• Teze, idei, concepte RSS Feed


    Citeva posibile explicaţii pentru faptul că nu se ridică o forţă politică antisistem autentică, de 22 de ani, oricīt de mare ar fi nevoia:

    1.) Dorinţa multora de a nu da socoteala pentru ce s-a intimplat in aceşti 22 de ani, de a-şi ascunde delictele, greşelile sau pasivitatea, de a fi trataţi cu respect sau a se privi fără jenă īn oglindă .

    2.) Piedicile puse de paraziţii uzurpatori de la putere, uniţi īmpotriva apariţiei unei rezistenţe politice autentice, chiar cīnd se ceartă īntre ei pentru privilegii.

    3.) Rezistenţa grupurilor securisto-comuniste care guverneaza din umbră, schimbīnd doar păpuşile de pe scena politică.

    4.) Interesul mafiei īmbogăţite , care dispune de arme financiare pentru războiul politic, de a evita controlul averilor şi confiscarea celor necurate, după o eventuală răsturnare radicală.

    5.) Inerţia mentalităţilor şi intereselor fesenisto-comuniste, rezistenţa ocupanţilor instituţiilor neepurate, folosite contra interesului public: administraţie, poliţie, SRI, etc.

    6.) Funcţionarea antijustiţiară şi antisocială a legislativului şi justiţiei, care protejează marii infractori şi īmpiedică pedepsirea vinovaţilor.

    7.) Farsa luptei dintre ramurile FSN (USL, PDL şi sateliţi)- care au ocupat tot spectrul politic, pe măsluita axă "dreapta/stīnga", satelizīnd micile formaţiuni care se făceau că activează.

    8.) Diversiunile de gen PRM sau PPDD- care compromit tocmai revolta pe care pretind a o susţine, determinīnd publicul să nu mai creadă īn revoltă şi rezistenţă

    9.) Trădarea intelectualităţii , care simulează şi azi "rezistenţa prin cultură", emanīnd cīte un conunicat găunos, alergīnd după chilipiruri, capital nejustificat de imagine şi stăpīni generoşi.


    10.) Degradarea īn masă a conştiinţelor, datorită adapării, compromisurilor, "descurcării"- īn putreda societate romānească.

    11.) Distrugerea īnvăţămīntului şi deformarea intelectuală a noilor generaţii.

    12.) Intoxicarea, manipularea, diversiunea, imbecilizarea, domesticirea- urmărite de media ocupată, pe care nimeni nu pare a mai īncearca să o elibereze sau contracareze eficient.

    13.) Deturnarea atentiei spre piste false, cum ar fi salvarea prin guvernare militară, reinstaurarea comunismului, revenirea la cirma a regelui Mihai si mostenitorilor sai etc.

    14.) Indemnurile la cuminţenie, iertare a călăilor, evitare a confruntărilor sociale, făcute de mentorii de serviciu, banaliştii politici, sau capii bisericii necurăţite de colaboraţionişti

    15.) Complicitatea şi solidaritatea profitorilor dinafara Romāniei, interesaţi neocolonial īn menţinerea unor pseudo-reprezentanţi ai populaţiei aservite, de la care pot obţine ieftin ce vor.
    ...
    by Published on 21-05-12 09:56 AM

    Cand vine vorba de schimbari si indeosebi de schimbari mai semnificative cum sunt si schimbarile organizationale si sociale, lumea e adeseori sceptica, tematoare ori idealista si prea rareori pragmatica. De ce se intampla astfel? Se intampla astfel pentru ca la schimbari de mare amploare intervin o multime de variabile care rar sunt controlate de un singur om. In conditiile in care oamenii considera ca nu pot influenta un rezultat, tot ce le ramane de facut este sa creada ca e prea complex pentru a se putea intampla sau, sa creada ca se va intampla intr-o directie care poate va corespunde sau nu cu nevoile lor. Cativa oameni (David Gleicher, Richard Beckhard, Reuben T. Harris si Kathie Dannemiller) au elaborat si rafinat o “formula a schimbarii”. Desi e departe de a raspunde la toate aspectele concrete pe care le presupune o schimbare, este un pas inainte deoarece reuseste sa dea o idee asupra mecanismelor schimbarii.

    Formula lor arata cam asa (factorii sunt tradusi astfel ca formula nu are aceleasi litere ca si in varianta engleza): (N x V x P) > R
    Daca produsul acestor trei factori:
    N = nemultumirea asupra felului in care decurg lucrurile
    V = Viziunea asupra a ceea ce este posibil sa se realizeze
    P = Planul, primii pasi care trebuie luati in directia schimbarii
    este mai mare decat:
    R= rezistenta
    atunci schimbarea poate avea loc.

    Nemultumirea este factorul cel mai des intalnit, uneori chiar fara a fi insotit de ceilalti doi (viziunea si planul de actiune). Insa, nu orice nemultumire este suficienta, pentru a fi eficienta in aceasta formula ea trebuie sa fie cristalizata, sa fie intelese sursele ei si sa existe un sentiment de urgenta/necesitate asupra nevoii de a lua masuri pentru a remedia situatia. Pentru ca o schimbare sa poata avea loc este nevoie de a identifica o viziune care sa ii capteze pe cei nemultumiti. Ea trebuie formulata avand in vedere nevoile, expectatiile si aspiratiile celor nemultumiti

    De asemenea, este nevoie sa fie identificati si acei primi pasi esentiali care pot antrena oamenii in urmarirea viziunii pe care o au. Planul care se construieste trebuie sa fie clar si sa indice cum se va trece de la lipsa de satisfactie din prezent la starea de bine prefigurata de viziiunea schimbarii. Rezistenta este un factor normal in orice proces de transformare. Ea poate lua forme diverse de aceea este necesar sa fie analizata. Odata evaluata se pot lua masuri pentru reducerea ei.

    Scrisa in acest fel, formula sugereaza ca primii trei factori se multiplica astfel ca daca unul dintre ei este la un nivel scazut sau absent atunci produsul va fi mai mic decat valoare rezistentei. Acesti trei factori nu se compenseaza intre ei in cazul in care unul e foarte scazut, toti trei factorii trebuie sa aiba o marime considerabila pentru ca produsul lor sa depaseasca factorul rezistentei.


    Daca nemultumirea nu este cristalizata, daca viziunea oferita este neclara sau daca planul este vag conturat atunci schimbarea nu are destula forta sa depaseasca rezistenta manifestata fata de ea.

    Materialul este o sinteza a informatiei din aceste surse:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Formula_for_Change
    http://www.super-business.net/Knowle...ement/852.html
    http://www.slideboom.com/presentatio...Change-Formula

    Cu ce incepem?

    Mare intrebare mare…E greu de multumit toata lumea si nici o varianta nu garanteaza ca nu va fi un grup de critici care va toca orice initiativa. Pana acum doua tendinte mari s-au conturat in ceea ce priveste initiativele reformiste.

    Unii fac programe si documente, creaza foarte bine “organizatia” dar structura creata fie nu e inteleasa fie nu e atractiva majoritatii.

    O alta abordare pleaca la drum cu un simplu slogan si o multime care empatizeaza cu respectivul mesaj. Undeva la capat se pare ca sclipeste o luminita si toti se avanta catre ea dar cam atat.

    Prima varianta nu castiga pentru ca nu reuseste sa adune oameni, a doua varianta nu castiga pentru ca pana la urma lipsa de structura nu poate fi compensata la infinit prin entuziasm. Undeva intre cele doua abordari, presupunand o mixtura a lor, se poate gasi si o cale care sa aiba atat structura cat si capital de entuziasm. Avand ambele ingrediente, aceasta cale se poate consolida suficient de mult pentru ca oamenii sa fie interesati sa o ia in calcul ca o varianta realizabila.
    ...