, nu numai contrară lucrurilor noastre interioare, nu numai contrară atmosferei pe care eu mă sileam s-o produc cu toată bunăvoinţa, ci contrară celor mai elementare reguli de bună-cuviinţă.

    Nu putem noi, ca guvern al Romniei pnă azi libere, vedea cum ministrul nostru de Război, ministrul de Interne şi ministrul Comerţului şi al Industriei nu sunt primiţi de un general rus şi sunt ţinuţi cu ceasurile. In faţa acestei atitudini a lor nu puteam face noi manifestări de dragoste şi de amiciţie, cnd ei ne ofensau şi şi manifestau n mod evident chiar duşmănia. A trebuit să facem cea mai mare sforţare, morală şi politică, domnul Brătianu şi eu, nu ştiu dacă şi domnul Titel Petrescu, ca să nu scăpăm cumva un cuvnt de indignare, care ştim că ar produce mari pagube intereselor romneşti.

    In afară de aceasta, dacă ar fi fost aşa cum spunea dl Pătrăşcanu, că au fost excese din partea anumitor soldaţi ruşi, fiindcă orice armată din lume are astfel de elemente fără conştiinţă, n-aş fi spus nimic. Dar cnd nsăşi conducerea supremă şi Comandamentul Suprem Militar şi unităţile organizate ruseşti fac astfel de acte inadmisibile, atunci ce puteam face noi ? Lasă că la toate protestele pe care le puteam prezenta pnă n ultimul moment, răspunsul era că sunt n ţară ocupată, că suntem ţară fără armistiţiu şi că, prin urmare, ei respectă punct cu punct legile militare...

    Ştiţi cum au pus mna pe toate vasele noastre şi au făcut unele acte pnă acolo incit un amiral a trebuit să se mpuşte din cauza acelor umilinţe. Ei bine, n asemenea condiţii, cum poţi dumneata aştepta ca noi să aducem osanale de dragoste şi de prietenie, să facem manifestări de prietenie ? Am fost fericit că m-am putut stăpni şi că dl. Brătianu s-a putut stăpni, şi că lumea romnească şi ceilalţi domni miniştri s-au putut de asemenea stăpni ca să nu facem nici un accent de revoltă şi nemulţumire.

    Cte sate de ale noastre sunt aprinse ? Cnd se prăpădesc averi de miliarde, cnd Comandamentul Militar Rus nu primeşte pe membrii guvernului şi evacuează sate ntregi, ce vrei dumneata să facem ? Manifestări de amor, dragoste şi iubire ? Dar dvs. vă daţi seama ce nseamnă acestea pentru autoritatea ministrului de Interne, ca să meargă comandantul militar rus sau unităţile militare, nu particulari şi soldaţi ruşi, ci comandantul sau trupele organizate să meargă prin sate şi să scoată pe oameni din casele lor şi să-i arunce afară, n timp de noapte !

    Noi cu publicul romnesc trebuie să trăim; noi şi lumea romnească trebuie să ne aşezăm viitorul. Evident că această posibilitate, a condiţiilor de viitor, trebuie să o coordonăm cu necesităţile politice, şi pnă ia un punct, care se poate, am şi făcut-o...Dar un lucru putem şi noi pretinde: ca, după aceste ntmplări, să nu se ceară de la noi explozii de bucurie şi explozii de osanale şi iubire faţă de armata pe care vrem s-o servim, dar care ne ofensează.

    Mai adaug şi un alt motiv : că noi nu ne-am născut ieri. Povestea noastră cu Rusia şi cu armata rusească şi Aliaţii ei nu ncepe de ieri sau de alaltăieri, ci merge de ani. Şi să nu uitaţi că noi, prin marii noştri patrioţi care s-au dus n străinătate ca sa lucreze n acest sens, prin emisarii noştri care au discutat cu reprezentanţii Sovietelor, Angliei şi Americii, am precizat anumite condiţiuni clare, care nu puteau să fie discutabile, şi care au stabilit anumite lucruri ce nu se pot pretinde false.

