View RSS Feed

Atikamekw

Nu de noi stapani avem nevoie ci de calauze in a ne stapani singuri libertatea!

Rating: 1 votes, 5.00 average.
Text preluat(semnatura si link la final): Pentru a-mi explica propunerea , trebuie sa aduc in faţă un anume context. Exista doua macrofenomene a căror interferenţă produce o derută rătăcitoare sau paralizantă. Unii văd bine unul din ele , alţii pe celalalt, rareori fiind precepută otrăvitoarea lor co-manifestare.

A.) Alteritatea persoanelor- sporită de scara tot mai mare de vieţuire colectivă, care conduce firesc şi legitim la poziţii contrare. Chiar dacă am semăna genetic sau cultural (e de dorit asta, vrem omogenizare de dragul consensului?) tot ar apare interse contrare, din cauza "specializarii". Ţăranii şi orăşenii nu au acelaşi interes privind preţul alimentelor şi au nevoie de mecanisme de negociere, nu de uniformizarea forţata a poziţiilor lor. Fiecare ar vrea să ia cît mai mult din buget şi să dea cît mai puţin. Intr-o societate mare si evoluată, unii vor liberalizarea avorturilor- alţii interzicerea. Unii vor dori stat religios, altii stat laic sau ateu. Unii vor dori şcolarizare maximă, alţii- minimă. Vor exista promotori ai libertăţii media dar şi a cenzurării. Activişti pentru interzicerea portului de armă şi pentru cauza contrară. Adepţi ai autonomiei ţării, sau a "integrării" ei- la un imperiu sau la altul. Iubitori de business şi duşmani ai ciştigurilor speculative. Doritori de comunism, anarhism, individualism etc. Regionalişti si centralişti. Progresisti si conservatori. Etc. Etc. Etc. Toate acestea sint INEVITABILE. A doua zi dupa ce un popor capturat de o mafie politica şi-ar cuceri libertatea, ar izbucni conflictele privind calea de urmat, tocmai pentru că lumea nu ar mai fi ţinută în hăţuri. De aceea, programul unei alianţe largi împotriva unui regim putred nu poate conţine proiecte particulare de societate, ci doar cadrul asigurării unui regulament just pentru negocierea dintre diversele proiecte legitime. Deci- reguli corecte de stabilire a compromisului, impus de fenomenul A, sa zicem- noua Constitutie.

B.) Uzurparea puterii- constatabilă din plin în istorie, încît putem consemna uzurpabilitatea instituţiilor menite asigurării corectitudinii jocului social, atacate de cei răi, cu mare succes. Statul şi legile fiind folosite de cei care acaparează puterea pentru a-şi exploata, domina şi domestici victimele prinse în plasa "legalităţii" emanate de sus în jos, cu sau fără aparenţe democratice.

Ironizind teoriile stupide ale "complotului", apăratorii legitimităţii neosclavagiste fac tot ce se poate pentru ca poporul să nu-şi dea seama că este manipulat şi jefuit sistemic, hipnotizat printr-o uriaşă farsă. Activiştii "anti-sistem" realizează ce se întîmplă în spatele decorului de mucava şi denunţă bandele care acapareaza puterea si transformă individul în pion, fără posibilitati de reacţie eficace. Dar, obnubilaţi de revoltă şi isterizaţi de conformismul majorităţii, ei neglijează importanţa fenomenului A, comiţînd un animism subtil, explicînd urîţenia lumii reale numai prin degradarea instituţiilor atacate de mafioţi. Acuză structurile, fabulînd patetic despre frumuseţea nativă a omului , rătacit de cîţiva stricaţi. Anarhiştii cred de exemplu că, o dată scăpat din chinga statului, omul va scăpa şi de condiţia sa de fiară şireată, obligată la o socialitate de care încearcă să profite. Corporaţiile sînt pe cale de a le servi o lecţie…. Nu numai răutatea canaliilor inhăitate ne-a adus aici, ci faptul că acestea pot profita de contradictorialitatea intrinsecă a condiţiei umane sociale. Dacă se uită de manifestarea fenomenului A, lupta civică se împotmoleşte în fals.

Cu aceaste scurte trimiteri de fundal, imi rezum părerea privind numitorul comun:
Baza lui firească este lupta pentru răsturnarea regimului actual. Ceea ce înseamnă să ataci prioritar problema B, conştient că problema A va putea fi abordată rezonabil , DUPĂ eliberare. In unele situaţii ( a se vedea lupta pentru independenţa a popoarelor asuprite colonial) scopul acesta este manifest suficient. Caci numai aparent el nu are decît conţinut reactiv. In realitate , a combate căpuşa care sufoca statul (şi prin el-societatea), înseamnă implicit un program politic- de tip curativ. Intii te faci bine dintr-o boala grava, dupa aceea lansezi noi proiecte. Patologia politica justifică platformele care se reduc la combaterea ei.
Numai că aceastea trebuie să fie complete. Adică să conţină ca obiective:

1. Libertatea. Răsturnarea de la putere a uzurpatorilor. Cu atenţia cuvenită pentru pregătirea şi ducerea acestui război.

2. Dreptatea. Cercetarea activităţilor distructive si pedepsirea exemplară a celor care au prădat comunitatea- încît sa fie anihilată puterea de revenire a microbilor şi întărita rezistenţa organismului colectiv.

3. Echitatea. Instituirea unor reguli de joc politic corecte si eficace (cinstite , juste , anti-patologice, sănătoase pentru societate) care sa pună bazele viitoarelor negocieri între interesele contrare (gestiunii faste a alteritatii).

