• Ioan Roşca - Observaţii privind poziţia Consiliului Legislativ faţă de proiectul Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor

    Observaţii privind poziţia Consiliului Legislativ (CL) faţă de noua propunere a Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor („MCC”)

    Notă: Mi-am exprimat deja opiniile privind redactarea unei Constituţii care să dea putere reală cetăţeanului, ca adnotări pe marginea Constituţiei actuale, a celor două propuneri a Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor (AICI) şi a reacţiei Consiliului Legislativ (CL) faţă de prima versiune propusă de MCC (AICI). Consideraţiile care urmează constituie o reluare rezumativă a pledoariei mele, organizată ca un comentariu pe marginea ultimei reacţii a CL. Īncep cu observaţii generale şi continui cu adnotarea punctuală a textului-ţintă, prevenind cititorul care a urmărit eseurile mele pe această temă, că va da peste idei re-expuse (sper, cu un plus de concentrare). Menţionez că am purtat discuţii cu domnul Cojocaru pe marginea fiecărui articol al ultimei versiuni CC, care au scos īn evidenţă rezonanţe, dar şi contradicţii- deci că punctul meu de vedere rămīne personal şi nu angajează colectivul MCC. Recunosc că folosesc şi această ocazie pentru a provoca- pe cine o fi să fie- la meditaţie de fond, nu numai pe marginea problemei bazei dreptului, ci şi īn legătură cu falsificabilitatea construcţiilor ideatice, īn lipsa unui ultim postament epistemic.


    Remarci generale

    1. Şi această reacţie a Consiliului Legislativ (CL) este de mare relevanţă/expresivitate, pentru cine are ochiul pregătit ca să vadă simulacrele, să observe făcătura teoretică, să lumineze mintea capturată de aparenţe. Ea ilustrează/demonstrează rolul real al aparatului juridic īntr-o (pseudo)democraţie: de modelare a relaţiilor sociale īn interesul puterii, de protejare a intereselor profitorilor legii, care uzurpă instituţiile şi folosesc statul ca instrument de īnlănţuire a "cetăţenilor". Totul acoperit cu savante justificări, folosind capacităţi nelimitate de speculaţie. Dar nu există crimă teoretică perfectă, manipularea normativă lasă urme. In mod spectaculos de metodic, Consiliul Legislativ atacă tocmai propunerile Mişcării pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) care ar spori puterea cetăţeanului, de parcă ar dori să-şi reveleze rolul real (deşi probabil nu e vorba de sinceritate, ci de lipsa de rafinament a mercenarilor juridici de pe Dīmboviţa). Nici că se putea o mai reuşită confirmare a caracterului premeditat al īncălcării intereselor societăţii prin "legalitatea" criminală, capturată de cuceritorii statului- un megadelict letal pentru comunitate, acoperit cu falsă legitimitate. Poate că vor īnţelege mai mulţi că principalul duşman al dreptăţii e legea clocită de nedrepţi. Este - cred eu- un cīştig major al demersului MCC. El ne indică faptul că puterea nu trebuie lasată să ne pună zgardă teoretică, fară rezistenţă intelectuală. Siliţi să se explice, sforarii doctrinari se dau de gol.

    Ca să observăm eficace pledoaria Consiliului Legislativ, să nu pierdem din vedere contextul, miza partidei constituţionale. Se īmpletesc, peste tot şi dintotdeauna, două maniere de a domina mulţimea: una bazată pe forţă/violenţă/coerciţie şi cealaltă bazată pe diversiune/amăgire/manipulare. Eşti tīlhărit cu bīta sau jefuit prin īnşelăciune. Umilit (īnfrīnt īn voinţă) sau prostit (īnfrīnt īn raţiune). Lucrezi sub bici sau sub hipnoză. Iubeşti pe Big Brother- ca să suporţi mai uşor faptul că nu i te poţi opune. Domesticit prin frică sau păcalit să te crezi liber. Aici intervine "Legea"- īncepīnd cu Constituţia, prevalīndu-se de faptul că o comunitate are nevoie de reguli, căci anarhia nu scapă de condiţia umană. Unii stăpīni ar redacta Constituţia "totalitar", īncīt să-ţi vezi de lungul nasului, curbīnd spinarea, ca să fii conform. Ceilalţi, ar aranja-o "democratic", īncīt să īţi porţi senin lanţurile montate pe cuget. Poţi sluji cu credinţă sau crezīnd că nu slujeşti. Un singur lucru nu trebuie să se īntīmple: scăparea din laţ īn masă. Fiinţa care a domesticit apele, vīntul, holdele, turmele- a găsit şi mijlocul de capturare a semenilor.

    Dacă poporul exploatat (majoritar numeric) ar lua puterea cu adevărat, reprezentanţii săi ar elabora un cadru legislativ care să sprijine pe cei de jos (şi nu din "stīnga"…), īn lupta eternă cu cei de sus (şi nu din "dreapta"), ar proteja victima şi nu căpuşa, ar favoriza emanciparea omului folosit de sub dominatia omului care foloseşte, ar apăra cetăţenul- de putere
    .

    Respingerea modificării Constituţiei īn direcţia īmputernicirii reale a poporului arată pentru cine lucrează plutonul lăsat să păzească buncărul legii, ocupat de "reprezentanţi" . Cei "mandataţi prin vot" nu lucrează (eliberator) pentru alegătorii care i-au legitimat, ci pentru stăpīnii din umbră, care īi cumpără şi controlează. Ne aflăm īn faţa unei farse mai scīrboase decīt tirania faţişă, dar care are calitatea de a amorţi durerea umilinţei.


    Reacţia Consiliului Legislativ arată că paraziţii care au cotropit puterea īn Romănia nu sīnt capabili de concesii, de compromisuri, de paşi īnapoi. Se bazează pe slăbiciunea rezistenţei, datorată degradării populaţiei, compromise eficace prin "descurcare", dezeducare, dezinformare. Cui nu-i place statutul de sclav , poate să īncerce să devină stăpīn , sau măcar mercenar- folosit īn menţinerea dominaţiei. Să fure singur sau īn gaşcă, să caute o ocazie de ciupeală, să-şi facă loc īn joc, īnlocuind un alt fur. Nu are rost să aspire la o lume mai dreaptă, să se gīndească la o legalitate mai justă, la o democraţie reală. Această mărturisire implicită a relei credinţe legislative, ar trebui explicată poporului, ca să inţeleagă bine cum e īnlănţuit normativ. Scoţīnd la iveală scamatoriile "oamenilor legii", pregătim cetăţenii pentru războiul de sens. Condiţie necesară, dar nu suficientă, pentru revanşa omului demn.

    2. După ce au slujit "tehnic" partidul-stat, juriştii postcomunişti au trecut cu agilitate īn solda noilor stăpīni ai Romāniei, adoptīnd ideologia noii etape, fără jenă/complexe. Īn loc să se arate frămīntaţi de creerea cadrului juridic adecvat năzuinţelor populaţiei, ei propovăduiesc acum europenismul şi capitalismul. Ştiu probabil foarte bine că deciziiile impuse de UE nu corespund intereselor locale, că ele scot din joc mecanismul democratic şi pregătesc terenul dispariţiei statului romān. Dar mercenarii justificării puterii curente se arată la fel de lucrativi pentru noua agendă, ca atunci cīnd īnrămau īn normiţe naţionalismul ceauşist (la care comutaseră dinspre tezele īnchinării spre Moscova- vechea formă a cosmopolitismului slugarnic). Răspunsul Consiliului Legislativ relevă agenda juridică care decurge din "integrare". Este greşită evitarea īnfruntării ei explicite, e inutilă şi dăunătoare ascunderea contradicţiei dintre independenţa unui stat şi īncorporarea lui īntr-o alta structură. Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) va primi lovituri fatale din direcţia īn care īncearcă să nu deschidă front.

    3. Cea mai importantă observaţie făcută de Consiliul Legislativ (CL) este īnsă validă: nu este vorba, īn propunerea MCC, de o revizuire a Constituţiei actuale, ci de o īnlocuire a ei cu o cu totul altă specie de Constituţie. Diferenţele de ţintă, spirit şi mijloace - deşi nu merg pănă unde aş fi vrut eu- sīnt radicale. Demersul Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC) nu se poate īnscrie (firesc, cu rost) īntr-un proces corector, reformator, ci doar intr-unul revoluţionar-juridic. INLOCUIREA actualei carte a robiei libere cu o Nouă Constituţie (care nu are a respecta nimic din cea veche, căci e bazată pe cu totul alte principii) care dă putere reală poporului- corespunde unei schimbări de regim. Aceasta se poate face prin revoluţie de stradă sau mutaţie politică (aducerea la putere, prin alegeri, a celor care să legifereze noua Constituţie şi legalitatea aferentă). Fiind previzibil că īmpotrivirea răpitoarelor cartelate mafiot, lucrīnd īn tandem cu pegra mondială, susţinute de mercenari şi de prostimea teleghidată- va conduce la īnfruntări violente. Deci la suferinţe, cu care s-a plătit- totdeauna scump- o libertate- deseori doar aparentă. De unde decurge responsabilitatea celor care instigă la eliberare.

    Şansele unui cutremur socio-politic sīnt minime, din cauza stării moral-intelectuale a populaţiei supracontrolată cognitiv. Să nu eludăm nici faptul că uzurpatorii statelor din īntreaga lume se sprijină īntru īmpiedicarea emancipării populaţiilor captive. Cale de mijloc nu īncape īnsă. Căutarea ei, pentru a se continua demersuri aparente de "revizuire", nu duce decīt la o confuzie care face rău fluxului novator. Sau la compromisuri inutile, īncepīnd cu acela- major- de a recunoaşte legitimitatea sistemului pīnă acum, pentru a-i putea bate la uşa cu jalba schimbării. Nu avem ce şi de ce respecta, ce şi de ce continua. O abordare cuminte tolerează conservarea bolii īn miezul cetăţii, fiind schimbaţi eventual doar actorii, cu unii noi, care să ajungă la plăcinte- īn numele dreptăţii, după care- să se declare īnvinşi. Dacă nu tăiem rădăcinile răului, care sīnt īnfipte īn trecut, ne vor covīrşi ramurile sale, otrăvind inerţial orice reorganizare. Teoria non-retroactivităţii reparaţiei e o capcană tipică, menită paralizării emancipării şi corecturii. Numai īn caz de continuitate juridică trebuie respectat abuzul consumat, acoperit cu aparenţe formale. Cīnd crima s-a făcut prin lege, de deasupra ei, dreptatea denunţă retroactiv şi legea strīmbă, īi corectează efectele şi penalizează pe cei care au lovit societatea cu ea. Romānia trebuie curăţită de otrava vechii legalităţi, protectoare a atītor mişelii. Constituţia veche trebuie denunţată, nu revizuită. Compromisul nu are nici rost tactic. E deşartă speranţa că stăpīnii se vor da la o parte, dacă li se promite că nu se umblă la trecut, că echitatea va īncepe doar de azi, cīştigătorii tranziţiei păstrīndu-şi avantajul. Precedentul "schimbării" paşnice din 1990 e aparent: securicomuniştii nu au cedat atunci puterea, ci au convertit-o, fructificīndu-şi poziţiile pentru a-şi īnsuşi prada administrată de stat- ca bunuri proprii.

    E evident că propunerea Mişcării pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) nu va fi validată de actualul parlament (sau de altele similare), ci va fi respinsă īn numele unor argumente similare cu cele ale Consiliul Legislativ (CL) (care ne face deci serviciu de prevenire). Rămīn la convingerea că strīngerea celor 500 000 semnături pentru o revizuire improbabilă nu este calea optimă. Ceea ce vor gīndi şi alţii, care nu vor putea fi acuzaţi că nu susţin un demers previzibil steril. Eforturile irosite astfel ar putea fi canalizate spre actul educaţional (trezirea conştiinţelor, īncīt să-şi perceapă sclavia), sau/şi spre un atac antisistem viguros, constīnd īn promovarea directă a NOII CONSTITUŢII, susţinută de semnăturile strīnse, pe care o mişcare politică sau o revoluţie să o poată impune. Şi atunci s-ar vedea cu ce viteză se reorientează juriştii romāni, cu ce talent justifică ei noile paradigme- dacă sīnt lăsaţi să slujească şi noua putere, a cetăţenilor. Ce uşor au trecut de la teza partidului-stat la tezele proprietăţii private sacrosante….



    Adnotări pe text

    Aviz al Consiliului Legislativ referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei Romāniei - Monitorul OFICIAL AL ROMANIEI, NR 100/data 10/02/2014. Analizānd iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei Romāniei, formulată de un comitet de iniţiativă īn baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi transmisă de īmputernicitul comitetului de iniţiativă cu Adresa īnregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. R1937 din 17.12.2013, CONSILIUL LEGISLATIV, īn temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 46 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, avizează negativ iniţiativa legislativă, pentru următoarele considerente:

    1. [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Prezenta iniţiativă legislativă a cetăţenilor are ca obiect de reglementare revizuirea Constituţiei Romāniei, republicată, fiind formulată īn temeiul art. 150 din Legea fundamentală. Conform Expunerii de motive, proiectul a fost elaborat astfel īncāt să reprezinte un model de stat "organic", care permite optimizarea eforturilor cu maximizarea rezultatelor. Īn fapt, este vorba de o rescriere a Legii fundamentale, pe alte principii, cu alte instituţii fundamentale ori cu menţinerea unora, dar avānd alte atribuţii, fără a ţine cont de principiile care decurg din legislaţia Uniunii Europene, avānd īn vedere că Romānia este stat membru al acesteia. Prin obiectul său de reglementare, iniţiativa legislativă se īncadrează īn categoria legilor constituţionale, fiind incidente prevederile art. 151 din Legea fundamentală."
    Notă IR[Ioan Rosca]: Aşa cum am semnalat, observaţia este justă. Degeaba s-a chinuit Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) să pară că nu iese din cadrul revizuirii, fixat prin actuala Constituţie- pentru ca propunerea să fie tolerată. Răspunsul Consiliului Legislativ, care arată că regimul nu acceptă schimbarea radicală a regulilor īntru o democraţie reală - chiar dacă populaţia ar vota majoritar pentru asta, este un īndemn la răsturnarea puterii, ca singură manieră de a impune o Constituţie nouă īn spirit.

    2. [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Semnalăm că īn anul 2013 Consiliul Legislativ a mai avizat o iniţiativă cetăţenească privind revizuirea Constituţiei Romāniei, depusă de aceiaşi membri ai Comitetului de Iniţiativă ca şi cei ai prezentului proiect. Avizul Consiliului Legislativ nr. 308 din 22 aprilie 2013 a fost publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 294 din 23 mai 2013. Īntre cele două proiecte există īnsă numeroase diferenţieri, provenite şi din faptul că actualul proiect cuprinde mult mai multe intervenţii asupra Legii fundamentale decāt precedentul."
    Notă IR[ Ioan Rosca ]: Fiind vorba de versiuni diferite, nu puteau fi rezolvate cu un unic aviz. Şi nici nu se puteau strīnge semnături la gramadă, pentru ambele propuneri. Din clipa īn care o propunere e īnregistrată şi īncepe strīngerea semnăturilor, nu se mai poate umbla la text, decīt reluīnd procesul de la capăt. Observīnd reacţia la noua propunere MCC, care trebuia tratată ca demers independent, constatăm că juriştii CL au renuţat la unele dintre obiecţiile cu care īntīmpinaseră anumite articole din prima versiune, prezente şi īn a doua. Deci şi-au retras criticile respective.