    Şi atunci, vă rog, mă trezesc aici cu o armată care vine n ţară duşmană şi care nu ştie nimic de treaba aceasta; vine ca o armată de ocupaţie, nu ca soldaţi particulari, cum aţi spus dvs., ci ca unităţi organizate şi comandate face lucruri de acestea.

    Am nchis ochii şi am nghiţit. Eu multe nghit, n-aveţi idee cte pot să nghit cnd trebuie să fie n interesul ţării noastre. Am făcut declaraţii cinstite şi am avut toată nţelegerea domnului ministru de Externe, care ştie cum am făcut aceste declaraţii. Nu mi se poate pretinde ca eu să spun: Te salut, domnule ocupant al nostru atunci cnd lumii ntregi, ncepnd de la rege şi pnă la ultimul om cu care am vorbit, i-am spus că am condiţiuni liniştitoare de la Aliaţi, iar armata aceasta vine şi face ceea ce a făcut".

    Modul cum se comportau trupele sovietice pe teritoriul Romniei depăşea orice nţelegere, iar cuvintele de jaf, pradă, barbarie calificau actele săvrşite de ele pe oriunde treceau. Oamenii erau răpiţi n vagoanele de vite ce se ndreptau spre Rusia. Ostaşii care depuseseră armele conform Mesajului Regal ("Nu este dect o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata ncetarea războiului cu Naţiunile Unite... Ele ne-au asigurat independenţa ţării şi neamestecul n treburile noastre interne") erau duşi cu forţa n lagărele de exterminare sovietice. Pe urmele lor erau trimişi germanii şi basarabenii din Romnia.

    Iuliu Maniu, adresndu-se autorităţilor sovietice n legătură cu această problemă, a scris : "Potrivit condiţiunilor armistiţiului, soldaţii romni care au depus armele după 24 august, ora 4 a.m., nu snt consideraţi prizonieri de război. Aceste trupe urmau nsă să fie predate guvernului romn şi n acest sens au fost realizate o serie de nţelegeri ntre autorităţile romne şi delegaţia sovietică, n Comisia de armistiţiu.

    Cu toate acestea, cnd generalul romn care fusese nsărcinat cu primirea acestor trupe (potrivit acordului convenit) s-a dus n zonă, a fost informat că 20.000 din aceşti soldaţi fuseseră transportaţi dincolo de Prut. Ulterior delegaţia sovietică a declarat că aceste trupe, ntruct nu mai snt n Romnia, nu mai pot face obiectul predării... Nepredarea acestor trupe a creat emoţie n ntreaga ţară, iar transportarea lor n teritoriul sovietic a provocat o adncă tristeţe familiilor acestora".

    O situaţie dureroasă există şi n legătură cu Basarabia şi Bucovina de Nord, cu acei fraţi care au avut att de mult de suferit din cauza Rusiei şi continuau să poarte jugul asupririi, deşi Aliaţii se angajaseră n război pentru a restabili statele n hotarele lor şi a garanta fiecărui popor dreptul de a-şi alege forma de guvernămnt dorită. Refuzul comunistului Lucreţiu Pătraşcanu de a accepta discutarea acestei probleme "de stat" era n vederile stăpnului de la Kremlin, care, n anul 1943, declarase că nu mai discută statutul Basarabiei dect atunci cnd Statele Unite vor consimţi să discute statutul Californiei.

    Cum la aceasta n-ar fi putut nici să se gndească Roosevelt, sovieticii au mers şi mai departe, decretnd repatrierea oricărei persoane care a părăsit teritoriul rus după anul 1917. In acest timp (1944), mii de persoane străine locurilor şi făceau apariţia. Veneau de aiurea; numai Stalin le ştia urma. Aceştia complotau mpotriva ţării pe al cărui teritoriu se instalaseră ca la ei acasă; şi organizau o administraţie proprie. Oficialităţile locale şi legale erau arestate şi izgonite. Se urmărea crearea unei stări de anarhie n ţara Moldovei.