Deci: programul de luptă, planul justiţiar şi noua constituţie. Si cam atît! Şi asa punctul 3 complică mult lucrurile. Dar dacă îl eludăm, riscăm repetarea aventurii comuniste: răsturnarea reuşită a unui regim , urmată de înlocuirea cu unul mult mai rău. "Performanţă" -reuşită şi în 1989, ceea ce a pus românii în gardă. Nu-i mai poţi chema spre necunoscut. Deci este obligatoriu ca un program de eliberare să propună o ordine mai dreaptă, un mod just de negociere socială. Dar nu mai mult! Atunci cînd, în numele eliberării ţării de hoţi, impui măsuri care ar trebui să facă obiectul unor negocieri politice civilizate, într-o ţară liberă, trădezi dorinţa de a captura pe alţii sub propriul steag. Care nu miroase a bine. Nu de noi stăpîni avem nevoie ci de călăuze în a ne stăpîni singuri libertatea.

Consider că aceia care încearcă un numitor comun mai mic decît acesta, nu au cum depăşi stadiul de vorbărie civică. Şi că aceia care încearcă mai mult, nu au cum cataliza alianţa necesară. Dacă interesul pentru această problematică ar fi viu, aş spera că această concluzie a studiului meu e o atenţionare/provocare utilă.

***

Recenta harţă dintre domnii Giovani Ţeavă (lider-promotor al mişcării Dacia: http://www.facebook.com/groups/141387601036/) şi Alex Imreh (lider-promotor al grupului Green: http://www.facebook.com/groups/ViitorulEsteVerde/) , mă provoacă la observaţii care nu vor place poate ambilor (sau altora, care se vor putea simti vizaţi), dar sint incadrabile în analiza care face obiectul spaţiului AER (http://www.facebook.com/groups/367470513272109/). Cred că avem de a face cu o contrapunere semnificativă, între două poziţii complementare, care nu găsesc echilibrul, de frica unui compromis. Aş trece de primul strat al fenomenului care ne costă atît: la noi dezbinarea are o putere devastatoare. Intrezăresc şi explicaţii nebanale, care ne-ar putea ajuta la meditaţie (dacă sîntem dispuşi).

Pentru domnul Ţeavă, critica actualului sistem socio-politico-economico-spiritual este total insuficientă. Singurul activism respectabil, pentru a nu promova o nemulţumire sterilă, trebuie să urmăreascaă împlinirea unui program politic alternativ, a unui proiect complet de societate, definit precis. Chiar şi în vederea federarii cu alte forţe antisistem, numitorul comun trebuie să fie gros, să conţină proiectul comun. Dar cum programul fiecărei grupări nu poate coincide cu al celorlalte, această poziţie maximalistă face imposibilă federarea , în vederea răsturnării puterii. Aşa că domnul Ţeavă nu putea ajunge decît la invitarea tuturor sub steagul mişcării sale. La fel cum domnul Cojocaru, nu se poate alia decît cu cei care îi promovează legea. Sau "legionarii"- cu nimeni . S.a.m.d.. Dar toţi cei care procedează astfel, care nu demonstrează o adevărată deschidere către alianţe (arătînd flexibilitate în stabilirea numitorului comun, întru lupta cu uzurpatorii statului) vor percepuţi ca ambiţioşi, veleitari, însetaţi de putere.

De partea cealaltă, domnul Imreh are o poziţie "minimalistă". Nici măcar denunţarea alegerilor nu-i pare obligatorie. Se codeşte, încît nu mai ştii ce vrea. Nu există un numitor comun al curentului său de contestare, căci fiecare membru al grupului e nemulţumit de altceva, altfel, în altă direcţie. Incît cei 24 de mii de membri "Green" nu sînt legaţi decît de faptul că primesc iîmpreună pe email o revistă colectivă, cu comentarii (critice) despre realitatea politico-economică. Suficient de ne-angajant ca să rămîi înscris, fără complicaţii. Tocmai pentru a nu sparge rîndurile unei asocieri atît de ambigui, domnul Imreh, captivat de sporirea numărului asociaţilor intru nimic, evită polarizarea cu obiective care să scoată la lumină diferenţele. Avem astfel de a face cu o agitaţie civică -supapă, utilă conştiinţelor ca exerciţiu intelectual de cetăţenie, dar care nu poate avea nici un rezultat pe cîmpul unde se duce lupta cu adevărat. Este spiritul în care s-au consumat energiile noastre din 1989 încoace, un fel de prelungire agonică a Pieţei Universităţii sau Alianţei Civice, de către cei care nu işi dau seama de sterilitatea acestei poziţii.

Cum să se înteleagă cei doi domni, care pornesc de la poziţii antagonice şi nu sesizează că ar avea de cîştigat luînd cîte ceva din viziunea opusă, încît să-şi amelioreze drumul propriu, nu foarte satisfăcător? Va căuta domnul Imreh în argumetul Ţeavă sugestii privind îmbunătăţirea programului său, excesiv de minimalist? Va găsi domnul Ţeavă în argumetul Imreh sugestii privind întărirea propriului drum, excesiv de maximalist? Ar fi un semn de inţelepciune, sau de punere a intereselor colective deasupra ambiţiilor proprii- pas pe care puţini îl pot face. Nu e nevoie să mi se spună că pot cădea şi eu în meteahna încrederii excesive în viziunea proprie. Ştiu să-mi aplic inducţia crudă….Imi voi spune totuşi punctul de vedere, pentru ca intervenţia mea să alimenteze dezbaterea privind calea optimă pentru agregarea unei alianţe, operaţie care nu ne reuşeşte de 23 de ani.

