• Spectrul socio-politic RSS Feed

    Article Preview

    După ...ani în care au mimat pluripartitismul şi alternanţa la putere, aceiaşi actori care au preluat puterea in 1989 şi clonele lor mai tinere au epuizat toate combinaţiile posibile de guvernare, prezentându-se în faţa naţiunii române cu un bilanţ catastrofal şi zero speranţe că vor mai putea redresa România pe un trend ascendent. Recentul scandal generat de modul cum s-a adoptat Legea Pensiilor în Camera Deputaţilor, a dezvelit poporului român un tablou sinistru ce ne înfăţisează cum principalele partide din România, dincolo de acuzele şi criticile acerbe pe care şi le aruncă în public, îşi satisfac unele altora dorinţele într-un alcov al cupidităţilor şi duplicităţilor perverse, unde interesele alegătorilor sunt negociate ca pe centură, o centură a prostituţiei politice atât de cunoscută şi, se pare, frecventată de mai marii noştri.

    Trădarea practicată şi justificată ca o abilitate necesară, goliciunea ideologică, incompetenţa şi suficienţa ridicată la rang de autoritate s-au combinat în mod nefericit cu lipsa de onoare, grobianismul şi viciile prezentate drept virtuţi, rezultând un
    grup infracţional denumit generic "clasa politică românescă", responsabil de toate "realizările" acestor douăzeci de ani de capitalism original. Această revelaţie năucitoare pentru unii, dar ştiută de mult de iniţiaţi, a survenit în momentul în care mai marii României, cu o popularitatea în picaj, lipsiţi de soluţii şi măcinaţi de lupte intestine, încearcă cu disperare să-şi menţină legitimitatea de clasă conducătoare, utilizând în acest scop toate mijloacele de dezinformare şi manipulare aflate în dotarea politicianului, în rândul cărora banii şi audio-vizualul ocupă un rol central. Având ca scop comun nedeclarat salvarea de la faliment al establishment-ului politic românesc, televiziuni aservite unora sau altora dintre partide, dar toate loiale aceluiaşi sistem politico economic care a facilitat atât înavuţirea rapidă a patronilor lor cât şi declinul românesc, au iniţiat adevărăte campanii de promovare a unor politicieni şi partide politice ca soluţii de redresare economica a României şi salvare morală a mediului politic.

    După o perioadă de câteva luni în care am asistat la scoaterea treptată din scenă a marilor baroni şi combinatori politici, a "greiilor" partidelor, cei care şi-au atras antipatia publicului prin averi considerabile şi vacanţe costisitoare, asistăm aproape zilnic la apariţia pe sticlă şi pe blogosferă a tot felul de dizidenţi care, fie simulează o atitudine de opoziţie şi frondă în propriul partid, fie formează noi partide cu scopul de a fi percepuţi de electoratul român ca o "imaculată concepţie" politică, o alternativă viabilă la politicienii compromişi asociaţi dezastrului naţional şi o dovadă că clasa politică românească se poate reforma din interior.
    ...

    Cel puţin din punct de vedere tehnic România îndeplinește una dintre condiţiile de bază ale democraţiei: pluripartidismul. Ca instituţii politice apărute „ca o consecinţă a fenomenului reprezentativ” [1] partidele politice se află la temelia democraţiei pentru că asigură pluralismul de exprimare, accesul la putere al unei diversităţi largi de grupuri politice, economice și sociale, precum și asocierea liberă a cetăţenilor în jurul a diverse interese și platforme în vederea participării la jocul politic. Prin diverse mecanisme democratice binecunoscute (de exemplu alegerile periodice, dar nu numai) diversele partide aflate în competiţie reciprocă pe scenele politice locale, regionale şi naţională îşi limitează între ele posibilităţile de derapaj antidemocratic şi antisocial, astfel încât, cel puţin teoretic, din concertul mai multor voci stinghere și afone să rezulte simfonia armonioasă a democraţiei şi a interesului public. Pe bună dreptate s-a constatat că într-o democraţie „partidele asigură interfaţa dintre societate şi stat” şi că „numai partidele pot oferi alegătorilor instrumentul eficient şi democratic de a organiza politic societatea” [2].


    Registrul Partidelor Politice sau Registrul Fantomelor Politice?

    Cum bine știm pluripartidismul a renăscut în România imediat după decembrie 1989. După 1989 partidele au fost reglementate mai întâi prin Decretul-Lege 8/1989 și apoi, începând cu anul 1996, de Legea 27/1996 care a rămas în vigoare, cu anumite modificări, până când a fost adoptată actuala lege a partidelor, Legea 14/2003.

    ...
    Article Preview

    1. Problema: „democrația închisă”
    Sociologul Barbu Mateescu a remarcat pe blogul său că democrația românească este o „democrație închisă”, care nu permite împrospătarea cu ușurință a clasei politice sau a partidelor principale de pe scena politică. Discuția s-a purtat în jurul condițiilor destul de drastice de înființare ale unui partid politic, condiții care, după cum probabil multă lume știe, încalcă flagrant dreptul la asociere, teoretic protejat de articolul 40 din Constituția României [1]. Dreptul la asociere ar garanta oricăror două persoane („asocierea” fiind prin excelență un act de constituire al unei mulțimi și, cum știm de la matematica de bază, o mulțime cu mai multe elemente e suficient să aibă două elemente) libertatea de a se asocia pe orice motiv legal ar dori ele: cultural, social, politic etc. Numai că în România, pentru ca respectivele două persoane să se asocieze între ele cu scopul formării unui partid politic, mai e nevoie să găsească alte 24.998 (douăzeci și patru de mii nouă sute nouăzeci și opt) de „asociați”. Ceea ce înseamnă că deși, teoretic, dreptul la asociere într-un partid politic nu e negat, practic, e transformat în ceva infernal.

    Nu este aici locul să analizăm și celelalte prevederi aberante și antidemocratice din legea care reglementează condițiile de formare, dar și de dizolvare, a partidelor politice (Legea 14 / 2003). Dacă ne referim strict la cerința numerică, atunci legea din România este cea mai drastică din spațiul european. Foarte multe țări europene permit formarea unui nou partid politic cu doar 1-10 membri. Altele cer câteva sute, cum era imediat după Revoluție și în România. Numai România cere 25.000 de membri, și nu oricum, ci egal răspândiți în jumătate din județele patriei. Aparent și în Portugalia și Finlanda ar mai fi la fel de greu de constituit un partid: e nevoie de 7.500, respectiv de 5.000 de membri fondatori la populații semnificativ mai mici decât populația României; dar acolo nu există condițiile privind obligativitatea repartizării uniforme a adeziunilor la nivelul întregii țări, existente în legea din România; practic, se poate forma un partid politic cu locuitorii unui cartier din Porto sau din Helsinki, oameni care au o problemă locală de rezolvat, pe care celelalte partide nu o rezolvă.
    ...
    by Published on 04-06-12 03:23 PM
    Article Preview

    Comunicat… Am primit, astăzi, de la domnul Ilie Bratu, articolul de mai jos. Nu l-am întâlnit, încă pe domnul Ilie Bratu, dar corespondez cu dumnealui de mai multă vreme. Sper să ne vedem cât mai curând. Este un inimos luptător pentru Reîntregirea Patriei noastre, România, cu teritoriile jefuite prin pactul Molotov-Ribbentrop.

    Reîntregirea Patriei constituie un obiectiv fundamental al Partidului Poporului. Am convingerea, fermă, că este destinul nostru, al Partidului Poporului, să înfăptuim Reîntregirea Patriei, să aducem acasă Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. O vom face în mod paşnic, cu respectarea istoriei şi a acordurilor internaţionale. O vom face prin forţa exemplului, prin construcţia în teritoriile actuale ale ţării a unei economii puternice, care să convingă şi să atragă spre casă pe fraţii noştri vremelnic despărţiţi de noi. Invit pe toţi membri şi simpatizanţii Partidului Poporului să citească scrisoarea domnului Ilie Bratu, să organizeze întâlniri în care să ne reamintim de raptul săvârşit de Stalin şi Hitler şi să pregătim manifestaţii în toată ţara, pe data de 28 iunie a.c., în care să manifestăm pentru Reîntregirea Patriei.

    *******

    Ilie Bratu: 28 iunie-cea mai neagră zi din istoria Neamului Românesc!


    Este imperios necesar ca Parlamentul României să declare data de 28 iunie – zi de doliu naţional şi s-o marcăm în fiecare an, pînă la revenirea teritoriilor furate de la est de Prut acasă, la sînul Patriei-mamă România! Într-un articol de-al meu (
    AICI ) mă întrebam: De ce Mişcarea Civică ,,Anul 1812” şi nu ,,…1940″?

    Întrebarea rămîne foarte actuală, întrucît consecinţele anului 1812 au fost lichidate încă în 1918, pe cînd cele ale lui 28 iunie 1940/24 august 1944 le resimţim şi aziE tocmai momentul ca istoricii, atît de o parte, cît şi de cealaltă a Prutului, să vină cu o serie de articole, să participe la diferite emisiuni la posturile de televiziune şi radio, în care să elucideze crimele săvîrşite de ocupanţii ruşi după a 2-a şi a 3-a ocupaţie a teritoriilor româneşti din stînga Prutului.
    ...

    In textul dedicat taxelor si impozitelor, am aratat ca "obligatiile" fiscale pot fi un instrument de manipulare a clasei perdantilor de catre clasa profitorilor. Am semnalat si legitima aparare a victimei, fata de abuzurile statului. Revin aici cu un exemplu, legat de luarea in posesie a pamintului- dupa 1989, pentru a ilustra folosirea darilor pentru perpetuarea saraciei. Nu am spatiu (timp) sa descriu amanuntit cosmarul trait de cei ce au primit o bucata de pamint, ca retrocedare a suprafetelor confiscate de regimul comunist. Tergiversarile, minciunile, hartuirile, inselatoriile, jaful- la care s-au pretat sacalii (ce trebuiau sa aduca detinatorii de drept la exasperare si lehamite- pentru a pune mina pe pamintul lor). Ma voi referi mai ales la costul ridicat al formalitatilor (bani, timp, energie)- ca instrument folosit de Mafie pentru descurajarea proprietarilor. Vreau sa arat rolul criminal al unui stat aflat la remorca profitorilor.

    Cel ce a vrut sa ajunga stapin pe hectarul de pamint recuperat (valorind -pe atunci- 100 de dolari), a trebuit sa lupte ani de zile cu comisiile de masurare strimba, re-masurare si post-masurare (in cautarea suprafetelor evaporate), sa se masoare in nervi cu comisiile de improprietarire si de eliberare a titlului, sa mobilizeze birourile unde se fac hartile de tip A (dupa inca o vizita la pamint), sa negocieze cu notarii care pregatesc dosarul inscrierii la cadastru (dupa alte formalitati, aprobari, vizite la pamint si treceri pe harti de tip B), sa trateze cu primariile la care se face inregistrarea (completind noi formulare), sa indure sau sa "sara" umilitoarele "cozi". Daca titlul s-a dat unor mostenitori, mai trebuia sa treci de procesul de iesire din indiviziune si de partaj –ambele ridicind si mai sus pretul obtinerii hectarului... ramas de la bunic. Un alt timp a trebuit petrecut la judecatoriile si tribunalele unde puteai sa infrunti activistul de partid care a primit titlu pe pamintul tau (si judecatorul caruia acesta i-a dus deja porcul de rigoare).

    ...