    Se vorbea de constituirea unei aşa-zise republici a Bacăului. Dacă aici, n sud, se petreceau astfel de fapte anarhice, cu ct mergeai spre nord aveai impresia că te găseşti ntr-o "gubernie" ale cărei treburi erau dirijate de Moscova.

    Cei nou veniţi şi aliaţii lor fără de căpăti erau narmaţi cu armament confiscat de la nemţi. Erau instruiţi, după care cutreierau Moldova, teroriznd populaţia. Sub pretextul rechiziţiei au fost luate de la populaţie: tractoare, trăsuri, care, boi, distrugndu-se astfel şi inventarul agricol.

    Ruşii urmăreau să dizolve armata romnă, care ncerca să instaureze ordinea n spatele frontului, şi să o nlocuiască cu una după modelul sovietic. Cu toate eforturile guvernului romn de a obţine trupe pentru asigurarea liniştii, i-au fost lăsate doar trei divizii cu cte trei mii de oameni fiecare. Era o parodie de armată, n acest timp, circa optzeci de mii de dezertori sovietici cutreierau ţara, constituind un element turbulent care ngrozea populaţia. Dinu Brătianu a declarat n Consiliul de Miniştri : "La Ştefăneşti, lngă mine, au fost mpuşcaţi trei ruşi fiindcă se duceau să violeze fete".

    Iuliu Maniu a făcut cunoscut lui Vişinski următoarele, referitor la situaţia din Moldova : " Deşi au trecut două luni de la semnarea armistiţiului şi deşi armistiţiul prevede ca administraţia romnească să fie reinstalată n ntreg teritoriul romnesc , cu excepţia unei zone de 50-100 km n spatele frontului, n Moldova autorităţile romne au putut doar parţial să o facă. Există cazuri cnd funcţionarii trimişi n Moldova fie că au fost obligaţi să se ntoarcă nainte de a ajunge la destinaţie, fie că au fost mpiedicaţi de autorităţile militare sovietice să-şi intre n atribuţii, n acelaşi timp s-au primit informaţii că n diferite regiuni din această provincie au fost operate unele deportări".

    ==continuare==
    Last edited by Rex Histrianorum; 31-12-10 at 12:35 PM.

  2. #2

    Arrow Re : Rezistenţa anticomunistă din munţii Romniei (1946 1958)

    Jaful şi abuzurile se instalaseră peste tot. Cine se opunea era tratat drept fascist. Delaţiunea ncepuse să se extindă. Răzbunările erau la ordinea zilei. "Eliberatorii sovietici" ncărcau şi cărau tot ce găseau. Totul li se cuvenea, totul era al lor! Pentru a se face faţă cerinţelor nesăţioasei Rusii, s-a trecut la construirea unei căi ferate cu ecartament lărgit, pe liniile principale, ntre Ungheni-Buhăieşti şi Ungheni-Adjud, corespunzător ecartamentului liniilor ferate ruseşti.

    Astfel, pe lngă bunurile noastre, ncepuseră să se scurgă, zi şi noapte, bunurile unei jumătăţi de Europă "eliberată". Toate căile ferate erau ticsite. Liniile secundare din Moldova erau paralizate. Garnituri de 50-60 de vagoane, nchise sau platforme, se scurgeau prin Ghimeş-Palanca, nghesuindu-se pe Valea Trotuşului, ocupnd liniile de garare din staţii. Trenurile erau nsoţite de cte un vagon de clasă cu 8-10 ruşi narmaţi, care asigurau transportul prăzii. Uneori, din cauza aglomeraţiei, staţionarea prin gări dura cteva zile. Atunci "eliberatorii" se năpusteau prin casele oamenilor, pe care le goleau de băutură, de mncare şi de tot ce credeau că le este folositor. Oamenii păgubiţi de pe traseu, de la Asău, Comăneşti, Dărmăneşti, Trgu Ocna, au nceput să reacţioneze. Aşa a luat fiinţă o primă formă de rezistentă şi de ripostă mpotriva celui ce se dovedea a fi invadator. Se organizau cte 3-4 persoane şi doar i auzeai: "Hai să-i pedepsim pe rusnaci".

