View RSS Feed

Constantin Cojocaru

Mugur Isarescu la vanat - BNR are doua scopuri: financiar si politic

Rate this Entry
Cu ceva timp în urmă, atrăgeam atenţia asupra faptului că Mugur Isărescu a ieşit la vânat, respectiv, la vânarea funcţiei de Preşedinte al României (AICI). La mai puţin de o lună de la acea manifestare, în care ne transmitea mesajul că România nu are altă soluţie decât să apeleze la capitalul străin, sugerând că el este „trimisul” care ne poate aduce această nouă „infuzie” de lapte şi miere, de data aceasta, Guvernatorul BNR lansează un atac direct şi total împotriva scandalului politic din România, de care se „delimitează”, scandal care, în opinia sa, se face vinovat de deteriorarea situaţiei economice a ţării, exprimată, direct, de deprecierea monedei naţionale.

Iată, câteva extrase publicate de Hotnews.ro, pe data de 6.08.2012, din această rafală de focuri trase asupra clasei politice de vânătorul funcţiei prezidenţiale.

"Insist", “subliniez”, "avertizez”. Rareori Mugur Isarescu foloseste asemenea cuvinte in discursurile sale, insa luni expresiile respective au abundat. Fara menajamente prea multe, Isarescu a avertizat ca a venit momentul ca politicieniii sa puna capat scandalurilor care deja au afectat si vor mai afecta si lunile urmatoare evolutia leului in fata euro”.

“1.) Politicienii sa se aseze la masa discutiilor si sa gaseasca solutii. Politica este arta dialogului, nu? Cine nu ştie să dialogheze poate să meargă acasă nu să ne scoată pe noi din casă”.

Deci, politicienii, adică cei care conduc, astăzi, România, sunt invitaţi să meargă acasă, să nu ne scoată pe “noi” din casă. Altfel spus, Mugur Isărescu, nu face parte dintre politicienii, care “nu ştiu să dialogheze”. El face parte dintre “noi”. El nu a fost prim-ministru, în perioada în care s-au pus bazele vânzării, către străini, a capitalului românesc, inclusiv ale celui bancar, el nu conduce, de peste două decenii, BNR, componentă a statului român, care a generat şi întreţinut inflaţia, prin care capitalul românesc a fost pus pe butuci, gata să fie cumpărat, pe nimic, de străini şi de guvernanţii autohtoni, în mijlocul cărora s-a aflat tot timpul. El face parte dintre “noi”, noi cei pe care politicienii, colegi ai domnului Guvernator, ne-au “scos” din fabricile, uzinele, hotelurile şi băncile noastre, pe care le-am construit cu sudoare şi cu multe privaţiuni.

“2.) Scandalul politic depreciaza leul. Tensiunile interne s-au vazut in mod cert asupra evolutiei leului”.

Nu, domnule Guvernator. Nu scandalul politic depreciază leul. Pe termen lung, leul este depreciat din cauza deficitelor balanţei comerţului exterior al ţării, deficite determinate, la rândul lor, în principal, de trecerea capitalului naţional în proprietatea străinilor, Pe termen scurt, leul este depreciat, sau apreciat, ca urmare a intervenţiilor BNR pe piaţa valutară, prin care aceasta cumpără şi vinde lei, sau valute, prin care influenţează cursul de schimb, cu dublu scop:

a), financiar, să umfle conturile speculanţilor de pe piaţa valutară şi
b) politic, să influenţeze accesul la putere al uneia sau alteia dintre taberele politice, care se rotesc la conducerea statului român, din 1989 încoace.

Invit pe cititori să urmărească graficele 18.1 şi 18.2, postate la secţiunea Documente, rubrica Grafice, AICI : http://www.variantacojocaru.ro/?page_id=142 …Se observă, cu uşurinţă, evoluţia în zigzag a cursului, care favorizează speculaţiile pe piaţa valutară, şi, foarte important, deprecierea leului în anii electorali. Cu această precizare, devine limpede pe cine susţine BNR în actuala luptă pentru putere, în România.