    3. [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Semnalăm că, de principiu, Constituţia unui stat trebuie să reflecte realitatea prezentului, dar este necesar a previziona, pe cāt posibil, şi evenimente viitoare care nasc situaţii nereglementate juridic. Īn acest context, apare necesară actualizarea normelor legale la noile realităţi, constatāndu-se, īn acest sens, că "o lege fundamentală este oricānd perfectibilă, trebuie doar cāntărit atent momentul (cānd), metoda (cum) şi doza (ce) de perfecţionare care i se administrează".[*1] De aceea, majoritatea revizuirilor constituţionale sunt motivate de considerente interne, fie de natură politică, fie predominant juridică. Totodată, o revizuire constituţională trebuie să aibă un caracter fundamentat şi realizabil, adaptat condiţiilor materiale, sociale, politice şi juridice existente, īn vederea īmbunătăţirii lor. Prezentul demers, prin modificările propuse, vizează, mai degrabă, unele condiţii ideale īn viaţa unui stat, īmbinānd protejarea intereselor cetăţeanului cu diminuarea şi controlul prerogativelor autorităţilor statului. Astfel de prevederi īnsă nu pot fi implantate īn realităţile interne, unionale şi internaţionale.
    *-*-*
    [*1] Tănăsescu, E.S., "Revizuirea Constituţiei",(AICI)."
    Notă IR [Ioan Rosca ]: Īncepe spectacolul instructiv. Juriştii din CL[Consiliul Legislativ] spun iniţiatorilor din Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) şi poporului chemat să-i susţină că statul cu adevărat controlat de cetăţeni (democraţia reală) e o utopie, sau un lucru pe care "realităţile interne, unionale [!?] şi internaţionale" nu-l pot tolera… Trecīnd peste gravitatea acestei profesii de credinţă a constituţionaliştilor de serviciu, să remarcăm că ei īşi permit să cenzureze orientarea civică a constituţiei, īn loc să se rezume la consideraţiile tehnice pentru care au mandat. Nimeni nu are dreptul să impună cetăţenilor ce fel de stat trebuie să vrea- asta e treaba fiecărui om liber, căruia i se propune convenţia socială. Nici atīta lucru nu simt/ştiu/respectă "specialiştii" din CL[Consiliul Legislativ]?

    4. [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Este, de asemenea, de relevat faptul că o Constituţie reprezintă baza īntregului sistem juridic al unui stat şi trebuie să aibă un caracter vizionar pentru a răspunde cerinţelor şi necesităţilor actuale şi viitoare care apar īn evoluţia unui stat, ea reflectānd stadiul dezvoltării şi modernizării societăţii. Prin Constituţie sunt reflectate interesele tuturor cetăţenilor unui stat, imprimāndu-i astfel o valoare supremă ce determină respectul de care trebuie să se bucure Legea fundamentală. Īn Constituţia unui stat democratic sunt consacrate principiile vieţii economice, sociale, politice şi juridice, care īşi au corespondent īn valorile fundamentale pe care statul le promovează şi le apără. Ca atare, Constituţia unei ţări reglementează aspectele cele mai importante şi generale ale ordinii juridice ale societăţii, principiile şi liniile directoare, formulate īntr-un limbaj concis, sobru, accesibil şi previzibil, fără detalierea unor aspecte care să īncarce inutil normele constituţionale, aspecte ce vor fi reglementate īn detaliu īn legislaţia subsecventă. Īn acest context,precizăm că unele articole nou-introduse cuprind 13, 20, 25 de alineate, ceea ce contravine normelor de tehnică legislativă, iar conţinutul acestora nici nu ar putea fi cuprins īn Legea fundamentală a unui stat.

    Constituţia este principalul izvor de drept al unui stat, fiind clasată mai presus de toate celelalte izvoare de drept. Legile, ca acte juridice ale Parlamentului, sunt elaborate īn conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei, fiind adoptate cu respectarea normelor fundamentale. Poziţia supraordonată a Constituţiei presupune că aceasta reglementează relaţiile sociale care sunt esenţiale pentru popor, stabilind principiile fundamentale pentru īntregul drept, ramurile dreptului dezvoltānd aceste dispoziţii de principiu. Se constată īnsă că prezentul proiect de revizuire īncearcă să reglementeze unele situaţii care nu ar trebui să se regăsească īntr-o constituţie, ci īn acte subsecvente, de natura legii."
    Notă IR[Ioan Rosca]: O nouă mărturisire de (rea) credinţă, tipică "legislativilor" romāni. Nu cumva să fie redactată Constituţia suficient de concret/precis, īncīt să nu se mai poată emite legi care īi contrazic "spiritul vizionar" (la rīndul lor formulate suficient de vag, pentru ca, pe teren, privilegiaţii puterii să aibă mīna cīt mai liberă). Cetăţenii să nu poată arăta simplu, prin raportare la un text precis, că o lege nu e constituţională; acest privilegiu fiind rezervat Curţii Constituţionale, un for de arbitraj magic, putere ocultă īn stat. Reproşul Consiliului Legislativ (CL) ar fi putut fi de fapt invers: că sīnt articole insuficient de detaliate, ceea ce introduce o lipsă de omogenitate. Dar şi aşa ar īnsemna că din nou, juriştii spun poporului ce Constituţie poate să susţină. Dacă romānii vor o redactare extinsă, sau chiar una neomogenă, cine are dreptul să-i cenzureze, cu pretenţii "tehnice"? Aici e cheia deturnării moderne a democraţiei: ce are voie să vrea cel de jos, se fixează "temeinic"…. de sus.

    5. [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Sub aspectul condiţiilor de elaborare şi redactare a unui act normativ, prezentul proiect nu este redactat īntr-un limbaj juridic specific normativ, concis, clar, sobru şi precis, care să excludă orice echivoc (a se vedea īn acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.018/2010). Astfel, se formulează unele ipoteze juridice care, pe lāngă caracterul permisiv, nerecomandat, creează şi situaţii nedorite. Este cazul dispoziţiilor art. 41 alin. (1.1), conform cărora "statul este obligat... să ofere locuri de muncă pentru toţi cetăţenii apţi de muncă şi care doresc să muncească" sau al dispoziţiilor art. 42 alin. (2), conform cărora "munca forţată, prestată īn condiţii acceptabile biologic sau moral, este permisă...".

    De asemenea, semnalăm că īn proiect nu este utilizată o terminologie unitară, īn conformitate cu prevederile Legii nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind utilizate concomitent noţiunile de autoritate legislativă, Parlament, Camera Reprezentanţilor. De asemenea, constatăm şi reglementarea unor instituţii care, īn mod normal, nu trebuie prevăzute īn Legea fundamentală, cum ar fi dispoziţiile privind Fondurile naţionale sau cele privind regimul monopolului de stat, rezervele internaţionale, protejarea concurenţei, protecţia consumatorilor, propuse la pct. 161-167, 170-173."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Nu era rău dacă erau semnalate meticulos erorile, ambiguităţile şi inconsecvenţele din textul MCC, inevitabile īntr-o intreprindere de asemenea complexitate. Aici este īnsă criticată imprecizia textului MCC īntr-un mod… imprecis, cu exemplificări puţine şi neconvingătoare. Nu se īnţelege ce se reproşeză al. 1.1 din art 41 ca "situaţie nedorită"- că ar avea de muncă toată lumea, că statul ar avea obligaţii sau că se promite ceva irealizabil? Dacă īn redactarea Constituţiei (mama legilor) poporul trebuie să se supună unor supralegi stilistice, ceva nu e īn regulă. Trebuie recunoscut poate, īn teoria statului şi dreptului, că deasupra/dedesubtul Constituţiei mai este un strat- cel al limbajului etalon, partajat de comunitate? Cine īl are īn putere? Unde sīnd definiţi termenii Marelui Contract? Īn fine, se revine aici la iritarea reprobabilă faţă de garanţiile Constituţionale, oferite prin concretizarea unor mecanisme de protecţie a intereselor cetăţenilor, pentru a nu lăsa loc implementărilor ticăloase.

    6.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Revizuirea Constituţiei este un proces firesc īn contextul modificării continue a realităţilor vieţii sociale, īnsă aceasta nu poate fi realizată decāt cu respectarea limitelor formale şi materiale prevăzute de Legea fundamentală. Aşa cum s-a precizat īn doctrină, limitarea puterii constituante derivate de către cea originară "permite, īn primul rānd, o mai mare stabilitate a Constituţiei, iar, īn al doilea rānd, reprezintă īncă o dovadă a faptului că prin legea fundamentală sunt consfinţite valorile esenţiale ale unei societăţi, unele dintre acestea fiind atāt de importante īncāt limitează īn acţiunea sa chiar puterea constituantă derivată" [*2]. Īn acest context, este de subliniat că limitele materiale ale revizuirii se impun indiferent care dintre subiectele de drept prevăzute de art. 150 din Constituţie ar fi iniţiatorul acesteia.

    Din acest punct de vedere, se remarcă, īn primul rānd, că prezentul proiect cuprinde o modificare a īnsăşi dispoziţiei din cuprinsul art. 152 alin. (1) din Constituţie, prin care sunt stabilite limitele materiale ale revizuirii Constituţiei. Astfel, este eliminată interdicţia revizuirii prevederilor privind forma republicană de guvernămānt, norma fiind corelată, de altfel, cu prevederea, īn cuprinsul art. 1 alin. (2), din proiect a posibilităţii modificării, prin referendum naţional, a formei de guvernămānt. O astfel de soluţie legislativă este īnsă inacceptabilă, īntrucāt excedează limitelor stabilite de legiuitorul constituant originar. Avem īn vedere că, aşa cum s-a subliniat īn doctrină, este de domeniul evidenţei "că o constituţie nu este doar o regulă fundamentală, ci că ea se bazează pe o serie de principii intangibile, īn absenţa cărora ea īşi pierde raţiunea de a fi" [*3]. Astfel, nici modificarea normei care stabileşte limitele revizuirii şi nici modificarea normelor care reglementează valorile stabilite de aceasta drept intangibile nu pot fi acceptate, īntrucāt o astfel de soluţie legislativă ar fi contrară scopului iniţial al reglementării, constituind deci un abuz de drept [*4]. Menţionăm că schimbarea fundamentală a principiilor care stau la baza ordinii constituţionale actuale nu este imposibilă, dacă voinţa populară o impune, īnsă o astfel de modificare nu poate fi realizată pe calea unei revizuiri a Constituţiei, ci doar pe calea īnlocuirii acesteia īn īntregime.
    *-*-*
    [*2] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, coordonatori, Constituţia Romāniei. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 1.456.
    [*3] Ibidem, pag. 1.459.
    [*4] Idem.
    *-*-*
    Pe lāngă soluţiile legislative deja analizate, proiectul supus avizării cuprinde o serie īntreagă de dispoziţii prin care se depăşesc limitele revizuirii Constituţiei, după cum urmează:"
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Constituţia din mintea juriştilor CL[Consiliul Legislativ] poate fi doar cīrpită de jos īn sus, īn limite stabilite la naşterea ei , īn măsura īn care o permite puterea, care face ce vrea- de sus īn jos (aşa cum s-a văzut cu ocazia intrării īn UE, cīnd s-a putut renunţa chiar la independenţă, fără mofturi legate de limitările plajei de revizuire). Este interzis a modifica popular orientarea stabilită iniţial de meşteşugarii fesenişti, ca nu cumva poporul să vrea altceva decīt a fost programat să trăiască. Observīnd că a devenit prea vizibilă dictatura, prea evident faptul că populaţia nu are o cale de a schimba din temelii cadrul juridic nedorit, juriştii CL[Consiliului Legislativ] conced poporului dreptul la o Constituţie nouă- dacă nu ajunge o revizuire. Dar cum poate face poporul asta? Nici un cuvīnt īn Constituţie, şi nici īn acea sursă tenebroasă (exterioră piramidei legislative legitimate popular) denumită cu tact parşiv :"doctrină". Putem şti de unde vine doctrina răsturnării Constituţiei, dacă nu există un sediu legal?

    6.1. [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma propusă la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (5), potrivit căreia respectarea hotărārilor judecătoreşti nu este obligatorie īn cazul īn care acestea "sunt adoptate abuziv, prin uzurparea autorităţilor şi instituţiilor statului" aduce atingere independenţei justiţiei, valoare fundamentală avută īn vedere de art. 152 alin. (2), īntrucāt lasă la aprecierea unei entităţi nedefinite valabilitatea respectivelor decizii, care ar urma să fie supuse "judecăţii populare". Īn plus, adoptarea unui astfel de criteriu şi īn ceea ce priveşte supremaţia Constituţiei şi obligativitatea legilor relativizează pānă la eliminare principiile de bază ale statului de drept, anulānd, practic, principiile stabilite īn cuprinsul īntregii Constituţiei, care devine astfel o simplă declaraţie de intenţii."
    Notă IR[Ioan Rosca]: Eu fiind sursa inovaţiilor de acest gen īn textul Mişcării pentru Constituţia CetăţenilorMCC”), voi explica ce nu vor juriştii Consiliului Legislativ (CL) să īnţeleagă, ce acoperă ei cu morgă teoretică- pentru a nu se crede că ne aflăm īntr-un impas banal. Există două viziuni contrapuse: dreptul domină (determină, acoperă) realitatea sau realitatea domină (determină, acoperă) dreptul. "Formaliştii" vor ca justiţia să constea īn primul rīnd īn aplicarea legilor (crima- este īncălcarea codului formal, prins īn norme) īn timp ce "realiştii"- vor ca justiţia să facă īn primul rīnd dreptate (crima- este īncălcarea codului moral, trăit īn societate). Formaliştii ascund faptul că realitatea e mult prea complexă şi labilă pentru a fi acoperită de legi. Fac orice ca nimeni să nu-şi pună īntrebarea: ce facem dacă legile sīnt nocive, dacă ele sīnt emise cu intenţii şi efecte constatabil criminale, de către instituţiile unui stat uzurpat de paraziţi? Pentru ei, ar fi un dezastru să se recunoască că prezumţia legitimităţii legii nu e absolută, că ea cade- dacă e dovedit contrariul. Asta, deşi istoria e plină de experienţe juridice criminale- ultimul episod de deturnare a justiţiei fiind realizat de regimul genocidar comunist. Deci, ceea ce nu ar trebui să existe…. există din plin. Dar asta nu contează pentru formalist. El ne invită să ne uităm tragedia, pentru a nu observa că legalitatea lucrează de la lege īn jos, indiferent ce s-a īntīmplat de la lege īn sus, acolo unde puterea are mīnă liberă. Īn spatele acestor ciocniri teoretice se află interese. Pretinzīnd legitimitatea absolută a legii, juriştii postcomunişti blochează condamnarea crimelor celor pe care i-au slujit, deci şi a lor - drept complici. De aceea nu vor să apară īn constituţie primatul dreptăţii şi criminalizarea legiferării dovedit distructive. Dar nu au a impune unui popor liber ce viziune să adopte majoritar privind raportul dintre societate şi drept.