    La jaful făcut de ruşi se răspundea cu atac narmat. Tinerii, mai ales, narmaţi cu cte o daltă solidă şi un ciocan greu n servietă şi cu un pistol n buzunar, se strecurau n vagoane şi-n mersul trenului distrugeau tot ce se putea: aparate de precizie, ceasuri de control, glisiere, lanţuri de trans*misie, ntr-un cuvnt scoteau din uz multe lucruri prădate din Europa Şi pornite pe drumul Rusiei. Trenurile erau ncărcate cu de toate, lucruri vechi şi lucruri noi, luate de peste tot sub titlul de despăgubire de război: lighene, paturi, pălării, utilaje, roţi de bicicletă, cerneluri, suluri de hrtie, truse cu scule, veselă, covoare, scaune de tot felul, maşini de cusut, lustre, stofe, acordeoane, costume, rochii, lenjerie, fierăstraie, nasturi, frnghii, oboaie, coteţe cu găini, gşte, porci, colivii cu canari, piane, tobe, pantofi, tablouri, maşini de tuns, toate aruncate de-a valma.

    Au fost cazuri cnd oamenii decişi să riposteze au dat peste ruşi beţi. I-au dezarmat şi i-au bătut bine, drept pedeapsă pentru furturile săvrşite prin sate. Pe un rus, de exemplu, care se mai ţinea pe picioare, l-au obligat să ducă n spate butoiaşul de ţuică la locul de unde l furase. Şi n acest fel, lumea şi procura arme şi grenade, pregătindu-se să se apere mpotriva acestor creaturi sălbatice. Timp de doi ani, ruşii au furat tot ce le-a picat n mnă.

    Romnia a ajuns de nerecunoscut. Neliniştea domnea peste tot, foametea-şi arăta colţii n Moldova. Tifosul, semnul cruntei mizerii, ncepuse să apară, iar "patrioţii" narmaţi şi făceau de cap sub oblăduirea "Comisiei Aliate de Control" care reprezenta de fapt numai Rusia. Ceilalţi "doi", reprezentanţii Angliei şi S.U.A., căutau sa nu-i supere pe noii democraţi ai Europei. Asistau la fărădelegile săvrşite n numele coaliţiei antihitleriste şi şi spuneau părerea numai verbal, n scris o făceau către Washington şi Londra.

    In această situaţie, Iuliu Maniu l-a ntrebat pe Burton Barry, reprezentantul S.U.A, dacă America şi Anglia doreau ca Romnia să devină o parte a Uniunii Sovietice, adăugind totodată că, dacă se intenţiona abandonarea ei, aveau obligaţia s-o spună.

    Burton Barry, n raportul naintat, spunea: "Departamentul ştie foarte bine că Maniu s-a distins ca un curajos campion al acţiunilor şi sentimentelor pro- aliate din Romnia, chiar şi n zilele sumbre ale dictaturii. El are un număr de adepţi politici n ţară şi eu cred că respectul pe care-l au toţi romnii pentru el umbreşte pe acela avut de oricare alt romn.

    Pentru ceea ce a fost el şi pentru ceea ce este, pare important ca el să fie ferit să alunece spre a mpărtăşi convingerea generală că dizolvarea statului romn este n curs n prezent. Avnd n vedere cele de mai sus, sunt de părere că orice mesaj de care Maniu ar putea lua cunoştinţă ar fi oportun".

