• Anchete-Investigatii RSS Feed

    by

    La 23 septembrie 2013, au început audierile la Comisia specială pentru Roşia Montană. Pro şi contra proiectul Roşia Montană.
    Audieri la Comisa specială:

    # Vineri 11 octombrie 2013, Membri ai societăţii civile, ai patronatelor şi sindicatelor au fost audiaţi, vineri, de parlamentarii din Comisia specială pentru Roşia Montană
    # Joi, 10 octombrie 2013, parlamentarii din Comisia specială pentru Roşia Montană au audiat mai mulţi experţi.
    # Profesorul Victor Mocanu - decanul Facultaţii de Geologie și Geofizică, reprezentanţii Conversmin, Nicolae Stanca - fostul director al Regiei Autonome a Cuprului Deva şi Mihail Ianaş - fostul şef al ANR au fost audiaţi, miercuri, 9 octombrie 2013, de Comisie.
    # Marţi, 8 octombrie, Comisia i-a audiat pe ministrul Agriculturii, Daniel Constantin şi pe reprezentanţii Institutului de Geologie.
    # Luni, 7 octombrie, au fost audiaţi ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri și Turism, Maria Grapini şi ministrul Economiei, Varujan Vosganian.
    # Bisericile, Academia Română şi Uniunea Arhitecţilor sunt împotriva proiectului de la Roşia Montană. Audieri, vineri, 4 octombrie.
    # Joi, 3 octombrie, în faţa Comisiei Speciale au fost reprezentanţii Roşia Montană Gold Corporation. Dragoş Tănase, directorul general al RMGC, a prezentat avantajele pe care ar urma să le aducă acest proiect în cazul în care ar fi pus în practică.
    # Miercuri, 2 octombrie, Comisia specială i-a audiat pe vicepremierul Liviu Dragnea şi pe Jack Goldstein, un băimărean, inginer chimist, cercetător, conferenţiar şi profesor în domeniul metalelor rare, care a prezentat o tehnologie de extragere a aurului fără cianuri.
    # Marţi, 1 octombrie, la Comisia specială a fost audiat ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea.
    # Luni, 30 septembrie, Comisia specială i-a audiat pe ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova şi pe ministrul Justiției, Robert Cazanciuc. Tot luni, şeful SRI, George Maior, şi şeful SIE, Teodor Meleşcanu, au fost audiaţi de Comisia pentru controlul SRI.
    # Pe 26 septembrie, la Palatul Parlamentului au avut loc discuţii între Comisia specială pentru Roşia Montană şi reprezentanţii protestatarilor din Piaţa Universităţii şi ai ONG-urilor care se opun proiectului minier.
    # Pe 24 septembrie, ministrul Mediului, Rovana Plumb, a explicat Comisiei de ce nu a dat acordul de mediu pentru proiectul Roşia Montană.
    # În prima zi de audieri, 23 septembrie, la Comisia specială pentru Roşia Montană a fost invitat ministrul Culturii. Daniel Barbu a explicat care este situaţia patrimoniului Roşia Montană.
    ***

    Comisia parlamentară privind Roşia Montană a lansat, odată cu startul audierilor, site-ul http://comisiarosiamontana.ro./articole.htm
    Deopotrivă cei care contestă şi cei care susţin proiectul Roşia Montană pot trimite mesaje pe site. Pe aceeaşi pagină web, puteţi vedea componenţa Comisiei speciale pentru Roşia Montană
    .

    Parlamentarii au termen să încheie raportul cu privire la exploatarea minieră până pe 20 octombrie, prima cameră sesizată fiind Senatul.
    Guvernul a adoptat, în data de 27 august 2013, proiectul de lege referitor la Roșia Montană.
    ***

    Nota: La sfarsitul culegerilor exista un REPERTORIU, unde sunt integrate cateva sute de linkuri (redirectionari) spre texte legate de Roșia Montană, publicate in diverse spatii web... Lista va fi actualizata periodic!

    Parlamentarii din Comisia specială pentru Roşia Montană au audiat, joi 10 octombrie 2013, mai mulţi experţi


    Constantin Cojocaru, economist:
    # Statul român are în acest moment cele 2 miliarde de euro de care ar fi nevoie pentru începerea exploatării zăcămintelor auro-argintifere de la Roşia Montană. Are aceşti bani, însă ei sunt folosiţi de către BNR în contradicţie cu interesele naţionale
    # Avem posibilitatea să nu ne mai mulţumim cu firimituri, rămăşiţe. Vă rog să luaţi în considerare datele certe!
    # Resursele naturale trebuie scoase din mâna celor care aleargă după profituri imediate!
    # Proiectul este contrar intereselor financiare prezente şi viitoare ale poporului român.
    # Expunere de Motive la Legea privind îmbunătăţirea structurii rezervelor internaţionale ale României

    Constantin Cojocaru (presedinte Mişcarea pentru Constituţia Cetăţenilor MCC, Partidul Poporului PP-LC ), înregistrarea VIDEO a audierii în Comisia specială pentru Roşia Montană:



    2.) ::
    VIDEO Cojocaru Constantin despre Roşia Montană - TVR News : AICI


    Ioan Ghişe, senator:
    # Am depus două proicte de lege împreună cu Constantin Cojocar legate de Roșia Montană
    # Întâi de toate, sper că veți ține cont de aspectele de neconstituționalitate ale proiectului de lege.
    # Potrivit legii 590 din 2003, subiectul pentru care dvs trebuie trebuie să faceți raport reprezintă obiectul unui contract de stat, în opinia mea nu este necesar un proiect de lege.
    # Miza proiectului este mai mare decât estimările.
    # Noi, ca politicieni, avem obligația să lăsăm generațiilor viitoare un mediu sănătos și o țară, dacă nu se poate mai bună, măcar în condițiile în care se află acum.
    # Aici este miza ca unii să ia banii și să lase cianurile.
    Ioan Ghişe - Senator PNL - înregistrarea VIDEO a audierii în Comisia specială pentru Roşia Montană: AICI

