View RSS Feed

Atikamekw

Secretul degradarii nationale-de Ioan Rosca

Rating: 2 votes, 5.00 average.
Evoluţia patologică a societăţii romāneşti a produs degradarea condiţiei umane . Fenomenul Piteşti a continuat după 1989, īn forme noi, mai fine dar mai corozive. Ca să poţi supravieţui īndelung īntr-un spaţiu guvernat de hoţie, criminalitate, cīrdăşie, uzurpare, mişelie, rapacitate, minciună, imoralitate, necinste, parazitism, trădare, prostie, infatuare, găunoşenie, răutate, antiselecţie, corupţie, aservire, manipulare, mojicie, indolenţă, lehamite, neputinţă, pasivitate, obtuzitate - trebuie să faci compromisuri care te modelează nemilos. Cīnd unul dintre cei plecaţi īn lume se īntoarce acasă, după o absenţă de doar cīţiva ani, constată ritmul ameţitor al prăbuşirii economice, sociale, spirituale, existenţiale. Cel alungat de catastrofa din ţară nu are, de regulă, un destin prea fericit, ca emigrant cu rădăcini tăiate, rob fără mari perspective, īntr-o societate īn evident regres. Dar chiar din prisma celui ratat īn occidentul decadent, situaţia regăsită īn Romānia apare excesiv de putredă. Spirala degenerescentă a tranziţiei a amplificat procesul de deformare comunistă a omului nou, dincolo de pragul de reversibilitate. Cu indivizii produşi de sinistra experienţă comunisto-fesenistă nu se mai mai poate clădi o civilizaţie respectabilă, sau măcar suportabilă.

Ce fel de oameni pot fi politicienii care mint şi fură continuu, trădīndu-şi "reprezentaţii", supurīnd legislaţie criminală, pentru a-şi servi stăpīnii şi clienţii, umplīndu-şi buzunarele? Dar judecătorii, care aplică strīmb legi strīmbe şi dau hotărări la comandă sau la nimereală, făcīndu-se că analizează dosare pe care nici nu le deschid? Sau procurorii criminalizaţi, care sugrumă cercetările periculoase pentru mafia uzurpatoare? Avocaţii escroci, care trădează interesele clienţilor, evitīnd īnfruntarea Injustiţiei, tratīnd dosarele superficial, reducīndu-şi prestaţia la cīteva tirade găunoase sau bolboroseli formaliste. Poliţiştii care ţin de şase, pentru ca tīlharii să nu fie deranjaţi de victime şi īşi arată cerbicia, lovind protestatarii. Īntreprinzătorii care au īnhăţat avuţia acumulată de stat şi o vīnd pe nimic străinilor. Intermediarii şi speculatorii. Ziariştii inculţi şi superficiali care otrăvesc conştiinţele la comandă sau īşi dezvoltă reţeaua de şantaje. Preoţii care practică parazitismul "transcendent" (sau chiar afacerile "sfinţite")- cu tot mai puţină sfială, sub conducerea unei ierahii care a făcut pact cu diavolul securist.

Medicii tot mai slab pregătiţi care pretind bacşiş pentru a nu lasă bolnavul să crape şi recomandă medicamentele scumpe sugerate de firmele farmaceutice care le sponsorizează excursiile exotice. Profesorii semi-analfabeţi care se pretează la circul jalnic din sala de clasă, pentru a putea vinde notele reclamate de fecioraşii īn căutare de diplome. Funcţionarii aroganţi, necipoliţi, răutăcioşi, incompetenţi şi indolenţi care batjocoresc un public resemnat şi complice. Economiştii care simulează modelări, managerii (numiţi pe pile) care conduc după ureche firme falimentare şi proiecte himerice şi sifoneză fonduri (europene).

Căpuşele din bănci. Cadrele universitare promovate prin nepotism, care explotează parcul studenţilor analfabeţi. Cercetătorii parcaţi prin institute moarte, care ciupesc ce şi de unde se mai poate, fără a trebui să dea socoteală de vreo activitate ştiinţifică. Academicienii de mahala. Inginerii deprofesionalizaţi, tranformaţi īn vīnzători de aparatură străină. Muncitorii rămaşi cu nostalgii proletare, dar fără fabrici şi uzine, foşti navetişţi rispiţi ca zilieri pe aiurea sau cochetīnd cu asistenţa socială. Ţăranii care umplu cīrciumile de dimineaţă, īn timp ce cīmpurile părăginte aşteaptă minunea rentabilizării agriculturii. Sau care fură roadele ultimilor cultivatori. Marea de şmecheri, bişniţari şi delicvenţi. Ţiganii care fură pīnă şi victimele accidentelor sau cerşesc pentru a ridica unora palate cu turnuleţe. Femeile ce-şi exhibă provocator disponibilităţile, din stradă pīnă īn ecrane şi birouri, vīnate de masculi īn călduri, cu cefe sau pungi groase. Īntreţinuţii marelui bordel, care exportă īn toată Europa carne vie. Bătrīnii īnăcriţi, neputincios resentimentari, care se īnghesuie la orice coadă. Tinerii plictisiţi, neciopliţi, pofticoşi, nevrednici, bătrīnoşi, alienaţi. Copiii alintaţi sau sălbăticiţi, aproape respingători.