    Reprezentantul Angliei, viceamiralul Stevenson, relata că şi Regele se temea că poate fi dus n Rusia n orice moment. Regina mamă i-a făcut remarca plină de demnitate:

    "Ceea ce ţi se poate ntmpla cel mai rău este să fii pus la zid şi mpuşcat, şi dacă aceasta se va ntmpla, ţi vei fi făcut, cel puţin, datoria faţă de ţară şi nimeni n lume nu poate face mai mult. Poporului romn nsă i-a rămas ultimul cuvnt. Fiii lui se vor bate, pe viaţă şi pe moarte, cu ce vor avea: cu furci şi coase, cu grenade şi pistoale. Se vor bate pe străzi, pe uliţe, pnă şi n creierul munţilor."

    Au murit cu arma n mină sau executaţi la zidul onoarei, dar n-au acceptat colaborarea cu duşmanii neamului. Comuniştii erau huligani şi asasini.

    O parte din muncitori au fost scoşi din producţie; bine plătiţi şi constituiţi n echipe de şoc, ei cutreierau satele noaptea, n jeepuri provenite din ajutorul dat Rusiei pentru "eliberarea Europei". Asaltul se dădea mai ales asupra sudului Moldovei. Se ncerca să se creeze o stare de anarhie n această regiune pentru a putea fi nghiţită mai uşor. In acelaşi timp se urmărea formarea unei miliţii populare cu un efectiv de 100.000 de comunişti. Muncitorii scoşi din fabrici erau antrenaţi de instructori sovietici, sub acoperirea pompoasei denumiri de "apărare patriotică", şi formau o reţea ce acoperea ntreaga ţară.

    Starea haotică n care fusese adusă ţara este relatată de primul ministru de atunci, general de armată Nicolae Rădescu: "Timp de trei luni, ct a durat guvernarea mea, trupele sovietice s-au dedat la jafuri şi omorrea oamenilor la ntmplare. In fiecare zi, eram obişnuit să primesc rapoarte asupra furturilor şi asasinatelor săvrşite timp de 24 de ore. Nici un membru sovietic al Comisiei Aliate de control, nici reprezentanţii diplomatici sovietici n-au luat n considerare numeroasele mele plngeri; n loc să se ia măsuri pentru a pune capăt terorii exercitate de trupele ruseşti, aceleaşi autorităţi sovietice pretindeau ca Ministerul de Interne să ordone executarea oricărui romn care ar ncerca să se apere n cazul că ar fi atacat de soldaţi ruşi."

    Paralel cu această teroare, membrii comunişti organizau, sub privirile binevoitoare ale autorităţilor sovietice, bande de huligani pe care ei nşişi le conduceau n atacurile mpotriva autorităţilor... Trupele sovietice mpiedicau armata romnă şi poliţia să impună respectarea legii. La Constanţa au fost instalate mitraliere n jurul cazărmii, şi comandantul sovietic de acolo a dat ordin ca armata şi forţele de poliţie să fie consemnate pentru a nu mpiedica pe comunişti să ocupe prefectura. Comuniştii au nceput să pună mna pe sindicate şi să le transforme n masă de manevră n vederea instaurării dictaturii.

    Pentru a exemplifica crearea acestei stări de anarhie, amintesc de situaţia de la ntreprinderea Creditul Carbonifer din Comăneşti, care a dat un mare număr de huligani angajaţi de partidul comunist n vederea dezorganizării societăţii şi semănării groazei n lumea cinstită. Inarmate cu săculeţe de 40-50 de cm lungime şi cu un diametru de 5 era, confecţionate din pnză tare şi pline cu nisip, echipele formate din 3-4 huligani - "muncitori", intrau noaptea n casele oamenilor şi ncepeau să-i bată cu aceste "arme", nlocuitoarele bastoanelor de cauciuc. Era o metodă de a nu lăsa urme, dar leziunile interne erau mult mai grave. Cte 4-5 echipe de acest fel terorizau peste noapte un ntreg cartier.