    6.2.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma propusă la art. I pct. 12 pentru art. 8 alin. (3), prin instituirea dreptului constituţional al partidelor politice de a urmări schimbarea ordinii de drept existente, fie chiar şi "pe căi democratice", constituie o īncălcare a limitelor revizuirii Constituţiei, īntrucāt conferă partidelor politice īndreptăţirea de a iniţia sau de a susţine inclusiv modificări ale Legii fundamentale. Prin aceste dispoziţii se aduc atingere valorilor fundamentale protejate de art. 152, valori care se īnscriu, toate, īn cuprinsul noţiunii de "ordine de drept existentă"."
    Notă IR[Ioan Rosca]: Deci forţele politice trebuie să vegheze īncīt să nu se schimbe nimic, care să perturbe patologia socio-politică care distruge Romānia. Se spune măcar pe şleau aici că nu sīnt acceptabile decīt partidele care conservă sistemul putred, care nu fac decīt să rotească actorii pe scena simulacrului democratic, īn timp ce profitorii īşi exploatează victimele neperturbaţi. Pentru cine este "ordinea de drept existentă" o "valoare fundamentală"? Pentru paraziţii care profită de ea. Dar dacă victimele sīnt mai numeroase şi vor să-şi impună priorităţile?

    6.3.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 16, completarea art. 13 cu norme prin care se instituie obligaţia utilizării exclusiv a limbii romāne īn raporturile cu autorităţile publice, coroborată cu abrogarea art. 120, potrivit art. I pct. 133, precum şi cu lipsa unei norme de excepţie īn cuprinsul titlului referitor la autorităţile locale (art. I pct. 158), elimină posibilitatea cetăţenilor aparţinānd unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă īn relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale īn unităţile administrativ-teritoriale īn care aceştia au o pondere semnificativă, prevăzută īn prezent de art. 120 alin. (2). Īntrucāt această posibilitate reprezintă o garanţie a dreptului la identitate consacrat de art. 6 din Constituţie(2003), suprimarea acesteia īncalcă limitele revizuirii, potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2).

    Īn plus, dispoziţia propusă pentru art. 13 alin. (2), referitoare la dezbaterile publice īn limba romānă la toate nivelurile administraţiei publice, nu poate fi acceptată şi pentru că este īn contradicţie cu obligaţiile asumate de Romānia prin ratificarea, prin Legea nr. 33/1995, a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, īncheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, precum şi prin ratificarea, prin Legea nr. 282/2007, a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. Īn conformitate cu prevederile Cartei, la nivel constituţional se regăsesc īn prezent norme care asigură posibilitatea folosirii limbii minorităţilor naţionale īn īnvăţămānt, justiţie, autorităţile administraţiei publice locale. Şi actualul proiect menţine, de altfel, unele dintre aceste soluţii legislative, cum ar fi, dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Legea fundamentală, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 32, potrivit cărora dreptul persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale de a īnvăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite īn această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Īn acest context, amintim şi dreptul cetăţenilor romāni aparţinānd minorităţilor naţionale de a se exprima īn limba maternă īn faţa instanţelor de judecată, īn condiţiile legii organice, care este consacrat de art. 128 alin. (2) din Legea fundamentală(2003), astfel cum este propus la art. I pct. 142."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Impunerea de sus a unei norme de protecţie nedorite de majoritate anulează īnsă democraţia şi nu se poate spune care este suprafaţa pe care e legitimă supunerea cuiva la o voinţă colectivă. Dacă se reglementeză, prin Constituţie, relaţiile pe toată suprafaţa Romāniei, pare firesc să garantezi unui cetăţean că poate folosi limba romānă īn faţa administraţiei, oriunde s-ar afla. Căci şi etnicul romān are drepturi cetăţeneşti, care nu trebuie dimunate- deci se poate invoca art 152 al2. şi īn direcţie inversă. Cīnd urci plapuma spre unii, o tragi de pe alţii. Minoritarii se pot mulţumi să-şi vorbească limba īntre ei? Altfel va trebui să vorbim mandarin la primăria unui sat īn care se aşează mulţi chinezi….

    6.4.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 19, referitor la textul propus pentru art. 16 alin. (3), relevăm că eliminarea, din cuprinsul textului actual, a tezei a doua, care prevede, īn prezent, drept garanţie a egalităţii īn drepturi, obligaţia statului romān de a garanta egalitatea de şanse īntre femei şi bărbaţi pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, reprezintă o suprimare a garanţiei principiului egalităţii īn drepturi, depăşind astfel limitele revizuirii Constituţiei. Totodată, prin norma propusă pentru alin. (5) se instituie, īn fapt, suprimarea definitivă a dreptului unor categorii de persoane de a ocupa funcţii publice. Observaţia este valabilă şi pentru art. 37 alin. (1), astfel cum este propus la pct. 37, īn care trimiterea făcută la art. 16 alin. (5) are ca efect suprimarea unui drept fundamental, īncălcāndu-se astfel limitele revizuirii, prevăzute de art. 152 alin. (2)."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Aici dăm peste carenţele de logică produse de educaţia juridică de la noi. Comentatorii Consiliului Legislativ (CL) nu īnţeleg că formularea "fără privilegii şi fără discriminări" de la al.1 apară şi egalitatea de şanse dintre femei şi bărbaţi, dar interzice şi alte inechităţi (a tinerilor faţă de bătrīni etc.) Deci este un progres īn materie de concizie/eficacitate. Cīt priveşte dreptul infractorilor politici de a fi repuşi īn poziţii de conducere, pentru a putea recidiva, să lăsăm cetăţenii să decidă dacă īl consideră legitim (aşa cum suţin juriştii CL) sau nefiresc şi nefast pentru societate.

    6.5.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Normele din cuprinsul art. 20, referitoare la efectele tratatelor internaţionale privind drepturile omului, propuse spre abrogare la art. I pct. 22, reprezintă garanţii ale tuturor drepturilor şi libertăţile cetăţenilor consfinţite prin Constituţie, astfel īncāt eliminarea lor reprezintă o īncălcare evidentă a limitelor revizuirii Legii fundamentale prevăzute de art. 152 alin. (2)."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Nu e vorba de eliminare ci de cuprindere in alt articol (11). Dar dacă tot vorbim de garanţii, nu ar fi cazul ca şi dreptul de a trăi īntr-o ţară independentă şi nu aservită imperiilor- să fie respectat?

    6.6.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 26, norma propusă pentru art. 24 alin. (2), coroborată cu includerea avocaturii īn cap. III "Autoritatea judecătorească", propusă īn cuprinsul art. I pct. 148, are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, respectiv aceea ca persoana să poată fi asistată de un avocat ales. Avem īn vedere faptul că, spre deosebire de formularea actuală, din redactarea art. 24 alin. (2) lipseşte referirea la "avocatul ales", iar potrivit art. 132.1 alin. (4), "cererile de asistenţă adresate de părţile īn proces barourilor sunt repartizate avocaţilor prin tragere la sorţi, organizată conform legii". Īntrucāt are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului la apărare, soluţia legislativă propusă prin proiect depăşeşte limitele revizuirii şi nu poate fi acceptată."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Se doreşte garantarea dreptului real la apărare? Atunci trebuie īn primul rīnd interzisă obligarea părţii la folosirea unui avocat, care nu are aceleaşi interese cu clientul, ba chiar, īn cazul asistenţei remunerate, are interese contrare (să lungească procesul, să menajeze instanţa etc). Şi pentru ca partea să se poată apară singură, eficace, trebuie impusă , prin constituţie, o legislaţie accesibilă, pe care fiecare să o poată īnţelege şi urmări (din moment ce este presupusă cunoscută, de fiecare cetăţean). Pentru echitate juridică, trebuie ca săracii să nu fie dezavantajaţi- la nivelul avocaţilor abordabili. Toate acestea sīnt realizate mai bine īn propunerea Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC), faţă de forma actuală. Dar cum să recunoască juriştii sistemului că avocaţii cumpărabili deturnează justiţia? E şah la casta lor parazitară.

    6.7.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Art. 44 alin. (6), astfel cum este propus la art. I pct. 46, prevede că stabilirea despăgubirilor īn cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau al utilizării subsolului proprietăţilor imobiliare pentru lucrări de interes general se face "potrivit legii". Reglementarea propusă īnlocuieşte, astfel, prevederea īn vigoare potrivit căreia, īn aceste situaţii, despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, īn caz de divergenţă, prin justiţie. Această dispoziţie reprezintă o garanţie a dreptului de proprietate, care nu poate fi suprimată prin revizuirea Constituţiei. Avem īn vedere faptul că, īn lipsa oricăror alte limite constituţionale, "legea" la care face referire textul propus prin proiect poate stabili orice fel de criterii de despăgubire, inclusiv unele mai puţin avantajoase pentru proprietar."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Culmea ipocriziei, din partea unui corp juridic care a fost folosit pentru dezmoştenirea proprietarilor adevăraţi (īn favoarea unor "băieţi deştepţi") lăsīnd retrocedările (botezate şiret "reconstituiri")- la cheremul Comisiilor, instanţelor şi ANRP! După două decenii de hărţuire, victime ale unor primari şi judecători fără scrupule, proprietarii rămaşi fără imobile (ajunse la cine trebuie) s-au văzut īn final "compensaţi" cu "puncte", pe baza unor "grile a notarilor"- care cuprind valori fără nici o legătură cu piaţa. Dacă actuala Constituţie oferă garanţii că asta nu se poate īntīmpla, cum de s-a īntīmplat? Unde erau juriştii CL īn 2013, cīnd s-a dat noua "lege" a reparaţiilor? Dar atunci cīnd FSN a expropiat CAP-urile, pentru a le putea distribui mafiot terenurile, prin legea 18/91? Dar atunci cīnd a privatizat şi vīndut pe nimic, terenurile chiabureşti trecute de comunişti abuziv īn administrarea unor intreprinderi? Dar atunci cīnd a expropiat avuţia colectivă, prin legea 15/1990?

    6.5.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Cu privire la alin. (8) al art. 44, astfel cum este propus la art. I pct. 46, care are ca finalitate eliminarea din Constituţie a prezumţiei caracterului licit al dobāndirii averii, semnalăm că norma s-a regăsit şi īn proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, asupra căruia Curtea Constituţională (C.C.) s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011, reţinānd că această prezumţie constituie o garanţie a dreptului de proprietate al persoanei. Īn absenţa unei astfel de prezumţii, deţinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităţi continue īntrucāt, ori de cāte ori s-ar invoca dobāndirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmaţia, ci deţinătorului bunului. Tocmai de aceea, īn cadrul lucrărilor Adunării Constituante, īn şedinţa din 9 octombrie 1991, a fost respins amendamentul de eliminare a dispoziţiei privind prezumţia dobāndirii licite a averii, neīntrunind decāt votul a 14 parlamentari, astfel cum rezultă din Monitorul Oficial al Romāniei, Partea a II-a, nr. 29 din 11 octombrie 1991.

    Făcānd aplicarea dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca efect suprimarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora, Curtea Constituţională (C.C.) a constatat că eliminarea tezei a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie, potrivit căreia "Caracterul licit al dobāndirii se prezumă" este neconstituţională, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate, īncălcāndu-se astfel limitele revizuirii prevăzute de art. 152 alin. (2) din Constituţie. Curtea a subliniat īn acest context cele reţinute īn jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, sau prin Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, şi anume că reglementarea acestei prezumţii nu īmpiedică cercetarea caracterului ilicit al dobāndirii averii, sarcina probei revenind īnsă celui care invocă acest caracter. Īn măsura īn care partea interesată dovedeşte dobāndirea unor bunuri, a unei părţi sau a īntregii averi a unei persoane īn mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobāndite ilegal se poate dispune confiscarea, īn condiţiile legii.

    Pe cale de consecinţă, nici norma propusă pentru art. 44 alin. (9) nu poate fi acceptată, īntrucāt răstoarnă sarcina probei īn raport cu reglementarea actuală, impunānd persoanelor să probeze "caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobāndirea sau sporirea bunurilor". O astfel de soluţie legislativă constituie, la rāndul ei, o suprimare a garanţiei dreptului de proprietate prevăzută īn prezent de art. 44 alin. (8) din Constituţie, care impune dovedirea caracterului ilicit al dobāndirii bunurilor celui care invocă acest caracter."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Să garantăm dreptul de proprietate indiferent cum a fost dobīndită? Să obligăm la probe pe cel care bănuie că palatele apărute din senin, latifundiile care se īntind fulgerător, conturile care explodează, traiul mult deasupra veniturilor fireşti- ascund acţiuni ilicite? Un turnesol care revelează rolul corpului juridic criminalizat: să protejeze interesele jefuitorilor, "dreptul " lor de a rămīne cu prada. Complicii legislativi ne īmpiedică să modificăm Constituţia, protecţia infractorilor operīnd īn numele dreptului de a fura şi īnşela, care nu trebuie restrīns… Un om corect nu are nimic de pierdut dacă, īn interesul īnsănătoşirii societăţii, trebuie să arate cum a produs minunea īnmulţirii averii. Este lamentabilă teza că proprietarul īmbogăţit fulgerător (īn timp ce bugetul e sifonat, resursele sīnt īnstrăinate, intreprinderile sīnt date, majoritatea romānilor sīnt lăsaţi la piele) s-ar simţi "stresat", dacă ar trebui să se justifice. A aplica prezumţia de achiziţie cinstită īntr-un loc ca Romānia īn tranziţie, īnseamnă să răstorni sensul ideii de prezumţie, sau te faci că ai picat din lună. Cum de īn alte ţări, īn care corupţia şi "ingineriile" criminale sīnt incomparabil mai puţin devastatoare, juriştii nu consideră că a dovedi modul de formare a proprietăţii ar īnseamna o ştirbire a ei?

    6.9.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 75, norma propusă pentru art. 72 instituie răspunderea parlamentarilor prin eliminarea celor două forme actuale ale imunităţii parlamentare. Din acest punct de vedere trebuie subliniat că, analizānd o dispoziţie similară din cuprinsul unui proiect de revizuire a Constituţiei, [B]Curtea Constituţională a subliniat, īn Decizia nr. 799/2011,că
    ...actuala reglementare a imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, respectiv lipsa răspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate īn exercitarea mandatului [alin. (1) al art. 72] şi inviolabilitatea parlamentarului [alin. (2) şi (3) ale art. 72], continuă tradiţia statului romān ale cărei baze au fost puse īncă din anul 1864.

    Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris prevedea īn acest sens, īn art. VII, că membrii Adunării Ponderatrice, ca de altfel şi membrii Adunării Elective, se bucură de "neviolabilitate", ei neputānd fi arestaţi sau judecaţi pe timpul sesiunii parlamentare, cu excepţia flagrantului, şi numai după ce Adunarea a autorizat urmărirea. Instituţia imunităţii parlamentare a fost preluată şi īntărită de constituţiile următoare, cu excepţia celor din perioada dictaturii comuniste.