    ***

    Ilie Şerbănescu, economist:
    # În cazul Roşia Montană există o diversiune în ideea de a opune economicul ecologicului. Nefericirea acestui proiect, vulnerabilitatea şi precaritatea lui se află în domeniul economic.
    # S-a creat în mod diversionist ideea că cianurile nu sunt aşa de rele şi dăm drumul proiectului. Dumneavostră credeţi poveştile celor de la RMGC, că se vor alege doar cu 1,5 miliarde. Pentru asta traverseaza ei Oceanul?
    # Problema redevenţei este o chestiune inventată.
    # Există resurse pe care mai bine le laşi în pământ, pentru că te alegi cu nimic!
    # România este o ţară sub-dezvoltată. Ceea ce i-a mai rămas sunt resursele. Cu ce se va alege: cu o poluare în plus.
    # Cel care exploatează are voie să exporte produsul obţinut oriunde!
    # Nu este o diversiune când se spune că dăm drumul la gazele de şist şi în felul acesta rezolvăm problema independenţei energetice? Cum să rezolvăm această problemă dacă aceste gaze nu ne aparţin? Iată un exemplu care nu e Roşia Montană. Nu am nimic cu Roşia Montană, ci cu grila actuală de exploatare.
    Ilie Şerbănescu - înregistrarea VIDEO a audierii în Comisia specială pentru Roşia Montană:
    AICI
    ***
    ...
    Article Preview

    Strada are dreptate cerând o nouă schimbare. Şi acest Raport aduce argumente pentru aceasta. Este o contribuţie la limpezirea unei dileme care ne frământă pe noi toţi: e cazul să schimbăm cursul schimbării, să regândim direcţia pe care vrem să mergem şi ce mijloace trebuie să le folosim. Există încă un pericol devenit evident acum: istoria neînţeleasă se repetă. Forma cea mai perversă de a lupta împotriva unei mişcări sociale este să o infiltrezi de violenţă.

    În istoria noastră recentă s-a întâmplat în trei momente care par a avea o natură comună. Revoluţia superbă din 17-22 decembrie 1989 a fost murdărită de ceva care a rămas neexplicat: ’teroriştii’. După ore de euforie colectivă, s-a tras de pretutindeni. Au fost mai mulţi morţi decât la Revoluţie. Nici acum nu se ştie cine au fost ‚teroriştii’. Nici măcar un ‚terorist’ nu a fost prins. Ciudat este că s-au căutat persoane, dar nu s-a pus întrebarea: cine a organizat această teroare. Şi a fost 13 iunie 1990. Şi la acel eveniment am fost martor. Am însoţit de la Parlament până la Televiziune o coloană a cărei natură nu o puteam înţelege. Maşini pline de flăcăi bine hrăniţi, calmi, bine organizaţi, care dădeau ordine: ce să se distrugă. Auzisem şi de atacul sediului poliţiei, tot de neînţeles. Rămânea neclar cine o făceau. O zi cumplită. Minierii au venit a doua zi, neavând nicio contribuţie la declanşarea evenimentelor. E drept că mă obseda o întrebare. Organele care trebuiau să asigure securitatea publică dispăruseră. Unde erau ? Grupurile care atacau instituţiile publice erau nestânjenite. Singurul răspuns logic, dar nesusţinut de dovezi, ar fi fost: forţele de securitate erau în stradă, dar nu pentru a contracara violenţa. Al treilea eveniment. Zilele acestea. Protestatarii au avut înţelepciunea să formuleze, de la început, ca una dintre lozincile lor: fără violenţă. Şi marea majoritate a lor nu au fost violenţi. Dar unele comportamente de violenţă au început să apară. Nu se ştie cine erau. Puteam înţelege că nemulţumirea concentrată în frustrări patologice puteau lua şi forma violenţei. Deci era de aşteptat. Poate că… Dar, pe 15 ianuarie a devenit clar. Grupuri, nu doar indivizi, au produs acte de violenţă şi distrugere. Nu era o patologie colectivă, ci rezultatul unei organizări planificate. S-a lansat şi o explicaţie: suporterii echipelor de fotbal. Poate unii dintre ei, posibil. Dar pentru mine complet necredibil.

    Patternul se repetă. Teroriştii din decembrie 1989, grupurile violente din 13 iunie 1990, grupurile violente din ianuarie 2012 par a avea o natură comună. Cât ele reprezintă expresia unei frustrări patologice individuale sau acte organizate ? Aş putea presupune că şi în alte ţări protestul politic este infiltrat de violenţă. Şi că violenţa indusă reprezintă o justificare a represiunii manifestărilor de protest politic. Deci, da, fără violenţă.
    ***

    Privatizarea, aşa cum a fost făcută, deşi a cuprins aproape în totalitate economia, ne-a aruncat deja într-o stare de societate capitalistă subdezvoltată, responsabilă de împingerea unui segment important al populaţiei în sărăcie. Dar poate nu am realizat nici obiectivul reformei la nivel instituţional. E drept, sistemul legislativ este realizat la nivelul Occidentului dezvoltat, dar cu incoerenţe inevitabile în orice schimbare profundă. Am realizat o democraţie pluripartidistă, în centrul căreia este plasat parlamentul care exprimă voinţa electoratului. Dar, surprinzător, se coagulează tot mai clar impresia că alunecăm spre o dictatură coruptă. Mulţi "aleşi ai poporului" nu mai exprimă voinţa alegătorilor, ci sunt "aleşi" de către deţinătorii de dosare şi contracte cu statul.

    ...