Analiza datelor si informatiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria romāna a scos īn evidenta unele aspecte de interes operativ care explica situatia grea īn care se gaseste Romānia la ora actuala, atīt din punct de vedere economic, cīt si din punct de vedere politic. Practic, Romānia se afla īn prezent īn jocul de interese al celor doua mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace sa-si adjudece suprematia īn aceasta zona strategica a Europei.
Īn cei 20 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a adus pe esichierul politic personaje studiate īn timp, cu grave carente comportamentale, usor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate īn sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reusit sa se distruga economia romāneasca, sa se anihileze Serviciile Secrete, sa se puna īn stare de inoperativitate Armata si, nu īn ultimul rīnd, sa se zdruncine unitatea Poporului Romān. Prin īncalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinīnd celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 īncoace au privatizat dupa bunul plac, au vīndut strainilor capacitati de productie rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sīnt industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa, industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar bancar. Au vīndut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului Romān, si anume pamīntul tarii, aflat acum īn mare parte īn proprietatea unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.
Printre protagonistii vietii politice romānesti care au conlucrat pentru a aduce Romānia īn starea precara īn care se gaseste astazi si care se afla īn cele doua tabere rivale se numara Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sīnt cei care au creat un curent contraorganizational al mediului vietii colective, care a dus la formarea subspatiilor neguvernabile. Agregarea acestor subspatii, īn timp, a determinat actualul razboi subnational dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica imputīndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune īn primejdie atīt Statul, cīt si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sīnt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Romān, a caror tinta este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale.
Ei au constituit structuri alternative, formīnd retele de colegii invizibile, pentru a captura centrul Puterii īn Romānia. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate īn toate partidele, la toate publicatiile, īn toate guvernele, dobīndind astfel accesul sau chiar controlul īn institutii-cheie ale Romāniei, de la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu īn ultimul rīnd, īn societatea civila, devenita vīrf de lance al manipularilor puse la cale.
Lansarea īn spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al Romāniei. Pīrghiile statului au fost preluate si sīnt folosite de carteluri si mafii organizate īntr-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii romānesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului īn putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational. Obtinerea controlului Romāniei nu este īnsa o īntreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa se realizeze īn prezent, fiind consecinta conditiilor īn care au actionat gruparile respective. Īn aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul Romāniei.
Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le estimeaza sīnt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut īn decembrie 1934 īn orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat īn SUA, īn 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich īn Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta īn Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene īnarmate pīna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat īn SUA la ani grei de īnchisoare pentru diverse escrocherii īn ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich īn ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore.
Ziarele New York Post si New York Times au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Īntr-o scrisoare catre Bill Clinton, Shavit īi transmite acestuia īn termeni conventionali ca Marc Rich a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, īnregistrīnd rezultate dincolo de asteptari. La rīndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv un aliat de importanta critica. Toate acestea completeaza un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, īn care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod Mega, folosit de Rich, a fost aflat de englezi īn februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, īncartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de Jerusalem Post, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea imobiliara.
Implicat īn retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si īn scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Īmpreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament īn Orientul Mijlociu, avīndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, īntr-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a īncalcat embargoul impus Iugoslaviei la īnceputul anilor 90, livrīnd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializateOil Daily, īn afacere a fost implicata si Romānia, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cīt a putut si Statul Romān. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat īn Romānia de Florian Stoica, fost director īn Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador īn Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele īn Glencore International AG, iar īn Romānia a actionat prin firma Glencore Romānia, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decīt vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din Romānia dupa 1989, unde avusese niste afaceri si mai īnainte, mai mereu tranzactiile īn care a fost implicat au fost īnvaluite īn mister. Īn decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarīre privind cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA. Detaliile contractului au fost secretizate.
Īn vremurile tulburi de atunci, īntelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul romān s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich īn aprilie 1990 īn biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarīre de guvern īn 8 decembrie 1990, cīnd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. Īn 1993, cīnd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca īsi vor pierde locurile de munca. Īn mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a īnceput acumularea de pierderi. Īnainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. Īn final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cīstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere mai puternica, asa cum se va vedea mai departe), iar īn 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV.
Glencore Romānia a derulat afaceri si īn domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru picura. Īn ultimii ani, reprezentanti ai Glencore īn Romānia au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus īn Romānia pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tīrgoviste si Industria Sīrmei SA Cīmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat īntreaga industrie de aluminiu din Romānia īn urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie.
Īn 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a īmprumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO īn favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat īn mod formal fata de modul īn care s-a facut privatizarea. Īn realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma īn 1983, īmpreuna cu Marc Rich. Autoritatile romāne fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca īn spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost īn jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat īn spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Romān. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese la noi.
Asa cum mentionam īnca de la īnceputul acestei analize, o alta forta cu interese mondialiste care a patruns īn societatea romāneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de actiune al acesteia īl reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile proeminente ale Romāniei de astazi, Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu. Īn ceea ce īl priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 īl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani īn materie, amplificata de proiectarea de palate īn Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o īn primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea īn spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada īn sferele de vīrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din Romānia.
Este evident astazi pentru toata lumea ca, īn pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu īn picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ īn afacerile cu petrol īnca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol īn 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vāntu, care i-a transferat la momentul oportun, conform īntelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu.
Rompetrol era nava amiral a comertului exterior romānesc, fiind singurul contractor specializat īn petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus īn tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj īn domeniul petrolier, executate īn diverse tari ale lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat īnceputul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea īntregului patrimoniu petrolier al Romāniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind īnstrainata prin jaf.
Tandemul de astazi OMV Rompetrol este expresia unui periculos monopol īn industria petrolului, creat prin contributia decisiva a elitelor mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit īn 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscala si spalare de bani īntr-un dosar deschis si īn prezent. Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de īnalte fete ale masoneriei romānesti si nu numai. Astfel, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din Romānia, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria romāna sīnt angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme īndelungata, fiind chiar ministru īn cabinetul Nastase, iar īn 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu.
Īn medii bine informate se sustine ca Patriciu este un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, īntīlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, īn iunie 2006, īn cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza īn principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori īn Romānia, īncepīnd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi īn iunie 2006 si din nou īn aprilie 2007.
Īn sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la īntīlnirea romāno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori īn dosarul Rompetrol, redeschis īn tromba, chiar pe teritoriul american, īn interiorul Ambasadei Romāniei din Washington. Declaratiile acestora au fost folosite īn probarea fraudarii Statului Romān prin īncasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov īn Romānia, poate chiar mai important decīt cel de natura economica, a fost cel de natura militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca Romānia nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate īn tara noastra vor īnchide o linie care va īndigui avanpostul rusesc.
Romānia poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se īntinde din Caucaz pīna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decīt KGB īn spatiul romānesc, vizeaza reactivarea cīt mai multor cadre recrutate īn perioada anilor 60 īn timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut īn legatura un numar important de ofiteri din sistem.
Ulterior, GRU si-a īmbogatit, īn anii 80, structura informativa si a agentilor de influenta prin preluarea dizidentilor, cresterea acestora si plasarea lor īn spatiul politic, dupa 1989. Īn aceste conditii, pentru a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa īntinda o mīna energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina imunitate pentru oamenii sai. Constiinta īnaltului sprijin de care beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa īnfrunte si chiar sa sfideze acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute īn presa cu privire la sponsorizarile masive facute īn campania din 2004 catre PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaratii.
http://www.desteptati-va.ro/index.ph...re-a-romaniei/




Răspunde cu citat


Liens sociaux