    Constituţia Romāniei din 1991 a consacrat din nou instituţia imunităţii parlamentare, abolită, practic, īn perioada 1948-1989, aceasta căpătānd o reglementare de principiu īn acord cu constituţiile statelor europene, influenţate īndeosebi de modelul francez, care reglementează distinct lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea. Astfel, instituţia imunităţii parlamentare este reglementată atāt sub forma imunităţii pentru opinii, fiind general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declaraţiile făcute şi voturile exprimate īn exerciţiul mandatului, cāt şi a imunităţii materiale, denumită şi imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit īn materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte [de exemplu, constituţiile Belgiei (art. 58 şi art. 59), Finlandei (art. 30), Franţei (art. 26), Greciei (art. 60-62), Italiei (art. 68), Poloniei (art. 105), Portugaliei (art. 157), Spaniei (art. 71)]. Mai mult, īn unele cazuri, chiar dacă parlamentarul a fost surprins īn flagrant, el nu poate fi arestat decāt dacă infracţiunea este pasibilă de o pedeapsă cu īnchisoarea de cel puţin 5 ani [constituţiile Croaţiei (art. 75), Macedoniei (art. 64), Sloveniei (art. 83)].

    Reglementarea constituţională a imunităţii parlamentare este justificată de necesitatea protecţiei mandatului parlamentar, ca garanţie a īnfăptuirii prerogativelor constituţionale şi, totodată, o condiţie a funcţionării statului de drept. Īn activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gāndire, expresie şi acţiune, astfel īncāt să-şi exercite mandatul īn mod eficient. Instituţia imunităţii parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul faţă de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite īmpotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independenţa, libertatea şi siguranţa īn exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care-i revin potrivit Constituţiei şi legilor. Astfel fiind, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect direct suprimarea unei garanţii care priveşte atāt mandatul Camerelor, cāt şi al fiecărui parlamentar īn parte, cu consecinţe grave asupra īndeplinirii de către Parlament a rolului său constituţional. Īn ceea ce priveşte persoana care ocupă demnitatea publică de parlamentar, eliminarea oricăreia dintre aceste forme ale imunităţii parlamentare are ca efect suprimarea garanţiilor unor drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libertatea individuală şi libertatea de exprimare.


    Pe cale de consecinţă, norma propusă pentru art. 72 la art. I pct. 75 depăşeşte limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie şi nu poate fi acceptată."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Cītă strădanie pentru a apăra uzurpatorii democraţiei, de pedepse pentru īncălcarea mandatului de reprezentare! Cine fură un ou , sparge un cap, jigneşte un seamăn - trebuie pedepsit, nu poate invoca "libertatea individuală fundamentală". Dar ai dreptul la īnaltă protecţie cīnd distrugi o naţie, īncălcīnd contractul prin care ai fost trimis īn parlament, votīnd invers decīt te-ai angajat, jefuind cetăţenii īn folosul celor care te plătesc să-ţi trădezi alegătorii. Avem parte de trimiteri la istorie şi la legislaţia din alte ţări- ca să ne convingem că singura pedeapsă pentru crima politică, cea mai distrugătoare, este să fie votaţi alţi infractori - tot imuni, la viitoarele alegeri. Şi dacă nu mai vrem să continuăm această tradiţie sisifică, ci vrem să ne apărăm de cei care-şi iau libertatea īnşelăciunii parlamentare? Ar fi mai puţini amatori la preluarea cīrmei , din cauza răspunderii mari… Ar fi rău dacă s-ar implica īn posturi de răspundere numai cei care cred că vor face faţă cinstit?

    6.10.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. 96 alin. (7), astfel cum este propus la art. I pct. 102, dispoziţia referitoare la organizarea unui referendum pentru demiterea Preşedintelui Romāniei īn cazul īn care Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte condamnarea pentru trădare a acestuia, precum şi cea referitoare la demiterea din funcţie a judecătorilor de la Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie care au votat pentru condamnarea Preşedintelui īn cazul īn care "poporul, prin referendum, respinge propunerea de demitere a Preşedintelui" aduc atingere independenţei justiţiei. Supunerea unei decizii a instanţelor de judecată unui "control popular" exercitat prin referendum īnfrānge orice regulă a statului de drept făcānd inutilă, astfel, recurgerea la justiţie. Īntrucāt independenţa justiţiei reprezintă, potrivit art. 152 din Constituţie, o valoare care nu poate fi afectată prin revizuire, soluţia legislativă propusă prin proiect nu poate fi acceptată."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Cāţiva judecători nu pot impune unui popor să nu se considere trădat. Teoretic, poporul este deasupra tuturor puterilor īn stat, deci ele nu sīnt autonome faţă de el. "Independenţa" justiţiei nu īnseamnă dreptul ei de a distruge societatea. Anticorpii juridici deveniţi nocivi sīnt un pericol extrem pentru sănătatea cetăţii. Dacă un grup de uzurpatori se cocoaţă īn fruntea justiţiei, cineva trebuie să o poată elibera/curăţa. De ce ar fi inamovibilitatea furnizorilor de servicii juridice o valoare nerevizuibilă? Trebuie să reaşezăm justiţia (reabilitată, curăţată de actuala ei putreziciune) īntr-o postură care să permită renaşterea societăţii romāneşti, punīnd-o sub control public, īncīt să nu mai putem fi loviţi prin ea, īn numele independenţei ei.

    6.11.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Modificarea raportului dintre Guvern şi Parlament, prin prevederea, īn cuprinsul art. 102 alin. (2), astfel cum este propus la art. I pct. 110, a subordonării Guvernului faţă de Preşedintele Romāniei care īi īncredinţează mandatul, şi prin prevederea, īn cuprinsul art. 103 alin. (1), propus la pct. 111, a numirii membrilor Guvernului de către Preşedintele Romāniei, Guvernul răspunzānd numai īn faţa acestuia [art. 109 alin. (1), propus la pct. 115] poate fi interpretată ca semnificānd situaţia caracterizată de doctrină drept "falsă revizuire sau fraudă constituţională" [*5], adică "o modificare a regimului politic consacrat īn textul iniţial al Constituţiei fără a se schimba īn mod corespunzător şi cadrul constituţional" [*6]. Īn sistemul constituţional actual este "instituţionalizat modelul executivului bicefal sau dualist", potrivit căruia "puterea executivă este repartizată echilibrat īntre şeful statului şi Guvern"[*7] Prin normele propuse īnsă, concepţia legiuitorului constituant este radical modificată, Preşedintele Romāniei conducānd "Autoritatea Executivă a statului romān" şi răspunzānd "īn faţa poporului pentru buna funcţionare a Guvernului şi a tuturor instituţiilor publice care compun Autoritatea Executivă a statului", astfel cum prevede art. 80 alin. (1) şi (3), propus la art. I pct. 86.

    Prin urmare, o astfel de modificare a raportului dintre autorităţile publice generează modificări esenţiale īn cadrul regimului politic actual consacrat de Constituţie, putānd fi interpretată ca īncălcānd limitele revizuirii.
    *-*-*
    [*5)] Cristian Ionescu, Tratat de drept constituţional contemporan, ediţia a 2-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 204.
    [*6)] idem
    [*7)] C. Ionescu, Tratat de drept constituţional contemporan, Ediţia 2, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 819.
    *-*-*"
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Ni se reaminteşte că putem schimba totul, doar dacă nu modificăm mai nimic… Nici măcar la raportul dintre Preşedinte şi puterea executivă nu se poate umbla. Acuzaţia de "fraudă constituţională" nu se referă la folosirea Constituţiei īn scop antisocial ci la tentativa de modificare a regimului politic! Se pare că asta s-ar putea totuşi face, dacă schimbăm "īn mod corespunzător şi cadrul constituţional". Dar nu revizuind Constituţia. Atunci cum? Mister total. Să nu uităm că nici partidele nu au voie să aibă astfel de scopuri. Sīntem instigaţi la revoluţie?

    6.12.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Referitor la norma propusă la art. I pct. 115, pentru art. 109 alin. (2), potrivit căreia răspunderea penală a membrilor Guvernului urmează a fi stabilită prin lege, precizăm că soluţia legislativă similară, propusă īntr-un alt proiect de revizuire, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 799/2011 a Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut că actuala consacrare constituţională a dreptului Camerei Deputaţilor, Senatului şi Preşedintelui Romāniei de a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvārşite īn exerciţiul funcţiei lor constituie, din perspectiva membrilor Guvernului, o garanţie constituţională de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de guvernare prin exerciţiul mandatului. Cu alte cuvinte, prevederile art. 109 alin. (2) din Constituţie(2003) instituie o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, avānd deci caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale a libertăţii individuale a persoanei care ocupă funcţia de demnitate publică şi a dreptului său la apărare. Or, prin abrogarea dispoziţiilor menţionate, garanţia constituţională este suprimată, īmprejurare ce este de natură a īncălca prevederile art. 152 alin. (1) din Constituţie(2003)."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Deci nici membrii Guvernului nu trebuie să răspundă... Şi ei merită protejaţi de tirania cetăţenilor... Au īncercat recent fără tact să se auto-scutească de orice pedeapsă pentru abuz de putere şi a ieşit-totuşi- scandal. Cei din Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) vor să apere cetăţeanul de cei cocoţaţi la putere, să le micşoreze acestora libertatea de a domina/profita? CL[Consiliul Legislativ] vegheză ca să nu fie ştirbite privilegiile uzurpatorilor statului. Scapă cine poate din aşa societate, īn funcţie de cīt e de decurcăreţ.


    6.13.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Redactarea normei din cuprinsul art. 118.1 alin. (3), astfel cum este propus la art. I pct. 128, ar putea fi interpretată īn sensul că, īn cazul cetăţenilor care īncalcă legile ţării, ar fi justificată īncălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. O astfel de soluţie legislativă nu poate fi acceptată, īntrucāt nicio īmprejurare nu poate justifica īncălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ci doar, eventual, restrāngerea exerciţiului acestora, īn condiţiile art. 53 din Constituţie, rămas nemodificat. Precizăm că, potrivit acestei norme, restrāngerea (nu īncălcarea) exerciţiului drepturilor sau al libertăţilor poate fi dispusă numai dacă este necesară īntr-o societate democratică, dacă este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi dacă nu aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. Īntrucāt aceste elemente constituie garanţii ale tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale, prevederea, īn legea de revizuire, a posibilităţii īncălcării acestora este inacceptabilă īn raport cu dispoziţiile art. 152 alin. (3) din Legea fundamentală."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Este drept că exprimarea "Măsurile luate pentru apărarea siguranţei naţionale nu pot justifica īncălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor care nu īncalcă legile ţării" e nereuşită, dīnd ocazia unei critici de pe simulate poziţii libertare. Sensul demersului Mişcării pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) se vedea īnsă clar din restul paragrafului : "Este intezis să se execute foc sau alte acţini de molestare fizică sau de intimidare asupra manifestanţilor paşnici"- o prevedere concretă, pe care experţii CL[Consiliul Legislativ] o trec cu vederea. Ipocrizia lor e acoperită cu fineţe terminologică formată īn timp (reprimarea e corectă dacă īnseamnă "restrīngere"- nu īncălcare şi dacă e "proporţională"...)

    6.14.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 139, referitor la textul propus pentru art. 125 alin. (1), īntrucāt inamovibilitatea judecătorilor constituie o garanţie a realizării principiului independenţei justiţiei, eliminarea normei cu privire la acest aspect nu poate fi acceptată, īntrucāt depăşeşte limitele revizuirii Constituţiei consacrate de art. 152 alin. (2) din Legea fundamentală."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Orice schimbare poate fi respinsă prin această schemă: ea ar aduce atingere la un mecanism care constituie o garanţie pentru apărarea unui drept (inventat) al cuiva, deci nu poate fi acceptată, datorită art.152. Arbitrar fiind şi principiul şi aplicarea lui- īn folosul celor care īncalcă drepturile reale ale altora, folosind ocazia dată de un mandat public. De ce independenţa justiţiei ar garanta apărarea dreptăţii, un drept fundamental al cetăţenilor? Şi cum să fie independenţi nişte salariaţi ai statului, cărora li se stabilesc salarii regeşti şi pensii speciale, şi li se cere īn schimb să nu acorde reparaţii mari īn litigiile contra statului. Şi cum să nu fie beneficiarii respectivelor privilegii de castă īngăduitori cu parlamentarii care le aprobă (condamnaţi metodic.... "cu supendare")? De ce ar fi "inamovibili" judecătorii care strīmbă dreptul?

    6.15.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma propusă la art. I pct. 146 pentru art. 131 alin. (1), prin eliminarea referirii la apărarea, de către Procuratură (actualul Minister Public), a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, īncalcă limitele revizuirii, prin suprimarea unei garanţii a drepturilor şi libertăţilor."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: La ce a folosit "norma" asta, ne-intărită de prevederi concrete, care să o impună, dinspre Constituţie? Au apărat procurorii cetăţenii- sau pe cei care şi-au bătut joc de drepturile şi interesele lor? I-a obligat norma găunoasă să se autosesizeze, demarīnd anchetele care se impuneau, īn faţa valului gigantic de fărădelegi şi crime cu care ne-a pus pe butuci "tranziţia"? Sau să se īndrepte īn regres către prepuşii care au abuzat, producīnd pierderi statului comitent? I-a oprit ceva de la a tergiversa anchetele pīnă la depăşirea termenelor de prescriere? Ca să fie suprimate, garanţiile ar fi trebuit să existe.

    ***

    7.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Din analiza proiectului, sub aspectul respectării limitelor revizuirii Constituţiei, reiese că cele mai importante dispoziţii ale acestuia se situează dincolo de "hotarul" stabilit prin prevederile art. 152 din Legea fundamentală. Īntrucāt readucerea respectivelor dispoziţii īntre limitele statornicite prin Constituţie nu este posibilă fără a afecta concepţia generală a proiectului, rezultă că acesta nu poate fi promovat īn forma propusă. Cu toate acestea, precizăm că, şi īn situaţia īn care s-ar avea īn vedere reformularea proiectului īn scopul respectării limitelor revizuirii, există suficient de multe dispoziţii care, fără a depăşi aceste limite, nu pot fi promovate īn forma propusă, fie pentru că instituie soluţii legislative inacceptabile sub aspectul respectării principiilor pe care se fundamentează statul de drept, fie pentru că nu se corelează cu reglementările Uniunii Europene şi cu tratatele internaţionale la care Romānia este parte, fie pentru că excedează cadrului reglementării fundamentale, īnvestite cu forţă juridică superioară, cuprinzānd norme care nu au caracter de principiu sau de generalitate şi care nu trebuie să se regăsească la nivelul Legii fundamentale, astfel cum se va reliefa īn cele ce urmează."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Pentru a reitera inadmisibilitatea unei adevărate schimbări, sīnt puse pe tapet principii "pe care se fundamentează statul de drept" care aterizează de undeva, de deasupra Constituţiei. Acolo, tratatele internaţionale sīnt plasate deasupra voinţei reale a poporului romān. Īn acele cercuri misterioase deranjează reglementarea Constituţională a unor mecanisme concrete de garantare a principiilor, "investite cu forţă juridică superioară"....

    8.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Cu privire la textul propus la art. I pct. 2 pentru art. 1 alin. (4), precizăm că principiul consacrat de dreptul constituţional este acela al separaţiei şi echilibrului puterilor īn stat, şi nu al separaţiei şi echilibrului "autorităţilor statului", aşa cum se prevede īn proiect. Īn acest context, precizăm că autorităţile statului sunt acele persoane juridice de drept public prin care puterea se exercită īn stat. Aşa cum s-a subliniat īn doctrină [*8], cele trei funcţii principale ale puterii sunt funcţia legislativă, cea executivă şi funcţia judecătorească. Īn acest context, precizăm că textul face referire la autorităţi care exercită funcţii ce nu pot fi asociate cu "puterea de stat" (autoritatea mediatică, financiară, electorală, statistică morală sau ştiinţifică).
    *-*-*
    [*8] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituţiei Romāniei - Explicaţii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag. 5.
    *-*-*"
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Obişnuita diversiune terminologică, pentru a se distrage atenţia de la fond. Să trecem peste īncleştarea lingvistică: "puteri" versus "autorităţi" ca să observăm ce īi supără de fapt pe cerberii din CL[Consiliul Legislativ]: scoaterea puterilor subterane, care deturnează democraţia, īn lumina Constituţiei! Īn ciuda camuflajelor, se ştie cum lucreză puterea mediatică sau financiară. Dar ar fi grav pentru marii sforari ca ele să fie supuse unor norme constituţionale. Pentru a se evita demascarea, se face iar apel la tenebroasa "doctrină". Ce-i aia, tovarăşi jurişti, o altă putere sau o altă autoritate? Ce e deasupra Constituţiei, şi ne guvernează din cer, fără legitimitate electorală ?

    9.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Cu privire la art. I pct. 7(ARTICOLUL 3.1: Reīntregirea Patriei), precizăm că norma propusă pentru art. 3.1 alin. (1) ridică problema succesiunii statelor din punct de vedere al dreptului internaţional, problemă care apare atunci cānd au loc modificări teritoriale care conduc la apariţia unor noi state. "Mutaţiile pe care un teritoriu este susceptibil să le sufere şi care dau naştere unor situaţii calificate īn dreptul internaţional drept «succesiune»" [*9], sunt: reunirea mai multor state īntr-un singur stat; dezmembrarea unui stat; separarea sau secesiunea şi transferul de teritorii. Statul succesor nu este un simplu moştenitor al drepturilor şi obligaţiilor statului predecesor. Īn prezent, īn dreptul internaţional contemporan, succesiunea statelor este reglementată prin Convenţia referitoare la succesiunea statelor la tratate, adoptată la Viena īn anul 1978 şi prin Convenţia referitoare la succesiunea statelor īn ceea ce priveşte bunurile, arhivele şi datoriile, adoptată la Viena īn anul 1983. Mai mult, Guvernul Romāniei a īncheiat īnţelegeri internaţionale referitoare la acest aspect, cum ar fi Protocolul dintre Guvernul Romāniei şi Guvernul Republicii Croaţia privind succesiunea la acordurile īncheiate īntre Romānia şi Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, semnat la Bucureşti la 5 martie 2004, aprobat prin Hotărārea Guvernului nr. 951/2004. Prin urmare, statul romān nu poate fi continuatorul statului naţional şi unitar menţionat īn text, aşa cum se propune prin proiect.
    *-*-*
    [*9] Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional public, vol. I, Editura All Beck, 2005, pag. 41 şi urm.

    Avānd īn vederealin. (2) prevede că "poporul romān militează şi acţionează necontenit şi paşnic, pentru Reīntregirea Patriei (...) cu respectarea prevederilor tratatelor şi dreptului internaţional", precizăm că modalităţile de modificare a teritoriului admise de dreptul internaţional contemporan sunt următoarele [*10]: modificările intervenite ca urmare a procesului de decolonizare; desprinderea unor teritorii de la un stat şi formarea unui [*11] sau unor state independente [*12]; alăturarea la teritoriul unui alt stat ori alăturarea unor state, īn īntregul lor, la alte state [*13]. Indiferent, īnsă, de modalitatea de dobāndire sau de modificare a teritoriului, admisă de dreptul internaţional, aceasta trebuie să aibă ca fundament consimţămāntul liber exprimat al populaţiei care locuieşte pe teritoriul īn cauză [*14]. Īn caz contrar, s-ar īncălca cel puţin două dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional, şi anume: neamestecul īn treburile interne ale altor state şi dreptul popoarelor la autodeterminare. Prin urmare, referirea, īn cuprinsul normei, la acţiunile poporului romān pentru "Reīntregirea Patriei" vine īn contradicţie cu principiile dreptului internaţional.
    *-*-*
    [*10] idem, pag. 147.
    [*11] De exemplu desprinderea Norvegiei de Suedia īn anul 1905.
    [*12] Destrămarea URSS şi a RSF Iugoslavia.
    [*13] Cazul celor două state germane īn anul 1990.
    [*14] Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional public, vol. I, Editura All Beck, 2005, pag. 147.
    *-*-*"
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Ciudată pledoarie- īmpotriva continuităţii noastre istorice. Peroraţie filozofică despre destinul existenţei compuse, care stīrneşte multe īntrebări. Cum se naşte statul care capătă dreptul să īndatoreze pe cei īncă nenăscuţi? Ce-i oferă identitate, voinţa indivizilor care-l compun sau īnţelegerile internaţionale (de masă verde, īntre diplomaţi care se fac că reprezintă populaţii) ? Cum ajung membrii unei convenţii sociale să fie obligaţi de acorduri făcute de nişte panglicari, īn trecut? De ce nu am avea dreptul să anulăm īnţelegerile care ne fac rău? Īnvăţăm ceva de la SUA, care a invocat "odious debt" cīnd a īnhăţat California de la Mexic- şi a recidivat de curīnd īn Iraq? Sau aceste atitudini nu sīnt şi pentru ţări satelit? Nu ai voie să vrei reunificarea, dacă nu eşti o Germanie? Pīnă cīnd trebuie să respectăm pactul Ribbentrop-Molotov? De unde au dedus juriştii CL[Consiliul Legislativ] că Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) nu doreşte consultarea basarabenilor, că īndemnă la o acţiune de forţă? Dacă ne pretăm la interpretări, putem considera şi că a respinge "acţiunile poporului romān pentru „Reīntregirea Patriei", īn numele ne-dreptului internaţional, īnseamnă a nega democraţia şi a promova un statut de colonie.

    10.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma propusă la art. I pct. 9 pentru art. 5 alin. (1.3) se referă la "genocidul antiromānesc de după 1944", fără ca această noţiune să fie circumscrisă vreunei definiţii care să facă posibilă stabilirea criteriilor pe baza cărora s-ar putea realiza constatarea "participării la genocid"."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Remarca aceasta lămureşte poziţia politică a CL [ Consiliului Legislativ] şi arată efectul evitării lustraţiei īn justiţie . Instrumentele juridice ale genocidului comunist (īmplinit de FSN-ul continuator), care nu ne permit de 24 de ani să deblocăm justiţia , se fac că īncă nu īnţeleg despre ce e vorba. Trebuia precizat că articolul se referă la indivizi care, după ce au participat la crima īmpotriva umanităţii care a secerat romānii mai tare ca războiul mondial, au emigrat (benevol) īn ţări din care pot pretinde să revină, cu drepturi depline. Prudenţa Mişcării pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) de a elimina articolele referitoare la genocid si la lustraţia aferentă se dovedeşte o greşeală. Trebuiau lăsate, ca să fie clar care sīnt criteriile participării la genocid... Chiar dacă legislatorii şi juriştii complici s-ar fi simţit vizaţi.

    11.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 10, referitor la norma propusă pentru art. 6 alin. (4) şi (5), precizăm că recensămāntul reprezintă o operaţiune statistică, astfel īncāt nu poate avea efect constitutiv de drepturi pentru anumite categorii de persoane, aşa cum se prevede īn proiect."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Recensămīntul produce statistici pe baza unor declaraţii individuale. Dacă o persoană nu-şi asumă o etnie, printr-o declaraţie explicită, cum poate pretinde să-i fie respectată identitatea respectivă? Care ar fi mecanismul de evitare a etniilor declarate fictiv? Şi care ar fi acela prin care membrii comunităţii pot şti ce etnie au concetăţenii lor, astfel īncīt să poată observa dacă nu au obligaţii de fidelitate faţă de alte state, care intră eventual īn conflict cu interesele ţării; sau dacă nu practică discriminare īn favoarea unor co-etnici? De exemplu, poate vrem să ştim dacă incriminarea penală a antisemitismului a fost promovată de cercuri filosemite, pentru īngreunarea apărării intereselor economice romāneşti. Sau dacă autonomia Ardealului e cerută de mulţi unguri. Căci democraţia romānească nu poate promova decīt interesele cetăţenilor romāni.

    12.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. 8 alin. (5), astfel cum este propus la art. I pct. 12, calificarea partidelor drept "persoane juridice de drept privat" nu este corectă, īn raport cu statutul constituţional al acestor entităţi. Aşa cum s-a precizat īn doctrină [*15], "scopul asocierii īn partide politice se delimitează de scopurile celorlalte asociaţii: scopurile partidelor politice sunt, pe de-o parte, formarea şi exprimarea opiniilor politice ale cetăţenilor, manifestarea libertăţii politice a acestora, conturarea şi consolidarea societăţii politice şi, pe de altă parte, obţinerea majorităţii sufragiilor cetăţenilor pentru cucerirea şi exercitarea puterii prin realizarea propriului program politic".
    *-*-*
    [*15] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, coordonatori, Constituţia Romāniei. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 84.
    *-*-*"
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Tot "īn doctrină" se explica, pe stil vechi, de ce trebuie să ne supunem partidului-stat.... Eu mă abţin aici, pentru că am o altă poziţie faţă de partidele politice, cărora nu le-aş mai permite să adminstreze ţara, ci numai să incube soluţii şi specialişti, validaţi apoi direct de alegători. Sau, dacă li se oferă posibilităţi de acţiune mai mari ca ale altor asociaţii civice, să le revină şi responsabilităţi specifice- cum ar fi garantarea -pecuniară- a contractelor electorale. Problema este īnsă: care o fi dorinţa majorităţii romānilor (informaţi).

    13.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 14, referitor la norma propusă pentru art. 11 alin. (2) teza finală, semnalăm faptul că, atāt la nivel internaţional, cāt şi la nivel naţional este reglementată posibilitatea īncheierii, de către stat, a unor tratate care pot fi, īn totalitate sau īn parte, declarate secrete, īn măsura īn care acestea cuprind informaţii clasificate. Īn acest sens, menţionăm şi faptul că, īn prezent, Romānia este parte la mai multe instrumente juridice internaţionale care au ca obiect de reglementare protecţia informaţiilor clasificate, dintre care amintim, cu titlu de exemplu: Acordul dintre Guvernul Romāniei şi Guvernul Republicii Slovace privind protecţia reciprocă a informaţiilor, a materialelor şi a documentelor secrete de stat, semnat la Bratislava la 3 septembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 173/2000, şi Acordul īntre statele membre ale Uniunii Europene, reunite īn cadrul Consiliului, privind protecţia informaţiilor clasificate schimbate īn interesul Uniunii Europene, semnat la Bruxelles, la 25 mai 2011, ratificat prin Legea nr. 64/2013.

    Menţinerea prevederii potrivit căreia tratatele nu pot avea clauze secrete ar conduce la neīndeplinirea, de către Romānia, a obligaţiilor asumate pe plan internaţional, fiind īn contradicţie cu norma prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol. Mai mult, art. 17 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, enumeră informaţiile care intră īn categoria informaţiilor secrete de stat, aici regăsindu-se, inclusiv, relaţiile şi activităţile externe ale statului romān, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori īnţelegeri internaţionale, statul romān şi-a asumat obligaţia de protecţie."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Aceste consideraţiii sīnt extrem de expresive, revelīnd rolul aparatului juridic īntr-un stat uzurpat şi tehnicile vicioase de argumentaţie puse īn slujba obiectivului antisocial (cum ar fi "justificarea": sforăria trebuie să fie secretă.... pentru că e clasificată). Din nou legile (vechi) sīnt puse deasupra Constituţiei (noi)- ca să nu devină evidentă lipsa de "sediu" valid a ideii aberante a contractelor secrete. Doi oameni pot păstra secretul privind o īnţelegere contra unui al treilea. Dar īntre societăţi democratice astfel de situaţii nu sīnt normale, căci, pentru ca "duşmanul" vizat să nu ştie ce se coace īn taină, trebuie ca popoarele respective să nu afle ce s-a complotat īn culise... īn numele lor. Cum pot reprezentanţii cuiva să aibă secrete faţă de cel reprezentat? Sau recunoaştem că e vorba de pseudo-reprezentare, de simularea democraţiei īn interesul unor forţe obscure (cum ar fi cele care ar apăra "interesele europene" faţă de cele ale unor naţiuni captive, fără ca adevărul să ajungă la urechile cetăţenilor europeni). Legitimăm făcături ca pactul Hitler-Stalin? Acceptarea clauzelor secrete īn acorduri făcute īn numele popoarelor ar trăda incoerenţă/inconsecvenţă īn gīndire- dacă nu ar fi vorba de o eroare premeditată.

    14.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 14, referitor la art. 11 alin. (6), semnalăm că soluţia legislativă propusă ar implica o reanalizare a tuturor tratatelor internaţionale la care Romānia este parte, pentru a se stabili dacă prevederile acestora sunt sau nu sunt contrare intereselor naţionale, īn raport cu noile dispoziţii constituţionale. O astfel de operaţiune juridică este imposibilă, atāt din punct de vedere al principiilor dreptului intern (tratatele respective făcānd deja parte din ordinea juridică naţională), cāt şi din punct de vedere al regulilor dreptului internaţional. Astfel, chiar dacă s-ar accepta că o entitate (nedefinită īn cuprinsul normei propuse) ar stabili că anumite tratate sunt "contrare intereselor naţionale", supunerea lor "aprobării poporului, prin referendum naţional, iniţiat de cetăţeni, potrivit legii" ar fi imposibilă, īntrucāt respectivele tratate sunt deja īn vigoare şi produc efecte.

    Singura modalitate prin care, eventual, ar putea fi supuse aprobării poporului aceste tratate ar fi prealabila lor denunţare, urmată de o nouă negociere, semnare şi aprobare a acestora, fapt care ar putea reprezenta, de fapt, o nerespectare de către Romānia a obligaţiilor asumate pe plan internaţional.
    "
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Evident că despre denuţare sau renegociere este vorba, īn cazul īn care poporul doreşte să se scuture de jugul unei semnături nocive- produsă, deseori, prin falsă reprezentare. Numai aşa se poate rămīne īn cadru democratic autentic. Cum să aibă trazacţiile făcute odinioară īntre cīţiva indivizi, prioritate faţă de voinţa actuală a unui īntreg popor? Numai populaţia care poate denuţa un acord internaţional aservitor se auto-conduce cu adevărat. Altfel, avem colonialism, camuflat cu eufemisme.

    15. [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 20, semnalăm că norma propusă pentru art. 17 alin. (2), referitoare la dubla cetăţenie, nu se īncadrează tematic īn obiectul de reglementare al articolului, respectiv "Cetăţenii romāni īn străinătate". Pe de altă parte, soluţia legislativă propusă este cel puţin discutabilă, avānd īn vedere că impune cetăţeanului să decidă cu privire la sfera noţiunii de "interese ale Romāniei" şi "să aleagă cetăţenia care īi convine"."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Naţiuni ca SUA interzic dubla cetăţenie, pentru a evita conflictele de interese, datorate dublei fidelităţi. Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) a īncercat un compromis, pornind de la constatarea că tranziţia criminală a produs o uriaşă diasporă. Romānii rămaşi acasă trebuie să decidă dacă vor permite şi celor plecaţi, aflaţi sub influenţe diverse, să le influenţeze viaţa, fără a participa direct la ea. Şi, mai general, dacă ţara lor mai are sau nu o delimitare geografică clară .

    16.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 29, referitor la art. 29 alin. (1), precizăm că teza finală a normei, prin care se exclude posibilitatea "penalizării" "delictelor de opinie" face imposibilă angajarea răspunderii civile īn cazul exprimării unor afirmaţii calomnioase, fapt care nu poate fi acceptat."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Un exerciţiu semantic rudimentar conduce la confuzie īntre "delictul de opinie" şi "calomnie". Dacă pretind public că am informaţii certe despre un lucru dezonorant - poate că se pune problema agrersării păgubitoare a altuia (deşi, īn cazul unui funcţionar public , poporul poate alege să nu pună stavile luptei anticorupţie). Dar dacă spun că bănui pe cineva de un lucru, impresia fiind bazată pe intuiţii şi raţionamente personale- nu au de ce exista restricţii. A interzice cuiva, de exemplu, să desteste pe altcineva, sau să afirme că īl consideră nociv, īnseamnă a-i reduce libertatea de conştiinţă, īn dauna contractului social.

    17.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma propusă la art. I pct. 31 pentru art. 31 alin. (2.1) este redactată ambiguu, formularea putānd fi interpretată īn sensul instituirii obligaţiei personalului salarizat din fonduri publice de a face publice toate achiziţiile realizate, soluţie legislativă excesivă, īn mod evident."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Deşi tropotesc pe claviaturi, juriştii romāni (ca şi alte categorii de iubitori ai umbrei- politicienii, arhivarii etc) nu vor să ia notă de creşterea explozivă a capacităţii de gestiune informaţională, cu ajutorul tele-informaticii. Dar noi ştim că nu mai există un obstacol practic ca fişierele tăinuite prin birouri să fie scoase la lumină. E suficient să se elimine paravanele, ca "intranetul birocratic" să devină "internet democratic".

    18.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. 32 alin. (2), astfel cum este propus la art. 1 pct. 32, semnalăm că eliminarea posibilităţii desfăşurării īnvăţămāntului īntr-o limbă de circulaţie internaţională şi īn cadrul unităţilor de īnvăţămānt de stat constituie o restrāngere a dreptului la īnvăţătură, generatoare de discriminare pentru persoanele care nu dispun de posibilităţile materiale de a urma cursurile unor "şcoli private"."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Aşa se vorbeşte.... limba internaţională a neocolonialismului. Dacă tot producem specialişti ieftini pentru alţii , de ce să ne mai īncurcăm cu limba romānă? Să contribuie şi Vasile, prin buget, la plecarea din ţară a copiilor lui Gheorghe, şcoliţi special īn acest scop. Pīnă cīnd vorbim toţi noua rusă.

    19.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma propusă la art. I pct. 33 pentru art. 33 alin. (1.2), prin referirea la "degradarea conştiinţelor", la "intoxicarea informaţională" şi la "supunerea la condiţii de viaţă degenerative" este lipsită de precizia şi claritatea cerute de stilul normativ."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Este justă pretenţia la claritate, dar sīnt lucruri care nu pot fi spuse (sintetic) cu expresiile clasice (construcţii tipice ale limbajului de lemn). Cel căruia nu-i este clar ce īnseamnă să degradezi conştiinţe, să intoxici informaţional şi să supui la condiţii de viată degenerative, de ar păsăreasca juridică ? Cine şi pe ce baze stabileşte/impune populaţiei vocabularul utilizabil şi "stilul normativ"? Nu cumva , aşa cum semnalează Orwell īn "1984", "Ministerul Adevărului" (constituţional) īncearcă să īmpiedice īnarmarea populaţiei cu concepte şi sintagme ce pot fi folosite eficace īn războiul de sens?

    20.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Referitor la art. 34 alin. (1), astfel cum este propus la art. I pct. 34, precizăm că statul nu poate garanta "dreptul la sănătate fizică şi mentală", ci poate avea obligaţia de a lua măsurile necesare pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, aşa cum se prevede īn textul actual al art. 34 alin. (1). Īn ceea ce priveşte referirea expresă la calitatea hranei, precizăm că aceasta nu este necesară, īntrucāt rezultă din prevederea, īn alin. (2), a obligaţiei statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice. Totodată, menţionăm că obligaţia statului de a lua măsuri pentru a asigura "accesul cetăţenilor la alimentaţie naturală, apă curată şi aer curat" prevăzută īn norma propusă pentru art. 34 alin. (1.1) rezultă din dispoziţiile art. 35, potrivit cărora statul trebuie să asigure cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului oricărei persoane la un mediu īnconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. De altfel, precizăm că formularea propusă prin proiect este discriminatorie, īntrucāt textul se referă exclusiv la "cetăţeni", īn vreme ce prin art. 35 alin. (1) dreptul la un mediu sănătos este recunoscut, aşa cum este şi firesc, "oricărei persoane" aflate pe teritoriul Romāniei, nu doar cetăţenilor romāni."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Este poate bine să precizezi că statul doar garantează că va apăra (activ) sănătatea fizică şi mintală, dar că nu poate şi garanta reuşita, īn fiecare caz. Nu văd īnsă cu ce supără precizarea explicită a unor potecţii, care s-ar putea şi deduce. Īn ce priveşte garantarea constituţională a drepturilor vizitatorilor, eu văd temeiul lor moral, dar nu şi pe cel democratic- căci legitimitatea contractului social derivă din co-asumare. Cadrul de tratare a vizitatorilor ar trebui reglat prin prevederi aparte.

    21.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Cu privire la art. 34 alin. (5), astfel cum este propus la art. I pct. 34, precizăm că, odată cu aderarea Romāniei la Uniunea Europeană, politica īn domeniul comerţului intră īn competenţa exclusivă a Uniunii Europene. Īn acest sens, potrivit art. 207 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, "Parlamentul European şi Consiliul, hotărānd prin regulamente īn conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul īn care este pusă īn aplicare politica comercială comună". Īn cazul īn care trebuie negociate şi īncheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică prevederile art. 207 şi 218 din acelaşi tratat. Īn consecinţă, interdicţia prevăzută īn cuprinsul normei de la alin. (5) al art. 34 este contrară dreptului Uniunii Europene."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Aşadar, dacă acolo, sus, se decide să consumăm toxinele agriculturii intensive şi să eliminăm alimentaţia naturală, va trebui să ne pliem.... Garantarea sănătăţii nu ne poate apăra şi de īmbolnăvirea prin UE... Ni se pot impune şi reguli care să ducă la distrugerea unor ramuri ale economiei? Sau la favorizarea unor corporaţii străine, īn căutare de piaţă de desfacere, faţă de īntreprinzătorul romān? Ne amintim de vremea īn care statul comunist sprijinea SOVROM sau fixa cote şi preţuri de achiziţie prin decret... Dacă prin "politică comercială comună" se īnţelege dreptul statelor mari să impună condiţii comerciale ţărilor mici, prinse īn plasa UE- trebuie ieşit din jug, sau trebuie aruncată Constituţia naţională la coş şi asumat rolul de provincie europeană, reglementată numai prin drept european. Ce să ne mai jucăm de-a democraţia, īntr-o cetate īn care ordinele vin din exteriorul zidurilor?

    22.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La textul propus la art. I pct. 43 pentru art. 41 alin. (2.1), sintagma "raporturi de muncă abuzive" este restrictivă, avānd īn vedere că există persoane care īşi desfăşoară activitatea şi īn temeiul altor modalităţi legale decāt īn temeiul unui raport de muncă, cum ar fi raporturile de serviciu, reglementate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Se poate completa, dacă se urmăreşte şi protecţia respectivei categorii. Dar nu este sigur că e vorba de o situaţie similară. Funcţionarii publici ar trebui să aibă drepturi şi obligaţii specifice. De regulă, birocraţii īşi asigură condiţii indecent de avantajoase, deturnīnd maşinăria statului īn favoarea lor. Au devenit stăpīnii stăpīnilor lor: cetăţenii pe care ar trebui să-i servească.

    23.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma din cuprinsul art. 42 alin. (2), astfel cum este propusă la art. I pct. 44, prin care anumite activităţi sunt considerate "muncă forţată permisă" nu este corelată cu dispoziţiile art. 4 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora desfăşurarea muncii īn situaţiile enumerate la lit. a)-c) nu se consideră muncă forţată."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Adică? Ce ar trebui făcut? Să interzicem obligarea la astfel de munci, sau să pretindem că obligarea nu se numeşte forţare, dacă racordezi eufemismele la CEDO?

    24.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Modificarea art. 44 alin. (2) astfel cum este propusă la art. I pct. 46, īn sensul excluderii menţionării posibilităţii cetăţenilor străini şi apatrizilor ca, īn anumite condiţii, să poată dobāndi dreptul de proprietate asupra terenurilor, nu poate fi acceptată, īntrucāt acordarea acestei posibilităţi este necesară ca urmare a faptului că Romānia este stat membru al Uniunii Europene cu drepturi şi obligaţii depline. Pentru acest motiv, ţara noastră trebuie să respecte reglementările Tratatelor Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la asigurarea liberei circulaţii a persoanelor (art. 45 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene). Această posibilitate a fost acordată prin Legea de revizuire a Constituţiei din anul 2003.

    Precizăm că, analizānd respectiva normă, Curtea Constituţională, īn Decizia nr. 148/2003, a subliniat următoarele: Integrarea Romāniei īn Uniunea Europeană presupune respectarea dispoziţiilor acquis-ului comunitar privitoare la libera circulaţie a capitalurilor, la drepturile cetăţenilor europeni de a investi şi de a dobāndi bunuri īn condiţii de egalitate cu cetăţenii romāni. Curtea Constituţională observă că posibilitatea realizării acestor obiective este īngrădită de dispoziţiile art. 41 alin. (2)[Constituţia Romāniei 1991] teza finală din Constituţia Romāniei, prin care se interzice cetăţenilor străini şi apatrizilor să dobāndească dreptul de proprietate asupra terenurilor. Pentru īnlăturarea acestei interdicţii şi pentru instituirea unor garanţii ale dreptului de proprietate privată se propune modificarea art. 41[Constituţia Romāniei 1991]. Prima modificare vizează denumirea articolului, īn sensul că, īn locul denumirii "Protecţia proprietăţii private", se propune sintagma "Dreptul de proprietate privată". Cea de-a doua modificare vizează chiar alin. (2) al art. 41[Constituţia Romāniei 1991].

    Īn noua redactare proprietatea privată este garantată şi ocrotită īn mod egal de lege, indiferent de titular, iar cetăţenii străini şi apatrizii pot dobāndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai īn condiţiile rezultate din aderarea la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care Romānia este parte, pe bază de reciprocitate, īn condiţiile prevăzute prin legea organică, precum şi prin moştenire legală. Curtea Constituţională constată că sunt īnscrise īn această nouă redactare suficiente garanţii constituţionale pentru exercitarea acestui drept īn conformitate cu interesul general şi cu respectarea prevederilor acquis-ului comunitar.

    Pe cale de consecinţă, este evident că nu poate fi acceptată modificarea art. 44 alin. (2), īntrucāt se exclude posibilitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor ca, īn anumite condiţii, să poată dobāndi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Cu asta, este desavīrşită demonstraţia faptului că aceşti jurişti, simulează doar orientarea democratică şi corectitudinea logică, lucrīnd de fapt īn slujba stăpīnilor lor vremelnici, īmpotriva intereselor poporului romān. Găsim īn acest fragment recuzita retorică tipică, pusă īn slujba manipulării juridicoase. Romanii sint liberi, in ţara lor liberă .... dar nu să īşi apere interesele, sau măcar glia. Convenţii oculte, făcute īntre dresori ai naţiunilor europene, ne guvernează constituţia, controlată neofanariot. Statul slugă trebuie să se lase explotat neocolonial, văduvit de industrie competitivă locală, golit de resurse, ocupat funciar. Īn timp ce cotropitorul "integrant", care pretinde libera circulaţie a bişniţei, nu respectă dreptul la libera circulaţie a consumatorilor care vor să producă... Īn numele "echităţii" (egalităţii!!) se permite celor cu putere de cumpărare de zece ori mai mare, să acapareze pămīntul de sub picioarele romānilor, care nu au cum face faţă atacului. Atīta timp cīt nu ni se asigură condiţii egale de acces la veniturile europene, de ce ne-am vinde şi pamīntul pe nimic, aşa cum ne-am vīndut şi puterea de muncă? Va răspunde cineva pentru acest nou episod genocidar, acest jaf funciar efectuat prin lege? Nu- atīta timp cīt ideea responsabilităţii pentru criminalitatea juridică nu-şi face loc īn Constituţie.

    25.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Normele din cuprinsul art. 44 alin. (17) şi (18), astfel cum sunt propuse la art. I pct. 46, prin reglementarea exproprierii drept sancţiune pentru neīndeplinirea anumitor obligaţii, vin īn contradicţie cu alin. (3) al art. 44, rămas nemodificat, potrivit căruia nimeni nu poate fi expropriat decāt pentru cauză de utilitate publică, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Precizăm că o eventuală extindere, la nivel constituţional, a cazurilor īn care se poate dispune exproprierea ar īncălca limitele revizuirii Constituţiei, prin suprimarea unei garanţii a dreptului la proprietate. Īn acest context, precizăm că şi normele propuse pentru art. 44 alin. (11), precum şi pentru art. 135.1 alin. (2) (propus la art. I pct. 161) au ca efect, de fapt, operarea unor exproprieri īn ceea ce priveşte "baza materială a autorităţilor şi instituţiilor publice" sau "capitalul vāndut de statul romān pānă la data intrării īn vigoare a prezentei legi"."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Cauza pedepsirii celor are au jefuit poporul romīn şi reparării daunelor nu este de utilitate publică? Nu poporul fixează limitele expropierilor necesare supravieţuirii sale? Īnţelegīnd că dreptul natural la existenţă, individuală şi colectivă, este deasupra dreptului la proprietate- o convenţie socială reglabilă, īn funcţie de context- ca orice contract.

    26.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 47, referitor la art. 45 alin. (4), apreciem că soluţia legislativă privind prevederea competenţei exclusive a instanţelor judecătoreşti de a autoriza desfăşurarea de activităţi economice nu se justifică, īntrucāt excedează funcţiei judiciare pe care o īndeplinesc respectivele instanţe."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Şi eu am avut rezerve privind acest aliniat. Căci nu văd de ce o activitate economică ar avea nevoie de vreo aprobare. Dacă īncalcă legile- se poate interveni, pe baza lor.