Eu cred că proiectul comun nu trebuie nici minimizat, nici maximizat- ci trebuie dozat adecvat scopului (facilitarea procesului de aliere a contestatarilor actualului regim). Care ar putea fi acest "cel mai mare numitor comun"- este o problemă critică, pe care o speram discutată cu folos în spatiul AER (pe care unii îl doresc un agregator direct al rezistentei, în timp ce eu l-am dedicat numai cercetării colective a problemei agregării- şi pentru ca nimeni să nu se simtă confiscat). Sigur că o formaţiune politică (de ce am evita termenul?) nu se poate rezuma la a critica un regim, ci trebuie să pună pe masă un proiect alternativ de societate, onorîndu-şi pretenţia de incubator de planuri de emancipare colectivă. Este mai mult decît firesc, este obligatoriu ca platforma unui partid (sau a unei organizaţii echivalente) să conţină un plan cît mai clar de reorganizare a societăţii. Doar că, sub nici o formă, un astfel de plan nu poate fi asumat de alte formaţiuni, cu care trebuie făcut front comun împotriva răufăcatorilor care au capturat naţiunea. Dacă fiecare încearcă să satelizeze pe ceilalţi spre programul său, federarea este imposibilă.

Zecile de grupări separate nu vor interesa electoratul, care cere unire, fie şi pragmatic. Dar fără un numitor comun , sau cu unul prea mic, alianţa nu poate apare ca o forţă coerentă sau credibilă, în care populaţia nemulţumită să aibă încredere. Este, de exemplu, insuficient - ca liant- sloganul "Sîntem împotriva actualului regim!". Căci urmeaza firesc întrebarea: "Şi ce veţi face voi, "aliaţii", a doua zi dupa ce îi răsturnaţi, împreună, pe actualii paraziţi ai puterii?" Şi dacă izbucnesc sloganuri contradictorii, fiecare mişcare parteneră propunînd altceva,este evident că se pune de babilonie, încît interesul pentru "frontul de eliberare" se va prăbuşi. Şi atunci? Cum atenuam acest aproape- paradox, pînă la pragul de a evada din blocaj?


Ioan Roşca , 15.11.2012


http://www.facebook.com/groups/36747...3561295329696/
http://www.piatauniversitatii.com/ne...rial-3-2012-11

Submit "Nu de noi stapani avem nevoie ci de calauze in a ne stapani singuri libertatea!" to Digg Submit "Nu de noi stapani avem nevoie ci de calauze in a ne stapani singuri libertatea!" to del.icio.us Submit "Nu de noi stapani avem nevoie ci de calauze in a ne stapani singuri libertatea!" to StumbleUpon Submit "Nu de noi stapani avem nevoie ci de calauze in a ne stapani singuri libertatea!" to Google

Updated 28-11-12 at 12:14 PM by Atikamekw

Categories
Actualitatea Românească

Comments

  1. Ţeavă Gheorghe's Avatar
    Mişcarea Dacia nu a obligat pe nimeni să adere la Principiile şi Obiectivele sale, ci a creat un grup special pentru facilitarea CONVERGENŢEI FORŢELOR AUTO-DECLARATE ANTI-SISTEM, numit Uniunea Democratică a Românilor din România (UDRR - activ şi azi), Din postura de „viitor aliat al grupului Green” le-am propus spre vizionare Principiile şi Obiectivele noastre... şi atât !!! Urmarea a fost că mi s-a interzis s-o mai fac şi am fost eliminat din grup, în paralel cu DEZERTAREA din UDRR, deşi noi ne declaraserăm dispuşi să găzduim documentele lor, pentru o mai bună cunoaştere reciprocă. Bineînţeles că Green, care am aflat de la administratorul principal Imreh, că este o „coastă” a Ligii Distributiste, nu avea nimic de propus în materie de luptă ANTI-SISTEM, ca şi PP-LC anterior, fiind „prizonierul” unei teorii economice a Papei Leo al III-lea de acum aproape două sute de ani şi ca urmare, „au tăiat linia de legătură” din proprie iniţiativă.

    Noi am încetat de atunci relaţiile cu aceste structuri şi am hotărât să ne urmăm calea, deoarece oricum... „vorbeam singuri”. Acuzaţia de „protagonism” nu o accept, în condiţiile în care nu-mi rezerv niciun rol viitor în MD, iar în momentul actual nu fac altceva, decât să PĂSTREZ NEALTERAT SPIRITUL ÎN CARE A FOST FONDATĂ Mişcarea Dacia ! Viitorul va demonstra dacă „vedem” bine , sau NU !?

    Cert este că MD nu este un grup de dezbatere pentru punerea pe picioare a unui Proiect, deoarece acesta există deja, singurele contribuţii putându-se aduce la FINISAREA şi ACTUALIZAREA acestuia ! Eu nu chem asta PROTAGONISM, ci pur şi simplu COERENŢĂ şi CONSECVENŢĂ !
  2. Homerillum's Avatar
    Stimate domn,

    Mi-a făcut o mare plăcere să vă citesc articolul. L-am recitit de mai multe ori pentru a fi sigur că am înţeles esenţa şi mesajul dvs. Aţi descris foarte bine problematica. Este vorba de sistemul actual şi deficitele sale. Există la momentul actual în România, dar şi în lume, dorinţa de schimbare, dorinţa ca acest sistem să se transforme în mai bine sau chiar, de ce nu, să se schimbe cu totul şi să se implementeze un alt sistem. Şi pentru ca această dorinţă să se realizeze există bineînţeles şi forţe în societate care vor să o implementeze. Aceste forţe însă au viziuni diferite asupra restructurării actualului sistem sau eventual asupra implementării unui sistem nou. Diferenţele de opinii se transformă în rivalităţi mai mult sau mai puţin personale care duc la imposibilitatea formării unei forţe puternice comune de acţiune.


    Cuprins:
    1. Competenţă socială prin comunicare încrucişată
    2. Secretul forţei cvasi de neînvins al sistemului actual

    ***

    1. Competenţă socială prin comunicare încrucişată

    O modalitate pentru a ieşi din acest impas este ca noi să folosim diferenţele de opinii în folosul nostru, în folosul acelora ce vor schimbarea sistemului, în folosul acelora care vor un viitor mai bun pentru ei, pentru familiile lor şi pentru societate. Diferenţele de opinie nu sunt problema noastră. Problema noastră este următoarea: Cum facem să folosim diferenţele conceptuale în folosul forţei ce va duce la schimbarea sistemului şi deci să nu ne lăsăm divizaţi de ele?

    Aici voi încerca eu să aduc o mică luminiţă, sau poate chiar mai multe, pentru a reuşi în timp să depăşim aceast impas. După părerea mea, faptul că opiniile diferite duc la rivalităţi şi diviziune este un indiciu că dialogul evoluează greşit. De obicei fiecare parte a dialogului este interesată să aducă argumente în favoarea sa şi eventual contraargumente în defavoarea partenerului de discuţie. Prin această tehnică de comunicare se ajunge la înăsprirea fronturilor care poate conduce pe mai departe, datorită lipsei de argumente, la loviri sub centură, la rivalităţi. Participanţii la dialog nu mai găsesc în felul acesta niciun punct comun şi se retrag din discuţie, deci se ajunge mai întotdeauna la diviziune. În cazul politicienilor se ajunge de multe ori la soluţii nedorite de nimeni, soluţii obţinute prin compromisuri.

    Vă prezint mai jos o soluţie de comunicare în cadrul căreia partenerii de dialog au şanse mari să ajungă la puncte de vedere comune, la început nebănuite de niciuna din părţi şi de multe ori chiar surprinzătoare. Aceste puncte de vedere comune duc la unitate parţială de vederi şi conduc pe mai departe la unitate de acţiune. Această tehnică de comunicare este foarte nouă şi ar trebui introdusă inclusiv în parlamente deoarece numai aşa se poate ajunge la rezultate concrete care mulţumeşte într-adevăr societatea.

    Voi descrie această tehnică pe scurt.

    Să presupunem că avem doi parteneri de discuţie A şi B care susţin păreri, teze sau concepţii diferite. Dialogul clasic funcţionează astfel:
    -A îşi expune părerea, aduce argumente ce susţine părerea sa şi expune argumente împotriva concepţiei lui B.
    -B îşi expune părerea, aduce argumente ce susţine părerea sa şi expune argumente împotriva concepţiei lui A.

    Acest tip de dialog, eu îl numesc dialog paralel deoarece fiecare îşi susţine părerea şi atacă concepţiile celuilalt fără să aprofundeze tezele şi argumentele partenerului de dialog. Deoarece dialogul se conduce în paralel, partenerii nu vor găsi niciodată puncte de vedere comune, mai ales în cazul în care miza este mare.

    Pentru ca dialogul să conducă la rezultate este nevoie ca el să fie dus în mod încrucişat. Prin încrucişare se ajunge la puncte comune de vedere şi aşa se poate ajunge la acţiuni comune cu toate că partenerii au concepţii diferite, ba mai mult decât atât, diferenţa lor de opinii este benefică acţiunii lor.

    Dialogul de tip încrucişat se derulează în modul următor:
    - A expune în cel mai competent mod posibil părerea lui B, aduce argumentele cele mai puternice ce susţin părerea lui B şi expune argumente împotriva concepţiei proprii.

    - B expune în modul cel mai competent posibil părerea lui A, aduce argumentele cele mai puternice ce susţin părerea lui A şi expune argumente împotriva concepţiei proprii.

    Acest mod de dialog duce la aprofundarea cunoaşterii concepţiei partenerului de dialog, duce la mărirea competenţei sociale a ambilor parteneri, duce la schimbări afective şi mentale şi în cele din urmă duce la intersectarea parţială a viziunilor. Cu ajutorul acestei tehnici de comunicare se ajunge la unitate de acţiune. Deci diferenţa de opinie este folosită pentru unificarea forţelor şi nu mai are rolul iniţial de divizare. Fructificarea acestui tip de dialog poate dura zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Exersarea lui însă este foarte eficientă pentru soluţii viabile şi comune.


    2. Secretul forţei cvasi de neînvins al sistemului actual

    După părerea mea personală, secretul forţei ce pare de neînvins al sistemului actual este dreptul lui pe care îl are de a crea bani din nimic.

    Pentru a înţelege în mod profund acest lucru putem să ne imaginăm că toate forţele ce vor schimbare s-au organizat foarte bine deci au lideri, au programe alternative, au membri destui, deci au forţa de a schimba acest sistem pervers. Din istorie ştim că bogaţii nu au cedat niciodată puterea şi avuţia în mod paşnic. Nici acum nu o vor face. Vor lupta până în pânzele albe. Ultimul lor atu şi cel mai puternic este puterea lor de a crea bani. Pot crea milioane, zeci de milioane, miliarde, zeci şi sute de miliarde de euro şi dolari. Toţi aceşti bani îi vor folosi pentru a submina, pentru a combate şi pentru a distruge mişcarea iniţiată de forţele ce vor schimbarea sistemului. Cu mulţi bani poţi face orice. Poţi cumpăra lideri şi membri, îi poţi corupe, îi poţi intimida, poţi plăti presa pentru a-i denigra, le poţi înscena un accident, le poţi pune în cârcă fapte reprobabile şi chiar crime şi multe altele. La aceste presiuni nu vor putea rezista mulţi.

    Concluzia mea este următoarea: până nu li se va lua dreptul de a crea bani din nimic, aceşti oameni care se află în minoritate şi care trăiesc pe spinarea comunităţii nu se vor lăsă niciodată învinşi. Există mai multe rezolvări ale acestei probleme: se poate face o institutie care în numele poporului să creeze bani, se pot crea valute regionale, se pot face sisteme alternative şi neconvenţionale de plăţi, se poate reînfiinţa trocul şi autarhia.

    Cu stimă,
    M.Homerillum
  3. Arthur's Avatar
    Raspuns(indirect-transferat) ptr. Homerillum [./] Ioan Rosca [./] Domnule M. Homerillum (? probabil un pseudonim)

    Salut si eu cu bucurie reactia dv. consistenta. Cred ca ambele propuneri ale dv. deschid cai fructuoase -ceea ce e o performanta in situatia complicata in care ne aflam. Ca sa putem continua dialogul-public, va raspund in spatiul facebook AER: http://www.facebook.com/groups/367470513272109/

    Citeva prime note:

    1. Tehnica de comunicare pe care o propuneti este intr-adevar adecvata dialogului coagulant, cel egotic, practicat de romanii in cautare de solidarism social, fiind total nepotrivit. Intr-o anume masura e folosita in comunitatea stiintifica de calitate. Dar in cazul eforturilor de argregare a unor forte coerente de contestare/schimbare a sistemului actual socio-politic, atitudinea pozitiva fata de ceilalti trebuie sa merga si mai departe. Deasemenea mai remarc ca romanii stau mult mai prost ca altii la acest capitol, in Canada de exemplu atitudinea pe care o recomandati fiind binisor apreciata si raspindita. Poate si pentru ca in spatiu nord-american s-a dat multa atentie teoriei comunicarii, psihologiei si cognitiei sociale, negocierii si cooperararii etc. Noi avem aici o adevarata carenta. Tocmai de aceea interventia dv. care ataca problema "tehnica" a optimizarii comunicarii- este foarte oportuna.

    Probabil sinteti prevenit ca inzestrarea comunitatii cu instrumente (artefacte si metode) adecvate agregarii civice este o conditie absolut necesara… dar nu si suficienta. Degeaba vrem sa ne apropiem intru masa critica daca nu avem sinaptica necesara. Dar pe de alta parte degeaba am avea sinaptica - daca nu avem vointa si etosul necesar, sau daca avem interese obiectiv contrare. Asta nu inseamna ca nu ar trebui sa folosim tehnica de dialog propusa de dv. - ci doar ca nu trebuie sa ne surprinda esecurile- si dupa recursul la empatia cognitiva. Caci printre altele, sa nu uitam, exista , pe linga contradictii solubile prin lamurire sau compromis si reale contrapuneri de interese si viziuni, care nu au cum fi topite complet prin caldura intrarii analitice in pielea celuilalt. Iar egotismul, individualismul care impiedica intelegerea celuilalt tine si de primitive existentiale greu de modificat. Dar cu atit mai mult, exercitiul "incrucisarii" comunicationale ar fi benefic.


    2. Prin a doua idee, veniti pe terenul conditiilor obiective de operare. Si este bine, pentru ca nu putem rezolva totul prin optimizarea subiectivitatii. Va impartasesc puternic parerea (si nu din amabilitate "incrucisata" . De aceea, de prin anul 2000, mi-am deplasat centrul de atentie catre problemele economice (financiare) si apoi catre pirghiile juridice - singurele care le pot ataca eficace. Daca nu oprim masinaria lor de facut bani din nimic nu avem cum sa le facem fata, si- asa cum alti partreneri ai mei au scos excelent in evidenta- riscam sa ne irosim in van buna credinta, ba chiar sa le si ocazionam perfectarea camasii invizibile de forta.

    Astept deci cu mult interes propunerile dv. privind caile concrete de a paraliza parazitismul financiar- cheia degenerarii lumii. In acest sens astept si de la domnul Cojocaru un sistem cit mai bine inchegat de propuneri constitutionale. Sper ca dumnealui sa-si duca lucararea pina la capat si sa atace radacina raului, prin prevederi care sa scoata inafara legii cetatii specula de toate formele (producerea de bani din nimic de catre forte private, imprumuturile odioase si colonizatoare ale statelor, contractele pagubitoare pentru comunitati facute de "reprezentantii" lor, fractional banking, dobinzile oneroase, bursa pur speculativa etc).


    Cum bine spunea cineva , parazitii de sistem vor vedea rosu intens- daca promovam astfel de platforme politice. Dar ce alta cale mai avem, ca sa nu le raminem domestic in gheare?

    Ioan Rosca 18.1.2013
    Actiunea pentru Eliberarea României (AER): http://www.facebook.com/groups/36747...3011992384626/

    [./] Ioan Ionuț [./] Notiunea de democratie ar trebui analizata in contextul actual fiindca prin tot felul de inginerii si masinatii a devenit exact opusul a ce este in esenta ei.
  4. Ţeavă Gheorghe's Avatar
    Apropos de punctul 1, am dubii că se poate face aşa ceva între unii care vor să dreagă busuiocul Sistemului şi alţii care sunt de-adevăratelea ANTI-SISTEM !

    Apropos de punctul 2, citiţi aici (scris cu mai bine de un an în urmă) : „Ţin să specific de la început că această soluţie nu o dau eu, ci alţii „mai deştepţi ca mine” ...

    Nu o să revin în a explica necesitatea „dărâmării” actualului SISTEM, care a condus la actuala situaţie de CRIZĂ PROFUNDĂ. Cert este că Politica este condiţionată de Economie, care este la rândul ei condiţionată de SISTEMUL FINANCIAR-BANCAR GLOBALIZAT. S-a ajuns astăzi, ca singurul suport al DEZVOLTARII SOCIO-ECONOMICE să fie… CREŞTEREA ECONOMICĂ bazată pe DATORIE. Această DATORIE a devenit NESUSTENABILĂ, deoarece suntem în situaţia de a trebui să acoperim DATORIA , creând altă DATORIE ŞI MAI MARE !… cu alte cuvinte, cine poate, tipăreşte bani care trebuiesc rambursaţi … cu dobândă… de ALŢII ! Posesorii şi „tipăritorii” a „nişte hârtii fără valoare socială”, pot dispune de resursele planetare, care nu sunt „de hârtie”, ci… REALE. Aceste resurse aparţin însă NAŢIUNILOR, care sunt deposedate în mod abuziv, accentuându-se astfel „prăpastia” între „bogaţi” şi ceilalţi, conform zicalei : „cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale” ! Trebuie remarcat de asemenea, că această condiţie de „supravieţuire” a SISTEMULUI care este CREŞTEREA ECONOMICĂ LOGARITMICĂ, a devenit NESUSTENABILĂ, deoarece RESURSELE LIMITATE nu permit această ABERAŢIE, care nu poate decât să conducă la GRAVE TENSIUNI ÎNTRE STATELE POSESOARE DE „HÂRTII” ŞI CELE POSESOARE DE „RESURSE”, ce pot degenera inclusiv în NOI CONFICTE VIOLENTE.

    Ajungem deci la concluzia că sursa profundei CRIZE sunt… BANII în toate formele în care se prezintă. BANII sunt azi mai mult ca oricând… OCHIUL DIAVOLULUI !

    SOLUŢIA pe care o dau mulţi analişti, este… ŞTERGEREA DATORIILOR şi „pornirea de la zero” prin fondarea unui alt SISTEM SOCIO-ECONOMIC.

    CRIZA este globală, iar SOLUŢIA nu poate fi decât … asemenea ! NIMENI nu are ce regreta în urma acestei măsuri, deoarece marile puteri occidentale ar pleca favorizate de acumulările anterioare, ţările emergente (China, India, Brazilia, Rusia, etc.) sunt bogate în RESURSE şi au beneficiat într-o oarecare măsură de „scăderea ponderii economice a Occidentului”, iar ţările subdezvoltate ar avea posibilitatea de progres, în urma instaurării unei „solidarităţi internaţionale” cuprinsă în paradigma unui SISTEM SOCIO-ECONOMIC… ETIC. Imediat după implementarea acestei măsuri, statele trebuie să fie pregătite pentru o „gestionare internă a propriilor probleme socio-economice”, pentru a se trece apoi, treptat, la o „diviziune internaţională a muncii şi resurselor” pe baze TOTAL NOI, în care etalonul de schimb de mărfuri să nu mai fie HÂRTIILE FĂRĂ VALOARE DE AZI, ci un nou ETALON care să reflecte UTILITATEA SOCIALĂ A PRODUSELOR şi VALOAREA MUNCII ÎNGLOBATE ! Cel mai etic schimb de produse este : MARFĂ CONTRA MARFĂ („vechiul” TROC), gestionat NU de o Bursă de Valori, ci de o Bursă de Produse, în care „arbitrul” să fie… STATUL !…bineînţeles că NU Statul de azi, ci un STAT AL CETĂŢENILOR.

    .................................................. ........
    Ceea ce trebuie avut în vedere pentru viitorul apropiat, este împiedicarea înlocuirii actualului SISTEM cu „clonele” sale, aşa cum ştim că s-a întâmplat cu INDIGNAŢII noştri din… 1989 ! Dacă SCHIMBARE va fi, să fie una… ADEVĂRATĂ !!! Numai renunţarea la VECHEA PARADIGMĂ GLOBALIZANTĂ şi proiectarea unei alteia, în care să se revină la ROLUL PRIMORDIAL AL NAŢIUNILOR, pot garanta un VIITOR LINIŞTIT întregii Umanităţi !

    Deci, soluţia poate fi… ŞTERGEREA DEBITULUI, cu schimbarea concomitentă a PARADIGMEI SOCIO-ECONOMICE ACTUALE, ce „guvernează” Lumea de prea mult timp !!! „Mişcarea Dacia”, prin tot ce propune, se situează în „curentul cu adevărat reformator”, care străbate azi Lumea !”

    Sursa : https://www.facebook.com/groups/1413...0351618826037/
  5. Ţeavă Gheorghe's Avatar
    Quote Originally Posted by Homerillum
    . Concluzia mea este următoarea: până nu li se va lua dreptul de a crea bani din nimic, aceşti oameni care se află în minoritate şi care trăiesc pe spinarea comunităţii nu se vor lăsă niciodată învinşi. Există mai multe rezolvări ale acestei probleme: se poate face o institutie care în numele poporului să creeze bani, se pot crea valute regionale, se pot face sisteme alternative şi neconvenţionale de plăţi, se poate reînfiinţa trocul şi autarhia.

    Cu stimă,
    M.Homerillum

    Apropos de sugestiile dumneavoastră, vă aduc la cunoştinţă că Mişcarea Dacia are între Obiective TROCUL şi AUTARHIA... şi nu numai ! Vezi : https://www.facebook.com/groups/141387601036/files/

    AUTARHIA o concepem la „nivel individual” printr-un nou CONCEPT DE HABITAT, la nivel naţional prin LARGI AUTONOMII LOCALE şi la nivel internaţional prin AUTODETERMINARE, deci : ANTI-GLOBALIZARE=NAŢIONALISM.

    TROCUL îl propunem, mai ales pentru „schimburile economice internaţionale”, prin intermediul unei BURSE INTERNAŢIONALE DE MĂRFURI (ci nu de VALORI cum este azi). La nivel naţional, se poate imagina aşa ceva, dar cu „amortizatori” gestionaţi exclusiv de un „arbitru imparţial”, care are ca principale obiective „autosuficienţa” şi „binele general”, şi anume de un ... STAT PUTERNIC.

    Bineînţeles că aşa ceva nu e imaginabil în condiţiile ACTUALEI PARADIGME SOCIO-ECONOMICE şi de aceea ne-am propus proiectarea uneia noi, a cărei implementare va necesita TIMPI LUNGI şi CONJUNCTURI FAVORABILE.
  6. Homerillum's Avatar
    Stimate domnule Roşca,

    În primul rând ţin să vă mulţumesc pentru reacţia dvs. rapidă şi constructivă. Într-adevăr Homerillum este un pseudonim, un nume virtual precum bine aţi remarcat.

    Desigur că putem să ducem mai departe dialogul şi să facem propuneri pentru a paraliza şi la urma urmei pentru a distruge sistemul parazitar de tip oligarhic instituit în multe părţi ale lumi, inclusiv în România. Ideile, explicate în mod succint, sunt paşi mici ce ne ajută să facem paşi mai mari pentru a ne atinge scopul final care este de fapt o societate în care omul să poată trăi în mod decent. Explicaţia pe scurt a ideilor are însă un dezavantaj. Ele nu sunt înţelese în profunzime şi vor fi mai devreme sau mai târziu uitate deoarece ele par a fi teoretice şi scopul practic al lor nu iese la iveală aşa cum ar trebui.

    De aceea eu am început să-mi expun ideile scriind cărţi pe care le-am conceput sub formă electronică. În toate cărţile mele se regăsesc idei şi soluţii la sistemul actual. Prin tot ceea ce scriu doresc să clarific şi să-mi aduc aportul la realizarea unei societăţi mai bune. Primul pas însă pe acest drum este evadarea din închisoarea mentală în care cetăţenii se găsesc, conştientizarea adevărului, găsirea soluţiilor, planificarea acţiunilor şi implementarea unui sistem nou, eventual restructurarea eficientă şi în sens democratic al acestuia.

    Spre exemplu în cartea mea „Ferma Autarhică” explic modalitatea prin care oamenii se pot face aproape în totalitate independenţi de sistem. Există la ora actuală toate tehnologiile necesare. Independenţa de sistem slăbeşte în mod evident sistemul oligarhic şi duce pe termen mediu sau lung la căderea sa. Am primit semnale pozitive atât din ţară cât şi de peste hotare. Acest proiect „Ferma Autarhică” este în faza incipientă. Deocamdată strângem informaţii, facem experienţele necesare, scriem şi publicăm cărţi, facem website-uri şi bloguri, facem planurile generale, căutăm finanţatori şi sponsori după care vom trece la executarea planurilor reale, vom cumpăra pământ în România şi vom începe construcţia unei colonii de ferme autarhice formate din cel puţin şase ferme.

    În a doua carte a mea „Arta supravieţuirii” tratez subiectul supravieţuirii în natură în condiţia în care sistemul nu mai funcţionează datorită crizelor, catastrofelor, revoltelor sau a unui eventual război. Aici prezint tehnici de supravieţuire. Pentru cineva care vrea să traiască autarhic trebuie să ştie spre exemplu ce să culeagă din flora spontană, trebuie să ştie cum să se vindece singur de maladii şi boli. Un om care îşi culege plante şi ciuperci pentru a se hrăni economiseşte bani şi neinvestind în acest sistem îl slăbeşte pe acesta. După cum observaţi ambele cărţi pun la dispoziţia cititorului posibilităţi practice de a duce lupta antisistem în mod paşnic.

    În a treia carte şi anume în „Democraţia: Revoluţie în sistem” sunt definite într-o viziune nouă, neconvenţională şi pentru mulţi surprinzătoare noţiunile: democraţie, capitalism, oligarhie, muncă, bani. Această carte mi-a fost inspirată de faptul când am realizat că oamenii în general şi românii în special sunt educaţi împotriva intereselor lor. De aceea cei mai mulţi dintre cetăţeni reacţionează în mod potrivnic chiar dacă le expui o concepţie ce i-ar putea ajuta.

    Pe mai departe am descris în această carte modalităţi concrete de a elimina şomajul, de fapt se elimină nu numai şomajul ci şi sărăcia. Una dintre aceste metode este impozitarea cifrei de afaceri astfel încât numai antreprenorii ce au destui angajaţi să aibă preţuri convenabile şi deci să poată rezista pe piaţă. Prin acest mod de impozitare se petrece ceva ce pentru mulţi este de-a dreptul uluitor. Nu numai că se va elimina şomajul ci se va ajunge în situaţia în care antreprenorii vor voi să aibă pe listele lor de remunerare chiar şi angajaţi care nu vor munci deloc în firma lor. Astfel studenţii, oamenii fără muncă, bătrânii, oamenii neputincioşi, bolnavii vor fi pe listele de plată ale firmelor. Statul nu va mai trebui să acorde ajutor de şomaj, ajutoare sociale sau burse studenţeşti. În carte există diagrame care explică totul astfel încât să poată oricine să socotească şi să constate cu mintea lui că aşa ceva este posibil.

    1. În privinţa tehnicii de comunicare propuse de mine doresc să vă spun încă ceva pe scurt; eventual dacă va exista interes public voi scrie mai multe despre aceasta în cărţile mele. Putem începe să exersăm această tehnică de comunicare în internet.

    Prima fază poate fi realizarea unei platforme pe care cei interesaţi să poată discuta în mod anonim folosind tehnica explicată. În faţa lucrurilor noi şi neobişnuite oamenii de obicei se simt jenaţi. De aceea este bine ca mai întâi să se folosească tehnica de comunicare în mod anonim. După o perioadă în care unii probabil că vor stăpâni această tehnica mai bine, se poate trece la o a doua fază.

    A doua fază constă în exersarea tehnicii tot online dar de data asta partenerii de discuţie vor discuta prezentând numele lor adevărate. După o perioadă de exersare se poate trece la o discuţie live.

    A treia fază constă în discuţii live. Cei care stăpânesc această tehnică bine se pot aduna în grupuri mici şi cu ajutorul unor moderatori pot duce discuţii în stil încrucişat. Aici este interesant să participe inclusiv sociologi şi psihologi care vor putea analiza şi urmări impactul şi rezultatele acestor experienţe.

    A patra fază constă în filmarea liderilor marcanţi în momentul în care vor duce astfel de discuţii pentru a putea analiza mai bine tehnica şi rezultatele ei.

    A cincea fază constă în predarea acestei tehnici unor grupuri noi şi răspândirea ei în aşa fel încât ea să devine ceva normal în societate. Această tehnică de conversaţie ar trebui să fie predată în şcoli şi să fie folosită mai ales în Parlamentul României.

    Cam aşa aş vedea eu eficientizarea metodelor de comunicare ce au potenţialul de a duce mişcarea noastră la unitate prin diversitate.

    2. Privind îmbogăţirea caracatiţei prin tot felul de jonglerii financiare precum: crearea banilor scripurali din nimic, speculaţii financiare, dobândă acumulată etc. am descris în cartea „Democraţie: Revoluţie în sistem” fenomenul de anatocism bancar şi repercursiunile acestuia asupra bunăstării populaţiei. Voi dezvolta acest subiect în ediţiile viitoare. Trebuie să fim conştienţi de faptul că banii câştigaţi în cantitate astronomică prin fenomenul de anatocism bancar, deci prin dobândă acumulată, sunt bani nemunciţi, iar acest mecanism este nociv pentru societate. De aceea el trebuie stopat cât mai repede posibil.

    Cu stimă,
    M.Homerillum
  7. Arthur's Avatar
    Raspuns(indirect-transferat) ptr. Homerillum [./] Ioan Rosca [./] E ultima mea reactie (pusa si pe AER): Sint constient de limitele limbajului, gindirii, comunicarii, axiologiei. Deci nu pretind a detine adevarul -unic, nici pe subiectul anonimitatii. Presupun ca are fiecare viziunea lui si motivele lui sa se adecveze la situatii variate. Ceea ce nu inseamna ca nu am si eu parerea mea- pe de o parte, si ca nu-mi voi continua proiectul AER in spiritul pe care l-am ales (din motivele mele), cu regretul sincer de a nu va putea avea printre contributori. Si oricit de mult as pierde (simt multe rezonante intre noi) nu doresc sa va am nici partener privat de dialog, daca ramineti cu identitatea ambigua, vorbindu-mi din spatele mastii. As simti asta ca o trimitere spre derizoriul de care fugim, in raport cu subiectul… si cu mine. Luati-o ca idiosincrazie daca vreti- detest virtualitatea sub toate formele.

    De aici puteti deja deduce ca nu ma conving argumentele din acest eseu, pe care le consider speculative (in sensul neplacut-de aceasta data). Stim amindoi ca inteligenta poate cladi pledoarii pentru orice teza, ca poate fabrica cam orice sens. Cred ca in acest caz dv. eludati subtil problema lasitatii, pentru a construi o explicatie artificiala a ne-asumarii frontale a opiniilor emante spre altii. Care este -deseori- motivul anonimitatii: frica de represalii pentru ce spui. De ce m-as increde intr-un partener de lupta antisistem care se protejeaza astfel? Chiar dv . spuneti in text la un moment dat: "pentru ca nu cumva să fii stigmatizat pentru toată viaţa". Pai atunci sa recunoastem ca despre asta e vorba si nu despre o speculativa etalare a identitatii interioare in locul celei exterioare.

    Ce rost au trimiterile catre problema sinelui (si probabil a nominalismului), cind numele nostru public tine de pragmatica identificatorului comunicational si de autoritatea sociala? Folositi-cred eu- abuziv (intr-un context inadecvat, ) si cumva manipulator observatiile juste ca fondul trebuie sa transgreseze forma, ca miezul omului nu se reduce la actele sale observabile, sau ca numele cuiva nu inseamna nimic privind calitatile sale. Caci problema reala poate fi alta, identificarea completa a cuiva (in care numele e o componenta) iti permite sa stii ce calitati a dovedit prin faptele vietii (nu prin eseuri) cel cu care vorbesti. Nu as dori sa fac balet spiritual pe Internet cu Iliescu sau Nastase, ascunsi dupa pseudonime. Tocmai pentru ca am putea cadea de acord teoretic, imi repugna situatia, care corodeaza suplimentar legitimitatea creatiei intelectuale! Si nici sa ascult tribulatiile unui las despre curaj, a unui hot notoriu despre cinste etc- nu mi-ar place. Pentru ca eu cred intr-un echilibru intre ce spune si ce face cineva, intre subiectivismul creerii discursului liber si proba caracterului in jocul social, intre intimitate si prestatie.


    Drept care, va astept pe AER , daca va veti schimba punctul de vedere.
    Ioan Rosca