    Dezlănţuirea instinctelor animalice ale noilor membri ai partidului comunist se ndrepta mai ales asupra membrilor şi simpatizanţilor partidelor de opoziţie. Răzbunările sau denunţurile duceau la schingiuirea adversarilor personali sau ai regimului. Impotriva acestor derbedei, ajutaţi de multe ori şi de ostaşi sovietici, oamenii au reacţionat şi mulţi au fost sancţionaţi. Aceşti huligani au devenit cadrele Siguranţei Statului, după 6 martie 1945, care a luat ulterior numele de Securitate şi, n această situaţie oficială, au săvrşit fărădelegi ce nu se pot uita.

    Văile Oituzului, Caşinului, Aslăului sau Tazlăului gemeau de durere. Cele petrecute aici, ca de altfel pe tot cuprinsul ţării, vor genera mişcarea de rezistenţă. Veţi vedea că peste tot se vor găsi elemente hotărte să riposteze şi să pedepsească pe cei vnduţi elementelor ruseşti. Gemetele poporului romn nu au fost insă auzite n lumea liberă.

    Studenţii şi spun cuvntul

    Incă din primul trimestru al anului 1946, guvernul comunist a dovedit că nu are de gnd să respecte angajamentele internaţionale. Conform hotărrii de la Moscova, reprezentanţii celor două partide de opoziţie, prezenţi n guvern, nu puteau face altceva dect să protesteze mpotriva opresiunii, abuzurilor de tot felul şi a crimelor premeditate. O lecţie dată guvernului a venit din partea studenţilor, care, cu ocazia zilei de 10 mai 1946, au manifestat pentru libertate, n toate centrele universitare. La Bucureşti, guvernul a organizat sărbătoarea zilei Independenţei n Piaţa Victoriei.

    Studenţii şi-au dat ntlnire la Statuia lui Mihai Viteazul, de unde s-au ndreptat spre Piaţa Palatului Regal, pentru a sublinia contribuţia Coroanei la actul de independenţă naţională din 1877. Regele nu şi-a făcut apariţia. Centrul Capitalei vuia de dorinţa de libertate, strigată din piepturile a mii de tineri. Această studenţime, păstrătoare a tradiţiilor romneşti şi garanţia continuităţii peste veacuri a independenţei şi demnităţii naţionale, s-a ndreptat, prin strada Clemenceau, spre Piaţa Victoriei. Coloana era foarte mare şi creştea n spirit de nfrăţire cu populaţia, care arunca flori şi se ataşa trup şi suflet manifestaţiei ce treptat, treptat a prins conturul unei demonstraţii de masă.

    Spre a se evita o ciocnire cu "patrioţii" regimului comunist, studenţii s-au ndreptat spre Statuia Aviatorilor, de unde, alergnd, au pornit n direcţia tribunei oficiale, trecnd peste maşinile care ncercau să bareze drumul. Şoseaua Jianu vuia de strigătul: "Libertate pentru ţara subjugată". Nimeni şi nimic n-a mai putut opri această masă de oameni pusă n mişcare de un singur cuvnt: "Libertate". Ajunsă n faţa tribunei, mulţimea s-a oprit, strignd o lozincă ce a făcut să se nnegrească feţele membrilor guvernului: "Jos guvernul Groza!".

    Regele Mihai a asistat la scena penibilă n care se găsea guvernul şi a plecat la Palat. Cei din tribună nu puteau să dispară prea repede. Protocolul i ţinea pe loc, n timp ce urechile li se mpuiaseră cu cuvntul "Libertate" dorită de o ţară ntreagă. Odată tribuna golită, studenţii au plecat din nou spre Palat. Dar şi Siguranţa, dezmeticindu-se, a pornit la vnătoare arestnd pe cine găsea şi putea. Ministrul de Interne a hotărt ca studenţimea naţional-ţărănistă să fie făcută răspunzătoare de această manifestaţie antiguvernamentală.