Toţi aceşti marginali majoritari forfotesc imund īn cloaca īn care s-a transformat Romānia, viermuie īn cadavrul unei ţări īn descopunere, supravieţuiesc fetid īntr-o latrină socială. Şi ca să-şi suporte mai uşor condiţia penibilă, se aranjează să nu o observe, să nu o īnţeleagă de tot, să nu şi-o demaşte. Puterea fără limite a adaptării, a instinctului primitiv de supravieţuire (cu orice preţ) combinate cu nevoia cultivată de auto-respect şi cu capacitatea minţii de a plămădi sensurile şi valorile adecvate oricărei situaţii. Şi īn timpul comunismului conştiinţa colectivă a găsit căi de a face viaţa acceptabilă, temeiuri adoptabile pentru rolul de victimă sau de profitor. Am traversat tragedia convinşi că sīntem frumoşi ca rezistenţi ascunşi - sau legitimi ca profitori realişti. După 1989 s-au schimbat modelele din dotarea conştiinţelor, nu şi capacitatea noastră de a ne īmbrăca pe dinăuntru potrivit anotimpului social. Acum funcţionează bine: realistul eficace care īnvinge pe cei slabi, cinicul inteligent fără scrupule prosteşti, parazitul care nu are nevoie să agreseze, băiatul de gaşcă dispus la cīrdăşie, primitorul de subvenţii īn turnul de fildeş, nemulţumitul care se răcoreşte verbal ca să facă nimic, īnstrăinatul care evită asocierea combativă, etc.

Tragedia fiecăruia este astfel rezolvată, domesticită, diluată, asimilată, depăşită. Omul recent nu-şi suportă imaginea īntr-o oglindă crudă. Are nevoie de freşte şi autoportrete retuşate favorabil, de peisaje şi chipuri tratate cu dibăcie, īncīt să nu perceapă imaginea exterioară şi interioară ca pe o mizerie, să nu simtă haznaua-context. Auto-conservarea biologică găseşte conştiinţei calea către sensurile oportune. Nu se poate trăi mult cu faţa la adevărul actualei societăţi romāneşti, cu ochii limpeziţi şi nările desfundate. Aşa că toată lumea practică cecitatea protectoare, de la profitorii sistemului pīnă la exploataţii lor. Se critica intens persoane, grupări, fapte, structuri şi chiar fenomene, dar fără a se trece pragul denunţării catastrofei socio-umane care a transformat comunitatea romānească īntr-o societate infectă, infectată şi infecţioasă. Pīnă şi cei mai cīrcotaşi nemulţumiţi nu-şi permit să-şi spună că trăiesc (se descurcă) īntr-o troacă, că se hrănesc dintr-o putrefacţie, că participă la o degenerare colectivă, că īşi cīştigă urīt o viaţa urītă, că, dacă nu fură şi īnşeală direct, ciugulesc cumva din resturile unui jaf. Făcătura supremă e onorabilitatea generală- care oferă o supapă şi victimelor. Acesta este secretul naţional al degradării generale, realitatea pe care bieţii romāni o ascund cu chinuită ipocrizie, complotul colectiv al tăcerii, implicit, tacit, ascuns. O dată pornit pe drumul prefăcătoriei generalizate, īntru fabricarea unor iluzii tolerabile, nu mai rămīne cale de mijloc sau īntoarcere, căci minciuna partajată etalonează adevărurile de referinţă. De aceea au sărit ca arşi atīţia, pentru că un Patapievici a lansat cīteva aprecieri jignitoare la adresa actualilor locuitori ai Romāniei (tolerīnd īnsă binişor abilele sale compromisuri). De aceea ascultă telecetăţenii cu atīta poftă fabulaţiile moralizatoare propovăduite de Dan Puric (cel care a ridicat arta teatrului civic pe o treaptă superioară faţă de prestaţiile de tip Blandiana, Pleşu, Tănase, Dinescu, etc). De aceea poate creşte īn asemenea hal prăpastia dintre realitate şi "reflectarea" ei mediatică sau culturală.

De aceea va fi primit cu mīnie acest mesaj, care va fi resimţit ca o trădare, dar nu va fi denunţat ca atare, ci ca insultă răutăciosă la adresa bravului (bietului) popor romān contemporan, lovit de tot felul de vitregii nemeritate. Această populaţie suferă prea mult ca să o mai loveşti, fără milă, cu adevăruri dureroase. Despre ce am spus aici, mi se va spune, nu trebuie spus nimic. Să nu cadă somnambulii de pe frīnghiile ce le permit să continue. Dar eu nu cred că-şi vor pierde prea mulţi echilibrul, rupīndu-şi oasele la impactul cu realitatea. Sforile pe care se dă spectacolul virtualităţii sīnt tot mai aproape de sol. Şi cum spune un vechi proverb chinez, e uşor să trezeşti pe cineva din somn, doar dacă nu se face că doarme.

Ioan Roşca, 14 Mai 2012


http://www.piatauniversitatii.com/ne...orial-2-2012-5

Submit "Secretul degradarii nationale-de Ioan Rosca" to Digg Submit "Secretul degradarii nationale-de Ioan Rosca" to del.icio.us Submit "Secretul degradarii nationale-de Ioan Rosca" to StumbleUpon Submit "Secretul degradarii nationale-de Ioan Rosca" to Google

Updated 19-05-12 at 06:23 PM by Atikamekw

Tags: ioan rosca
Categories
Actualitatea Romānească

Comments