3.) Nu inrautatiti si mai tare situatia monedei nationale!Urmeaza o perioada complicata pentru leu. Pietele sunt nervoase, iar din aprilie au devenit si pesimiste in privinta evolutiei leului

Situaţia monedei naţionale se va înrăutăţi, cu sigurantă, în lunile următoare, dar nu datorită scandalului politic. Scandalul politic este el însuşi făcut pentru a distrage atenţia electoratului de la dezastrul economic, social şi politic, în care a fost adusă ţara de politicieni. Leul va continua să se deprecieze, pe de o parte, datorită înrăutăţirii balanţei comerciale, din cauza secetei, ale cărei efecte ar fi fost diminuate, dacă statul român, din conducerea căruia a făcut parte, de 23 de ani şi domnul Guvernator, nu ar fi distrus capitalul cooperativelor agricole, inclusiv sistemele de irigaţii construite până în 1989. Pe de altă parte, deoarece BNR va continua şi în următoarele luni, să-şi realizaze cele două scopuri menţionate, cel financiar şi cel politic.

4. ) Atrageti bani europeni! …"Prioritatea" atragerii de bani europeni nu s-a simtit deloc. Noi nu avem capatitatea de economisire interna si avem nevoie de aceste fonduri”.

Degeaba dăm îndemnuri să atragem fonduri de la UE. Degeaba am creat şi un Minister al Afacerilor Europene. Degeaba schimbăm paturile. Fondurile UE se acordă condiţionat. Obţii 50% de la UE dacă ai şi tu 50%.

Românii nu au cei 50%. Nu au pentru că statul român, din care face parte şi domnul Guvernator, de 23 de ani, i-a deposedat de capitalul pe care îl acumulaseră până în 1989 şi de profiturile create de acest capital de atunci încoace.

Românii vor avea cei 50% numai atunci când vor fi despăgubiţi pentru capitalul de care au fost deposedaţi, numai atunci când se va aplica Legea Cojocaru. Atunci, vom căpăta şi „capacitatea de economisire internă”.

5. ) Atentie la Europa! Urmeaza cresteri ale preturilor principalelor produse agricole-grau si porumb. Mai devreme sau mai tarziu se va reflecta si in Romania fiindca suntem o economie deschisa. Am spus, mai sus, cum este cu seceta şi cu preţurile, în următoarele luni.

Dr. Constantin Cojocaru /7.08.2012

***

Motto _ Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor ! TUDOR VLADIMIRESCU
Arhiva de lucrari: Index de lucrari publicate( repertoriu ) Prezentare: C.V. Manifest : GATA PDF : Grafice de evaluare
PDF : Tabele de comparatie Website_01: Varianta COJOCARU Website_02: Eurosansa Contact: via E-mail(aici)

Submit "Mugur Isarescu la vanat - BNR are doua scopuri: financiar si politic" to Digg Submit "Mugur Isarescu la vanat - BNR are doua scopuri: financiar si politic" to del.icio.us Submit "Mugur Isarescu la vanat - BNR are doua scopuri: financiar si politic" to StumbleUpon Submit "Mugur Isarescu la vanat - BNR are doua scopuri: financiar si politic" to Google

Comments

  1. Chitu Constantin's Avatar
    Asa inteleg si eu, dle Cojocaru, ca deprecierea leului e determinata de balanta de plati externa. Criza politica, daca-i putem spune asa, care e de fapt o lupta surda (si stupida din punctul nostru de vedere) pentru putere, este gazul pus peste valvataia cauzata de balanta de plati externa.