    Pe data de 18 mai a fost emis un mandat de arestare mpotriva mea, a doctorului Marcel Rădulescu, a lui Victor Novac, de la Academia Comercială, şi Vladimir Mihail, de la Facultatea de Drept, socotiţi ca organizatori. Cei peste 20 de tineri arestaţi au suferit chinuri ngrozitoare. Fiind informaţi de ce se ntmplă cu cei arestaţi şi cercul strngndu-se n jurul nostru, am fost nevoiţi să luăm calea codrului. Pe data de 22 iunie s-a publicat sentinţa prin care eram condamnaţi la cte doi ani de nchisoare.

    Masivul Piatra Craiului ne-a servit drept prim adăpost. Aici am mngiat puşca-mitralieră Beretta şi am mnuit Parabellumul, Steyerul, Browningul sau bijuteria Walter. Ele ne dădeau un plus de siguranţă şi cu ele ne procuram vnatul de care aveam nevoie. Aici, n ţara de piatră, ne-am amenajat pitoreasca ascunzătoare "Cabana Ascunsă" de pe spinarea Gălbenoasei, loc ce-şi merita pe drept cuvnt numele.

    Tot prin aceste ţinuturi am depistat şi cteva mii de peşteri necesare ca rezerve, temporare. Aici am trăit ascunşi n cele două zile de aplicaţii ale Şcolii de subofiţeri de jandarmi. Acest colţ minunat al naturii l-am răscolit n toate sensurile, pentru a-i pătrunde toate intimităţile. Cercetarea poziţiilor din jurul prăpăstiilor, cabanelor Admira şi SKV, precum şi din jurul grotelor Turnurilor, ne scosese la iveală o serie de noutăţi n folosirea terenului, ct şi n depistarea locurilor prielnice vnatului.

    De aici descindeam n campania electorală cu alte identităţi. Unul se numea Chindriş, din Maramureş, altul Vasilescu, din Prahova, iar n mine se ngemănau Jean Dumitraşcu din Constanţa şi Eugen Radeş din Braşov. Binenţeles că toate actele erau complete, inclusiv livrete militare sau certificate de naştere cu sigiliile şi semnăturile oficiale ale celor care le eliberaseră. Personal, un rnd de acte l aveam asupra mea, iar altul, de schimb, la Bucureşti.

    Pe aceste meleaguri au mai trecut şi alţi fugăriţi care au găsit adăpost şi ajutor. Dar, ca peste tot, şi aici s-a găsit o iudă care a denunţat. Fusese adus de Puiu Beldeanu. Desigur, acesta nu-şi dăduse seama că avea de a face cu un neom. In iulie 1947, jandarmi străini de această regiune au reuşit să aresteze trei persoane şi să distrugă unele obiective ce fuseseră amenajate.

    A rămas de pomină scena identificării lui Chindriş la Ministerul de Interne, după arestare. Anchetatorul l-a ntrebat:
    -Cum te cheamă ?
    -Chindriş, răspunde sigur de el (doar avea şi acte!). -Nu e adevărat, minţi, nu te cheamă aşa. -Ba Chindriş mă cheamă, doar aveţi şi actele.
    -Nu te cheamă Chindriş, cum nu mă cheamă pe mine Popescu. Minţi din nou, vrei să-ţi spun eu cum te cheamă ?
    - Spune, răspunse Chindriş plin de el.
    -Te cheamă Victor Novac.
    -Dar pe tine cum te cheamă ? ntrebă revoltat Chindriş
    Pe mine mă cheamă Bulz.
    Păi dacă pe tine te cheamă Bulz, atunci şi pe mine mă cheamă Victor Novac" ...