    27.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Semnalăm faptul că denumirea propusă la art. I pct. 48 pentru art. 46.1, şi anume "Dreptul la locuinţă", nu este īn concordanţă cu prevederile art. 31 din Carta socială revizuită, ratificată de Romānia prin Legea nr. 74/1999. Potrivit Cartei, īn vederea asigurării exercitării efective a dreptului la locuinţă, părţile se angajează să ia măsuri destinate: să favorizeze accesul la locuinţă la un nivel adecvat; să prevină şi să atenueze lipsa locuinţelor īn vederea eliminării progresive a acestei situaţii şi să facă accesibil costul locuinţei pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente. Prin urmare, există o neconcordanţă īntre denumirea articolului şi conţinutul acestuia, ceea ce conduce la dificultate īn aplicarea prevederilor Cartei. Precizăm că prin legea de ratificare Romānia a făcut rezervă cu privire la aplicarea art. 31 din Cartă. Pe de altă parte, referitor la norma din art. 46.1 alin. (3), precizăm că gajul nu poate fi constituit decāt īn ceea ce priveşte bunurile mobile, nu şi imobilele, aşa cum prevede textul."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Nu dispun de formularea MCC la acest punct.

    28.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. 49, astfel cum este propus la art. I pct. 50, considerăm că prin modificarea propusă, respectiv īnlocuirea sintagmei "copii şi tineri" prin cuvāntul "minori", se restrānge aria persoanelor care beneficiază de protecţie."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Dacă romānii vor, pot stabili că tinerii ne-minori pot beneficia de o protecţie specială. Dar ar fi o atingere a principiului non-discriminării.

    29.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 59, referitor la art. 60, instituirea obligaţiei Avocatului Poporului ca, īn raportul anual, să facă aprecieri asupra modului de respectare a "contractului electoral" de către cei aleşi īn funcţii publice excedează obiectului de activitate al acestei instituţii, astfel cum este stabilit la art. 58 alin. (1) - propus la art. I pct. 57."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Uşor de rezolvat. Mai greu e de tranformat această instituţie īntr-un instrument real prin care poporul poate combate cotropirea puterii. Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) īncearcă să facă nişte paşi īn acest sens. Ce poate fi mai grav pentru cetăţean decīt frauda politică, marea cauză a īncălcării drepturilor celor prinşi īn capcana statului uzurpat?

    30.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Referitor la textul propus la art. I pct. 62 pentru art. 61 alin. (4), potrivit căruia Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră, semnalăm că o astfel de soluţie legislativă a fost prevăzută şi īn proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 799/2011. Cu această ocazie, instanţa de contencios constituţional a arătat că această modificare nu pune īn discuţie niciuna dintre limitele revizuirii prevăzute de art. 152 din Constituţie, ci reprezintă exclusiv o opţiune politică asupra căreia se vor pronunţa participanţii la procedura de revizuire a Constituţiei. Nu trebuie ignorate totuşi, īn exprimarea acestei opţiuni, tradiţia statului romān şi avantajele pe care le oferă o structură bicamerală a Parlamentului īn raport cu cea unicamerală.

    Curtea a reţinut īn acest sens că, īn mod tradiţional, Parlamentul Romāniei a avut o structură bicamerală. Această structură a forului legiuitor, consacrată īn anul 1864, prin "Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris" al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a continuat să existe sub imperiul Constituţiilor din 1866, 1923 şi 1938, fiind īntreruptă doar īn perioada regimului comunist, cānd reprezentanţa naţională era unicamerală - Marea Adunare Naţională. După revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui Romāniei, publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, act īn baza căruia s-au organizat alegerile din mai 1990, a fost reintrodusă formula bicameralismului. Constituţia din 1991 a preluat, cu unele modificări, această structură a Parlamentului, menţinută cu prilejul revizuirii Legii fundamentale din anul 2003. Modificarea textelor incidente īn materie, realizată cu prilejul revizuirii, a vizat doar trecerea la un sistem de bicameralism funcţional."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: I-a īntrebat cineva pe juriştii Consiliului Legislativ (CL) ce gusturi politice au ei, ce preferinţe? I-a apucat conservatorismul (pe care-l resping, acolo unde īşi are rostul) pe un subiect faţă de care romānii s-au pronunţat prin referendum, fără a fi ascultaţi (lucru trecut sub tăcere aici)? Dar dacă Consiliului Legislativ (CL) ar fi pus īn discuţie modul īn care s-a ajuns la respectivul plebiscit, să denunţe faptul că populaţia nu a avut la dispoziţie o alegere optimă, ar fi scos la lumină carenţe ale practicii referendare, şi ale dreptului care pretinde a ne guverna viaţa.

    31.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 63, referitor la art. 62, este de discutat dacă excluderea dreptului la un loc de deputat pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinānd minorităţilor naţionale care nu īntrunesc īn alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate īn Parlament, prevăzut īn prezent de art. 62 alin. (2), nu este de natură a crea o discriminare īntre cetăţenii care aparţin unor minorităţi naţionale. Avem īn vedere că, aşa cum s-a subliniat īn doctrină [*16], această prevedere constituţională "permite cetăţenilor care aparţin unei minorităţi naţionale să-şi manifeste vocaţia electorală īn cadrul unei organizaţii reprezentative". Totodată, īn literatura de specialitate [*17] s-a reţinut că norma "reprezintă una din modalităţile prin care cetăţenii romāni aparţinānd minorităţilor naţionale īşi realizează propriile aspiraţii, la nivelul reprezentanţei naţionale".*-*-*
    [*16] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Ion Deleanu, Florin Vasilescu, Antonie Iorgovan, Ioan Vida, Constituţia Romāniei - comentată şi adnotată, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucureşti, 1992, pag. 139.

    [*17] Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Constituţia Romāniei. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 612.

    *-*-*"
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Din nou dăm peste recursul extra-legal la "literatura de specialitate", prin care se susţine o speculaţie. De ce ar avea 100 de cetăţeni dreptul de a avea un reprezentant īn parlament, adică tot atīt cīt 25 de mii, discriminarea operīnd pe criterii etnice, īn numele echităţii? Atunci să oferim cīte un loc şi pentru reprezentarea aspiraţiilor microbiştilor, balerinilor, cascadorilor, hingherilor, ateilor, depresivilor, etc... ajungīndu-se la un fel de senat corporatist (īn sensul interbelic). Ce-i īmpiedică pe minoritari să susţină un candidat independent? Nu mai bine s-ar elimina partidele etnice, dacă apare prin ele o discriminare īn favoarea minoritarilor mai numeroşi? Pe cīnd cīte un parlamentar pentru un malgaş, doi salvadorieni, trei islandezi şi patru mongoli- īmpămīnteniţi īn Romānia?.

    32.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 74, referitor la art. 71 alin. (2.2), precizăm că stabilirea pedepsei īn cazul săvārşirii unor infracţiuni nu poate fi realizată prin norme constituţionale, ci doar prin norme de drept penal. Observaţia este valabilă pentru toate situaţiile similare din cuprinsul proiectului."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Codul penal se referă la nerespectarea legilor şi prea puţin la deturnarea legalităţii de către uzurpatorii puterii, care o folosesc īmpotriva cetăţenilor, degenerare patologică fatală, de care Constituţia trebuie să se ocupe cu prioritate. Nimic nu poate īmpiedica un popor să reglementeze la nivel constituţional fenomene care atentează la supravieţuirea sa. Mai ales dacă e vorba de infracţiuni care lovesc direct īn ordinea constituţională. Juriştii Consiliului Legislativ (CL) nu ar trebui să apere "drepturile" (interesele) celor care distrug legitimitatea legalităţii.

    33.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 78, referitor la norma propusă pentru art. 74, soluţia legislativă privind eliminarea limitărilor referitoare la domeniul de reglementare a iniţiativelor legislative cetăţeneşti, prevăzute īn prezent de art. 74 alin. (2), este discutabilă. Menţionăm că, īn doctrină, s-a subliniat că problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea au fost excluse din obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor pentru a se evita propunerile legislative demagogice [*18].*-*-*
    [*18] Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan, Revizuirea Constituţiei Romāniei - Explicaţii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, pag. 172.
    *-*-*"
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Stupefiantă notă! Este demagogie a da cetăţenilor posibilitatea reală să se apere de abuzurile puterii, care īi loveşte pe linie fiscală sau īi aserveşte străinilor... Ce răsturnare neruşinată a evidenţei! Cīnd tocmai faptul că supuşii statului nu se pot opune dărilor şi īnaltei trădări, adică nu pot rezista malversaţiei neocoloniale, este marca marii demagogii care subminează contractul constituţional. Pentru cine lucrează aceşti jurişti, care nu vor ca membrii simpli ai societăţii să se poată emancipa din postura de sclavi cu iluzia libertăţii, avīnd un cuvīnt de spus privind birurile?

    34.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 83, referitor la art. 79, semnalăm că se propune schimbarea regimului juridic al instituţiei Consiliul Legislativ, din organ consultativ de specialitate al Parlamentului īn instituţie publică autonomă, condusă de un preşedinte ales de popor. Prin această schimbare nu mai este precis conturată natura juridică a instituţiei şi nici rolul exact al acesteia. Pe de altă parte, modalitatea alegerii īn acest fel a preşedintelui Consiliului Legislativ pare excesivă īn raport cu atribuţiile pe care le īndeplineşte."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Curat dezinteresat , nu-i aşa? Domnii din CL[Consiliul Legislativ] nu vor să ajungă sub controlul cuiva numit de popor prin alegeri, deci pretind să rămīnă o instituţie operīnd discret, īn afara unei supravegheri publice eficace . Īn acest scop, ei īşi subestimează importanţa (şi resposabilităţile...). Puţini ştiu că trăim īntr-o lume plămădită de experţi juridici, că aceşti "tehnicieni" pun pe masa validatorilor legislativi labirinturi perfide, pe care puţini parlamentari au posibilitatea de a le analiza cu atenţie, atunci cīnd le votează. Consultanţii aceştia ne-au plămădit continuu plasa regulilor toxice, dar nimeni nu i-a pedepsit sau lustrat pentru asta.

    35.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 87, referitor la art. 81 alin. (1.2), stabilirea prin Programul Naţional de Dezvoltare a Romāniei a dinamicii indicatorilor economici şi sociali prevăzuţi la lit. a)-k) este specifică unei economii planificate, şi nu economiei bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă, aşa cum se prevede īn cuprinsul art. 135 alin. (1), propus la art. I pct. 160."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Jenant mini-panseu despre raportul dintre libertatea individuală de intreprindere şi nevoia de planificare īn societate, dintre componente şi sistem. Cīt trupeu īţi trebuie ca să vorbeşti pe acest ton, după 24 de ani de tranziţie devastatoare, realizată īn numele "liberei iniţiative"... Astfel de inamici ai statului puternic, sīnt mai eficaci decīt anarhiştii. Dacă acestor experţi din CL [Consiliului Legislativ] li s-ar cere avizul despre managementul Romāniei, pregătirea lor intelectuală ar trebui să fie super-interdisciplinară. De aceea ei trebuie să se ocupe numai de ce pot face cu oarecare meşteşug: să observe coerenţa eşafodajului constituţional, ca temelie a protocoalelor de negociere, inclusiv īn problema nivelului de macro-planificare. Hotărăşte poporul romān, pus īn gardă corect privind consecinţele, dacă Romānia aşteaptă lucrarea "mīinii invizibile", sau dacă pune īn funcţie o strategie globală de dezvoltare.

    36.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma propusă la art. I pct. 91pentru art. 85 alin. (1) lit. k), prin instituirea unei sancţiuni radicale - dizolvarea Parlamentului īn cazul nerespectării unui termen destul de scurt de 60 de zile īn care trebuie să se pronunţe asupra respectivelor proiecte de lege - este de natură a avea efecte negative atāt asupra calităţii actului de legiferare, cāt şi asupra stabilităţii politice a ţării."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Dacă poporul ar trece la putere, evadīnd din rotativa ramurilor mafiei feseniste, care a fructificat genocidul comunist, nu s-ar atinge singura stabilitate politică respectabilă? Şi nu e bine ca falsa reprezentare să fie corectată repede? Un ticălos nu trebuie lăsat să mai facă rău nici o zi, īn numele "stabilităţii". Cīt timp ar vrea CL[Consiliul Legislativ] să tolerăm deturnarea parlamentului, văzīnd că propunerile poporului (referendumul privind numărul de parlamentari, semnăturile pentru legea Cojocaru) nu sīnt luate īn discuţie?

    37.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Īn cuprinsul normei prevăzute la art. I pct. 127 pentru art. 118 alin. (1) teza finală se prevede faptul că armata romānă nu poate participa decāt la operaţiuni militare care au ca scop eliberarea teritoriilor ocupate vremelnic de agresori externi şi neutralizarea capacităţilor militare ale agresorilor, ceea ce exclude, īntre altele, şi participarea armatei romāne la operaţiuni de menţinere a păcii şi a securităţii internaţionale. Acest fapt contravine prevederilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, la art. 43, dispune următoarele: "Toţi Membrii Naţiunilor Unite, spre a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, se obligă să pună la dispoziţia Consiliului de Securitate, la cererea sa şi īn conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forţele armate, asistenţă şi īnlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale." Prin urmare, menţinerea, īn cuprinsul proiectului, a normei, īn actuala redactare, va atrage răspunderea internaţională a statului romān, pentru neīndeplinirea obligaţilor asumate."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Şi dacă romānii nu īnghit cacealmaua imperială cu "răboiul de prevenire" īntru "menţinerea păcii", care ne-a dus la ruşinoasa participare la agresiunile rapace din Iraq sau Afganistan? Şi dacă ei nu uită că ruşii ne-au ocupat, jefuit şi īnrobit īn numele prietenii dintre popoarele comuniste? Īl poate obliga un jurist CL pe un cetăţean, prin ucaz lingvistic, să considere că pătrunderea pe teritoriul unei ţări īn alt scop decīt de eliberare, nu poate fi o acţiune pentru "menţinerea păcii şi securităţii"- deci că prevederile MCC nu īncalcă nici un tratat?

    38.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. 125 alin. (2.2), astfel cum este propus la art. I pct. 139, prevederea sancţiunii revocării din funcţie a judecătorilor "care s-au făcut vinovaţi de decizii greşite", īn lipsa oricăror altor circumstanţieri, este de natură a afecta principiul independenţei judecătorilor."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Iată că aici se doresc detalii. Dacă este aşa de greu de īnţeles ce īnseamnă "decizii greşite" şi de imaginat mecanismele care le pot repera , se poate adauga: "Se vor arhiva 50 de ani toate dosarele din instanţe. Se va institui un organism/mecanism de verificare a acestor dosare. Se va stabili prin lege şi numărul de abuzuri care conduce la demiterea judecătorului vinovat". Şi dacă tot combatem ambiguitatea, ce-ar fi să o depăşim şi pe aceea din expresia găunoasă "independenţa judecătorilor"? Sigur că un judecător trebuie să decidă fără nici o influenţă exterioară, conform dreptăţii şi legii. Dar poate fi el indepedent īn sensul de a da decizii abuzive, fără a fi tras la răspundere?

    39. [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma propusă pentru art. 127 alin. (5) la art. I pct. 141, referitoare la punerea la dispoziţia publicului, pe internet, a conţinutului dosarelor de judecată, este de natură a īncălca dreptul la viaţă intimă, familială şi privată consacrat de art. 26, soluţia legislativă fiind, pentru acest motiv, inacceptabilă."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: ??. Dar şedinţele de judecată nu sīnt publice? Cine nu vrea să se dea īn spectacol, să nu recurgă la justiţie sau să nu comită delicte. Prioritatea Romāniei acum este maxima transparenţă a actului de justiţie, care, lăsat īnafara privirilor indiscrete, e pe cale să răpună dreptatea şi socialitatea. Se doreşte ca judecători să poată īn continuare face ce vor din victimele lor, ca nişte călăi īn serie, serviţi regeşte de patologia societăţii?

    40.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. 134.5 alin. (5), astfel cum este propus la art. I pct. 154, referirea din teza finală la "sancţiunile prevăzute de lege pentru dare şi luare de mită" este greşită, īntrucāt sub denumirea de "mită electorală" sunt reunite fapte care nu au vreo legătură cu infracţiunile de luare şi dare de mită."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Observaţie justă, amendīnd o neatentă operare cu termenii, metafora folosită de MCC ducīnd la confuzie. Cumpărarea electoratului nu e asimilabilă mitei ci pervertirii grave a democraţiei, deci ar trebui penalizată exemplar şi mai ales prevenită- prin īmpiedicarea folosirii averilor īn lupta politică. Ne putem deci īntreba, dacă o Constituţie nu ar trebui īnsoţită de un dicţionar de termeni şi expresii, ca orice contract serios.

    41.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Din redactarea propusă la art. I pct. 157 pentru art. 134.8 alin. (4)-(7) rezultă că Autoritatea Ştiinţifică ar reprezenta o adevărată "forţă conducătoare" a societăţii, īntrucāt programele asumate de candidaţi, precum şi iniţiativele legislative şi proiectele finanţate de la bugetul public naţional trebuie să se coreleze cu Strategia de dezvoltare a Romāniei, elaborată de respectiva Autoritate. O astfel de reglementare, care conferă unei autorităţi o putere supraordonată tuturor celorlalte autorităţi ale statului, este īn dezacord cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor īn stat."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Textul Mişcării pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) nu conferă Autorităţii Ştiinţifice decīt un rol consultativ, de incubator de proiecte şi sursă de analize riguroase. Dar dacă această Autoritate ar deveni putere deplină īn stat, cu acordul poporului romān- nu văd cu ce s-ar ştirbi democraţia. Dimpotrivă, de-abia aşa ar fi atenunată o carenţă a recurgerii la votul popular- sub presiunea politicianimului partidist. Poporul are nevoie de un reper de autoritate neinteresată, de opinia īnţelepţilor care nu au putere de decizie.

    42.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Normele referitoare la autorităţile locale, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 158, cuprind īn detaliu atāt modalitatea de alegere, cāt şi organizarea şi funcţionarea respectivelor autorităţi. Precizăm că astfel de reglementări trebuie să se regăsească īn lege, şi nu īn Constituţie."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Protocolul central de organizare a unei societăţi unitare trebuie să fie un tot coerent. Problema grea este de principiu: care e legitimitatea nivelului local de decizie colectivă, suprapus peste nivelul central? Interferează două metabolisme sociale, aşa cum trăieşte celula in corp, sau două etaje ale unei unice structuri, ierarhizate? E nevoie de subsidiaritate ca să recunoşti entităţii locale dreptul la propria ei democraţie, deci la existenţialitate politică? Poate funcţiona (democratic) o ţară īn care fiecare localitate are alt cod, pe līngă cīteva prevederi comune? Dar dacă aşa ceva nu e posibil, nu īnseamnă că o construcţie ca UE nu e compatibilă cu democraţia la nivel naţional?

    43.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Īn ceea ce priveşte instituirea, potrivit art. I pct. 159, a "Asociaţiilor comunitare", apreciem că aceasta nu face decāt să multiplice īn mod inutil numărul de entităţi care reprezintă interesele comunităţilor locale. Dincolo de această observaţie, trebuie precizat că instituirea, la nivelul Legii fundamentale, prin dispoziţiile art. 134.84 lit. j), a atribuţiei unei entităţi de a organiza "manifestaţii de protest ale membrilor" īmpotriva actelor normative, īmpotriva autorităţilor publice sau īmpotriva operatorilor economici, indiferent de motivul organizării respectivelor manifestaţii, reprezintă o modalitate de instigare la rezolvarea pe calea "presiunii străzii" a unor probleme care trebuie soluţionate prin recurgerea la proceduri şi mecanisme de control prevăzute de lege. Desigur că "dreptul de a protesta" este o componentă esenţială a libertăţii de exprimare, īnsă nu este necesară reglementarea, ca "atribuţie" a unei entităţi, de "a organiza manifestaţii de protest"."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Interesantă observaţie. De ce nu ar fi protestul īmpotriva abuzurilor o funcţie cheie īntr-o democraţie, lucrīnd pentru apărarea cetăţeanului de putere- şi nu invers? Există un pericol mai mare decīt folosirea instituţiilor puternice ale statului īmpotriva celor prinşi īn plasa lor? Poate că īntr-adevăr infrastructura propusă de Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) pentru transformarea activităţii civice īntr-o "putere a cetăţeanului" e cam stufoasă. Dar ea are meritul de a scoate civismul de pe tuşa pe care e ţinut acum, ca să consume steril energiile celor ce se implică, pentru diverse cauze , fără a susţine un partid.

    44.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Īn legătură cu textul art. 135 alin. (2) lit. d), propus la art. I pct. 160, precizăm că norma nu este corectă, īntrucāt veniturile obţinute din muncă aparţin prestatorilor muncii, prin urmare nu pot fi supuse unei "distribuţii echitabile" din partea statului. Referitor la Fondul Naţional de Capital Distributiv, care urmează "să fie utilizat pentru īmproprietărirea cetăţenilor ţării cu capital productiv", semnalăm că norma propusă la alin. (2) lit. e) tinde să aducă atingere dreptului de proprietate privată al cetăţenilor, garantat de Constituţie, precum şi proprietăţii publice şi private a statului."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Dar taxarea cīştigurilor din muncă, mai tare chiar decīt cele speculative, de ce este practicată intens? Cu ce drept bagă statul mīna īn buzunarul cuiva care a făcut altuia un serviciu? Şi cine a demonstrat că averile care ar urma să fie taxate, adică cele jefuite īn timpul tranziţiei, sīnt realizate prin muncă? Cīt priveşte valoarea pensiei, am atras atenţia MCC că ea trebuie stabilită nu numai respectīnd principiul contribuţiei şi cel al solidarităţii, ci şi calculele actuariale.
    Dar aici merită īn primul rīnd consemnată prudenţa celor din CL [Consiliul Legislativ], care evită īnfruntarea frontală a "Legii Cojocaru". Oare de ce?

    45.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 161, referitor la art. 135.1, norma de la alin. (7) este īn contradicţie cu alin. (9) al aceluiaşi articol, potrivit căruia sumele sunt transformate īn cote individuale şi alocate prin concursuri de proiecte."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Există īntr-adevăr o anume contradicţie īntre spiritul unei īmproprietăriri- reparatorii şi necondiţionate şi cel care cere beneficiarilor să treacă de filtrul unor concursuri de proiecte. Nu am putut să-l conving pe domnul Cojocaru să renunţe la această formulă, care ar creea oportunităţi de corupţie pentru birocraţia stufoasă care s-ar ocupa cu evaluarea proiectelor- cu suspiciunile de rigoare. Eu nu aş vota deci aliniatul 9. Se manifestă īnsă şi aici carenţa votării constituţiei- la pachet, pe care cei din CL o ştiu foarte bine. Dintotdeauna "poporul" īnghite referendar tot felul de găluşte, plasate īn supa constituţională.

    46.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Iniţiativa legislativă cetăţenească cuprinde reglementarea unor instituţii care, īn mod normal, nu trebuie prevăzute īn cuprinsul Legii fundamentale, cum ar fi dispoziţiile privind fondurile naţionale de la art. 135.1, 135.2, 135.3, 135.4, 135.5, 135.6, 135.6, astfel cum sunt propuse la art. I pct. 161-167. Mai mult, potrivit proiectului, respectivele fonduri ar urma să funcţioneze ca instituţii publice subordonate Guvernului, fără a se preciza calitatea conducătorilor şi, totodată, a gestionarilor acestor fonduri."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Reglementarea respectivelor fonduri (de capital distributiv, de pensii, de şomaj, asigurări de sănătate, inovare, mediu, valutar) este o dovadă că Mişcarea pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) vrea să micşoreze plaja de manevră a celor care ajung la cīrma statului, să facă un pas īn direcţia concretizării tezelor de principiu, prin instrumente operaţionale, cu fundament solid. Cīt priveşte calitatea conducătorilor şi gestionarilor... īncă nu a găsit nimeni leacul magic.

    47.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 171, referitor la art. 135.10 alin. (1), precizăm că rezervele internaţionale ale unui stat cuprind aur şi valută, nu doar aur, cum greşit s-a reţinut īn text."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Cine "precizează" aici şi de ce? Să fie glasul din umbră a celor care au ocupat Banca Naţională şi instrumentează aservirea poporului romān, profitīnd de faptul că sīnt feriţi de lumina Constituţiei? Excluderea hīrtiilor fără acoperire reală, din categoria "rezerve"- nu e un accident, ci este un demers fundamental īntru īnsănătoşirea finanţelor publice. De ce am tolera combinaţia īntre jaful de la Roşia Montană şi acumularea de pseudo-valori exportate ocult?

    48.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "La art. I pct. 176, referitor la art. 138 alin. (3), soluţia de dizolvare a Parlamentului trebuie reanalizată, deoarece īn această situaţie lipseşte reglementarea cu privire la sursa de finanţare a cheltuielilor aferente respectivelor alegeri, īn cazul īn care bugetul nu este aprobat, iar bugetul precedent nu cuprinde capitole pentru astfel de destinaţii."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: De ce nu ar cuprinde capitolele de rigoare? Precizīnd eventual limitarea cheltuielilor electorale, prin folosirea tele-informaticii. Fără o astfel de soluţie, combinată cu măsurile contra falsurilor şi cu eliminarea pragurilor de prezenţă, orientarea către democraţie participativă/directă - nu poate fi materializată. Dar cu mijloace adecvate, bugetul ar putea fi aprobat direct de popor, pe capitole. Ce rămīne din libertate dacă alţii hotărăsc la ce trebuie folosiţi banii strīnşi de la noi?

    49.[# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Norma din art. 147 alin. (5), astfel cum este propusă la art. I pct. 185, potrivit căreia poporul poate, prin referendum naţional, să modifice, să completeze sau să anuleze orice decizie a Curţii Constituţionale, este incompatibilă cu principiile statului de drept. O astfel de prevedere anulează, de fapt, orice semnificaţie a deciziilor Curţii, lipsindu-le de eficienţa necesară. Precizăm că, aşa cum s-a pronunţat Curtea Constituţională īn Decizia nr. 1/2011, niciun instrument juridic prevăzut de Constituţie nu poate fi lipsit de eficienţă, golirea lui de conţinut determinānd caracterul lui iluzoriu şi, implicit, īncălcarea principiului constituţional al statului de drept."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Şi uite aşa rămīne "poporul" la cheremul Curţii Constituţionale, care-şi bate joc de el şi de ideea democratică, de atīţia ani. Cine crede că exagerez, poate citi uluitoarele decizii ale micii benzi de Dumnezei vicioşi rămase la timona legalităţii, care sabotează emanciparea noastră, de peste 20 de ani. Căci de atīta grijă pentru eficienţa instrumentelor juridice, poporul a rămas fără eficienţă, īntreaga constituţie căpătīnd un caracter iluzoriu.

    [# Poziţia Consiliului Legislativ]
    "Avānd īn vedere observaţiile formulate, rezultă că prezenta iniţiativă cetăţenească, prin amploarea intervenţiilor legislative care afectează concepţia generală şi caracterul unitar al Constituţiei, īn loc să aducă un plus de valoare actualei reglementări nu ar face decāt să favorizeze interpretările eronate şi confuziile cu privire la normele din cadrul Legii fundamentale. Totodată, aşa cum s-a arătat, iniţiativa legislativă nu īntruneşte condiţiile necesare unei legi de revizuire a Constituţiei, īntrucāt depăşeşte limitele impuse de art. 152 din Legea fundamentală(2003) şi cuprinde reglementări contrare principiilor statului de drept şi principiilor rezultate din tratatele internaţionale la care Romānia este parte, astfel īncāt nu poate fi promovată īn redactarea propusă.
    PREŞEDINTELE Consiliului Legislativ
    dr. Dragoş Iliescu
    Bucureşti, 16 ianuarie 2014."
    Notă IR[ Ioan Rosca]: Rezum şi eu.
    1. Propunerea Mişcării pentru Constituţia CetăţenilorMCC”) este mai mult decīt o revizuire, este o reformă din temelii
    2. Poporul are dreptul la o constituţie nouă şi istoria recentă īl sileşte la această măsură de apărare.
    3. Principiile statului de drept nu sīnt deasupra Constituţiei, ci sīnt exprimate prin ea.
    4. Tratatele internaţionale nu pot fi impuse unei populaţii care nu le (mai) vrea.
    5. Juriştii din CL[Consiliul Legislativ] īşi pot apara interesele, facīnd observaţii, dar nu au căderea să spună poporului romān ce cadru să promoveze.

    Ioan Roşca 2.03.2014


    /*-*-*-*-*-*-*-*-*-*/
    Arhivă documente:

    Ω.. REPLICĂ la avizul nr. 308/22.04.2013 al Consiliului Legislativ al Romāniei pentru proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei Romāniei iniţiat de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor..

    Ω.. OFICIAL - Revizuirea Constituţiei Romāniei 2013 - Amendamente ADOPTATE de Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei Romāniei 2013-2014, condusă de Crin Antonescu, Preşedintele Senatului Romāniei..

    Ω.. Poziţia Consiliului Legislativ faţă de iniţiativa legislativă a cetăţenilor promovata de Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor (MCC), comentată - Monitorul Oficial al Romāniei, PARTEA 3: AVIZ nr. 308 din 22 aprilie 2013 (aviz publicat īn Monitorul Oficial, joi 23 mai 2013) referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind revizuirea Constituţiei Romāniei

    Ω.. DOCUMENTE: Constituţia - Legea Fundamentală - Forum Noua Constituţie a Romāniei - Constituţia cetaţenilor, proiect constituţional lansat de către Comitetul de Iniţiativă al Mişcării pentru Constituţia Cetăţenilor..


    /*-*-*/ http://img15.hostingpics.net/pics/952374patriot.jpg
    This article was originally published in forum thread: Ioan Rosca - Observatii privind pozitia Consiliului Legislativ (CL) fata de propunerea MCC started by Valentin Cojocaru View original post