    De 22 de ani nu facem decat sa consumam mai mult decat producem. Acest consum, in exces in raport cu posibilitatile si cu performantele noastre, de bunuri importante, trebuiesc platite intr-un fel sau altul. Fie ca dai alte produse la schimb, dupa care se face compensarea cu tara de unde le importi, fie ca trebuie sa imprumuti bani ca sa achiti facturile bunurilor respective, e tot una. Rezerva de valuta a B.N. reuseste sa tina cursul valutar sub control pana la o limita. Vine insa un moment al adevarului cand parghiile Bancii Nationale, respectiv rezerva de valuta, nu mai au eficienta. Nu ca si de data asta, ca si in alte dati, Isarescu n-ar mai fi putut injecta ceva valuta ca sa domoleasca agitatiile de pe piata valutara, dar tare ma tem ca B.N., prin guvernatorul ei, Mugur Isarescu, face jocuri politice in favoarea uneia din partile “combatante”.

    Gruparea politica a USL pierde serios teren in plan electoral din cauza acestei agitatii de pe piata valutara. Oamenii percep bine lucrurile in plan strict individual. Si nu e greu sa intelegi ca din cauza “certurilor”, provocate de goana dupa putere a USL, suspendandu-l pe Basescu, si inca fara motiv serios in ceea ce priveste incalcarea Constitutiei, el, cetateanul (alegator pe deasupra), e nevoit sa scoata mai multe parale din buzunar ca sa-si achite rata scadenta la banca. Toate astea se cuantifica, se contabilizeaza din punct de vedere electoral.

    Deprecierea leului lucreaza vartos impotriva USL, ca picatura chinezeasca, incet si sigur. Or, Mugur Isarescu nu e strain de astfel de jocuri si nici asa de neprihanit cum vrea el sa para. Ca partas activ la dezastrul economic al tarii din ultimii 22 de ani, Isarescu e la fel de nerusinat cand vine si ne tine lectii de economie politica. Lasand leul sa se rostogoleasca liber, desi eu cred ca ar mai fi avut suficiente rezerve de valuta ca opreasca bolovanul cursului valutar pornit din dealul politic, totusi n-a facut-o. Daca n-a facut-o, desi ar fi avut posibilitatea, este clar ca el are motive temeinice sa n-o faca, motive pe care le cunoaste doar domnia-sa.

    Eu cred ca Isarescu este doar un instrument in toata aceasta afacere, nu autorul moral, nu initiatorul faptului. Dupa opinia mea, Basescu a fost si este preferat de lumea occidentala, lumea decidentilor occidentali. Occidentul prefera guvernele prudente, chiar austere, cum a fost cel condus din umbra de Basescu, din punct de vedere al cheltuielilor sociale in special, al deficitelor bugetare in general. USL nu pare la fel de dispusa sa mentina catusi de putin aceasta linie a austeritatii sociale si bugetare, politica promovata de guvernul marioneta al lui Boc. Populatie, manata de nevoi, preseaza asupra politicienilor in scopul obtinerii de cat mai multe concesii sociale, si asta in conditiile in care economia gafaie in coasta economiei de piata ca un cal obosit. Occidentul a vazut, mai ales in cazul Greciei, unde se poate ajunge la presiunea maselor de oameni, amatoari de viata hedonista, dar fara o economie capabila sa le satisfaca aceasta dorinta; care tendinta hedonista e fireasca pana la urma, eu nu o spun in sens de repros.

    Daca ar fi ceva de reprosat, atunci acel ceva nu e ca vrei sa o duci mai bine din punct de vedere material; de reprosat ar fi ca vrei mai mult de la viata decat iti poti permite din punct de vedere economic. Si mai exista, in afara interesului Occidentului de a mentine un echilibru bugetar in limite sustenabile, si in interior forte interesate sa se duca aceiasi politica de austeritate cu pensile si salariile, pentru a le mentine constante pe cele prin care se sifoneaza banii publici prin tot felul de lucrari fara rost; lucrari facute numai ca sa fie absorbiti, intr-un fel sau altul, banii publici, nicidecum pentru ca ar fi necesare sau ca ne-am permite noi astfel de lucrari publice. Iata exemple: asfaltari si bordurari fara noima, spitale modernizate si inchise, scoli construite unde nu exista elevi si pus lacatul la usa, sali de sport in comune unde sportul taranului e munca ogorului s.a.m.d.

    Toate aceste forte, potrivnice, nu stau cu mana in san sa vada cum noua grupare politica, USL, pare dispusa sa faca mai multe compromisuri salariale sau pensionarilor. Mugur Iasarescu, prin atitudinea lui fata de deprecierea leului, ne demonstraza ca face jocuri politice. Tot ce castiga USL, in plan electoral, prin suspendare unui om detestat de popor in acest moment, pierde pe cealalta parte si in aceeasi masura din cauza cursului valutar; castigi pe-o parte, pierzi pe alta; sau cum se mai zice: pierzi sau castigi, negustor (politician) te numesti. Cum alte cuvinte, si totodata ca o concluzie, Isarescu saboteaza politica USL; Iasrescu face politica camuflata in dosul politicii monetare, sub masca salvatorului si a omului responsabil si dezinteresat. Sau poate ca, stiind ca de mult leul trebuia “relaxat”, adica depreciat, a gasit ca e momentul oportun sa o faca acum, pe greseala politicienilor, si nu dupa alegeri, cum se proceda de obicei, conform “traditiei” sau “cutumelor”.

    In orice caz, indiferent de motivatiile lui Isarescu, economia are nevoie de deprecierea leului pentru a mai lua o gura de oxgen, pentru a-si mai trage un pic sufletul ostenit de povara competiei de pe o piata de desfacere similara, ca salbaticie, cu jungla africana a felinelor.
    Updated 10-10-12 at 04:50 PM by Chitu Constantin
  2. Chitu Constantin's Avatar
    Am citit si eu manifestul “Stapani pe viitorul nostru”. Toate problemele nominalizate in manifest, create de “seductia pietei libere””, sunt reale si grave. Paradigmele liberale, sub toate formele lor – clasice, marginaliste, neoliberale, keynesiste, neokeynesiste etc – par a fi ramas singurele alternative ale omului in planul economic, al existentei materiale, in visul lui, istoric as zice, de emancipare si de eliberare din stransoarea saraciei.

    Ce ne propune, in fond, dogma liberala ? Liberalismul pleaca de la idea ca omul are nevoi materiale de satisfacut si ca, plecand de la aceste premise, doar prin libera initiativa aceasta aspiratie hedonista a omului poate sa-si atinga un optim al devenirii a ei. Ca sa ne satisfacem nevoile (hrana, imbracaminte, locuinta), avem nevoie de un cadru institutional, numit economie, in care aceste produse sa se realizeze.

    Economia poate sa fie una de comanda (comunismul sau fascismul) sau una libera (de piata), una a agentilor economici care se misca liber fara interventiile sau imixtiunile statului; care agenti economici, urmandu-si interesul individual, contribuie, involuntar, fara sa aiba aceasta intentie, si la binele general al societatii.

    Acest din urma model economic, al liberei initiative bazata pe proprietate particulara, si intr-o relativa libertate de manifestare, este modelul liberal de economie. La baza modelului liberal sta ideea de competitie; idée de competitive care, printre altele, genereaza progres. Practica insa nu se potriveste mereu cu teoria. Ideile bune din teorie suporta multe deraieri de pe carosabilul practicii, suporta multe metamorfoze in practica de toate zilele. Agentul economic, miscandu-se liber (poate prea liber), scurt-circuiteaza de multe ori ideea de competitie, spiritul de competitie, abandonand politica fair-playlui sportive; fundamentul teoretic al dezvoltarii si al echilibrului natural si spontan, al echilibrului raportului de forta si potenta intre parteneri; si, o data cu aceasta, al repartizarii profitului intr-o socieate.

    Se creaza astfel adevarate monopoluri sau oligopoluri care, gratie puterii si influentei lor, isi maresc rata profitului (raportata la unitatea de capital investit) in mod arbitrar, injust si in afara competitiei.
    Liberalismul este (mult slavitul liberalism) este, grosso-modo, natura, regula naturii, legea naturii. “Laissez-faire” (lasati natura sa lucreze) sau “lasisez-passer” (lasati libera trecerea), principii afirmate de fiziocratii francezi acum doua secole, par mai actuale decat oricand, mai valabile decat oricand.

    Doar politica consecventa a natiunilor, promovata in secolul 19 si 20, a mai estompat, pentru moment, aceasta regula (eficienta altfel) a naturii afirmata de fiziocrati. Da, natura ca natura, dar cum ramane cu Umanitatea, cu corectia adusa naturii pe cale rationala. Daca ne place asa de mult natura, afirmand-o si promovand-o cu atata obstinatie, de ce n-am ramas consecventi cu noi insine, sa impartim bananele si habitatul cu primatele ? Nu, asta nu ne mai place. Vream sa fim naura, adica competitie, dar vrem sa fim si civilizatie, umanitate, morala, etica. Cat din noi e natura si cat ratiunea care corecteaza natura, care amelioreaza natura din noi, care ne slefuieste comportamentul instinctual si salbatec de cele mai multe ori.

    Principiile “manifestului” par atragatoare, insa de la afirmarea unor principii si pana la materializarea lor e o cale lunga. Traim azi sub dogma integrarilor, globalizarilor, europenizarilor. Sa luam un caz concret din natura, din lumea florei; din lumea vegetala mai bine zis. Sa zicem ca defrisam o padure si, dupa aia, degajam terenul de uscaturi. La inceput, toti lastari ce incoltesc din radacinile vechilor copaci par a avea sanse egale la viata si dezvoltare. Incepe, imediat ce mijesc lastarii, competitia pentru lumina (caldura), seva (hrana) si apa. Sa zicem ca au crescut maricei dupa cativa ani. Acum sa presupunem ca printre lastarii astia, deveniti déjŕ voinici, apare unul mititel care-si revendica si el dreptul la viata, la sansa, la sansa de a avea o viata. Credeti ca ceilalti, care déjŕ au crescut, ii vor face celui mititel loc sa se dezvolte ? Nici vorba. Il vor umbri prin inaltimea lor, si-i va lua seva si apa prin radacinile adanc infipte si déjŕ crescute. Are, in acest caz, lasatarul abia iesit din pamant, aceleasi sanse de dezvoltare pe care le-au avut ceiallti iesiti mai devreme ? Cu siguranta, nu. Daca n-ai iesit din pamant cand a trebuit, degeaba, esti condamnat la non-existenta. Aici nu mai e vorba de competitie, de selectare pe principiul celui mai bun. Nu, aici e vorba de noroc sau ghinion, de norocul sau ghinionul momentului aparitiei.

    Ei bine, prin extrapolare, prin similitudine, prin comparatie, cam asa e si cu Romania aparuta in aceasta “padure” europeana de popoare dezvoltate. Romania e ca lastarul aparut prea tarziu pentru a mai avea o sansa la dezvoltare. Romania a aparut prea tarziu in spatiul acesta al economiei de piata, unde marile popoare ocupasera déjŕ perimetrul pietei. Super-marketurile, plantate in orase, de care romanii sunt extrem de “sedusi” (ca sa ma exprim si eu in termenii autorilor manifestului de fata), eu le-as asemui cu situatia cand cineva mi-ar pune un nuc mare si umbros in mijlocul gradinii. Am terminat cu zarzavaturile, legumele pe care le producem inainte pe mica mea parcela. Acum stau cu bratele incrucisate si fluier a paguba pe langa nuc. Pot taia nucul la o adica, numai ca risc sa se “supare” proprietarul nucului. La umbra unei mari fabrici de automobile, ca sa iau un alt exemplu, din domeniu de data asta, este imposibil sa mai apara inca una, asa din nimic.

    Problema Romaniei e ca n-a aparut la momentul potrivit, ca s-a “nascut” (ca economie libera, de piata), prea tarziu. Piata era ocupata déjŕ de marii prducatori industriali, de marii comercianti ai desfacerii produselor si de marii fiantatori ai capitalului. Globalizarea economiilor este cea mai mare drama pentru poporul roman si altora ca ca noi, e ca un tavalug care nimiceste totul sub rotile lui grele. Bancile le-am instrainat, resursele de energie asijderea.

    Practic toate atuurile noastre s-au volatilizat o data cu aceste instrainari ale bancilor si resurselor de energie. Nu mai avem niciun as pe maneca in acest moment, niciun atuu salvator. Salvarea nu poate veni decat re-nationalizand ceea ce-am vadut cu nonsalanta iresponsabila strainilor.

    De aceea cred ca, trecand din domeniul afirmatiilor in cel al practicii, al materializarii principiilor, nationalizarea e o conditie sine-qua-non. Pe acesta baza, a nationalizarii, ca temei pentru un viitor “avantaj competitiv prin pręt comparativ” (ca o reafirmare, sub alta formulare, a principiului lui D Ricardo) avem nevoie de proiectul “Legea Cojocaru”. “Legea Cojocaru”, coroborata cu protectionismul prin intermediul preturilor (ceea ce nu e posibil fara nationalizarea resurselor de energie si a bancilor), e singura luminita de la capatul tunelului. Altfel va fi vai si amar de viata noastra in conditiile in care clasa politica ne minte, ne promite si ne amageste cu vorbe. Unirea ne face puternici, iar dvs, daca sunteti bine intentionati, n-aveti cum sa nu intelegeti imperativul unirii.
  3. Chitu Constantin's Avatar
    Da, asa e, cum spune dl Cojocaru. Toti cei ce-au zabovit un timp la butoanele Puterii , mai mult sau mai putin, vinovati de falimentul economiei, sunt preferatii electoratului. Da, or fi ei vinovati, dar vedeti, poporul, electoratul, le reconfirma, de fiecare data, ca un refren politic, legitimitatea tot lor, mereu lor. O fi si asta un fel de a fi al popoarelor. Adica o fi avand poporul asta o inclinate perversa, obscura, de a-si face rau cu propria lui mana. I-o fi placand lui sa-i fie rau si, de aceea, alege numai ce-i face rau ? Binele sau raul, excluzand de aici cauze obiective si independente de vointa omului, sta in om. Dar omul inseamna multe lucruri, actiunile lui sunt impulsionate de resortul anumitor motivatii.

    Daca ne aruncam o privire pe structura demografica a Romaniei de azi, ne dumirim numaidecat. Ce vedem acolo ? Vedem ca suntem cam 5,7 milioane de pensionari, cam 1,3 milioane de bugetari, putin peste un million de asistati sociali si cam 3 milioane de salariati productivi. Restul, pana la 18 milioane, cati am mai ramas in urma “razboiului” tranzitiei, sunt copii sau cei ce s-au pripasit prin Occident in cautarea unui loc de munca. Pensionarii, asistatii social si bugetarii par a face cu adevarat regulile jocului politic. Ei sunt primii si cei mai zelosi alegatori, adevaratii “piloni” ai democratiei. Dar pe cine aleg ei ? Pe cei ce le maresc pensia, salariul de bugetar sau cuantumul de asistenta pentru cei neputinciosi sau exclusii social din circuitul muncii. Pentru ei conteaza doar felierea bugetului, nu cum se obtine acel buget si cu atat mai putin nu-i intereseaza structura PIB-lui. Stau pe fotoliul din sufragerie, cu ochelarii pe nas, butoneaza televizorul pe unde apar moderatorii politici cu invitatii lor (de regula politicieni), si astepta … “oferta”.

    Cand aud ca un partid sau altul vrea sa mareasca pensia sau salariul (de bugetar), numaidecat ciulesc urechile ca sa afle despre ce-i vorba. Gata, isi zic ei in sinea lor, pe-asta-l votez, domnule ! Bun, acum vine dl Cojocaru cu o oferta de redresare economica, coerenta si logica, principiala si sincera, care promoveaza ideea de munca, numita Legea Cojocaru. Si ce afla pensionarul, ce tocmai butoneaza telecomanda intr-o frenezie a cautarii: ca trebuie sa muncim. Cum, sa muncim ? Pai bine, dle, asta ne-o spunea si Ceusescu ? Ce vreti sa insinuati cu munca, ca ne intoarcem la vechile “valori”, de altadata ? Ce munca domnilor !? Azi, daca esti baiat destept, ai bani de nu le mai sti numarul, de-i iei cu lopata si-i faci porcoi (in conturi, adica bani scripturali). Si mai stiu o vorba, tot legata de munca: cine munceste nu are timp sa faca bani. Sau te poate aborda altfel, spunandu-ti: dar ce treaba am eu cu munca, domnule, n-am muncit toata viata. Sa mai munceasca si altii.

    Mie sa-mi spuneti ce castig eu, ca pensionar, cu cat mi-o majorati adica ? Stai, domnule pensionar , sa-ti explic. Ce sa-mi explici domnule, lasa ca va stiu eu pe-astia, politicienii, care sunteti buni de gura si ne mintiti intruna. Oi fi pacalind dumneata pe cine-oi fi pacalind, dar cu mine nu-ti merge. Mie, imi replica el ritos, sa-mi spui ce-mi dai la pensie. Asta e problema. Dar, dle pensioner, insist si eu, mai timid, dar si ferm, tot asta doresc si eu, sa ti se mareasca pensia, dar pentru asta e nevoie sa avem bani de pensii marite. Mai departe, ca sa avem bani de pensii marite e nevoie sa se munceasca, sa cream locuri de munca pentru tineri, sa le oferim capital celor care vor sa devina intreprinzatori etc. Tace pe moment, pensionarul (sau bugetarul), semn ca l-am incurcat putin.

    Nu ca l-am convins, departe de asta, ci doar ca l-am incurcat in logica lui simpla, care logica insemna “sa mi se dea” (pensie marita). I-am pus o problema, ce inainte parea destul de simpla si sigura, de logica. Dar sa nu credeti dvs ca se da batut, Nu, nici vorba, o ia de la cap. Domnule, imi zice el, eu am muncit toata viata si acum pretind ca societatea sa aiba grija de batranetea mea. Mi se pare legitima aceasta dorinta, ii spun eu, dar de votul dumitale depinde daca exista bani de pensie sau nu. Retorica mea, care se axeaza pe ideea capitalizarii, a redistribuirii capitalului, se loveste de prejudecatile lui, de ignorant lui, obligandu-ma si pe mine sa ma invartesc in jurul cozii. Nu-i chip s-o scoti la cap cu el, cu pensionarul (sunt si exceptii, dar eu aici vorbesc de regula, nu de exceptii).


    Acest dialog, imaginar, dar si posibil, real, este ca un dialog intre surzi si muti. Dialogul, o fi el calea spre un posibil adevar, cum zicea Socrate, dar un dialog presupune propensiunea partenerului neofit la dialog. Partenerii de dialog ai lui Socrate erau diponibili la asa ceva. De aceea, dle Cojocaru, sunt, paradoxal, asa de multi cei care-i reconfirma pe “fostii”, redandu-le legitimitatea inca o data, reconfirmandu-le legitimitatea la nesfarsit tot celor ce-au pus economia pe butuci. Daca ar accepta dialogul, i-ai putea convinge. Pensionarului ii e mai usor sa intelega o afirmatie (sau promisiune, nemediata de conditii) de genul “voi majora pensile”, decat o afirmatie de genul “voi face posibila majorarea pensiilor” (care e o promisiune conditionata) . Ce inseamna acest “veti face posibila majorarea pensiilor” ?

    Intre a spune ca vrei sa “faci posibila majorarea pensiilor” si a spune ca vei “marii pensile”, el prefera asertiunea ultima. E mai simpla, mai usor de inteles. Ceea ce afirmam noi e foarte bine inteles de cei care trebuie sa cedeze o parte a capitalului lor, ca sa fie posibil proiectul (numai ca astia au interesul sa saboteze actiunea, adica oligarhii si plutocratii), si foarte confuz pentru beneficierul proiectului.