    De abia atunci şi-a dat seama că iuda ii spusese numele adevărat, doar trăise cu el n munţi peste şase luni, iar Bulz, călăul Bulz, ne fusese coleg de cămin şi de facultate, ceva mai mare ca vrstă. Ordinele Ministerului de Interne din anul 1946 deveniseră drastice. Opoziţia trebuia mpiedicată cu orice preţ să-şi desfăşoare campania electorală. Elementele active urmau să fie lichidate. Depistarea acestora se făcea cu ajutorul agenţilor infiltraţi n rndurile partidelor de opoziţie. Pentru ilustrare prezentăm două documente strict secrete ale Partidului Comunist:

    I. Partidul Comunist Romn. Secretariatul General N r. 3/456 S.S.

    Către responsabilul de...Trebuie să luaţi măsurile necesare pentru extinderea propagandei aşa cum a fost decisă de P.C.R. Şefii de echipă care au fost infiltraţi n grupările reacţionare urmează să-şi intensifice activitatea provocnd disensiuni printre membrii partidelor de opoziţie: Maniu, Brătianu, Titel Petrescu. Totdeauna trebuie să răspndească suspiciunea printre membrii reacţiunii şi să raporteze săptămnal sciziunile obţinute.

    Munca trebuie ndeplinită de aşa natură ca să mpiedice descoperirea membrilor infiltraţi, dar dacă sunt descoperiţi, un atac viguros trebuie dus prin presă contra membrilor influenţi ai reacţiunii.

    Secretari generali: ss. Gh. Gheorghiu-Dej, Vasile Luca

    II. Nu trebuie permis nici unui reacţionar să nchidă calea P.C.R.

    Comitetul Central P.C.R. - Strict confidenţial Nr.4.573/23.11.1946 - Secretarilor responsabili ai P.C.R. din regiunea...

    Urmare a deciziei Comitetului Central al P.C.R. de a constitui o gardă narmată, de ncredere, vă informăm prin prezenta de planul pe care trebuie să-l executaţi cu minuţiozitate: Garda narmată, de ncredere, trebuie să fie recrutată din membrii de ncredere ai Tineretului Comunist, care să ndeplinească următoarele condiţii:

    De preferinţă necăsătorit; Să aibă serviciul militar satisfăcut şi cunoştinţă perfectă a folosirii armamentului greu de. infanterie; Să fi dat dovadă că este un om de ncredere; Să fie gata să ndeplinească orice misiune.

    Garda narmată trebuie să fie la dispoziţia partidului, dar pentru a preveni protestele reacţiunii, trebuie ţinut cont de următoarele reguli: Pentru un scurt timp poliţia se va abţine de la orice activitate de securitate permiţnd hoţilor să fure bunurile cetăţenilor. Lumina străzilor trebuie neglijată n aşa fel ca cetăţenii să ceară ntăriri poliţieneşti pentru a face faţă hoţilor, n acest scop trebuie să luaţi măsuri necesare incitnd presa locală să ceară constituirea de gărzi narmate; Aceste gărzi trebuie formate ţinnd cont de prevederile paragrafului menţionat mai sus şi trebuie să acţioneze numai n interesul partidului; Trebuie sa se narmeze un număr ct mai mare de muncitori care vor fi folosiţi la timpul potrivit pentru interesul partidului; Odată constituită garda narmată, ne veţi trimite listele aderenţilor pentru a autoriza att dispoziţiunile pentru garda muncitorească, ce pot fi aduse la cunoştinţa populaţiei, ct şi cele confidenţiale privind garda de siguranţă.

    Secretar general: ss. Gh. Gheorghiu-Dej

Similar Threads

  1. Rezistenţa anticomunistă n judeţul Arad (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-XV-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 02-01-11, 06:19 PM
  2. Rezistenţa din Munţii Făgăraşului -I-(1946 1958) - Cicerone Ionitoiu (cap-VIII-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 2
    Last Post: 02-01-11, 01:53 PM
  3. Stat Major al mişcării de rezistenţă (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-VII-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 2
    Last Post: 02-01-11, 01:38 PM
  4. Rezistenţa anticomunistă din Banat (1946 1958) - Cicerone Ionitoiu (cap-IV-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 3
    Last Post: 01-01-11, 05:31 PM
  5. Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea (1946 1958)- Cicerone Ionitoiu (cap-III-)
    By Rex Histrianorum in forum Rezistenţa anticomunistă din Romnia
    Replies: 0
    Last Post: 01-01-11, 05:15 PM

Liens sociaux

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •