• S-ar putea cladi o alternativa ? De ce nu avem AER-Actiuni pentru Eliberarea Romaniei

    Citeva posibile explicaţii pentru faptul că nu se ridică o forţă politică antisistem autentică, de 22 de ani, oricīt de mare ar fi nevoia:

    1.) Dorinţa multora de a nu da socoteala pentru ce s-a intimplat in aceşti 22 de ani, de a-şi ascunde delictele, greşelile sau pasivitatea, de a fi trataţi cu respect sau a se privi fără jenă īn oglindă .

    2.) Piedicile puse de paraziţii uzurpatori de la putere, uniţi īmpotriva apariţiei unei rezistenţe politice autentice, chiar cīnd se ceartă īntre ei pentru privilegii.

    3.) Rezistenţa grupurilor securisto-comuniste care guverneaza din umbră, schimbīnd doar păpuşile de pe scena politică.

    4.) Interesul mafiei īmbogăţite , care dispune de arme financiare pentru războiul politic, de a evita controlul averilor şi confiscarea celor necurate, după o eventuală răsturnare radicală.

    5.) Inerţia mentalităţilor şi intereselor fesenisto-comuniste, rezistenţa ocupanţilor instituţiilor neepurate, folosite contra interesului public: administraţie, poliţie, SRI, etc.

    6.) Funcţionarea antijustiţiară şi antisocială a legislativului şi justiţiei, care protejează marii infractori şi īmpiedică pedepsirea vinovaţilor.

    7.) Farsa luptei dintre ramurile FSN (USL, PDL şi sateliţi)- care au ocupat tot spectrul politic, pe măsluita axă "dreapta/stīnga", satelizīnd micile formaţiuni care se făceau că activează.

    8.) Diversiunile de gen PRM sau PPDD- care compromit tocmai revolta pe care pretind a o susţine, determinīnd publicul să nu mai creadă īn revoltă şi rezistenţă

    9.) Trădarea intelectualităţii , care simulează şi azi "rezistenţa prin cultură", emanīnd cīte un conunicat găunos, alergīnd după chilipiruri, capital nejustificat de imagine şi stăpīni generoşi.


    10.) Degradarea īn masă a conştiinţelor, datorită adapării, compromisurilor, "descurcării"- īn putreda societate romānească.

    11.) Distrugerea īnvăţămīntului şi deformarea intelectuală a noilor generaţii.

    12.) Intoxicarea, manipularea, diversiunea, imbecilizarea, domesticirea- urmărite de media ocupată, pe care nimeni nu pare a mai īncearca să o elibereze sau contracareze eficient.

    13.) Deturnarea atentiei spre piste false, cum ar fi salvarea prin guvernare militară, reinstaurarea comunismului, revenirea la cirma a regelui Mihai si mostenitorilor sai etc.

    14.) Indemnurile la cuminţenie, iertare a călăilor, evitare a confruntărilor sociale, făcute de mentorii de serviciu, banaliştii politici, sau capii bisericii necurăţite de colaboraţionişti

    15.) Complicitatea şi solidaritatea profitorilor dinafara Romāniei, interesaţi neocolonial īn menţinerea unor pseudo-reprezentanţi ai populaţiei aservite, de la care pot obţine ieftin ce vor.


    16.) Copierea unor forme fără fond, īn avantajul păturii parazitare, din societatea occidentală, inadecvate nevoilor Romāniei, dar nu şi adoptarea ideilor civice utile celor dominaţi

    17.) Dezamagirea produsă de īnşelarea speranţelor pīnă acum, prin acţiuni sterile eşuate, care au fost percepute de publicul neiniţiat ca īncercări valide, arătīnd imposibilitatea evadării

    18.) Criza valorilor, produsă de "descīntarea" socială, politică şi filosofică postmodernistă, efectul paralizant al lucidităţii neīnsoţite de vitalitate creatoare

    19.) Complexitea problemei organizării sănatoase a societăţii şi existenţa multiplelor temeiuri de neīnţelegere, competiţie şi divergenţă, care īmpiedică ajungerea la un numitor comun

    20.) Uzura activiştilor civici reali care s-au risipit īn eforturi sterile, luptīnd īn lipsa masei critice necesare, pe care nu au putut s-o adune.

    21.) Tare ale romānilor, incapacitatea lor de a acţiona temeinic, curajos, solidar, consecvent, generos, de a sprijini eforturile altora- īn loc să invite pe ceilalţi sub steagul propriu.

    22.) Condiţia umana precară, victoria animalului din om, atunci cīnd supravieţuirea e pusă īn pericol, rapacitatea consumistă sufoca spiritualitatea şi comoditatea īnvinge demnitatea.

    Cum toate cauzele de mai sus par aplicabile, putem măcar scăpa de stupefacţie. Efectele sīnt fireşti. Ar fi de mirare să apară o rezistenţă politică, īn aceste condiţii groaznice. Cei care ar reuşi să le depăşească ar realiza o performanţă formidabilă. Care cere, cred eu, abordarea colectivă şi serioasă a tuturor problemelor semnalate. Amatori?


    Aştept opinii despre cele 22 de explicaţii (sau altele, neglijate de mine) , īn spaţiul AER:

    http://www.facebook.com/groups/367470513272109/

    Ioan Roşca , 5 iulie 2012


    PS Actualizare, in urma interventiilor

    23.) Frica des schimbare, de tulburări, de riscuri, demai rău - pe care o au au cei care şi-au găsit un anumit echilibru, poate chiar o anumită bunăstare īn mijlocul catastrofei generale.

    24.) Fenomenul Piteşti. Numărul ridicat a celor care au făcut lucruri mai mult sau mai puţin urīte ca să se "descurce" şi nu au chef de răscolirea terecutului recent.

    25.) Absenţa specialiştilor care ar fi trebuit să formuleze proiecte viabile. Numărul redus al economiştilor, juriştilor, inginerilor, medicilor, managerilor etc - implicabili util īntr-o revoluţie politică. Ocuparea scenei publice cu poeţi, critici literari, actori, fotbalişti, manechine, banalişti etc.

    26.) Compromiterea naţionalismului sănătos şi legitim prin patriotism găunos promovat de paraziţi interni şi internaţionalism păgubos promovat de paraziţi externi

    27.) Conflictul de generaţii degenerat īn prăpastie, care īmpiedică colaborarea dintre īnţelepciunea bazată pe experienţă şi creativitatea bazată pe vitalitate.

    28.) Mercantilizarea politicii, discriminarea in favoarea celor care au bani pentru a-si promova interesele, dezavantajarea independentilor si partidelor mici- incit sa nu se poata ridica

    29.) Faptul ca nu a avut loc procesul comunismului si procesul celor care l-au impiedicat, dupa 1989

    30.) Faptul ca nu a avut loc procesul celor care au deturnat revolutia din decembrie si au organizat Contrarevolutia FSN din 1990.

    31.) Jefuirea si pauperizarea populaţiei, care ar fi trebuit să devină proprietara acumulărilor din lagărul comunist, prin destructurarea economiei, intreprinderilor si agriculturii, vīnzările şi privatizările banditeşti, cedarea ieftina a resurselor, devalorizarea monedei şi falimentarea bancilor de stat- manevre care au ămpiedicat formarea unei clase de mijloc, unei distribuţii sănatoase a proprietăţii


    32.) Determinarea plecării īn străinătate, la muncă sau definitivă, a celor care nu au suportat condiţiile ingrate create in Romānia oamenilor capabili, muncitori şi cinstiţi

    33.) Colonialismul şi speculaţiile cămătăriei internaţionale ne-au adus in situaţia de sclavi fără libertate de mişcare. La noi nimeni nu pune problema "odious debt", adica anulari datoriilor folosite impotriva poporului pseudo-reprezentat. Creditele īmpovorătoare sīnt lăudate de cei care profită de īnşelăciunile financiare.

    34.) Agravarea falsităţii aşa zisei "reprezentări", care a transformat democraţia īn farsă. Nepromovarea democraţiei reale, directe, a puterii cetăţeanului, folosind noile instrumente de consultare cum ar fi Internetul.

    35.) Efectul pervers al nemulţumirii legitime a populaţiei, pe care unii o exploatează īntru nostalgie pentru epoca comunistă, ca şi cum nu din ea se trage actuala nenorocire, nu dintre activişti şi securişti provin actualii patroni. Confuzia fiind sporită de doctrinarii de serviciu, care uită că "dreapta" apară la noi oligarhia roşie. Confiscarea denuntarii nedreptăţilor şi crimelor comunismului- de propaganda pentru explotarea capitalista.

    36.) Capcana alegerilor binare (īntre comunism şi capitalism, dreapta şi stinga, anarhie şi dictatura, violenţă şi supunere, "răul mai mic" etc) , care ascunde multitudinea alternativelor şi īn general simplismul care compromite judecăţile

    37.) Lipsa de transparenţă care protejează răufăcătorii. Blocarea arhivelor demascatoare. Aceesul privilegiat al uzurpatorilor puterii la informaţii. Pentru supuşi- interdicţii şi spionare. Pentru stăpīni- confidenţialitate, chiar īn acte de interes public- īn numele interesului naţional.

    38.) Intimidarea criticilor şi denuţurilor īmpotriva abuzurilor şi "ingineriilor" prin procese de defăimare, daune de imagine etc.

    39.) Activitatea antidemocratică şi infracţională a unor S(ecu)RI(şti) care , īn loc să apare interesele colective, au sprijinit multe afaceri criminale şi au susţinut reţeaua de şantaj reciproc care a paralizat penalizarea infractorilor.

    40.) Activitatea ocultă a unor grupuri de interese şi societăţi secrete, care urmăresc dirijarea societăţii īn direcţia convenabilă lor. Pe līngă asocierea īn grupuri căutīnd să exploateze şi manipuleze mulţimea celor care participă la societate ca indivizi neīnhăitaţi, funcţionīnd şi solidarizarea emergentă a celor care au de profitat din īntreţinerea unor reguli socio-economice inechitabile.

    41.) Promovarea cultului unor personalitati mediocre si neglijarea sau uitarea celor care au platit un tribut greu in interesul comunitatii.

    42.) Lipsa de patriotism a conducătorilor armatei parazitare, fără activităţi reale de apărare naţională dar cu pretenţii materiale, care , īn loc să sară īn apărea poporului romān capturat pe dinăuntru , a stat cu spatele la realitate sau chiar a protejat regimul ilegitim şi Securitatea, īn momente cheie.

    43.) Frica şi laşitatea infiltrate īn oase. Clasicul "nu mă bag, aştept să văd ce iese".

    44.) Explotarea diferenţelor legitime de interese , viziuni şi ţeluri şi īnvrăjbirea categoriilor care ar trebui să se sprijine īn clădirea unei societăţi sănătoase

    45.) Folosirea unor instrumente improprii de coordonare (ca facebook, un mediu bun pentru ciorovaiala intre adolescenti dar care nu permite organizarea coerenta macar a unui dialog)


    ACTUALIZARE :

    46.) Interesul pentru indivizi in loc de ideile lor, cultul personalitatii, viciul birfei si atacului la persoana- si, pe de alta parte, absenta unor lideri de calitate (curajosi, onesti, inteligenti si solidari)

    47.) Dorinta liderilor micilor formatiuni de a ramine "fruntasi la sat", pretentia lor la "pozitii", atunci cind negociaza parteneriate, tradind prin asta ca nu sint minati in primul rind de interesul tarii,

    48.) Ne-adoptarea unei infrastructuri tehnice adecvate catalizarii procesului de coagulare, raminindu-se la nivelul instrumentelor improprii organizarii unui dialog convergent, ca facebook, blog-uri etc.

    49.) Masivitatea exodului provocat de evolutia patologica a societatii romanesti, care a creat o diaspora ce nu mai are o perceptie fina a realitatii romanesti si o populatie care se complace in compromisuri, vaduvita de fortele celor plecati.

    50.) Mirajul grabei perpetue, a urmaririi isterice a actualitatii, fuga dupa rezultate imediate, in locul abordarii problemelor de fond, atentia indreptata spre efecte neglijindu-se cauzele, superficialitatea generalizata. Pe de alta parte, decuplarea teoreticienilor de realitatea imediata, in lipsa interventiei lor corectoare, tara fiind lasata la cheremul manipulatorilor, care o indreapta spre cu totul alta directie decit viseaza teoreticienii in biblioteci.

    51.) "Lipsa unui nucleu care sa deceleze in raport de conditiile reale socio-economice o linie directoare bine fundamentata si apoi coalizarea si cristalizarea unei elite de un bun nivel profesional civic si moral pentru concretizarea unor programe gata sa fie implementate la momentul oportun (fortuit sau creat). (Ionuţ Ion)

    52.) Distrugerea ţărănimii, agriculturii, vieţii satului- care a surpat fundaţia sănătoasă a societăţii romāneşti. Lăsaţi de izbelişte īn faţa televizoarelor, pradă mafiei satului şi a pieţelor, pseudo-reprezentaţi de "ţăranişti cu papion", certaţi pentru că sīnt auto-suficienţi, īntorşi de pe la fabricile īnchise sau din Europa, ţăranii lipsesc din spaţiul contestaţiei, micşorīndu-i vigoarea şi legitimitatea

    53.) Luciditatea si cunoasterea realitatii impinge la neimplicare. Terenul actiunii se umple cu naivi exaltati si aventurieri superficiali. Nu gasim o cale de a combina vitalitatea generoasa cu inteligenta aplicata.

    54.) Conflictul dintre lupta individuală pentru existenţă, aspiraţiile sociale şi ţelurile spirituale. Care face ca visătorii să nu poată coopera uşor cu realiştii şi scepticii.

    55.) Efectul ambiguităţilor, nededeterminărilor, contradicţiilor, demonetizării, versatilităţii limbajului, care īmpiedică construcţia şi orientarea coerentă īn spaţiul conceptelor. Confuzii conceptuale inevitabile şi greu de depăşit care fac ca un luptător pentru īnsănătoşirea statului prin deparazitarea instituţiilor de uzurpatorii să fie acuzaţi de "anarhism" iar un pasionat al organizării corecte a cetăţii să spună că nu face politică etc. Totul sub semnul lui Orwell: neta superioritate a duşmanului īn războiul de sens.

    56.) Lipsa unei retele de televiziune si presa contestatară, explicata fals prin costurile exorbitante implicate, fapt pe care-l percep usor ca inginer electronist pionier in introducerea televiziunii color. Nu e vorba de costuri uriase si obstacole tehnologice aici, ci numai de monopolizarea mediei, bazata pe pasivitatea noastra.

    57.) Iluzia "revoluţiei" miraculoase, care să schimbe brusc natura umană. Cei scīrbiţi de circul politic cred că se datorează numai "forţelor răului"-concrete nu şi forţei sale generice. Nu observă cum au fost confiscate toate răsturnările. Că eliminarea unei caracatiţe strecurată la cīrma, nu duce automat la īnsănătoşirea corpului social. Că īnlocuitorul statului actual poate degenera similar (corporaţiile de-abia aşteaptă). Că a face propagandă īmpotriva politicianismului este tot politică şi că un nou regim nu poate evita nevoia de program de reorganizare a convieţuirii, de metodă pentru a se ajunge la nou regulament, o nouă fiziologie. Şi emergenţa are limite , nu numai planficarea.

    58.) "[] Este neaparat necesar cooptarea unor oameni din sistem care au acces la date si informatii concrete: ministerul de finante, banca nationala, curtea de conturi, DNA etc etc. [] si am unele rezerve ca persoane din aceste institutii, care s-au bucurat de avantajele postului, vor dori sa colaboreze cu societatea civila pentru creerea unei alternative" (Ileana Andersson).

    59.) Confuzia dintre instituţii şi persoanele sau grupările care le ocupă (uzurpă), care face ca luptătorii pentru īnsăntoşirea statului cangrenat de pegră să fie etichetaţi ca "anarhişti". Sau ca criticii parazitării structurilor să fie acuzaţi că "fac rău ţării", adică tocmai anticorpii să fie anihilaţi, ca să nu deranjeze dăunătorii.

    60.) Atitudinea deconcertantă a "poporului", pentru eliberarea căruia care ar urma să se ducă lupta , disponibilitatea la domesticire, din cauza educaţiei precare şi a lipsurilor. Găsirea căii de a ajuta victimele, fără a le idealiza,.ştiind că şi săracii pot fi laşi, mincinoşi şi josnici, că se vīnd ieftin şi trădează repede, că īn 1907 au tras īn ţărani… fii lor īncorporaţi. Evitarea trecerii de la umanism şi solidarism exigent la populism sau gregaritate. Povara faptului de a nu fi dorit de cel pe care vrei să-l ajuţi, fapt care īţi distruge legitimitatea şi te obligă să te explici cinstit şi pe īnţelesul celor mulţi.

    ***
    Notă:
    Analizīnd fiecare obstacol, suficient ca să ne pună beţe īn roate, nu ne vom mai mira că nu am reuşit mare lucru īn aceşti 22 de ani. Avem exact realitatea de care sīntem capabili şi nu putem micşora Everestul pe care ne visăm. Īncercăm dezinvolt să intrăm īntr-o īncăpere cu zeci de lacăte, fără măcar a sesiza că ele există. Ne irosim viaţa pentru a izbi cu capul īn uşi ferecate, spărgīnd cīte una la disperare, fără a şti cīte ne mai blochează drumul către ţel : găsirea unei metode eficace de ameliorare progresivă a condiţiei umane individuale şi colective.

    E o problemă de un milion de ori mai complicată decīt să faci un avion sau să demonstrezi terema lui Fermat. Şi totuşi umanitatea nu pune la bătaie o armată de gīndiri conexate optim, care să o atace coerent, organizat, metodic. Pentru că profitorii exploatării nu ne lasă să aflăm cīt e de complicată, īncīt să o abordăm adecvat. Vor să se spargă mai departe pe ţărmuri valurile īncercărilor de rezolvare haotice, necorelate, simpliste , isterice, tragice. Să ne lăsăm prostiţi de cei care pretind a fi găsit formula magică, gīdilind vanitatea omului din popor, ca să-l poată domestici mai uşor. Gospodinele, maneliştii, microbiştii şi bodegiştii degeaba ar aborda teorema lui Fermat şi constructia unui avion, şi cu atīt mai mult pe aceea, incomparabil mai grea a consolidării ştiinţei politice. Īi depăşeste total, fără rest. Chiar şi 1000 de specialişti bine pregătiţi īn nu ştiu care nişe de bibliotecă nu pot să o atace, fără un efort extrem de structurare a cercetării colective.

    Cam asta e situaţia pe care vreau să o revelez. De ce? Sub nici o formă pentru a descuraja pe cei care caută soluţii pentru o lume mai bună. Ci pentru a-i preveni, īncīt să se poziţioneze corespunzător faţă de complexitatea problemei abordate şi să se organizeze īn consecinţă. La ce bun să te iroseşti pe drumuri care nu duc nicăieri, numai ca să-ţi īmpaci conştiinţa că nu ai stat deoparte? Nu se pot cīştiga rezboaie pregătite prost, fără lucida urmărire a frontului, alegīnd după mori de vīnt, pradă elucubraţiilor şi umorilor.


    Ştiu că pot irita tare, că unora nu le va conveni de loc să se afle că īncearcă să mute marea cu o linguriţă şi că promit miracole. Şi nici să realizeze că am ajuns in asemenea īncurcătură, căzīnd apoi din speranţe deşarte īn depresie paralizantă . Sīntem instinctiv mīndri de noi, de familia noastră, de grupul nostru, de naţia noastră … şi de specia noastră. Amestecul de aspiraţie, vitalitate, patimă, orgoliu, vanitate, ambiţie ne face să nu mai realizăm cīt sīntem de mici faţă de imaginea pe care ne-am construit-o prin cultură īn oglinda conştiiţei. Puţină smerenie… a umanităţii nu ar strica.

    Ca să ne apucăm lucid de treabă e nevoie să ne percepem crect condiţia. Să nu ne vedem mai sus sau mai jos decăt sīntem.

    Nu avem cum rezolva o problemă prost pusă. Eu īncerc doar să ajut la formularea ei, pe care nu mă simt de loc capabil să o şi rezolv, şi de aceea instig la un curent de formarea a unor echipe de cercetare solidară, care să ştie ce şi de ce face. Cam atīt mai cred că mai pot.

    Cu părere de rău pentru cei care nu vor considera această atitudine constructivă.
    Ioan Rosca 16 iulie 2012

    Ioan Roşca: http://www.ioanrosca.com/

    Aştept opinii despre cele 60 de explicaţii (sau altele, neglijate de mine) , īn spaţiul AER:
    http://www.facebook.com/groups/367470513272109/

    Am explicat scopul proiectului AER si la :
    http://www.piatauniversitatii.com/ne...orial-7-2012-2